"Viaţa între „lupi”. III. Trei caracteristici ale ucenicului Lui Isus [Matei 10.16-17]"

Categorie: Studiu biblic

„Iată, Eu vă trimit [gr. apostellō] ca pe nişte oi [gr. probata] în mijlocul lupilor [gr. lykōn].

Fiţi, dar, înţelepţi [gr. phronimoi „grijulii, prudenţi”] ca şerpii şi fără răutate [gr. akeraioi „inocenţi, nevinovaţi, inofensivi”, lit. neamestecat, adică pur, fără impurităţi] ca porumbeii.

Păziţi-vă [gr. prosechete] de oameni [gr. anthropon] … ”. (Matei 10.16–17)

III. Creştinii au trei caracteristici spirituale, fiind asemănaţi cu … oile, şerpii şi porumbeii ! 

Domnul Isus, înainte de-a-şi trimite ucenicii, face trei comparaţii :                      

1. El îşi aseamănă trimişii, (apostolii) cu oile aflate în mijlocul lupilor

Ce ştiau ucenicii ? Că Păstorul cel Bun, avea să fie cu ei, prin Duhul Lui Cel bun şi Sfânt. Înainte de-a începe lucrarea spirituală, Domnul Isus le-a spus clar :

„Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu ; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”. (Luca 24 : 49)

Iar apostolii au făcut exact ce le-a poruncit Domnul Isus.

„Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui”. (Faptele Apostolilor 1 : 14)

Urmarea ascultării este descrisă în Fapte 2 : 1 – 4 :

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească”. Orice creştin va asculta şi azi de Domnul Isus şi va cere botezul în Duhul Sfânt !

2. În al doilea rând, ucenicii trebuiau să fie înţelepţi / prevăzători ca şerpii

Cuvântul folosit pentru înţelepţi este gr. phronimoi şi are sensul de : „grijulii, prudenţi”. Pentru a înţelege care este sensul acestui cuvânt trebuie să vedem unde îl mai găsim în Noul Testament ?

Cuvântul phronimoi este folosit în Noul Testament de opt ori. Prima dată în Matei 10 : 16

„Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii … ”

Domnul Isus, rosteşte de trei ori acelaşi cuvânt în Pilda celor zece fecioare, (Matei 25 : 2, 4 şi 9), atunci când Se referă la fecioarele înţelepte.

Sensul cuvântului este : prevăzător. Fecioarele au prevăzut că Mirele poate întârzia, aşa că şi-au făcut provizii suficiente de ulei. Au avut untdelemn şi în candele, (unde intra foarte puţin) dar Domnul Isus spune în Matei 25 : 4, că fecioarele : „ … împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase”.

Al cincilea loc este în Romani 11 : 25, unde apostolul Pavel scrie : „Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta : o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor”.

Creştinul înţelept ştie că Harul nu este nelimitat, va veni o zi în care se va termina … nu va mai fi, aşa că are grijă de felul în care trăieşte, (nu profită de bunătatea / harul lui Dumnezeu) !

Adevăratul credincios nu umblă cu nasul pe sus, ci este smerit. Acesta este un sens al celui de-al şaselea loc, în care este folosit cuvântul, în Romani 12 : 16.

Ultimele două locuri din Noul Testament, unde este amintit cuvântul phronimoi sunt în I Corinteni 4 : 10 şi II Corinteni 11 : 19. În ambele înţelepţii sunt cei care se feresc de suferinţa din cauza Lui Christos, adevăratul urmaş al Lui Isus acceptă dispreţul lumii şi are grijă de cine-i este model de viaţă !

[Cuvântul phronimoi este folosit în Noul Testament de opt ori, în următoarele versete din Biblie :

Matei 10 : 16 „Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii … ”.

Matei 25 : 2 „Cinci din ele erau nechibzuite, şi cinci înţelepte”.

Matei 25 : 4 „ … dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase”. Şi-au făcut şi un stoc, o rezervă suficientă, având în vedere că nu se ştia ora exactă a venirii Mirelui.

Matei 25 : 9 „Cele înţelepte le-au răspuns : „Nu ; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă”. Cel înţelept ştie să spună şi : Nu, celui ce are exact aceleeaşi condiţii de trai, dar este neprevăzător, căutând să profite de rezervele altuia !

Romani 11 : 25 „Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta : o parte din Israel a căzut într-o împietrire care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor”. Pentru neevrei, Harul nu este nelimitat, va veni o zi în care se va termina … nu va mai fi !

Romani 12 : 16 „Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi”.

I Corinteni 4 : 10 „Noi suntem nebuni pentru Hristos ; voi, înţelepţi în Hristos ! Noi, slabi ; voi, tari ! Voi, puşi în cinste ; noi, dispreţuiţi !”.

II Corinteni 11 : 19 Apostolul Pavel scria : „Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteţi înţelepţi !”.

Cuvântul phronimo este folosit în Noul Testament de o singură dată, în Matei 7 : 24 :

„De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă”.

Cuvântul phronimoteroi este folosit în Noul Testament de o singură dată, în Luca 16 : 8

„Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelept. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi [gr. phronimōteroi, poate fi tradus cu : „mai perspicace”] decât fiii luminii”.

Cuvântul phronimois este folosit în Noul Testament de două ori :

Matei 25 : 8 „Cele nechibzuite au zis celor înţelepte : „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele”. Se arată exact lipsa de prevedere a celor nechibzuiţi … aveau untdelemn, dar nu au avut suficient. La lipsa de untdelemn au ajuns nu din cauză că nu au avut suficienţi bani, ci din cauză că nu au prevăzut întârzierea. Le-a lipsit prevederea !

I Corinteni 10 : 15 „Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată ; judecaţi voi singuri ce spun”.

Cuvântul phronimos este folosit în Noul Testament de două ori :

Matei 24 : 45 „Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă ?”.

Luca 12 : 42 „Şi Domnul a zis : „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită ?”].

3. Creştinii trebuie să fie şi inocenţi / fără răutate ca porumbeii

„Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate [gr. akeraioi, puri, inocenţi] ca porumbeii”. (Matei 10 : 16) Cea de-a treia caracteristică a unui creştin este puritatea / inocenţa.

În limba greacă akeraioi, este format din a – (particula negaţiei) şi un derivat din kerannumi (cuvântul se traduce literal cu ne-amestecat). De exemplu, paharul în care se află numai un singur fel de lichid este neamestecat. Omul akeraioi este : inocent, inofensiv.

În română cuvântul inocent înseamnă :

„Curat la suflet, căruia nu i se poate imputa nimic ; care exprimă nevinovăție ; candid. Din lat. innocens”. (Dex)

În Noul Testament, acelaşi cuvânt este folosit doar o dată, în Filipeni 4 : 15 :

„ … ca să fiţi fără prihană şi curaţi [gr. akeraioi, inocenţi], copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume”.

Un cuvânt asemănător mai este scris într-un singur loc din Noul Testament şi anume în Romani 16 : 19, unde apostolul Pavel scria :

„Mă bucur, dar, de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti [gr. akeraious, inocenţi] în ce priveşte răul”. Creştinul nu se pricepe la făcut de rele, fiind exact ca o oaie care nu muşcă … ci lasă de la ea !

În viaţă, creştinul poate să aibă probleme pe drept, sau pe nedrept :

„Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş sau ca hoţ, sau ca făcător de rele, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creştin, să nu-i fie ruşine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta”. (I Petru 4 : 15 – 16)

Ce trebuiau să înţeleagă apostolii, din cuvintele Domnului Isus ?

A) Ei aveau să fie permanent în pericol de moarte, fiindcă plecau între lupi, (oameni fără frica de Dumnezeu), iar lucrul acesta s-a adeverit, chiar din noaptea prinderii Domnului Isus !

B) Trebuiau să îndrăznească. Domnul Isus avea să le mai explice :

„V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri ; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”. (Ioan 16 : 33)

Pentru a putea supravieţui, ucenicii aveau nevoie de trăirea în ascultarea de El şi de Duhul Sfânt :

„ … despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic”. (Ioan 15 : 5).

C) Creştinul are nevoie de Isus şi trebuie ca în relaţia cu semenii să trăiască cu nevinovăţie. Creştinul nu este preş, de care să se şteargă oricine, dar nu este nici tipul de om, care imediat îşi face dreptate, când cineva îi face rău.

Exemple de inocenţă :

• Domnul Isus. Evanghelistul Luca, (în capitolul 23 : 34) notează cuvintele Domnului : „Isus zicea : „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac !” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi”.
• Martirul Ştefan. Sunt redate ultimele momente din viaţa lui : „Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea : „Doamne Isuse, primeşte duhul meu !” Apoi a îngenuncheat şi a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi, după aceste vorbe, a adormit”. (Faptele Apostolilor 7 : 59 – 60)

sursa: https://www.cezareea.ro/