Cum trebuie să fie atitudinea creştinului la locul de muncă?

Cand eram copil am auzit de nenumarate ori pe cei maturi cum spuneau ca nimeni in lume nu lucreza asa de mult ca moldovenii. Si cu adevarat, vedeam ca toti oamenii din satul nostru lucrau mult. Se sculau dimineata tare, se culcau seara tarziu si lucrau din greu. Dar, de atunci a trecut multa vreme, am reusit sa vad si alte tari si cum lucreaza oamenii ca sa pot cumpara atitudinile. Am mai descoperit si multe lucruri care chiar dea dreptul sunt paradoxale. De o parte cei mai multi oameni, mai ales tineri, nu au servici acum si o mare parte din ei sunt in cautare de lucru, sau cel putin asa o spun. Tot odata, cei care cauta sa angajeze lucratori se plang ca este deosebit de greu sa gasesti un om de incredere pentru orice slujba. Apoi, cineva a spus ca a luat o echipa de constructori care au spus ca sunt credinciosi si au facut lucrul necalitativ, iar la urma au avut prenentii exagerate cu privire la plata. Alta data am auzit cum la statia de alimentare un om necredincios recomanda altui necredincios sa mearga la un mester credincios sa-si repare masina. El zicea: „Eu stiu un credincios care o sa-ti repare cel mai bine masina. Nu vei gasi nicaieri un om care lucreaza atit de bine si care sa fie atit de cinstit si corect cu oamenii. Ce bine m-am simtit sa aud cuvintele acestea si ce placut a fost pentru Dumnezeu sa asculte conversatia acestor doi oameni. Biblia vorbeste foarte mult despre lucru si atitudinea care trebuie sa o avem la locul nostru de munca. Nu se poate de prezentat tot ce spune Biblia la acest subiect doar intr-un singur articol. De aceia, va propun sa urmarim in baza unei pilde spuse de Domnul Isus catevai adevaruri despre atitudinea corecta care trebuie sa o avem la locul de munca si fata de oamenii cu care lucram. In saptamana inainte de rastignirea Sa, Domnul Isus a petrecut timp cu ucenicii sai la o parte pentru a mai comunica si accentua odata cele mai importante lucruri pentru ei. In una din zile, cand sta cu ei pe Muntele Maslinilor le-a spus urmatoarea pilda:

Veghiați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. Atunci ‘mpărăția cerurilor se va asemăna cu un om, care, cînd era să plece într’o altă țară, a chemat pe robii săi, și le-a încredințat avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, și altuia unul: fiecăruia după puterea lui; și a plecat. ‘ndată, cel ce primise cei cinci talanți, s’a dus, i-a pus în negoț, și a cîștigat cu ei alți cinci talanți. Tot așa, cel ce primise cei doi talanți, a cîștigat și el alți doi cu ei. Cel ce nu primise decît un talant, s’a dus de a făcut o groapă în pămînt și a ascuns acolo banii stăpînului său. După multă vreme, stăpînul robilor acelora s’a întors și le-a cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanți, a venit, a adus alți cinci talanți, și a zis: , Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată că am cîștigat cu ei alți cinci talanți. ` Stăpînul său i-a zis: , Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău. `Cel ce primise cei doi talanți, a venit și el, și a zis: , Doamne, mi-ai încredințat doi talanți; iată că am cîștigat cu ei alți doi talanți. ` Stăpînul său i-a zis: , Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău! `Cel ce nu primise decît un talant, a venit și el, și a zis: , Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n’ai sămănat, și strîngi de unde n’ai vînturat: mi-a fost teamă, și m’am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată-ți ce este al tău! ` Stăpînul său i-a răspuns: , Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n’am sămănat, și că strîng de unde n’am vînturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobîndă ce este al meu! Luați-i dar talantul, și dați-l celui ce are zece talanți. Pentrucă celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar dela cel ce n’are, se va lua și ce are! Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în întunerecul de afară: acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților. ” (Matei 25: 13: 30)

Aceasta pilda ne prezinta pe oamenii in lucru, atit conducator cat si subaltern si ne arata diferite atitudini corecte sau gresite.

Conducatorul bun este in aceasta pilda stapanul robilor si este deplin implicat in lucru. A plecat intr-o alta tara si contextul intregii pilde ne face sa intelegem ca merge in legatura cu munca lui si pentru ca este interesat de profit maxim. Din felul cum a procedat la plecare si la intoarcere iese bine in evidenta atitudinea lui. Iata ce a facut el:

1. El „a chemat pe robii săi, și le-a încredințat avuția sa”. Un bun conducator are si arata incredere oamenilor care sunt sub conducerea lui si relatia sa cu subalternii este bazata pe incredere reciproca. Cand nu este incredere reciproca, aceasta produce nemultumire, suspiciune si in cele din urma minciuna si poate chiar si furt.
2. Conducatorul „a incredintat avutia sa… fiecaruia” dintre subalternii lui. Deci, el implica pe toti oamenii in lucru si nimeni nu ramane sa stea la o parte. Dar in felul cum implica pe fiecare mai face ceva important.
3. El „a incredintati avutia sa… fiecaruia, dupa puterea lui: unuia cinci talanti, unuia doi talanti si unuia un talant”. Acest conducator isi cunoaste bine oamenii care sunt sub conducerea lui, cunoaste care este puterea, sau capacitatea lor de lucru si le da insarcinari potrivit cu capacitatea lor de lucru.
4. Conducatorul le ofera oamenilor posibilitatea sa fie cu initiativa si creativi. I-a lasat pe oamenii ce sunt sub conducerea lui sa decida singuri in ce fel sa puna banii in negot. Noi, oamenii am fost creati dupa chipul si asemanarea Creatorului nostru si gasim implinire si bucurie atunci cand cream si noi ceva bun. Conducatorul nu i-a lipsit pe muncitori de aceasta bucurie si nu s-a condus de principiul care des l-am auzit eu repetat de oameni „Intiativa se pedepseste!
5. „Dupa multa vreme, stapanul robilor acelora s-a intors si le-a cerut socoteala„ A avea incredere in oameni nu inseamna sa nu le ceri socoteala. Cand le ceri socoteala subaltenrilor patrunzi esenta lucrurilor, faci o buna evaluare a mersului lucrarii si intelegi ce trebuie schimbat, replanificat sau intensificat. Intelegi unde se merita sa investesti eforturi si unde nu se mai merita sa faci investitii. Pentru ca a cerut socoteala, conducatorul din pilda citata a vazut cine aduce profit si cine risipeste. Daca nu ar fi cerut socoteala, lucrurile ar fi mers mai departe in acelasi fel si spre mai rau. Verificarea aceasta facuta de el a aratat si credinciosia oamenilor si cum a crescut capacitatea sau puterea lor de lucru.
6. Conducatoul bun si-a exprimat aprecierea si a laudat pe lucratorii buni care au lucrat potrivit cu puterea si capacitatea lor. El le-a zis la cei doi „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău„ El a impartasit bucuria succesului cu lucratorii sai, chiar daca in pilda era in pozitie de stapan si ei erau robi. La capitolul acesta pierd multi conducatori, cand nu imparasesc bucuria succesului cu lucratorii care sunt parte din aceiasi echipa si care au lucrat impreuna la realizarea succesului.
7. Conducatorul bun a scos afara de la locul de munca pe lucratorul care era rau, viclean, lenes si a risipit averea stapanului.

In aceasta pilda spusa de Domnul Isus au fost doi robi buni care aveau putere si capacitate diferita de lucru. Unul era in stare sa puna in negot cinci talanti si altul doi. Dar ce este frumos, ca ei au fost oameni de incredere si aveau aceiasi atitudine frumoasa fata de munca si stapanul lor. Aceasta atitudine a lucratorului bun iese in evidenta din urmatoarele lucruri:

1. Lucratorul bun „indata. . s-a dus, i-a pus in negot (talanții) și a cîștigat cu ei alți. . (talanți)„ Deci, el este un om de actiune si ascultator. Nu a pierdut nici o clipa pentru ca intelege valoarea timpul care este cea mai mare bogatie a fiecarui om si in dependenta de cum iti administrezi timpul vei avea pierdere sau castig. El a mers indata la actiune si a avut profit.
2. Lucratorul bun da socoteala specific, adica raporteaza cifre concrete. Unul a zis: „Doamne, mi-ai incredintat cinci talanti; iata ca am castigat cu ei alti cinci talanti” Al doilea a spus: „Doamne, mi-ai incredintat doi talanti; iata ca am castigat cu ei alti doi talanti„. Nu este in raportul lor nimic de prisos.

Stapanul a fost suparat pe acest rob si l-a numit viclean si lenes. Aceste doua calitati descriu atitudinea lui si adevarurile de mai jos ne vor confirma si ne vor face sa intelegem mai bine aceasta atutidine.

1. Lucratorul rau nu apreciaza increderea oamenilor si in felul acesta o pierde definitiv. Stapanul robului viclean si lenes isi cunostea bine robii, pentru ca el stia puterea si capacitatea de lucru a fiecarui. Stapanul nu s-a gresit cu privire la cei doi robi buni si nu s-a gresit nici cu privire la ultimul rob cand i-a incredintat un talant. Dar, robul viclean si lenes nu a pus pret pe sansa oferita si nu a pus pret nici pe increderea acordata de stapan lui.
2. Lucratorul rau incearca sa ascunda viclenia si lenea lui sub masca precautiei exagerate. El a mers si a ingropat in pamant talantul ca si cum nu a vrut sa mearga la nici un risc. Stapanul spune ca putea cel putin sa fi mers ca sa dea banii la zarafi ca sa aiba un castig cat de mic. Dar, el nu a facut aceasta cum spune mai tarziu, de frica sa nu piarda banii. Oamenii care se tem sa mearga la risc rezonabil prin neactiunea lor risca cel mai mult. Este tot atit de rau sa mergi la risc exagerat cat si cand nu mergi la risc de fel.
3. Lucratorul rau critica pe conducatorul si binefacatorul sau pe nedrept. Stapanul i-a oferit o pozibilitate ca sa se manifeste ca si om de incredere atunci cand i-a incredintat un talant. El nu doar ca nu a profitat de aceasta ocazie dar a mai si spus despre stapan in fata celorlalti robi: , Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n’ai sămănat, și strîngi de unde n’ai vînturat: mi-a fost teamă, și m’am dus de ți-am ascuns talantul în pămînt; iată-ți ce este al tău! `. Si nu avea dreptate nici cat de putin. Stapanul nu a fost aspru cu nimeni din ei, ci a fost corect. Stapanul nu a stat sa-i certe sau sa-i impiedice in lucrul lor, cum o fac cu parere de rau multi conducatori azi. Nu sunt adevarate nici vorbele ca „seceri de unde n-ai semanat, si strangi de unde n-ai vanturat„ pentru ca stapanul i-a dat un talant si astfel a semanat, adica a investit.
4. Lucratorul rau nu se vede vinovat pe sine si invinuieste pe altii de insuccesele sale. Robul rau a invinuit pe stapan pentru tot insuccesul, sau mai drept lenevia lui. Cu alte cuvinte, a vrut sa spuna stapanului cam asa: „Pentru ca tu esti atit de aspru eu m-am speriat si nu am facut nimic. â Dar aceasta nu era adevarul. Aceasta era viclenie si rautatea care ascundea lenevia lui.

In orice pilda care a spus-o in Sfintele Scripturi, Domnul Isus a vrut sa scoata in evidenta si sa comunice ascultatorilor un adevar important. Pilda aceata a spus-o doar ucenicilor Sai duap ce le-a spus despre nimicirea Ierusalimului si ucenicii au intrebat: „Spune-ne, cînd se vor întîmpla aceste lucruri care va fi semnul venirii Tale și al sfîrșitului veacului acestuia? “( Matei 24: 3) Ucenicii considerau ca aceste doua evenimente merg impreuna si odata cu daramarea Ierusalimului se va intoarce si Domnul Isus din ceruri. Daca ucenicii erau mai mult interesati de timpul cand va veni Domnul Isus si semnele venirii lui si a sfarsitului veacului, atunci Domnul Isus mai mult le-a vorbit despre felul cum trebuie sa-l asteptam. In pilda Domnul Isus se compara pe sine cu acel stapan care pleaca si apoi va veni. Ucenicii sunt cei carora El le-a incredintat marea insacrinare:

„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh învățați-i să păzească tot ce v’am poruncit„ (Matei 28: 19-20) La plecarea Lui, in ziua Inaltarii, Domnul Isus le-a incredintat Evanghelia cand le-a spus: …și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, și pînă la marginile pămîntului. `(Faptele Apostolilor 1: 8)

Cuvantul lui Dumnezeu spune:

„Fiți împlinitori ai Cuvîntului, nu numai ascultători, înșelîndu-vă singuri. (Iacov 1: 22)„

Pentru ca doresc sa fiu un implinitor al Cuvantului, eu obisuniesc sa ma cercetez pe mine insumni in lumina adevarului insusit din Biblie si mi-am pus intrebari specifice care ma ajuta sa traiesc potrivit cu Cuvantul lui Dumnezeu. Va propun sa raspundeti la aceste intrebari care mie mi-au fost de un mare folos:

1. Ce nu este corect in felul tau de a te raporta la oamenii care sunt sub conducerea ta?
2. Ce vei face ca sa imbunatatesti felul de a conduce potrivit cu Cuvantul lui Dumnezeu?
3. Ce nu este corect in atitudinea ta fata de lucrul tau?
4. Ce nu este corect in atitudinea ta fata de conducatorul tau la locul de muinca?
5. Cum procedezi tu cu privire la Evanghelie prin care ai fost mantuit si care ti-a fost incredintata de Domnul Isus ca sa o propovaduesti la altii?
6. Care sunt rezultatele lucrurlui tau in Evanghelie?
7. Ce poti face ca sa devii mai eficient in propovaduirea Evangheliei?

Dumnezeu sa ne binecuvinteze cu o atitudine frumoasa la locul nostru de munca si in propovaduirea Evangheliei si atunci cand se va intoarce Domnul nostru Isus sa-I putem da socoteala cu cifre frumoase, reale si specifice, iar el sa ne spuna cu bucurie:

Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău”