Cei care practică mânia nu vor moșteni Împărăția Cerurilor!
Destinatarii Epistolei lui Pavel către Galateni sunt creștinii din bisericile Galatiei. Aici, Pavel le spune să nu se înșele, căci cei care practică aceste păcate nu vor moșteni Împărăția Cerurilor:
Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (Galateni 5: 19-21)
Cuvântul grecesc folosit aici pentru mânie este cuvântul thumos, care înseamnă a te mișca grabnic, fără a te gândi și fără să-ți pese de consecințe. În limba română avem cuvântul tumult, care, de asemenea, exprimă semnificația acestui cuvânt. Biblia ne spune că mânia este un păcat și cei care o practică nu vor moșteni Împărăția Cerurilor.
Am auzit mulți oameni care se mândresc cu aceasta. Astfel de persoane se mai scuză prin împărțirea caracterelor în cele patru categorii: melancolici, flegmatici, sangvinici și colerici, însă nu trebuie să găsim astfel de scuze. Nicăieri nu găsim în Biblie că sunt scuzați, din pricina caracterului pe care îl posedă. Nu este așa, ci din moment ce am crezut în Domnul Isus Hristos, murim pentru omul nostru vechi, devenind o făptură nouă. Astfel, ca și oameni care avem Duhul Sfânt, nu ne este îngăduit să ne lăsăm controlați de mânia aceasta care dărâmă totul în cale și nu-i pasă de consecințe. Nu avem nicio scuză, indiferent cum am fost noi altădată, pentru că noi avem Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
Unii oameni se lasă ușor stârniți de mânie!
Despre mânia aceasta se vorbește în diferite locuri din Scriptură. La Evrei în capitolul 11, la versetul 27 spune că mânia lui Faraon s-a declanșat împotriva lui Moise. Apoi, la Apocalipsa 12: 12 ne spune că așa se va declanșa mânia diavolului când va fi aruncat pe pământ împreună cu îngerii lui. El se va coborî cuprins de o mânie foarte mare. La Luca 4: 28, vedem că atunci când Domnul Isus Hristos a venit în sinagogă și le-a vorbit iudeilor, ei s-au mâniat așa de tare că erau gata să-L ducă pe coasta muntelui și să-L arunce. Deci, iată ca să înțelegeți la ce fel de mânie se referă Cuvântul lui Dumnezeu. Tot așa și locuitorii Efesului, când au fost instigați de Dumitrie Argintaru, tot așa au ridicat o mare răscoală și la urmă nici măcar nu știau unii din ei pentru ce au venit acolo, pentru că s-au lăsat stârniți de mânie. Iată așa oamenii care sunt mânioși, se lasă stârniți ușor de alții, dar Dumnezeu nu ne permite să facem așa ceva.
Să n-apună soarele peste mânia voastră!
La Epistola lui Pavel către Efeseni scrie așa:
„Mâniați-vă, și nu păcătuiți. ” Să n-apună soarele peste mânia voastră și să nu dați prilej diavolului. (Efeseni 4: 26-27)
Dumnezeu, aici, ne spune că noi, ca și creștini, nu putem să nu ne mâniem sau să ne indignăm atunci când vedem anumite lucruri. La fel și Domnul Isus Hristos, atunci când a intrat în Templu și a văzut cum oamenii făceau tâlhării acolo, S-a mâniat și a luat o atitudine față de ceea ce s-a întâmplat. Dar iată că aici Scriptura ne spune clar că atunci când noi ne mâniem, nu putem da frâu mâniei fără să ne pese de consecințe. Mai mult, aici ne spune că nu trebuie să apună soarele peste mânia noastră. Mânia este o stare sufletească care pune stăpânire pe tine. Dacă n-o controlezi, ea începe a te domina, așa încât totdeauna să fii apăsat și controlat de ea.
Unii oameni devin dominați de mânie. Orice se întâmplă, pe ei îi irită, însă Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă voie ca să apună soarele peste mânia noastră. Deci, noi nu putem lăsa ca supărarea aceasta care ne este provocată să depășească timpul acesta. Avem stabilite niște limite și nu putem lăsa să fim duși în păcat de mânie. Chiar dacă starea aceasta de mânie nu ne duce în păcat, nu putem s-o lăsăm să treacă de apusul soarelui. Dumnezeu face aceasta pentru binele nostru, pentru binele relațiilor noastre cu oamenii, cu Dumnezeu. El nu ne îngăduie ca starea de mânie să devină parte a caracterului nostru. Dacă trecem peste limita neprihănirii și intrăm în păcat, Scriptura spune că îi dai prilej diavolului să reverse mânia, care dărâmă totul în calea ei.
Niciun cuvânt stricat să nu iasă din gură la mânie!
Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. (Efeseni 4: 29)
Iată ce se întâmplă la mânie. Din gura oamenilor care se mânie și păcătuiesc începe să iasă cuvinte stricate care rănesc. Ei rup relațiile cu oamenii din jur și cu Dumnezeu. În mânie nu trebuie să ne iasă niciun cuvânt stricat din gură, ci cuvinte bune care vor aduce zidire după cum este nevoie ca să dea har celor ce-l aud. De asemenea, atunci când suntem mâniați trebuie să ne stăpânim vorbirea noastră și să nu spunem niciun cuvânt stricat. Trebuie să vorbim doar lucruri bune care aduc zidire, care împlinesc nevoile oamenilor, chiar dacă ei au greșit, au păcătuit, au făcut ceva rău și ne-au mâniat. Noi vrem să le facem bine, de aceea noi le vom vorbi doar ceea ce este bun.
Prin mânia aceasta necontrolată întristăm Duhul Sfânt!
Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuțeală, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. (Efeseni 4: 30-31)
Prin mânia aceasta necontrolată întristăm Duhul Sfânt care este în noi. De asemenea, starea aceasta de amărăciune este starea de mânie sedimentată în inima și în caracterul nostru. Nu este normal pentru un creștin să aibă așa o stare, ci trebuie să se bucure întotdeauna. Apostolul Pavel era în închisoare și de acolo el scria: „bucurați-vă, bucurați-vă…” În Epistola către Efeseni cuvintele care se repetă sunt: „Bucurați-vă cum mă bucur eu”. Chiar dacă apostolul Pavel era legat în lanțuri, știa să se bucure cu Dumnezeu. Așa trebuie să fie atitudinea fiecărui creștin. Dacă lași mânia aceasta să treacă după asfințitul soarelui, ea se transformă în amărăciune. Aceasta nu-ți dă voie să te bucuri de viață, pentru că numai dacă cineva ți-a greșit, vei exploda și vei spune cuvinte stricate. Deci, iată la ce vă aduce mânia aceasta.
Dragul meu, dacă ești creștin și în casa ta este așa ceva și tu ești cel controlat de amărăciune, de iuțime, de mânie, clevetire sau răutate, nu vei moșteni Împărăția Cerurilor. Scriptura spune ca toate acestea să piară din mijlocul vostru. În casa și în viața unui creștin nu trebuie să existe astfel de lucruri.
Soluția pentru mânie este iertarea!
Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4: 32)
Foarte mulți oameni sunt controlați de mânie și au amărăciune și iuțime în inimă, pentru că nu pot ierta. Dacă vrei să fii eliberat de starea aceasta, trebuie să te înveți să ierți. Etalonul iertării pentru noi este felul cum ne-a iertat Dumnezeu în Hristos Isus. Deci, noi am fost sub mânia lui Dumnezeu, dar El nu a revărsat mânia asupra noastră. Dumnezeu în îndelunga lui răbdare ne-a chemat și ne așteaptă să venim la pocăință. Dumnezeu ne-a iertat deplin în Domnul Isus Hristos. Iată așa trebuie să procedăm și noi pentru a putea fi buni uniii cu alții.
Dacă cineva nu vrea să accepte Cuvântul acesta și se complace în mânia lui, nu vor putea moșteni Împărăția lui Dumnezeu, de aceea, dragii mei, vreau să vă cercetați bine inima și dacă descoperiți mânia aceasta, atunci lepădați-vă de ea. Nu căutați nicio scuză, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu nu vă lasă absolut nicio scuză. Pocăiți-vă din toată inima pentru mânia pe care o aveți și de care vă lăsați controlați. Credeți din toată inima în Domnul Isus Hristos și alegeți să trăiți în bunătatea Lui. Iertați toți oamenii pe care țineți supărare și nu îngăduiți ca peste mânia voastră să apună soarele.
Fie ca harul Domnului nostru Isus Hristos să vă umple inima. Apropiați-vă de El, iubiți-L pe El, ascultați de El și feriți-vă de orice mânie, pentru a moșteni Împărăția Cerurilor. Aceasta vrea și Dumnezeu, care pentru aceasta L-a dat pe Domnul Isus Hristos să moară la cruce pentru noi, ca prin credință în El să putem moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Așa să ne ajute Dumnezeu.
