În blocul răsăritean, cultele beneficiază de noi oportunităţi

În lunile de sfârşit ale anului 1989 lumea a privit cu uluire prăbuşirea, unul câte unul, a guvernelor comuniste ale Europei Răsăritene. Zeci de ani de teamă şi de represiune au cedat unui curaj reînnoit, au cedat speranţei şi libertăţii.În Uniunea Sovietică, glasnostul a însemnat o mai mare posibilitate oferită exprimării libertăţii religioase. Pe toată întinderea blocului răsăritean creştinii celebrează cu precauţie încă, începutul sfârşitului unei epoci întunecate.

În trecut, gratiile represiunii nu numai că au reuşit împiedicarea mărturiei creştine publice, ci au şi ferit ţările comuniste de o mai intensă activitate cultică. Astfel o consecinţă sumbră a noului climat de deschidere este prilejul pe care culte recunoscute îl au de a-şi răspândi mesajul lor în ţări în care odată aceste grupuri erau interzise. Îndelung suprimata foame după adevăr spiritual a Europei Răsăritene este acum satisfăcută cu otravă, după cum ne-o demonstrează următoarele exemple:

Martorii lui Iehova

Turnul de Veghere care odată opera clandestin în spatele Cortinei de Fier, în prezent îşi desfăşoară liber activitatea în ţări ca, Ungaria, Polonia şi România, înregistrând rezultate notabile. În 1989, la mitinguri ale organizaţiei au fost atraşi peste 160.000 de Martori şi simpatizanţi, inclusiv alte "zeci de mii de cehi, germani şi ruşi", conform numărului din 1 ianuarie a binecunoscutei de acum reviste a "Turnului de Veghere".

Dealtfel în Polonia, Martorii lui Iehova sunt acum, cel de-al doilea mare grup religios, după catolici.

Pe 21 aprilie 1990, Societatea Turnului de Veghere a dobândit statut legal şi în România, unde ea a fost interzisă din 1948.

Biserica Unificării

Pe data de 29 aprilie, 1991, ziarul New York Times a tipărit uluitoarea ştire că pretinsul mesia (şi totodată, fanatic anticomunist), Sun Myung Moon, s-a întâlnit în particular cu preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov. Întâlnirea a avut loc în timpul celei de-a 11-a întruniri "World Media Conference", care s-a ţinut în Moscova sub auspiciile lui "World Media Association" (unul din grupurile de frunte ale lui Moon). Patru zeci de foşti conducători de stat, s-a spus că au luat parte. Unul din observatori, Georgie Anne Geyer a făcut următorul comentariu: "Cu ce se alege, Moon din această unică relaţie sovietică? După cum a spus unul din principalii săi asistenţi, 'el, (adică, Moon) spune că a adus mesajul lui Dumnezeu chiar în inima Kremlinului'" (fără îndoială că prin aceasta pavând calea viitoarelor sale eforturi de racolare).

Strategia sovietică a lui Moon mai include de asemenea şi evenimente culturale ca, debutul norei sale la renumitul balet Kirov.

Ştiinţele Minţii (Mind Sciences)

În loc de a deplasa misionari în Europa Răsăriteană, cultul Ştiinţei Creştine îşi răspândeşte mesajul lui prin intermediul radioului. Într-o scrisoare oficială din februarie (1990) trezorerierul bisericii, Donald Bowersock a scris că: "Recunoaşterea de curând în Republica Democrată Germană, cât şi în alte ţări răsăritene a ştiinţei Creştine, este o clară dovadă că prezenţa lui Hristos este mărturisită. Nu de mult timp ne bucurăm că dreptul deplin şi nerestrictiv de închinare a fost acordat Bisericii noastre din Polonia, de către guvern pe data de 16 februarie 1990. Deosebit de recunoscători suntem fiindcă programele nostre de pe undele scurte au fost şi sunt încă recepţionate în aceste ţări... Odătă cu acestea, noi am utilizat în mod conştiincios rezervele financiare ale Bisericii Mamă. Trebuie să refacem aceste fonduri, iar nevoia este de 37 de milioane de dolari care au fost cheltuiţi la construcţia staţiei pe unde scurte".

Între timp, "Progress Newsletter" din primăvara lui 1990, publicată de către Şcoala Unită a Creştinismului (engl. Unity School of Christianity), informa că, "cele mai recente şi mai entuziasmante servicii au avut loc în Rusia! Oamenii au primit cu bucurie, broşuri, periodice şi cărţi de la slujbaşi ai Unităţii care au vizitat Rusia".

Biserica Mormonă

Sau altfel numită, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Ultimele Zile, se bucură acum de statut legal în, Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, având misiuni programate să-şi înceapă lucrările la 1 iulie (probabil 1991, data curentei informaţii). În luna februarie, autorităţi de înalt rang mormone au efectuat vizite exploratorii în România şi Bulgaria, oferind ajutoare orfanilor din prima ţară menţionată.

De asemenea, rapoarte independente din Uniunea Sovietică spun că în Leningrad (actualmente, St.Petersburg) şi Tallinn (Estonia), reprezentanţi ai mormonismului, au ţinut în ciuda lipsei unei recunoaşteri legale, lecturi publice pe subiecte ca, "Restaurarea" (e vorba de doctrina unui "creştinism restaurat" pe care a lansat-o fondatorul mişcării, Joseph Smith, care în urma unei pretinse revelaţii a ajuns la concluzia că prezentul creştinism nu este cel adevărat, clasând astfel mişcarea în rândul cultelor necreştine), în săli închiriate. Se afirmă că, Biserica Mormonă a câştigat în Leningrad în jur de 50 de convertiţi.

Se afirmă de asemenea că, misionarii mormoni din Austria se află la treabă în taberele refugiaţilor din ţările blocului răsăritean, distribuind printre noii veniţi copii gratuite în limba rusă ale Cărţii lui Mormon (noua revelaţie a Îngerului Moroni, care în teologia cultului surclasează autoritatea Bibliei).

A tât aceste exemple cât şi multe altele demostrează că răsturnările politice din Răsărit nu au luat principalele culte prin surprindere (poate faptul că Martorii lui Iehova şi-au desfăşurat activitatea adevărat, clandestină, dar nu şi nerodnică, constituie o confirmare). Din contră, toate dovezile indică că timp de mulţi ani, mormonii - pentru a cita doar un exemplu - se pregăteau grijuliu pentru a exploata orice deschidere a ţărilor blocului răsăritean. Pregătiri asemănătoare se fac acum şi pentru "continentul" chinez cât şi pentru alte ţări.

Faptul poate cel mai tulburător dintre toate este că atât biserica creştină cât şi publicul larg din Europa de Est, sunt în mare măsură ignorante şi cât se poate de vulnerabile în faţa acestei invazii cultice. Ştiind că cultele îşi vor concentra eforturile lor mai ales în rândul credincioşilor, creştinii din Occident (şi evident nu numai din această parte de lume), trebuie să răspundă de îndată acestei campanii, prin a furniza literatură, materiale audio-vizuale şi să pună la dispoziţie oricare alte resurse ar mai fi necesare pentru a imuniza şi echipa pastori, studenţi ai seminariilor şi laici din toată această parte de lume, înainte de a se aduce o pagubă spirituală de mari proporţii şi ireparabilă.

Principalele culte sunt dedicate purtării şi câştigării la scară globală a războiului ce se dă pentru sufletele oamenilor. Noi creştinii, nu ne putem permite să ne mulţumim cu mai puţin!

Sunt convins că mulţi vă veţi întreba acum dacă suntem îndreptăţiţi să acuzăm aceste mari organizaţii religioase de răspândirea de erezii. Ei bine, atunci daţi-mi voie să spun că majoritatea acestor grupuri pretind că doctrinele lor armonizează cu Scriptura. Însă pentru a vedea dacă este adevărat, trebuie conform îndemnului la vigilenţă spirituală pe care-l găsim tot în Scriptură, să cercetăm toate lucrurile (1 Tesaloniceni 5:21-22) şi să testăm spiritele (1 Ioan 4:1-3).

Aşadar, cu autoritatea pe care Cuvântul lui Dumnezeu ne-o dă putem concluziona că aceste grupuri prezintă interpretări ale Scripturii care sunt specifice unui cult. Acum, conştient fiind de utilizarea neadecvată a termenului voi descrie pe scurt ce este un cult. Astfel, un cult este un grup de oameni polarizat în jurul interpretării de către un om a Bibliei, grup şi interpretare care pretinde să armonizeze cu creştinismul biblic dar care neagă principalele doctrine ale lui: trinitatea, dumnezeirea lui Isus Hristos, învierea trupească a Domnului, persoană şi natura Duhului Sfânt, autoritatea finală a Scripturii, etc. Din nefericire, aceste grupuri fac tocmai asta.

În numerele următoare, vom detalia cum o fac, dar până atunci cuvintele lui Isus Hristos rămân încă valabile: "Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva" (Mat.24:4)!