Prefaţă
Când Luca a adresat lui Teofil mesajul Evangheliei, a afirmat că dorinţa lui era de a scoate la iveală adevărul acelor lucruri care erau deja crezute. Luca dorea ca Teofil să poată cunoaşte temeinicia învăţăturilor primite.
Se pare că trăim într-o perioadă de confuzie spirituală. Pavel le-a scris efesenilor ca ei să nu fie ca şi copiii, purtaţi înainte şi înapoi de orice vânt de învăţătură, de uşurătatea oamenilor şi de şiretenia lor folosită pentru a înşela. Datorită confuziei care este azi în Biserică şi multelor vânturi de doctrină, care continuă să bată prin trupul lui Cristos, am simţit că ar fi bine ca diferiţi pastori să scrie broşuri în care să trateze probleme şi să ofere o bază biblică solidă despre ceea ce credem şi de ce credem.
Obiectivul nostru este ca acea casă spirituală, pe care fiecare creştin o clădeşte, să fie aşezată pe solida fundaţie a Cuvântului lui Dumnezeu, care este etern, putând astfel să rezistăm oricărei furtuni care ne încearcă.
Pastor Chuck Smith
Capela Calvarului din Costa Mesa, California
Războiul Spiritual
de Brian Broderson
"Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti."
(Efeseni 6:11-12)
Viaţa creştină nu înseamnă doar să crezi în Isus şi să-ţi trăieşti fericit eternitatea. Ar fi bine să fie aşa. Cel care, însă, a căutat în mod serios să Îl urmeze pe Domnul, a descoperit exact contrarul. Isus a spus celor ce Îl urmau că viaţa în lume va fi marcată de încercări şi opoziţie. Această opoziţie vine, în mare măsură, de la diavol şi mulţimea de spirite rele care fac front comun împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu. Sunt sigur că fiecare creştin a experimentat această opoziţie, unii chiar mai puternic. Sunt, de asemenea, sigur că mulţi nu au ştiut că sursa opoziţiei este de natură spirituală.
Una dintre strategiile cele mai eficiente ale lui Satan este să ne menţină ignoranţi în ce priveşte existenţa acestui război, deghizându-se în aşa fel încât să nu realizăm ce se întâmplă de fapt. După cum spunea C. S. Lewis în prefaţa cărţii Scrisorile lui Zgândărilă: "Demonii îi ovaţionează cu bucurie pe materialiştii care nu cred în existenţa lor." Cu toate că această afirmaţie a lui Lewis nu ni se aplică în mod direct, are o aplicaţie în măsura în care, deşi creştini fiind, trăim fără a da atenţie tărâmului spiritual ce ne înconjoară.
Scopul nostru în acest studiu este de a ne introduce în realitatea acestui război spiritual şi astfel să fim ajutaţi în drumul nostru către victoria în această bătălie.
Opoziţia
Începem printr-o consideraţie asupra celor ce inspiră acest conflict: diavolul şi îngerii lui. Cine este diavolul? este el o entitate reală, sau doar o figură mitologică? Biblia învaţă că diavolul este o persoană reală, un spirit care iniţial a fost cea mai glorioasă creaţie a lui Dumnezeu, dar, datorită răzvrătirii lui, a devenit duşmanul Lui numărul 1 (Isaia 14). Biblia ne spune că este incredibil de puternic, foarte inteligent şi fără măsură de rău. Scriptura mai învaţă că el este într-un continuu război cu Dumnezeu şi poporul Lui. El este comandantul unei mulţimi de creaturi asemeni lui. Despre aceste creaturi spunea Pavel că sunt "căpeteniile, domniile, stăpânirile întunericului acestui veac, duhurile răutăţii care sunt în locurile cereşti." Toate aceste referiri indică o opoziţie organizată.
Ca analogie să considerăm imperiul Roman. Cezarul stătea în Roma şi îşi construia politica, bazându-se pe Consiliul (Sfatul) Senatului. Senatorii transmiteau deciziile luate guvernatorilor care, mai apoi, le implementau în teritoriile pe care le stăpâneau. Tot aşa, în regatul lui Satan există demoni cu rang înalt, care fac politica şi demoni cu ranguri mai mici, care o implementează.
Capitolul zece al profeţiei lui Daniel ne dă o imagine a regatului lui Satan.
"În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia. "În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. În a douăzecişipatra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechiel (Tigru). Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. Apoi mi-a zis: "Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sunt trimis la tine!" După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. El mi-a zis: "Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzecişiuna de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei. Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la vremuri îndepărtate.'"
(Daniel 10:1-14)
Observaţi ce spune îngerul: "căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă 21 de zile." Cir era împăratul Persiei în acea vreme, totuşi, cu siguranţă că nu el a fost cel ce i s-a împotrivit angelicului mesager. Referire se face la puterea spirituală aflată în spatele imperiului Persan. În mod similar se vorbeşte şi în Isaia 14 şi Ezechiel 28, unde profeţii prorocesc împotriva împăraţilor Babilonului şi Tirului. În profeţia lor, brusc şi fără explicaţie, încep să se adreseze puterii spirituale care stă în spatele acestor stăpânitori pământeşti. De aceea noi trebuie să realizăm că lumea în care trăim nu este ceea ce pare a fi (esenţialmente materială), ci, de asemenea, are şi o dimensiune spirituală care, de fapt, este guvernată de "spiritele răului în locuri cereşti". Este imperativ să recunoaştem acest adevăr biblic.
Să mai dau un exemplu despre acest regat invizibil, de data aceasta din Noul Testament. Aminteşte-ţi că, atunci când Domnul a fost ispitit, Satan I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor şi I-a spus: "Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc." (Luca 4:6) Isus nu a combătut autoritatea pe care Satan a pretins că o are asupra împărăţiilor lumii şi nici faptul că el putea să le dea cui voia. De fapt, Isus i-a confirmat pretenţia mai târziu, când a spus despre el că este "stăpânitorul lumii acesteia"(Ioan 14:30). Acestea sunt adevăruri biblice pe care trebuie să le înţelegem. Cred că mulţi creştini au fost conduşi să gândească, aşa cum cei din lume gândesc, privind toate lucrurile legate doar de oameni şi de procesele naturale. Cu toate acestea Pavel spune că "noi nu luptăm împotriva sângelui şi a cărnii". Conflictul este, de fapt, cu aceste forţe spirituale şi, dacă nu înţelegem aceasta, suntem înfrânţi chiar de la început.
Conflictul
Următorul lucru pe care trebuie să-l luăm în consideraţie este natura propriu-zisă a acestui conflict indicat de termenul "a lupta". Există două aspecte ale acestui război spiritual. Este aspectul general în care forţele colective ale lui Dumnezeu se luptă cu forţele colective ale lui Satan. Apoi este, de asemenea, aspectul individual, în care tu şi cu mine suntem angajaţi într-o luptă corp la corp cu spiritele demonice. Este un meci de wrestling (lupte). Este intim. Este personal. Este mortal. În calitate de creştin eşti studiat, eşti pândit şi eşti asaltat în mod regulat. Eşecul în a pricepe acest fapt poate să te facă să devii o victimă a conflictului. Poate că în acest moment vei spune: "Stai puţin; nu crezi că mergi puţin cam departe? Cum adică sunt studiat, pândit şi asaltat de demoni? Asta sună a fanatism!"
Te pot asigura că nu sunt fanatic, ci, mai degrabă, scriptural. Eu doar afirm ceea ce Biblia învaţă în general şi, mai ales, în cazul lui Iov.
"Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satan în mijlocul lor. Domnul a zis lui Satan: 'De unde vii?' Şi Satan a răspuns Domnului: 'De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.' Domnul a zis lui Satan: 'Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.' Şi Satan a răspuns Domnului: 'Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara...'"
(Iov 1:6-10)
Vezi, Satan l-a studiat pe Iov. L-a iscodit şi în scurt timp îl va asalta. Tactica lui nu s-a schimbat de-a lungul secolelor. Azi noi suntem obiectul aceluiaşi fel de atac ca şi Iov. Sper să nu produc paranoia în nimeni. Cu siguranţă nu aceasta este intenţia mea. Intenţia mea este să te ajut să vezi şi să înţelegi prin prismă biblică lumea şi lucrurile prin care treci tu personal. Azi, mai mult ca niciodată, creştinii au nevoie de o viziune biblică asupra lumii; şi asta include şi credinţa în- şi înţelegerea tărâmului spiritual.
Bătălia este a Domnului
Acum, că am stabilit realitatea acestui război spiritual, trebuie să ştim cum supravieţuim în această luptă invizibilă.. Primul lucru pe care trebuie să-l păstrăm în minte este că "bătălia este a Domnului", de aceea este esenţial să fim "tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui"(Efeseni 6:10). Noi nu avem în mod natural puterea cu care să facem faţă forţelor întunericului. Dacă vreau să fiu victorios, trebuie să-mi trag tăria de la Domnul. Înţelegerea acestui lucru a asigurat victoria unor oameni ca David şi Iosafat.
Când l-a înfruntat David pe Goliat, el a afirmat cu tărie că venea cu puterea lui Dumnezeu:
"David a zis Filisteanului: 'Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei Filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.'"
(1Samuel 17:45-47)
Tot aşa şi când Iosafat a strigat către Domnul cerând izbăvirea de duşmani, profetul Iehaziel i-a răspuns: "Ascultaţi tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim şi tu împărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: 'Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu...'" (2Cronici 20:15). Este vital să ne amintim acest lucru pentru ca să nu fim copleşiţi de teamă şi descurajare.
Armele noastre în acest război
Un alt lucru important pe care trebuie să ni-l amintim este că "...armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu..." Expresia "supuse firii pământeşti" este antiteza cuvântului "spiritual" şi se referă la lucruri care sunt strict omeneşti. Despărţiţi de puterea lui Dumnezeu, toate eforturile noastre combinate nu pot face faţă puterilor întunericului. Devreme ce suntem angajaţi într-o bătălie spirituală, noi avem nevoie de arme spirituale. Este exact ceea ce Dumnezeu ne oferă - "arme puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile, să răstoarne izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu..." Arme întărite de Dumnezeu! "Puternice, întărite..." ar putea fi tradus ca "pline de putere dinamică". Dumnezeu ne dă mai mult decât avem noi nevoie pentru a învinge. Noi trebuie doar să ne înzestrăm cu ceea ce deja ne este disponibil.
Care sunt armele pe care ni le-a dat Dumnezeu? Rugăciunea, Cuvântul lui Dumnezeu şi închinarea. Trebuie să fim pe deplin adânciţi în ele dacă vrem să luptăm cu succes "lupta cea bună a credinţei". Mai târziu vom privi mai amănunţit la aceste "arme care sunt întărite de Dumnezeu", însă, deocamdată, vom trece la studierea inamicului.
Dumnezeul Acestui Veac
"Fii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. Domnul a zis Satanei: 'De unde vii?' Şi Satana a răspuns Domnului: 'De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.'"
(Iov 1:6,7)
Din acest pasaj din Iov vedem că inamicul nostru, Satan este viu şi prosperă pe planeta Pământ. Întrebarea care se pune, de aceea, este: ce face el? Răspunsul: mult mai mult decât îl învinuiesc majoritatea oamenilor că face. Hai să vedem câte ceva din activitatea diavolului în lume.
Tărâmul natural
Primul lucru de luat în considerare este ceea ce face diavolul în natură. Biblia învaţă că el are o anumită putere asupra naturii.. De aceea, eu cred că multe dintre cele pe care, cu uşurinţă le numim "dezastre naturale" sau "mâna lui Dumnezeu", sunt, de fapt, rezultatele muncii lui Satan. Nu vreau să spun, acum, că fiecare catastrofă este o lucrare satanică, dar, dacă iei în considerare moartea şi distrugerile care rezultă din aceste dezastre şi faptul că vina este, în general pusă pe Dumnezeu, cred că este normal să considerăm multe dintre aceste evenimente ca fiind demonic orchestrate. În cel mai bun caz, Satan foloseşte dezastrele naturale să descurajeze, să înfrângă şi să distrugă lucrarea lui Dumnezeu în lume. Avem şi o bază scripturală care ne susţine această încredinţare. Să mergem din nou în cartea lui Iov:
Domnul a zis Satanei: "Ai văzut pe robul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. Şi Satana a răspuns Domnului: "Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-te de tot ce are şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă." Domnul a zis Satanei: "Iată îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna." Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întâi născut, a venit la Iov un sol, care a zis: "Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei. Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire." Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: "Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat ca să-ţi dau de ştire." Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: "Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: "Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut. Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: Casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire."
(Iov 1:8-19)
Acesta este un exemplu clasic a ceea ce am spus. Focul căzut din cer, care i-a distrus turmele şi vântul care a dărâmat casa peste copii lui Iov, omorându-i, au fost rezultatul direct al activităţii diavolului. Cu toate acestea, mesagerul s-a referit la acel foc ca fiind "focul lui Dumnezeu" Satan distruge vieţi şi după aceea caută să pună vina pe Dumnezeu. Acest lucru este valabil şi astăzi. Gândeşte-te la reacţia provocată de atât de multele cutremure, incendii, inundaţii şi furtuni care au devastat părţi ale Statelor Unite în ultima vreme. Ascultând victimele intervievate la televiziune, sau citind în presă, vei descoperi referiri constante la Dumnezeu, cele mai multe fiind negative şi sugerând că El este vinovatul. Aceasta este, însă, doar o parte a activităţii diavolului.
De fapt, "diavol" înseamnă defăimător sau acuzator. Satan stârneşte forţele naturii, provocând moarte şi distrugere şi apoi Îl acuză pe Dumnezeu că ar fi responsabil pentru întregul dezastru. Tragedia este că cei mai mulţi dintre oameni îl cred. Cineva poate să întrebe acum: "vrei să spui că cutremurele, inundaţiile, uraganele şi ce ar mai putea fi sunt "opera" lui Satan? Răspunsul meu este: nu întotdeauna, dar poate mai des decât ne închipuim. Dacă te gândeşti la scopul lui (de a ucide şi distruge), "dezastrele naturale" îi oferă un teren excelent de lucru.
Afacerile omului
Dar nu se opreşte aici! Satan este, de asemenea, preocupat să intervină în afacerile omului. Fie că este vorba de politică internaţională, presă, domeniu academic, sau industria de entertainment şi moda lumii, influenţa lui se face simţită. Pavel se referea la Satan ca fiind "domnul puterii văzduhului, duhul care lucrează acum în fiii neascultării." (Efeseni 2:2) De la teoria evoluţionistă până la filosofia marxistă, de la prejudecăţile rasiale până la multiculturalism, de la violenţa din găşti până la războaiele mondiale, de la revoluţia sexuală la SIDA, de la căminele sfărâmate la violenta epidemie de crime; în toate acestea lucrarea lui Satan este evidentă. Ura şi violenţa, moartea şi distrugerea, durerea şi mizeria, de la începutul istoriei şi până în prezent, sunt toate, într-o mare măsură, datorită activităţii diavolului. Cât de adevărat este ceea ce a spus apostolul Ioan: "toată lumea zace în cel rău" (1Ioan 5:19)
Religiile false
O altă manifestare a activităţii diavolului este religia falsă. Aceasta este capodopera lui Satan şi, probabil, cel mai puternic mijloc de influenţă al lui. Este, de asemenea, arma lui fatală pentru că ţinteşte direct la sufletul omului. Scopul final al diavolului este de a ţine sufletele oamenilor departe de mântuirea care este în Cristos şi el va face tot ce-i stă în putinţă, chiar să încurajeze devoţiunea religioasă, pentru ca să obţină rezultatul dorit. Ce vreau să spun prin religie falsă? Totul de la Hinduism, cu miriadele lui de dumnezei; până la Islam şi dumnezeul lor necunoscut, Alah. Sunt incluse, de asemenea, cultele pseudo-creştine cum sunt: Martorii lui Iehova, Mormonii, Ştiinţa Creştină, etc. Toate acestea sunt parte a activităţii diavolului în lume. Apostolul Pavel spunea: "chiar Satana se preface într-un înger de lumină" (2Corinteni 11:14). Prin sistemul acesta al religiilor false, Satan a ţinut mulţimi de oameni orbi faţă de adevăr, după cum spunea Pavel: "şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o duhul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumnezeu" (2Corinteni 4:3,4)
Ajunşi la o cunoaştere mai amănunţită a activităţii lui Satan în lume, fie ca aceasta să ne împingă să folosim mai bine puternicele arme ale rugăciunii şi proclamării evangheliei. Prin rugăciune catastrofele pot fi transformate într-o oportunitate ca Dumnezeu să lucreze. Prin rugăciune şi vestirea evangheliei intervine Dumnezeu în afacerile omului, turnându-Şi Duhul Său şi provocând schimbări radicale. Reforma şi Marile Treziri sunt exemple bune despre cum foloseşte Dumnezeu condiţiile adverse pentru a-Şi duce lucrarea la sfârşit. Prin proclamarea evangheliei sunt eliberaţi oameni de efectele orbitoare ale religiei false şi sunt aduşi la cunoştinţa mântuitoare despre Cristos.
Orice bun strateg militar este foarte preocupat să cunoască mişcările inamicului său. Cu cât suntem mai familiarizaţi cu activitatea diavolului cu atât mai eficienţi vom fi în înfrângerea lui şi în a-i ajuta şi pe alţii să aibă victorie asupra lui. Vom trece la un alt aspect al activităţii diavolului, "Uneltirile diavolului".
