Diferenţa între ispită şi încercare
De obicei, oamenii confundă încercarea cu ispita. Totuşi, înţelegerea acestor două cuvinte, care vin de la unul şi acelaşi cuvânt grecesc, este crucială în lupta noastră împotriva ispitei. Cuvântul grecesc “Peirasmos”, în limba română, se traduce ori încercare, ori ispită. Dicţionarul explicativ al cuvintelor de limbă greacă dă următoarea definiţie a cuvântului “Peirasmos”:
Atunci când este tradus “încercare”, el înseamnă o experienţă cu scopul de a pune pe cineva sau ceva la încercare ca să i se dovedească valabilitatea. Este un examen sau un test care trebuie de trecut. Acelaşi cuvânt, atunci când este tradus “ispită” arată o încercare care are menirea să te îndrume greşit. Contextul în care este folosit cuvântul hotărăşte în mod definitiv înţelesul lui. (Dicţionarul explicativ al cuvintelor de limbă greacă).
Încercarea urmăreşte binele credinciosului. Este trimisă sau îngăduită de Dumnezeu, pentru a ne desăvârşi, aşa cum spune şi Iacov în epistola sa:
Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. (Iacov 1: 2-4)
Pe de altă parte, ispita urmăreşte distrugerea noastră şi nicidecum desăvârşirea. Ea, ispita, atunci când vine în viaţa noastră, doreşte să ne prindă, să ne momească, ca mai apoi să păcătuim. Tot Iacov în epistola sa spune:
Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu. ” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. (Iacov 1: 13-15)
Nu trebuie să dai vina pe Dumnezeu când eşti ispitit, fiindcă El niciodată nu ispiteşte pe nimeni. Dumnezeu dă încercări pentru ca să te maturizeze. El urmăreşte binele tău, desăvârşirea credinţei tale. Atunci, cine ne trimite ispita? Textul de mai sus spune că fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Un lucru foarte important pe care îl vedem este că ispita vine chiar dinlăuntrul nostru, din poftele noastre. Încercarea vine din afară şi este menită să ne zidească, ispita vine dinlăuntru, din poftele noastre şi are ca scop distrugerea noastră. Dumnezeu nu ispiteşte, El încearcă. Pe de altă parte, diavolul nu încearcă, ci te ispiteşte pentru a te distruge. Pentru a înţelege aceste adevăruri, mai jos îţi voi da două exemple, unul pozitiv şi altul negativ, ca să vezi în mod practic cum să te lupţi cu ispita.
Secretul Domnului Isus împotriva ispitei
În textul de mai jos ne este relatat cum însuşi Mântuitorul a fost ispitit de diavolul, dar fără păcat. Să vedem care a fost arma Domnului Isus împotriva ispitelor.
Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămânzit. Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine. ” Isus i-a răspuns: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. ” Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta. ” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: „Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-I slujeşti. ” Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”; şi: „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră. ” Isus i-a răspuns: „S-a spus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. ” După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme. Isus, plin de puterea Duhului, S-a întors în Galileea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul dimprejur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi. (Luca 4: 1-15)
Arma Domnului Isus pentru a birui ispita a fost Cuvântul lui Dumnezeu
Arma Domnului Isus împotriva ispitei diavolului a fost Cuvântul Lui Dumnezeu. Ca răspuns la ispită, El începe de fiecare dată cu expresia: “Este scris”. Domnul Isus, care era Dumnezeu întrupat, a folosit Sfânta Scriptură, Însuşi Cuvântul Său, ca să biruie ispita diavolului. Interesant de observat, că după ce Domnul Isus a răspuns Satanei de două ori cu Scriptura, a treia oară, însuşi Satan a recurs la ea. Satana a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească”; şi: „ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră. ” El citează verste din Vechiul Testament, pe care le ştia foarte bine. Deci, dragul meu, trebuie să ştii că Satan poate folosi versete din Scripturi, rupte din context, ca să te facă să păcătuieşti. Tocmai de aceea este important să studiezi Scriptura şi să o cunoşti bine, ca atunci când el va folosi verste chiar din Scripturi pentru a te prinde în capcana sa, tu să ştii cum să-i răspunzi. Şi nu uita, el este tatăl minciunii, izvorul oricărui neadevăr şi el este gata să se folosească de orice metodă pentru a te înşela.
Exemplul împăratului David
Am citit mai sus, că “fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. ” (Iacov 1: 15) Cum se întâmplă toate acestea în mod practic? Să privim la exemplul împăratului David. El a fost ispitit, apoi momit şi, în cele din urmă, a păcătuit.
În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. Într-o după amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat; şi pe când se plimba pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. (2 Samuel 11: 1-2)
Ispita a început cu o simplă privire. David a zărit o femeie care se scălda. Dar a păcătuit David în acel moment, când doar întâmplător a zărit-o pe Bat-Şeba? Nu. Totuşi să vedem ce a urmat mai departe:
David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, hetitul. ” Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea. După ce s-a curăţat de necurăţia ei, ea s-a întors acasă. Femeia a rămas însărcinată şi a trimis vorbă lui David, zicând: „Sunt însărcinată. ” (2 Samuel 11: 3-5)
O simplă şi întâmplătoare privire a pornit tot “motorul” poftelor în el. David n-a păcătuit prin faptul că a fost ispitit de o singură privire, ci pentru că şi-a oprit ochii acolo unde nu trebuia şi, fiind ispitit, s-a lăsat momit. Un lucru trebuie să înţelegi: atunci când eşti ispitit, tu nu păcătuieşti. Dar dacă laşi ispita să fie aprinsă de poftele tale lăuntrice urmând glasul lor, aceasta duce la păcat. De aceea, dragul meu, atunci când vine ispita, n-o “încălzi” în inima ta. Fugi de ea, fereşte-ţi privirile de la ea, şi adu-ţi aminte că Dumnezeu este Martorul a tot ceea ce faci tu. Aminteşte-ţi mereu, că chiar dacă nu-L vezi, El este Omniprezent, şi se află chiar lângă tine, în orice moment. Dacă L-ai vedea pe Dumnezeu faţă în faţă, ai mai privi acolo unde El îţi spune să nu priveşti? Dacă nu, atunci nu te mai lăsa ispitit să priveşti ca şi cum El n-ar fi acolo? Ţine minte că,
Ispita lucrează împreună cu pofta ta
Dacă înţelegi că ispita se naşte din poftele tale lăuntrice, atunci trebuie să faci şi ceea ce spune Biblia când zice:
Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. (2 Timotei 2: 22)
Să nu creadă nimeni că este “super” credincios şi poate rezista poftelor tinereţii. Nici măcar nu spune să ne luptăm cu ele, ci să fugim. Pe de o parte, fuga tot o luptă este în cazul acesta! Un tânăr mă întreba odată: “Pot să privesc la o fată frumoasă, dar nu cu gând să o poftesc, ci doar ca să mă minunez cât de frumos a creat-o Dumnezeu? ” Vezi cât de frumos satana ambalează ispitele? S-ar părea că nu este nimic rău, ba chiar dă o interpretare Biblică a lucrurilor, dar, de fapt, este o momeală a păcatului. De aceea, pentru a fi biruitor în ispite, nu sta la “taifas” cu ele. Caută să-ţi umpli inima şi gândul cu Cuvântul lui Dumnezeu şi atunci când va veni ispita, tu să ai arma pregătită deja pentru a te apăra. Să ţii minte bine un lucru: mintea noastră nu poate să rămână goală niciodată. Dacă nu o umpli tu, satana se va îngriji de aceasta, trimiţând gânduri ispititoare, care vor declanşa în tine poftele tinereţii. De aceea, dragul meu, nu te porni la război cu mâna goală, ci caută în fiecare zi să îţi umpli inima şi gândul cu adevărurile Sfintelor Scripturi. Îţi propun aici să faci rost de materialele de studiu biblic inductiv, care te ajută să perseverezi în studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Fiind umplut de Cuvântul lui Dumnezeu, va fi mult mai uşor să treci prin orice ispită ce vine în viaţa ta. Atunci când vine ispita, adu-ţi aminte că Domnul Isus a fost ispitit exact ca şi tine în toate lucrurile, dar fără păcat. El te poate înţelege şi doreşte să vină în ajutorul tuturor celor ce-L cheamă.
Stai lipit de El şi de Cuvântul Său ca să fii biruitor în toate ispitele vieţii!
