Copiii sunt singura bogăţie terestră pe care o putem lua cu noi în cer, de aceea trebuie să fie mereu în atenţia noastră.
Trăim într-o vreme zbuciumată, într-o societate dezechilibrată, în care s-a pierdut noţiunea valorii. Banul a devenit mai scump decât copiii. Munca intensă din vremea noastră şi timpul ocupat cu tot felul de-ale vremelniciei a dus la neglijenţa formării şi a dezvoltării caracterului frumos şi integru a copilului, şi astfel au crescut copii lăsaţi la voia întâmplării.
Educarea s-a redus la a-l învăţa pe copil să umble, să mănânce şi să vorbească, sau unii părinţi au depus eforturi pentru a-l şcola cât de înalt şi a-l pune pe drumul unei cariere sigure sau a-i creea condiţiile materiale mai mult decât necesare. Dar câţi părinţi mai sunt conştienţi de marea importanţă a formării încă de mic, a unui copil bun cu un caracter frumos? Formarea caracterului este averea mai mare decât toate averile, iar educarea în legile şi poruncile Domnului este mai de valoare decât toate diplomele.
Educarea copilului nu poate fi lăsată pe mâna nimănui, chiar dacă unii influenţează acest proces, cum sunt profesorii, învăţătorii de şcoală duminicală, etc. Educarea este marea datorie a părinţilor, şi baza trebuie pusă până la 7 ani, iar apoi se clădeşte în toţi anii care urmează.
În această “şcoală” a părinţilor de a educa copilul, nu există vacanţă. În fiecare zi, ca părinţi, avem datoria să semănăm în mintea copilului, încă de mic, sfatul şi învăţătura. Repetând mereu, se va întipări în mintea lui şi nu va uita când va fi mare. Aceasta este porunca pe care Dumnezeu o dă părinţilor. “Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia” Deuteronom 32:46.
Urmărim educarea copilului sub două aspecte conform Efeseni 6:4: “… voi părinţilor… creşteţi-i în mustrare şi învătătura Domnului”. Responsabilitatea este a ambilor părinţi, însă linia o trasează tatăl. El este responsabil de felul în care se desfăşoară educarea copilului; el conduce şi îndrumă familia, el conduce şi îndeamnă familia şi el răspunde în faţa lui Dumnezeu.
- Când este momentul potrivit în care copilul poate primi mai uşor învăţătura?
1. Când este curios şi pune întrebări. “Când vă vor întreba copiii voştri ce înseamnă obiceiul acesta? Voi să răspundeţi…” Exodul 12:26-27.
2. În călătorie. “Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să le vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula” Deuteronom 6:7.
- De ce trebuie să-l învăţăm?
-
1. “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” Proverbe 22:6. Îl învăţăm pe copil pentru a şti să gândească corect, pentru a forma trăsături frumoase şi pentru ca “să-şi pună încredearea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui” Psalmi 78:7.
2. “Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat… din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuirea prin credinţa în Hristos Isus” 2 Timotei 14:17. Învăţătura este obligatorie pentru a trasmite de la o generaţie la alta principiile sfinte. “…Ce ne-au povestit părinţii noştri… nu vom ascunde de copiii lor, ci vom vesti neamului de oameni care va veni… ca să fie cunoscută de cei ce vor veni după ei de copiii care se vor naşte şi care, când se vor face mari, să vorbească despre ea copiilor lor să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui” Psalmi 78:3-7.
Citim despre binecuvântările de care are parte cel ce primeşte învăţătura în Proverbe 4.
· Domeniile în care trebuie să urmărim educarea copilului:
1. Moral, spiritual – educarea în legile lui Dumnezeu şi formarea unui caracter frumos.
2. Social – educarea în dobândirea cunoştinţelor necesare formării unei cariere, a unei slujbe.
Este foarte important să cunoaştem temperamentul copilului cu trăsăturile bune sau rele. Astfel vom putea combate inclinaţiile rele şi să le corectăm, iar valorile, aptitudinile şi calităţile să le apreciem şi să le creştem. Prin sfat, prin exemple şi prin multă comunicare copilul poate primi convingeri temeinice şi astfel să fie în stare să renunţe la anumite obiceiuri proaste.
O altă obligaţie a părintelui este de a supraveghea copilul. Putem parafraza Psalmul 139 cu o relaţie între părinte-copil: Tată, mamă – tu mă cerecetezi de aproape. Ştii când mă culc, ştii unde mă duc, ştii ce gândesc, tu ştii ce vreau să spun până nu-mi iese cuvântul pe buze… Copilul va pricepe că în supravegherea tatălui şi a mamei este dragoste, protecţie şi este spre binele copilului.
Un alt aspect este verificarea dacă face ce i se spune. Eşti responsabil să verifici ce se petrece în casa ta – ce vede copilul tău, ce ascultă, ce fel de muzică, ce emisiuni, cu ce-şi petrece timpul?
În lucrul acesta – de a forma copilul – nu este odihnă. Domnul să-ţi dea putere în fiecare zi. Roagă-te pentru aceasta! Împlică-te cu toată seriozitatea, cu toată conştinciozitatea! Rezultatul va fi spre bucuria şi odihna ta – un copil bun şi în faţa lui Dumnezeu, şi în societate.
Deprinderi care trebuie formate în copil încă de mic:
· Să fie ordonat
· Să muncească după vârsta lui
· Să vorbească frumos, politicos
· Să fie ascultător
Este mai uşor să creşti copii decât să repari oameni! Fă din casa ta un colţ de rai:
· Să audă cântările Domnului, nu bârfe
· Fii un exemplu demn de urmat
· Învaţă-l să cinstească Ziua Domnului
Cum poţi verifica trăsăturile de caracter ale copilui? Urmăreşte:
· Cum se îmbracă – este echilibrat, cuviincios?
· Cum se comportă în familie, în societate şi în biserică?
· Cum conduce bicicleta sau maşina – respectă regulile?
· Este un om de cuvânt, sau îl calcă?
· Este punctual sau întârzâie mereu?
· Îi place ordinea sau este dezordonat?
· Gândeşte profund sau priveşte lucrurile la suprafaţă, superficial?
· Este nervos, aprins sau se controlează?
· Este mândru, închipuit sau a înţeles valoarea modestiei?
· Îi place seriozitatea sau este uşuratic?
În dorinţa mea şi a soţiei mele de a menţine legătură sufletească cu fiecare copil, Domnul ne-a dat o idee. Sunt câţiva ani de când experimentăm binecuvântarea lui Dumnezeu. Noi avem cinci copii, şi, începând cu cea mai mare, încep săptămâna cu mijlocire înaintea lui Dumnezeu în mod special pentru Daniela. Ca şi părinte am o întreagă listă cu probleme ce le întâmpină, iar eu completez la listă cu tot ce cunosc. În ziua de luni, stau mai mult de vorbă cu ea şi-mi găsesc timp să-mi arat dragostea. Dacă este vre-o cauză specială, postesc în ziua de luni pentru ea. În ziua de marţi, îmi stă în atenţie în mod special Ionuţ… şi în fiecare zi, sub această formă, am în atenţie fiecare copil. Aşa facem toţi din familie. Sâmbăta este ziua pentru mama, iar duminica este în atenţie tata, cu slujirea. Seara, după ce ne strângem fiecare acasă de pe drumuri, avem timpul de părtăşie. Discutăm ce s-a întâmplat peste zi şi ce probleme s-au ivit. Ne rugăm împreună şi citim din Biblie. Copiii sunt astfel adunaţi laolaltă, învăţaţi să simtă împreună şi să se roage unul pentru celălalt. Învaţă să comunice.
Nu poţi fi un părinte perfect, dar poţi fi părintele care stă pe genunchi pentru copilul său.
