Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte. De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. (Matei 12:30-32)
Unele texte din Biblie sunt mai dificile, si nu le înțelegem de prima dată ci poate doar după un timp, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne batem capul cu înțelegerea lor. Contextul pasajului de față este cel în care Hristos este acuzat că scoate dracii cu ajutorul lui Beelzebul. În urma minunii de vindecare a unui îndrăcit orb și mut noroadele au fost cercetate de Duhul Sfânt astfel încât și-au pus următoarea întrebare: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” – ce vroiau ei să știe era dacă nu cumva în sfârșit a venit Mesia cel promis. Dar intervin fariseii și îi aduc acuzații grave lui Hristos pe care El le demontează prin înțelepciune divină: Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui. Însă mesajul său este mult mai dur le spune fariseilor că despre El pot să spună ce vor, pot să-i aducă orice acuză însă atâta timp cât vorbesc împotriva cercetării Duhului Sfânt pentru ei nu mai este nici o jertfă care să le poată aduce iertare.
Textul de față este un text care trage semnalul de alarmă; fiecare din noi știm că prin jerfa Fiului lui Dumnezeu avem parte de iertarea păcatele noastre și de mântuire, dar în momentul în care citim un astfel de text ar trebui să ne dea de gândit pentru că este ceva ce face să nu mai pot fi iertat, și aceasta este hula împotriva Duhului Sfânt.
A huli înseamnă a defăima, a batjocori, a desconsidera, iar hula împotriva Duhului Sfânt este batjocorirea Duhului. Asta nu înseamnă doar a înjura Duhul Sfânt ci reprezintă batjocorirea lucrării Duhului Sfânt, și anume să nu iei seama la lucrarea Duhului Sfânt în viața ta. Dar pentru a înțelege mai bine ar trebui să vedem care este rolul Duhului în viața creștinului, care este lucrarea lui; trebuie să conștientizăm modul în care lucrează Duhul pentru a ne da seama cum putem ajunge să batjocorim lucrarea Duhului Sfânt.
1. Prima și cea mai mare lucrare a Duhului este convingerea lumii privind vinovăția ca urmare a păcatului
Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. (Ioan 16:8).
În Epistola către Romani, Pavel ne spune Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; versetul este folosit în contextul în care Apostolul vrea să demonstreze că atât cei care au Legea cât și cei care nu o au, atât iudeii cât și grecii, nu au nici o șansă în fața revărsării mâniei lui Dumnezeu: Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănțuie mânia? Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? Argumentația lui Pavel stă în picioare și pentru noi, cei din vremea actuală.
Deci un om care spune că nu are păcat hulește împotriva Duhului Sfânt, sau cel care neagă în totalitate această vinovăție pe care o aduce păcatul pentru că el nu crede.
Duhul cercetează pe om în felurite moduri: prin evenimente marcante care ar trebui să îl trezească din nepăsare; prin intrarea în contact cu Cuvântul; prin diferite vise; prin natură și multe alte moduri pentru că lucrarea Duhului nu poate fi limitată la doar câteva exemple.
În fața cercetării venite din partea Duhului, omul are totdeauna doar două variante:
a) Să se lase transformat în omul din lăuntru și să își schimbe viața în totalitate primind o viață nouă care va fi desăvârșită în Împărăția Cerurilor. – avem exemplul norodelor care au început să își pună întrebări cu adevărat importante pentru viața unui om
b) Să nege semnele primite, astfel hulind împotriva Duhului și primind răsplata pentru aceasta. – avem exemplul fariseilor care au respins divinitatea lui Isus.
2. Oferirea de sprijin, mângâietor
Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac (Ioan 14:16)
Tot timpul avem nevoie de sprijin și ajutor din partea Duhului, și cred că una din cele mai simple și mai eficiente rugăciuni este aceasta „Doamne păzește-mă, Doamne păzește familia mea” iar în clipa în care Dumnezeu te scoate dintr-o primejdie, ceea ce face Duhul este că te conștientizează iar tu ar trebui să te pleci pe genunchi și să multumești. Când nu faci asta și îți arogi ție meritele, când scapi dintr-un accident și îți spui că ai scăpat datorită abilitătilor tale de bun șofer, hulești împotriva Duhului.
3. Descoperirea adevărului
Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul (Ioan 16:13).
Prezența Duhului ne dă putere să înțelegem și să aplicăm Cuvântul, iar cei care au ajuns să-l înțeleagă dar nu vor să-l aplice hulesc împotriva Duhului Sfânt, practic opresc Cuvântul să se întoarcă cu rod la Dumnezeu. Ascultați cât de categoric este Pavel cu privire la asta în epistola către Evrei: Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. (Evrei 10:24-27)
Cercetarea continuă a Duhului are loc prin descoperirea constantă a Cuvântului care să te ajute să trăiești liber, pentru că adevărul ne face liberi. De exemplu ne aduce aminte de învățătura Fiului că tot ceea ce avem este doar ziua de azi și nu trebuie să ne îngrijorăm pentru cea de mâine: De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? (Matei 6:25). Tinerii au tendința să se gândească prea mult la viitor și încearcă să aranjeze lucrurile în așa fel ca ziua de maine să le fie asigurată; pe de altă parte cei mai vârstnici au tendința să trăiască ancorați în trecut și asta se vede din folosirea expresiilor de genul „pe vremea noastră... ” Adevărul este că doar ziua de azi este a noastră, cea de ieri a trecut și nu se mai întoarce, iar cea de mâine o asigură doar Dumnezeu, din această cauză ne învață in rugaciunea domnească Tatal nostru să cerem pâinea doar pentru ziua de astăzi, la fel cum în vechime la evrei le dădea mană în fiecare zi, dar doar pentru o zi.
4. Oferirea de daruri spirituale
Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte. (1 Corinteni 12:7-11)
Desconsiderarea darului primit să însemne hulă împotriva Duhului Sfânt? Dar trebuie să mă duc cu raționamentul mai departe... de ce dă Duhul daruri? Ca să lucreze prin noi spre folosul bisericii. Deci eu când neg darul primit înseamnă că nu vreau ca Duhul să lucreze prin mine, nu vreau să îl las să își facă lucrarea în mine, deci hulesc împotriva Duhului Sfânt. Chiar dacă eu desconsider darul ce a fost pus în mine, biserica nu va fi privată de lucrarea prin acest dar pentru că va fi ridicat altul care știe să își folosească darul. Însă și reversul este la fel de valabil, cel ce care își arogă daruri ale Duhului pe care de fapt nu le are, desconsideră lucrarea Duhului pentru că Duhul dă fiecăruia după cum voiește Duhul nu după cum dorește omul. Interesant este că nu sunt prea mulți care să caute primele trei daruri ci se caută mai mult următoarele șase, Pavel ne îndeamnă să căutăm mai ales să prorocim pentru că este unul din darurile care zidește biserica, nu pe cel care are acest dar, însă dacă ne uităm în Vechiul Testament vedem că rolul prorocului era acela de a corecta derapajele spirituale ale poporului nu de a se ocupa de lucruri mărunte.
Din cele 4 lucrări ale Duhului ne dăm seama că prima lucrare este în lume, iar celelalte trei sunt în interiorul bisericii. Deci împotriva Duhului pot să hulească atât cei din afară, cât și cei din biserică, pericolul este de ambele părți.
Hula împotriva Duhului este un cancer spiritual care se manifestă la fel ca și boala în sine, începe de la o celulă canceroasă care mai apoi se multiplică, la fel și hula împotriva Duhului începe cu o simplă neluare în seamă a unei avertizări din partea Duhului, apoi devine obișnuință, până în clipa în care nu mai auzi deloc șoapta Duhului și astfel intervine împietrirea, din pricina păcatului care ne înfășoară așa de lesne.
În fața unui concept complex cum este hula împotriva Duhului Sfânt se naște o întrebare la fel de complexă: se poate sau nu se poate pierdea mântuirea? Da se poate pierde, în lumina acestui text se poate afirma că mântuirea se poate pierde.
Există două curente de gândire cu privire la aceasta: armenianismul și calvinismul. Armenianismul afirmă că mântuirea se poate pierde (ca urmare a păcătuirii constante prin împietrirea inimii), iar calvinismul afirmă că mântuirea o dată primită nu se mai poate pierde (cei care cad în păcat nu au fost de fapt mântuiți).
În esență ceea ce spun cele două curente de gândire este că nu te poți juca cu mântuirea, nu contează că ai avut mântuirea și ai pierdut-o sau că doar ai avut impresia că ai mântuirea, rezultatul e același, nu mai este nimic care să te scape, nici o jertfă; iar rezultatul este o eternitate în focul veșnic.
Dar avem vre-o șansă de a ne feri de hula împotriva Duhului Sfânt, există vre-o șansă ca să nu ne pierdem mântuirea? Da există, și aceasta este Cina Domnului, este momentul de cercetare în care ar trebui să identifici lucrurile din inima ta care te fac să hulești împotriva Duhului, să ți le mărturisești înaintea Domnului și să îți ceri iertare. Nu este nimeni vrednic să întindă mâna în blid, dar jertfa supremă a Fiului face posibil ca noi să fim găsiți vrednici de către Dumnezeu (cu condiția să acceptăm această jertfă). Cina Domnului este o sărbatoare repetitivă tocmai pentru a nu da prilej ca păcatul să prindă rădăcină în viața noastră. Avem așadar la îndemână instrumentul de a ne păzi fiecare pe noi înșine
