Locul Legii lui Moise în viața unui creștin!

Această întrebare a stârnit și stârnește și acum multe discuții în comunitățile creștine. De obicei, întrebarea se pune: trebuie creștinii să țină Legea? Și mai rar se pune întrebarea: ce se întâmplă dacă creștinii caută să ajungă la mântuire prin ținerea Legii?

Neamurile nu trebuie să țină Legea (Vechiul Legământ)!

Primul conflict legat de acest subiect a avut loc în Biserica din Antiohia și îl găsim descris la Faptele Apostolilor capitolul 15:

Cîțiva oameni, veniți din Iudea, învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți”. Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite; și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba, și câțiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli și presbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri. (Fapte 15: 1-2)

Consiliul de la Ierusalim a decis să nu li se ceară Neamurilor să țină Legea, ci doar să se păzească de lucrurile jertfite idolilor, sânge, animale sugrumate și curvie:

Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, presbiterii (Sau: bătrâni. ) și frații: către frații dintre Neamuri, cari sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au turburat prin vorbirile lor, și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea; noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni, și să-i trimitem la voi, împreună cu prea iubiții noștri Barnaba și Pavel, oamenii aceștia, cari și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, cari vă vor spune prin viu grai aceleași lucruri. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de cari, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși” (Fapte 15: 23-29)

Noul Legământ înlocuiește Legea (Vechiul Legământ), nu este o continuare a Legii!

Cei care învățau că mântuirea este prin credință, iar sfințirea este prin ținerea Legii, erau numiți iudaizatori. Această învățătură a fost foarte răspândită în Biserica primară. Aproapte în toate epistolele sale apostolul Pavel combate această învățătură, arătând că Noul Legământ înlocuiește Legea (Vechiul Legământ) și nu este o continuare a Legii cum învățau iudaizatorii pe vremuri și cum învață unii și în zilele noastre.

Ca și creștini noi trebuie să înțelegem că Noul Legământ și Legea (Vechiul Legământ) sunt două legăminte diferite. Toți cei care sunt sub Lege (Vechiul Legământ) sunt sub blestem, fiindcă nimeni, afară de Domnul Isus, nu a putut ține toată Legea (Vechiul Legământ) în întregime. Și Domnul Isus a venit ca să-i răscumpere pe evrei de sub blestemul acestui legământ al Legii:

Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt supt blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă”. Și că nimeni nu este socotit neprhănit înaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi”. Însă Legea nu se întemeiază pe credință; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele”. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, -fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” – pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit. (Galateni 3: 10-14)

Prin Hristos evreii, născuți sub Lege, au murit față de Lege!

Tot așa și noi, cînd eram nevârstnici, eram supt robia învățăturilor începătoare ale lumii. Dar cînd a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni 4: 3-5)

Același lucru apostolul Pavel îl afirmă și în Epistola sa către Romani:

Nu știți, fraților, -căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea-că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăiește el? Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăiește el; dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei. Dacă deci, cînd îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de Lege, așa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu. Căci, cînd trăiam supt firea noastră pămîntească, patimile păcatelor, ațîțate de Lege, lucrau în mădularele noastre, și ne făceau să aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbăviți de Lege, și sîntem morți față de Legea aceasta, care ne ținea robi, pentruca să slujim lui Dumnezeu într’un duh nou, iar nu după vechea slovă. (Romani 7: 1-6).

Potrivit acestui text, dacă cineva intră în Noul Legământ fără a renunța la Lege (Vechiul Legământ), atunci el comite curvie spirituală. Același lucru se întâmplă și atunci când cineva, odată ce a intrat în Noul Legământ, adaugă și Legea și caută să ajungă la sfințire prin faptele Legii (tăierea împrejur, Sabat, mâncăruri și altele).

În Epistola către Galateni apostolul Pavel spune că dacă neprihănirea se capătă prin Lege (Vechiul Legământ), atunci Hristos degeaba a murit:

Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuș pentru mine. Nu vreau să fac zădarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos. (Galateni 2: 19-21)

Cei care vor să fie socotiți neprihăniți prin Lege s-au despărțit de Hristos și au căzut din har!

Dacă în alte epistole apostolul Pavel, făcând referință la învățătura iudaizatorilor, pune accent pe faptul că creștinii nu trebuie să țină Legea și că cei care aduc așa învățături sunt oameni pierduți, atunci în Epistola către Galateni apostolul Pavel pune accent pe consecințele adoptării Legii de către creștini. De altfel, Epistola către Galateni este unica epistolă în care autorul nu-i numește pe destinatari „preaiubiți”. Ca și creștini noi nu doar nu suntem datori să ținem Legea (Vechiul Legământ), ci nu avem voie să adoptăm acest legământ, fiindcă în felul acesta ne despărțim de Hristos.

Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. Și mărturisesc iarăși încă odată oricărui om care primește tăierea împrejur, că este dator să împlinească toată Legea. Voi, cari voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut din har. Căci noi, prin Duhul, așteptăm prin credință nădejdea neprihănirii. Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste. Voi alergați bine: cine v’a tăiat calea ca să n-ascultați de adevăr? Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. (Galateni 5: 2-8)

Deci, ca și creștini, nu numai că nu suntem datori să ținem Legea, ci nu trebuie să o ținem.

Epistola către Galateni este foarte bogată în învățătură.

La fel vreau să vă recomand să citiți și alte articole despre Lege:

Contrazice Iacov pe Pavel cu privire la Lege?

Ce este Legea Vechiului Testament?

Sunt creștinii datori să țină toate poruncile Vechiului Testament?

Asemănările și deosebirile între Vechiul și Noul Legământ

Sunt diferite condițiile Vechiului și Noului Legământ?