Categoria: Studiu biblic
„Ce seamănă omul, aceea va și secera”
Galateni 6,7
O zicală arhicunoscută spune că „ziua bună se cunoaște de dimineața.” Înțelepciunea populară, inspirată din înțelepciunea „care vine de sus” (vezi Iacov 3,17 ), nu se dezminte nici în acest caz. Într-adevăr, modul în care petrecem primele clipe ale dimineții pot da tonul pentru întreaga zi. Rutinele matinale pot influența pozitiv sau negativ starea noastră sufletească, eficacitatea și bunăstarea noastră în ziua respectivă.
Adesea ne întrebam la sfârșitul unei zile „proaste”: De ce nu au mers lucrurile bine, așa cum ne-am dorit? De ce am avut parte doar de „ghinioane” în loc de „noroc”? De ce eșecuri în loc de realizări? De ce tulburare și frământare în loc de pace și armonie?
Foarte multe răspunsuri le-am afla dacă ne-am gândi la modul în care am început acea zi. Dacă la micul dejun am servit ceva frugal și fără valoare nutritivă, e de așteptat ca pe tot parcursul zilei să consumăm rezervele de energie pe care le mai avem și să fim fără chef și determinare în tot ceea ce ne-am propus ca ținte pentru acea zi.
Dacă dimpotrivă, în locul unui mic dejun sănătos și nutritiv mâncăm prea mult și consumăm alimente prea greu de digerat, e de așteptat ca pe întregul parcurs al acelei zile să fim somnoroși, fără vlagă și atrași permanent de patul din dormitor. De asemenea, o știre negativă, aflată din mass-media, ne poate induce o stare de anxietate pentru întreaga zi, în timp ce o știre pozitivă, o veste bună primită de oriunde, ne poate mobiliza pentru atingerea țintelor.
Dacă începem ziua cu o atitudine recunoscătoare față de Dumnezeu pentru odihna nopții și ocrotirea pe care ne-a oferit-o, putem trăi acea zi dintr-o perspectiva optimistă și încrezătoare în călăuzirea Lui în continuare. Dacă dimpotrivă, începem ziua plângându-ne și văicărindu-ne pentru anumite lipsuri reale sau imaginare, întreaga zi va fi plină de nori amenințători.
Adevărata problemă este însă alta: Obiceiurile din primele clipe ale zilei ne pot influența nu doar starea noastră sufletească și activitatea din acea zi, ci ele ne pot modela perspectiva asupra vieții și chiar caracterul și destinul nostru veșnic.
Micile obiceiuri ale dimineții, ca de exemplu o meditație spirituală pe marginea unui pasaj biblic în loc de o scurtă rugăciune cu mâna pe clanță, sau un mic dejun sănătos în loc de o cafea băută în fugă, pot părea nesemnificative, însă ele pot deveni fundația pe care construim destinul nostru vremelnic sau veșnic. Acest adevăr este confirmat de Însuși Domnul Iisus când afirmă că „cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari; și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari” ( Luca 16,10 ).
Rutina de dimineață este ca o încălzire a spiritului și trupului înainte de a intra în „arenă” pentru a te confrunta cu problemele vieții. Așa cum un sportiv își „încălzește” mușchii înainte de o competiție sportivă, așa cum un pictor își pregătește cu grijă pânza și culorile înainte de a începe să picteze, și așa cum un artist își „încălzește” vocea înaintea unui concert, la fel fiecare om se pregătește pentru provocările zilei prin ceea ce alege să facă în primele clipe ale dimineții.
De fapt, modul în care alegem să începem ziua reflectă modul în care alegem să ne trăim viața. Din nefericire, prea mulți dintre oameni consideră clipele dimineții fiind doar o tranziție spre tumultul inevitabil al zilei și prea puțini dintre oameni le privesc ca pe un sanctuar în care se pot opri să se roage, să mediteze, să se regăsească pe ei înșiși și să-L găsească pe Dumnezeu, după care să-și reînnoiască angajamentele și să pornească în lupta vieții.
Care a fost secretul unei activități atât de intense a Mântuitorului în timpul zilei? Evanghelistul Marcu ne oferă răspunsul: „A doua zi dimineață, pe când era încă întuneric de tot, Iisus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.” ( Marcu 1,35 ) Din fiecare dimineață pe care a trăit-o pe pământ, Mântuitorul a făcut un adevărat sanctuar în care Se întâlnea cu Tatăl, discutau ca cei mai buni prieteni și făceau împreună planurile pentru ziua respectivă.
Da, este foarte important cum petrecem primele clipe ale zilei și cât de reușit este startul acelei zile. Și totuși, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață ceva mai profund decât înțelepciunea populară. El ne spune că ziua bună se cunoaște nu de dimineață, ci de seară. De ce seară? Pentru simplul motiv că Biblia ne învață ca ziua nu începe nici la miezul nopții, nici odată cu ivirea zorilor, ci odată cu ultimul apus de soare.
Ordinea zilelor a fost stabilită de Creatorul Însuși încă din prima săptămână a existenței planetei noastre. „Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întâi… Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua” ( Geneza 1,5.8 ) Apoi ziua a treia, a patra, a cincea, a șasea și a șaptea.
Metoda de calculare a zilelor săptămânii a fost încredințată de Dumnezeu poporului Său din timpurile Vechiului Testament. Astfel, porunca privitoare la marea Zi a Ispășirii, care era o zi de Sabat ceremonial, cu totul distinct de Sabatul săptămânal la care se referă Porunca a Patra din Decalog, cuprindea și modalitatea de calcul al zilelor: „Acesta ( Sabatul ceremonial al Zilei Ispășirii n.n. ) să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, și să va smeriți sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare să prăznuiți Sabatul vostru.” ( Leviticul 23,32 )
Așadar, dacă ziua începe seara, nu dimineața, cum ar trebui să sune zicala plină de înțelepciune populară? Desigur, ziua bună se cunoaște de … seara. Cu alte cuvinte, reușitele din ziua respectivă depind în mare măsură de felul în care am petrecut seara anterioară. Vă invit să aplicăm acest adevăr la trei dimensiuni diferite ale existenței umane cu scopul de a deveni mai înțelepți și mai bine plăcuți lui Dumnezeu.
1) Seara și dimineața unei zile obișnuite
Cu siguranță că ați avut ocazia, fiind invitați la o nuntă sau la sărbătorirea unui prieten, să constatați că pur și simplu nu v-ați putut abține și ați dat frâu liber poftei, mâncând mai mult decât trebuia. Cum ați dormit în acea noapte? Dar în ziua care a urmat, cât de bine și plin de energie v-ați simțit?
Dar dacă seara v-ați certat cu partenerul de viață, cu copiii sau cu prietenii, fără să vă împăcați înainte de a merge la culcare, cum v-ați odihnit? Dimineața ce stare de spirit ați avut? Cum v-au mers treburile în ziua următoare? Sau dacă seara ați stat până târziu la televizor, urmărind un film horror, sau v-ați răpit din timpul de somn pentru a va juca pe calculator sau a urmări paginile de socializare ale prietenilor, cum a fost dimineața? Ce randament ați avut a doua zi la serviciu?
Și acum, prin contrast, cum v-ați simțit a doua zi dacă în seara precedentă ați mâncat cumpătat o hrana simplă și sănătoasă, cu cel puțin 3‑4 ore înainte de culcare? Cum v-ați simțit dacă seara ați meditat la Cuvântul lui Dumnezeu, rugându-vă și îmbrățișându-vă soția, soțul și copiii?
Cu toții am avut parte de ambele experiențe și, fără să ne învețe nimeni, am trăit pe propria noastră piele acest mare adevăr: Dacă vrei să ai o zi reușită, plină de energie și realizări, contează mult ceea ce faci în seara precedentă.
2) „Seara” și „dimineața” vieții
Zicala: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”, respectiv de seară, se aplică și la un alt nivel al existenței omului. Ea este valabilă nu doar pentru fiecare zi în parte, ci pentru întreaga existență a omului. Viața fiecărui om poate fi un mare minus sau un mare plus. Din nefericire, pe pietrele funerare din cimitire viețile oamenilor sunt redate printr-o simplă linie (-) între dată nașterii și cea a morții. În aparență, toate viețile sunt un mare minus, dacă ne raportăm la ceea ce este scris pe pietrele funerare.
Însă sunt și oameni care au trăit o viața rodnică, plină de fapte izvorâte din credința și dragoste, care au lăsat în urma lor o influență inspiratoare pentru generațiile care au urmat. Viața acestor oameni a fost un mare plus. Ce face diferența între o viață trăită cu minus și una trăită cu plus? Răspunsul este complex, însă un lucru care face această diferența îl reprezintă alegerile pe care fiecare om le face în „dimineața” vieții, încă din copilărie și adolescență.
Obiceiurile pe care ni le însușim în perioada de început a vieții, fie că e vorba de cele legate de trupul nostru, fie că e vorba de cele legate de sufletul și spiritul nostru, ne vor influența sănătatea fizică și spirituală din a doua parte a vieții. Cuvântul lui Dumnezeu este clar și fără echivoc în această privință: „Ce seamănă omul, aceea vă și secera” ( Galateni 6,7 ) și „Cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera” ( 2 Corinteni 9,6 ).
Din nefericire, mulți din generația tânără a veacului nostru „au semănat vânt și vor secera furtună” ( Osea 8,7 ), deoarece nimeni nu poate anula legea cauzei și a efectului. Creșterea alarmantă a numărului de persoane suferind de obezitate, diabet tip 2, boli cardiovasculare și alte boli ale civilizației nu este întâmplătoare.
Obiceiurile alimentare greșite din copilărie și adolescență își arată roadele amare în a doua parte a vieții. Folosirea excesivă a internetului la vârste fragede duce în mod sigur la înmulțirea tulburărilor psihice în viața de adult. În pofida pretenției lor de a fi mijloace de socializare, folosirea lor în exces de către copii și adolescenți va da naștere la adulți depresivi, cu probleme de comunicare și tulburări narcisiste.
Într-adevăr, „ziua bună” a unei vieți sănătoase și împlinite se poate cunoaște din „dimineața” ei, din calitatea obiceiurilor și a practicilor copilăriei. Însă viața omului nu este influențată doar de ceea ce face sau nu face în „dimineața” vieții, în copilărie și adolescență. Existența fiecărei ființe umane începe cu o „seara”: perioadă de viață intrauterină.
Este cu adevărat important pentru viitorul bebeluș ce se întâmplă în organismul mamei, ce se petrece în psihicul ei și ce atmosfera există în familie? Mult timp s-a crezut că ceea ce îl definește pe fiecare individ în parte depinde mai ales de genele moștenite de la părinți și de influențele care își pun amprenta pe copilăria sa.
S-a ajuns însă la concluzia că foarte important pentru viitorul copilului și dezvoltarea lui ca adult este ceea ce se întâmplă în timpul pe care fetusul îl petrece în uterul mamei. S-au făcut studii cu privire la unii factori care influențează viața viitorului nou-născut: alimentația mamei, emoțiile trăite de ea în perioada sarcinii, mediul înconjurător, gradul de stres ș.a. S-a observat, de exemplu, că bebelușii născuți după atentatele de la 11 septembrie 2001 din New York, cei născuți după un cutremur major sau după o furtună devastatoare au avut mult de suferit în privința dezvoltării ulterioare.
Dr. Bruce H. Lipton, specialist în biologia celulară, a observat că în timpul unei situații experimentale, care imită o ceartă între părinții bebelușului nenăscut, fetusul avea reacții de tresărire la auzul părinților săi care se certau. Concluzia doctorului este aceea că ceea ce se întâmplă între părinți în timpul sarcinii are o influență puternică asupra copilului și asupra viitorului său.
De asemenea, s-a constatat că dezvoltarea psihică a copilului depinde de starea psihică a ambilor părinți, nu doar de cea a mamei. Psihologii afirmă că organismul copilului preia energiile pozitive sau negative pe care le emana atât părinții lui, cât și oamenii din preajmă. Toate temerile și tristețile mamei pătrund în trupul copilului în timpul vieții intrauterine, fapt care duce la venirea pe lume a unor copii deja anxioși, cu dificultăți de adaptare în viața de tânăr și adult.
Dacă în timpul sarcinii mama suferă o trauma severă, cum ar fi un divorț, moartea unui membru al familiei sau un accident, copilul va fi și el traumatizat, cu efecte certe în viața sa viitoare. Specialiștii au observat o diferență vizibilă între copiii care se dezvoltă în perioada intrauterină în corpul unor mame optimiste, sănătoase și fericite, și copiii care se dezvoltă în corpul unor mame slab nutrite, având vicii și fiind mereu tensionate din cauza unor conflicte în familie.
Așadar, greșelile făcute de părinți în „seara” existenței copilului, în perioada de viață intrauterină, sau dimpotrivă, lucrurile bune care se întâmpla în trupul mamei și în familia ei în această perioada pot face „ziua” noii vieți a copilului să fie bună sau rea. Și în acest caz, „ziua bună se cunoaște de… seara. ”
3) „Seara” și „dimineața” istoriei mântuirii
Există și o a treia aplicație a zicalei mai sus menționate. Biblia vorbește despre promisiunea vieții veșnice de care se vor bucura toți cei care Îl vor fi acceptat pe Fiul lui Dumnezeu ca Domn al vieții lor și vor fi dus o viață de ascultare de Legea Sa.
„Adevărat, adevărat vă spun” – ne asigură Însuși Mântuitorul, „că cine crede în Mine are viața veșnică.” ( Ioan 6,47 ) Iar apostolul Ioan întărește acest adevăr în prima sa epistola: „Și mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viața este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viața; cine n-are pe Fiul, n-are viața. V-am scris aceste lucruri ca să știți ca voi, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică. „ ( 1 Ioan 5,11‑13 )
Pe de altă parte, oamenii care s-au răzvrătit până la sfârșitul vieții împotriva Creatorului lor, refuzând harul acordat lor, vor avea parte de moarte veșnică. „Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinători la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.” ( Apocalipsa 21,8 )
„Ziua” veșniciei va fi bună sau rea în funcție de ceata în care se vor afla oamenii în „dimineața” învierii, după ce au petrecut somnul morții în mormânt. Însă destinul veșnic al omului, dacă va avea parte de prima sau de a doua înviere ( a celor drepți și a celor nelegiuiți ), va fi determinat de ceea ce s-a întâmplat în „seara” dinaintea „nopții” mormântului. Adică de felul în care el și-a trăit viața, de ocaziile folosite sau pierdute, de felul în care a răspuns apelurilor Duhului Sfânt, de atitudinea față de voia lui Dumnezeu exprimată în Legea Sa, de caracterul pe care l-a clădit și, în final, de acceptarea sau respingerea harului lui Dumnezeu.
Destinul nostru veșnic depinde de alegerile pe care le facem în „seara” existenței umanității, înainte de a coborî „noaptea” morții, înainte de a avea parte de „dimineața” învierii și înainte de a începe „ziua” veșniciei. Destinul nostru veșnic depinde de alegerile pe care le facem ACUM. Viața care ne-a fost dat să o trăim este singura noastră șansă de a ne pregăti pentru veșnicie. Odată sfârșită „seara” vieții, dincolo de pragul mormântului nu mai există nicio șansă să îndreptăm alegerile greșite.
Lumea este crunt amăgită cu privire la existența unei a doua șanse la mântuire după ce „seara” vieții se va fi încheiat. Învățăturile despre Purgatoriu sau despre acordarea unei noi șanse de pocăință celor nelegiuiți în timpul mileniului nu sunt biblice. Dumnezeul Bibliei nu acordă doar a doua șansă, ci nenumărate șanse omului păcătos de a se întoarce la El și a primi harul Său. Însă toate aceste șanse aparțin acestei singure vieți care ne-a fost dată de Creator. Dincolo de pragul mormântului nu există decât somnul morții inconștiente, urmat de „dimineața” învierii. Dar unde vom petrece „ziua” veșniciei?
Da, zicala populară spune că ziua bună se cunoaște de dimineața. Cuvântul lui Dumnezeu însă ne învăța altceva: Ziua bună se cunoaște de seara. De aceea „să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri și beții; nu în curvii și în fapte de rușine; nu în certuri și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Christos și nu purtați grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziți poftele.” ( Romani 13,13.14 )
sursa: https://www.loribalogh.ro/