Categoria: Studiu biblic
Subiectul uceniciei poate aparea in viziunea unor crestini destul de arid si teoretic. Cineva s-ar putea intreba: „Nu e suficient ca sunt crestin, un urmas al Domnului Christos? De ce se insista atat de mult pe ucenicie – un termen care incepe sa dispara din limbajul cotidian?”
Intr-adevar, la moda sunt alti termeni: training, instruire, perfectionare, educatie, etc.Totusi termenul „ucenicie” presupune mult mai mult decat a fi instruit sau a-i instrui pe altii pentru o anumita lucrare. Ucenicia se bazeaza pe o relatie personala cu maestrul, fie ca noi suntem cei instruiti, fie ca noi ii instruim pe alti oameni.
Instruirea, perfectionarea sau trainingul pot fi facute si „la rece”, de la distanta, online, fara sa existe o relatie personala stransa intre cel care instruieste si cel instruit. Ucenicia, dimpotriva, implica o relatie personala profunda si de durata intre maestru si ucenicii sai.
De aceea, facerea de ucenici reprezinta mai mult decat o evanghelizare, mai mult decat un studiu biblic online, mai mult decat lectura unor carti cu tema spirituala. Maestrul si ucenicul sunt intr-o relatie de durata si nemijlocita, in care maestrul este modelul, iar ucenicul este invatacelul care se straduieste sa copieze modelul.
Cunoastem ceea ce in crestinism poarta denumirea de „marea trimitere” din Matei 28,18-20. Se intampla in zilele care au urmat invierii Domnului Christos, la intalnirea pe care Insusi Domnul o stabilise cu ucenicii Sai in Galilea. Acolo, pe un deal imbracat in culorile primaverii, Iisus li s-a aratat celor ce Il asteptau cu infrigurare.
Evanghelistul Matei ne spune ca atunci cand L-au vazut pe Iisus, ucenicii I s-au inchinat, insa au fost si unii care s-au indoit. Apropiindu-Se de ei, Iisus le-a zis: „Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” ( Matei 28, 18-20 )
Este demn de observat ca Domnul nu le porunceste celor adunati in Galilea: „Duceti-va si faceti crestini!”, ci „Duceti-va si faceti ucenici!” Va invit sa meditam asupra unor intrebari legate de ideea de ucenicie.
1) Exista vreo deosebire intre a fi crestin si a fi ucenic?
Da, este o deosebire substantiala. Poti fi crestin pentru ca pretinzi ca esti crestin, pentru ca te-ai nascut intr-o familie si intr-o tara crestina sau pentru ca societatea recunoaste ca esti crestin. Insa nu poti fi ucenic decat daca Maestrul recunoaste ca esti ucenic. Si pentru ca El sa ne recunoasca drept ucenicii Sai, trebuie indeplinite cateva conditii esentiale.
De fapt, numele „crestin” nu si l-au luat urmasii Domnului Christos, ci le-a fost dat de romani, ca o porecla dispretuitoare. Cu timpul insa, incepand cu secolul al II-lea, numele de „crestin” a fost acceptat si de credinciosi ca fiind un titlu de onoare, desi pana atunci el avea un sens peiorativ. Ceva asemanator se intampla astazi cu termenul „pocait”, care pentru lume reprezinta o porecla, insa pentru urmasii Domnului Christos reprezinta un titlu de onoare.
2) De ce in Evanghelii si in cartea Faptele apostolilor se vorbeste atat de mult despre ucenicie si ucenici? De ce ucenicia este atat de importanta in viata Bisericii lui Christos?
Raspunsul este simplu: Omul este o creatura inclinata sa imite niste modele pe care le alege. De-a lungul vietii, omul isi alege tot felul de modele pe care incearca sa le imite:
– copiii mici ii au ca modele pe parinti
– copiii mari ii au ca modele pe profesori
– adolescentii isi aleg modele dintre starurile de cinema, artisti, sportivi, etc.
– adultii isi aleg modele dintre politicieni, filosofi, lideri spirituali, etc.
Deoarece asa am fost construiti de Creator, intreaga Biblie se bazeaza pe educatia prin modele si mai putin pe educatia prin porunci, norme si indicatii. Educatia prin modele este recunoscuta ca fiind cea mai eficienta forma de educatie din cate exista.
Iata de ce apostolul Pavel devine un model pentru mai tanarul sau colaborator Timotei: „Tu insa ai urmarit de aproape invatatura mea, purtarea mea, hotararea mea, credinta mea, indelunga mea rabdare, dragostea mea, rabdarea mea, prigonirile si suferintele care au venit peste mine…” ( 2 Timotei 3,10.11 )
Acealsi apostol se prezinta pe sine ca model pentru credinciosii din Corint, dat fiind faptul ca Modelul sau este Insusi Domnul Iisus Christos: „Calcati pe urmele mele intrucat si eu calc pe urmele lui Christos.” ( 1 Corinteni 11,1 )
Nu poate exista progres fara existenta unor modele pe care le alegem si ne straduim sa le copiem. Depinde insa foarte mult de calitatea modelelor pe care le alegem.
3) Ucenicia este ceva spontan sau este un proces? Daca cineva se hotaraste sa se boteze devine automat ucenic al Domnului Iisus?
Nu, ucenicia nu este un lucru care se produce spontan, ea este un proces. Un tanar care se inscrie la examenul de admitere la medicina si trece cu brio de acest examen nu devine medic in clipa urmatoare. Examenul de admitere reprezinta doar inceputul procesului, al devenirii si al calificarii. Procesul uceniciei presupune patru etape importante:
I Faza: Maestrul face, iar ucenicul priveste
II Faza: Maestrul face, iar ucenicul il ajuta
III Faza: Ucenicul face, iar maestrul il ajuta
IV Faza: Ucenicul face, iar maestrul se uita
Abia cand se ajunge la ultima etapa ucenicul poate sa-si egaleze maestrul, devenind capabil sa formeze la randul lui alti ucenici. Aceste etape ale devenirii unui ucenic pot fi identificate in viata apostolilor Petru si Pavel.
- a) Apostolul Petru: In Evanghelii il gasim pe Petru ca un ucenic care face adesea greseli, chiar daca Il are alaturi pe Iisus, Modelul suprem. Dupa reabilitarea sa si inaltarea la cer a Mantuitorului, il vedem pe Petru ca fiind un bun pastor al Bisericii in Faptele apostolilor. Apoi, in epistolele sale, Petru apare deja ca un patriarh preocupat de mostenirea lasata urmasilor sai.
- b) Apostolul Pavel: Parcurge aceleasi etape ale uceniciei ca si Petru. Dupa intalnirea cu Domnul Iisus pe drumul spre Damasc, Pavel incepe procesul uceniciei, insa sovaielnic. In aceasta perioada el este ajutat de Barnaba, care il ia pe Pavel sub protectia sa. Insa Pavel creste si devine un misionar itinerant, zidind multe biserici.
In epistolele sale, Pavel apare ca un pastor preocupat de binele Bisericii lui Christos. Finalul vietii il gaseste pe Pavel ca pe un patriarh preocupat de mostenirea lasata mai tinerilor sai colaboratori Timotei, Tit si Filimon.
Sa nu pierdem din vedere faptul ca a veni la Christos si a primi botezul pocaintei reprezinta doar inceputul uceniciei. Calificarea urmeaza si dureaza o viata intreaga.
4) Poate cineva sa vina la Christos fara sa devina ucenicul Sau?
Din nefericire, multi se multumesc sa ramana in faza initiala: faptul ca s-au botezat si au devenit crestini, fara sa mai creasca pentru a deveni asemenea Maestrului. Aceasta situatie nefericita este confirmata de Iisus Insusi: „Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14,26 )
Desigur, Iisus nu vorbeste aici despre ura indreptata spre cei apropiati, ci de dragostea care trebuie indreptata prioritar spre Dumnezeu. Din cele declarate de Iisus rezulta clar faptul ca un om poate veni la El, se poate boteza, poate primi iertarea pacatelor, insa poate ramane blocat in cresterea sa spirituala asemenea copiilor bolnavi de nanism.
5) Chemarea la ucenicie este adresata doar barbatilor sau si femeilor?
Unii ar putea gandi ca doar barbatii sunt chemati sa devina ucenici ai Domnului Christos. Insa Biblia ne invata cu totul altceva: „In Iope era o ucenica numita Tabita, care in talmacire inseamna Dorca. Ea facea o multime de fapte bune si milostenii.” ( Fapte 9,36 )
De asemenea, in cartea Faptele apostolilor 18 ni se vorbeste despre Apolo, un vorbitor inflacarat si un aparator al credintei crestine. Venit in Efes, el a predicat cu indrazneala in biserica locala, insa, desi era plin de ravna, lui Apolo ii lipseau unele cunostinte din marea stiinta a mantuirii.
Pentru a-i veni in ajutor, Acuila si Priscila, o familie crestina devotata, l-au invitat pe Apolo in casa lor si l-au invatat mai in amanunt Calea Domnului. Biblia specifica faptul ca ambii l-au instruit pe Apolo. De asemenea, este demn de observat ca ori de cate ori este amintit Acuila in Faptele apostolilor, este amintita si sotia sa Priscila, care era direct implicata in invatatura data Bisericii aflata in casa lor.
6) Ucenicia este pentru toti urmasii lui Christos sau doar pentru unii dintre ei?
Exista o prejudecata larg raspandita in Biserica lui Christos cu privire la slujire, in general, si cu privire la ucenicie, in special. In mod eronat se crede ca slujirea si ucenicia sunt rezervate doar fratilor talentati. Ceilalti, care simt ca au doar un singur talant ( sau niciunul! ), nu doi sau cinci ca ceilalti, nu se simt responsabili sa creasca in slujire si ucenicie. Astfel de urmasi ai lui Christos se blocheaza intr-o faza incipienta a relatiei lor cu Domnul lor si raman asa pana la moarte.
In Faptele apostolilor avem exemplul unui ucenic care a facut o lucrare asemanatoare Maestrului sau, fara sa stim despre el ca ar fi fost insestrat cu daruri deosebite. Este vorba de Anania, ucenicul din Damasc care a fost randuit de Dumnezeu sa redea vederea lui Saul din Tars si sa-l ajute sa faca primii pasi pe calea credintei.
Despre Anania nu ni se spune nimic nici inainte, nici dupa intalnirea cu Saul din Tars. El nu facea parte din grupul apostolilor sau cel al diaconilor, nici nu ni se spune ca ar fi fost recomandat de apostoli sau ca acestia si-ar fi pus mainile peste el, investindu-l cu autoritate, asa cum s-a intamplat in cazut diaconilor Stefan si Filip.
Totusi, acest ucenic simplu si modest primeste o viziune speciala in care aude vocea lui Dumnezeu, isi pune mainile peste Saul, iar acesta este vindecat si umplut cu Duhul Sfant. Dupa aceea il boteaza pe Saul si il ajuta pe acesta sa faca primii pasi pe calea credintei.
Observati? Toate aceste lucruri sunt facute nu de un apostol recunoscut in sanul Bisericii, ci de un simplu ucenic modest, aproape necunoscut. In viata si activitatea lui Anania sunt implinite cuvintele Mantuitorului: „Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal.” ( Ioan14,12 )
7) Exista un pret al uceniciei?
Da, exista un pret si nu este deloc usor sa-l platim. Insusi Iisus le-a spus ucenicilor Sai: „Oricine nu-si poarta crucea si nu vine dupa Mine nu poate fi ucenicul Meu.” ( Luca 14,27 ) Asadar, pretul uceniciei este purtarea propriei cruci. In ce consta acesta? Unii considera ca orice suferinta pe care o au de suportat in viata reprezinta crucea de care aminteste Mantuitorul.
Se pune totusi intrebarea: Daca ai mancat nesanatos, facand abuzuri alimentare, si te-ai imbolnavit, este aceasta suferinta crucea despre care vorbeste Domnul? Sau daca nu respecti legile circulatiei si faci un accident grav, ramanand infirm intreaga viata, este aceasta crucea despre care aminteste Iisus?
Nicidecum! Crucea de care vorbeste Iisus reprezinta doar acele suferinte ( doar ele! ) de care are parte un crestin doar ca urmare a faptului ca si-a predat viata lui Dumnezeu. Crucea pe care Domnul ne invita sa o purtam nu reprezinta nicidecum acele suferinte cauzate de necumpatare, dezordine in viata, neascultare de lege, etc.
8) Exista o rasplata a uceniciei?
Desi nu ar trebui sa mai gandim in termenii retributiei ( recompensei ), fiind crestini maturi, suntem totusi copii ai lui Dumnezeu. Si deoarece suntem copii ai Lui, inca gandim asemenea unui copil, asteptand o rasplata pentru alegerile noastre bune.
Dupa intamplarea cu tanarul bogat si dialogul acestuia cu Iisus, ucenicii au ramas debusolati ( vezi Matei 19.16-26 ). La final, ca un veritabil purtator de cuvant al grupului de ucenici, Petru indrazneste sa-L intrebe pe Mantuitorul: „Iata ca noi am lasat tot si Te-am urmat; ce rasplata vom avea?”
Ne-am fi asteptat ca Iisus sa-l mustre aspru pe ucenicul Sau, spunandu-I: „Petre, esti mercantil! Pe tine te intereseaza doar castigul. Daca M-ai iubi cu adevarat, nu ai intreba de rasplata.” Totusi, departe de Iisus sa-l mustre pe Petru pentru aceasta intrebare. Dimpotriva, El se coboara la nivelul spiritual al ucenicului Sau, la nivelul sau de intelegere, si ii vorbeste despre rasplata adevaratei ucenicii:
„Iisus le-a raspuns: „Adevarat va spun ca, atunci cand va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al maririi Sale, la innoirea tuturor lucrurilor, voi care M-ati urmat veti sedea si voi pe douasprezece scaune de domnie si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel. Si oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu, va primi insutit si va mosteni viata vesnica.”( Matei 19,28.29 )
Rasplata insutita, viata vesnica, scaune de domnie… Merita sa fim ucenici ai Domnului nostru?
sursa: https://www.loribalogh.ro/