Cea mai mare dintre acestea este dragostea - Serii de studii biblice

de John Piper

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

"Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?"
(Romani 8:28-39)

De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Caci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati. Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit. Deci, ce vom zice noi in fata tuturor acestor lucruri? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? El, care n-a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu El, toate lucrurile? Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteste neprihaniti! Cine-i va osandi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a si inviat, sta la dreapta lui Dumnezeu, si mijloceste pentru noi! Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia sau sabia? Dupa cum este scris: "Din pricina Ta suntem dati mortii toata ziua; suntem socotiti ca niste oi de taiat." Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru.

            Incep in dimineata aceasta cu doua intrebari. Nu o sa va cer sa ridicati mana. Dar trebuie sa raspundeti la aceste intrebari inaintea lui Dumnezeu. Raspundeti-I lui Dumnezeu in liniste la fiecare intrebare. Motivul pentru care fac acest lucru este acela ca de modul in care raspundeti la aceste intrebari depinde daca restul acestui mesaj este pentru voi acum, sau este doar o invitatie sa veniti si sa va incredeti in Isus.

Intrebarile se bazeaza pe Romani 8:28. Avem aici una dintre cele mai minunate asigurari ale dragostei lui Dumnezeu din intreaga Biblie. Dar sunt doua conditii care trebuie indeplinite pentru a beneficia de ea. Nu e valabila pentru oricine. Este pentru cei descrisi in acest verset: "Stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele 1) celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele 2) celor ce sunt chemati dupa planul Sau."

Deci, iata intrebarile:

Intrebarea nr. 1: Il iubesti pe Dumnezeu? Nimeni nu Il iubeste pe Dumnezeu la modul perfect in aceasta viata. Nu aceasta e intrebarea. Cu totii stim ca poate exista o dragoste reala, care uneste, pentru sotie, sot, mama sau tata, pentru un prieten drag, fara ca acea dragoste sa fie perfecta. De fapt, cu cat dragostea e mai mare si mai autentica, cu atat isi simte mai acut propriile-i imperfectiuni. Intrebarea nu se refera la o dragoste perfecta. Intrebarea e: Este Dumnezeu comoara ta? Isus a spus: "Unde este comoara voastra, acolo este si inima voastra" (Luca 12:34). Cu alte cuvinte, acolo va fi si dragostea voastra. El incerca sa ne convinga sa ne strangem comori in cer, nu pe pamant. Ne chema sa Il pretuim pe Dumnezeu mai mult decat orice alt lucru. Pentru ca ce consideri comoara, aceea va imbratisa si va iubi si inima ta. Deci: "Il iubesti pe Dumnezeu?" inseamna "Este El comoara ta?" Este Dumnezeu cea mai valoroasa realitate din viata ta?

Intrebarea nr. 2: Ai fost tu chemat de Dumnezeu dupa planul Sau? Aceasta intrebare nu inseamna: "Ai auzit vreodata Evanghelia?" Sau: "Ai fost vreodata invitat sa te pocaiesti si sa crezi?" Versetul 30 ne arata clar despre ce chemare e vorba aici: "Pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit." Toti cei ce sunt chemati, sunt socotiti neprihaniti. Deci aceasta chemare venita din partea lui Dumnezeu nu este o simpla invitatie, ci o somatie puternica si eficace care te-a trezit din somnul ignorantei si al razvratirii, astfel ca L-ai vazut pe Isus si I te-ai supus cu bucurie.

Chemat de Hristos: O ilustratie

Dati-mi voie sa va prezint o imagine. Dar mai intai ganditi-va la 1 Corinteni 1:23:

"Noi propovaduim pe Hristos cel rastignit, care pentru Iudei este o pricina de poticnire, si pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemati, fie Iudei, fie Greci, este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu."

            Pentru multi, Hristos rastignit este o nebunie. Dar cei ce sunt chemati vad in El puterea si intelepciunea lui Dumnezeu. Ceva s-a intamplat cu ei. Ei au fost chemati.

Gandeste-te la urmatoarea imagine: inainte sa fi fost chemat de Dumnezeu, tu erai, la propriu, in patul tau, dormind. In dormitorul tau a intrat Isus Hristos. El a stat acolo in slava dragostei Sale de pe Calvar si in puterea Invierii. Dar tu dormeai. De fapt, tu visai. Iar in vis (care este viata ta obisnuita) tu L-ai vazut pe Isus. Numai ca in vis El parea o nebunie. Nu era deloc atractiv. Te intrebai oare de ce unii Il considera atat de important. In visul tau, televizorul era mult mai interesant. Prietenul tau era mult mai real. Slujba ta oferea mai multa implinire.

Atunci Duhul lui Dumnezeu - Duhul Sfant - a intrat in dormitorul in care Isus statea in slava dragostei Sale de pe Calvar si in puterea Invierii. Duhul Sfant a plutit deasupra capului tau care visa si te-a chemat, cu o voce suficient de puternica: "Trezeste-te!" Vocea aceasta te-a scuturat si ai deschis ochii. Si iata ca acolo, in fata ta, statea realmente Isus Hristos. Iar slava Lui era imposibil de confundat. In acel moment ai stiut ca (toata viata ta) ai trait intr-un vis - toate gandurile tale despre ce nebunie este El, cat de ireal si neatractiv este, toate erau simple fantezii si imagini goale ale unei minti adormite. Dar acum valul somnului a fost ridicat si "lumina Evangheliei slavei lui Hristos" era irezistibil de adevarata. Hristos crucificat era acum pentru tine ceea ce este in realitate: puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu. Asta inseamna sa fii chemat.

De aceea, intreb: "Ai fost tu chemat de Dumnezeu?" Este Hristos, in moartea Sa pentru pacatosi, intelepciune si putere pentru tine? Sau inca dormi in lumea fanteziilor, viselor si iluziilor, in care Isus nu este important, interesant sau atractiv? Poti spune cu onestitate in aceasta dimineata: "Hristos crucificat este adevarata putere si Hristos crucificat este adevarata intelepciune"?

Acum, daca ai raspuns cu sinceritate DA la aceste doua intrebari, atunci restul mesajului este glorios de adevarat in privinta ta. Iar daca n-ai putut raspunde DA, atunci acest mesaj poate fi si mai relevant, pentru ca el reprezinta intrarea lui Hristos in dormitorul tau si apropierea Duhului Sau.

Dragostea lui Hristos: radacina dragostei noastre unii pentru altii

            Punctul principal pe care vreau sa il vedem in dimineata aceasta se gaseste in versetul 35. "Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?" Raspunsul la aceasta intrebare este: Nimeni si nimic. Scopul meu in aceasta dimineata este sa va amintesc si sa va fac inca o data constienti de dragostea de nezdruncinat pe care Hristos o are pentru voi - voi cei care ati raspuns cu DA la cele doua intrebari. Cine va va desparti pe voi de dragostea lui Hristos? "Necazul (orice presiune sau problema), sau stramtorarea (orice dificultate sau criza), sau prigonirea (orice opozitie sau ridiculizare), sau foametea (orice suferinta sau lipsa), sau lipsa de imbracaminte (orice atac sau rusine), sau primejdia (orice pericol sau amenintare), sau sabia (orice ranire, violenta sau moartea)?" Ne va desparti vreunul din aceste lucruri de dragostea lui Hristos? Pavel raspunde, Nu, dimpotriva, asa cum spune versetul 37: "In toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit."

Nu numai ca nu putem fi despartiti de dragostea pe care Hristos o are pentru noi, dar aceasa dragoste este atat de puternica pentru noi, in orice vreme, incat transforma fiecare circumstanta intr-un triumf. "In toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit." De aceea, scopul meu in aceasta dimineata este sa va amintesc acest lucru, sa vi-l arat si sa ma rog impreuna cu voi ca sa-l puteti intelege. Iar atunci el va ramane cu voi.

            Motivul pentru care acest adevar se potriveste seriei generale "Cea Mai Mare Dintre Acestea Este Dragostea" este ca din nou si din nou vedem in Biblie cum dragostea lui Dumnezeu pentru noi este radacina dragostei noastre unii pentru ceilalti. Realitatea este ca daca nu ne bazam pe dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu vom putea sa ne iubim unii pe altii. De exemplu, Isus a spus in Ioan 13:34,

Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii.

Dragostea Lui pentru noi e prima, iar dragostea noastra este un ecou al ei. Ioan 15:12-13,

Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unii pe altii, cum v-am iubit Eu. Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.

Dragostea Lui pentru noi este inaintea si la baza dragostei noastre unii pentru ceilalti. Si e o dragoste de la Calvar, adanca, adanca si de nezdruncinat. Efeseni 4:32-5:1,

Fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos. Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti.

            Orice dragoste adevarata incepe cu aceasta: Dumnezeu in Hristos ne-a iubit si ne-a iertat. Apoi El ne-a adoptat astfel incat noi suntem numiti copiii Lui. Apoi Si-a aratat cu generozitate dragostea fata de noi in familia Sa. Iar acum - si numai acum, pe baza celor de mai sus - El spune: "Imitati-Ma." Urmati pilda lui Dumnezeu "ca niste copii preaiubiti." Si fiti atenti! Urmeaza pilda lui Dumnezeu - nu ca un admirator neinsemnat dintre spectatori. Nu ca un copil nesigur holbandu-se la echipamentul unui fotbalist. Nu ca un muzician incepator ascultand CD-ul maestrului favorit, dar pe care nu-l cunoaste. Ci "ca niste copii prea iubiti." "Urmati pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti." Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este cea care face sa izvorasca si da putere dragostei noastre unii fata de altii. Din cauza ca iubim felul de a fi al Tatalui, vrem sa fim si noi ca El.

Sau, din nou, in 1 Ioan 3:16,

Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El Si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati.

            Imi place sa vorbesc despre crestinismul radical - crestinismul care isi da viata pentru ceilalti, aratand cat de in siguranta suntem in dragostea lui Dumnezeu. Dar totul incepe cu El, nu cu noi. 1 Ioan 4:10-11,

Dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu [sau ne-am iubit unii pe altii], ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii.

            Deci acesta este motivul pentru tema de astazi: Daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie si noi sa ne iubim unii pe altii. De aceea trebuie sa intelegem ca Dumnezeu ne-a iubit intr-adevar intr-o asa de mare masura - si inca ne iubeste in aceeasi masura. Pentru ca, daca nu cumva m-am inselat amarnic, exista o imensa dorinta in aceasta adunare sa descopere noi adancimi ale dragostei unii fata de altii, fata de vizitatori si fata de cei mai greu de iubit dintre cunoscutii nostri. Oare nu ni se umezesc ochii citind scrisori ca aceasta pe care am primit-o in 26 februarie de la un pastor din Iowa:

Acum doua saptamani m-am intors la Bethlehem cu ocazia concediului. Am fost plin de bucurie din cauza puterii si prezentei Duhului Sfant, care se manifesta intr-un mod pe care nu l-am mai simtit niciodata inainte la Bethlehem. Din 1988, in fiecare an m-am inchinat si am invatat impreuna cu dumneavoastra. Desi predicile mi-au hranit intotdeauna sufletul, oamenii din biserica mi s-au parut neprietenosi; nu am fost niciodata salutati si nu ni s-a urat bun-venit, ori de cate ori am vizitat biserica, iar serviciul de inchinare era parca invaluit in raceala.
Dar acum doua duminici a fost diferit. Atat sotia mea cat si eu am fost intampinati de membrii bisericii cu salutari si urari de bun-venit. Un anume John Fast a petrecut mult timp cu mine si mi-a multumit ca am venit. Serviciul de inchinare si grupa de inchinare au adus slava lui Dumnezeu, fara sa se concentreze prea mult asupra omului.
Nu pot decat sa-mi imaginez intunericul pe care l-ati experimentat in ultimul an, dar Il vad pe Dumnezeu lucrand cu mai mare putere prin dumneavoastra si prin biserica. L-am auzit in predicarea Cuvantului. L-am experimentat in inchinarea adusa lui Dumnezeu. M-am bucurat de entuziasmul si caldura adunarii. Providenta lui Dumnezeu a hotarat un timp de intuneric cu scopul curatirii. Acum se descopera o mai mare slava a lui Dumnezeu.

            Primesc aceste randuri cu un adanc sentiment al dragostei lui Dumnezeu, nu cu un sentiment de satisfactie personala. Nu ma indoiesc ca mai exista multe lucruri in mine ce trebuie curatite. De aceea vreau sa incep cu mine. Numai asa vom putea fi ceea ce Dumnezeu ne cheama sa fim - ca intr-o casatorie: daca ma gandesc constant la ce cred eu ca ar trebui sa se schimbe in sotia mea in loc sa ma gandesc la metode prin care pot sa-i arat dragostea mea, amandoi ne vom simti mizerabil multi ani de-aici inainte.

            Ce pretuiesc cel mai mult in aceasta scrisoare este combinatia. El vorbeste despre o inchinare adusa lui Dumnezeu ("fara sa se concentreze prea mult asupra omului") si continua imediat cu "entuziasmul si caldura adunarii." Acesta este strigatul inimii noastre, nu-i asa? "Va vor cunoaste ca sunteti crestini dupa dragostea voastra." Aceasta era dorinta mea in mesajul de saptamana trecuta, cand spuneam ca tanjim dupa o combinatie biblica proaspata si un echilibru intre sfintenia lui Dumnezeu si dragostea lui Dumnezeu.

            Ideea principala de azi este aceea ca, daca vrem sa crestem in dragostea noastra unii pentru altii, trebuie sa experimentam cum e sa fim iubiti de Hristos cu o dragoste adanca si de nezdruncinat - dragostea din Romani 8:35: "Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?" Trebuie sa fim coplesiti de uimire ca dragostea lui Hristos ne tine. Ca El ne tine cu fermitate in imbratisarea dragostei Lui. Minunea profunda - aceea ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne iubeste - trebuie sa ne stranga, sa ne tina si sa ne umple mintile. Trebuie sa o asezam inaintea mintilor noastre inainte de inceputul fiecarei zile (El ma iubeste), si din nou in timpul diminetii (El ma iubeste), apoi la pranz (El ma iubeste), dupa-masa (El ma iubeste), la cina (El ma iubeste) si apoi inainte de culcare (El ma iubeste).
Iar, pe masura ce descoperim versete ca Romani 8:35, trebuie sa ne rugam in aceasta privinta. Trebuie sa ne rugam ca acest sentiment, al faptului ca suntem iubiti de Hristos, sa ne umple si sa se reverse din noi.

            Haideti sa deschidem la una din rugaciunile lui Pavel si sa vedem cat de crucial a fost acest subiect pentru Pavel atunci cand se ruga pentru biserica: Efeseni 3:14-19. Motivul pentru care vreau sa observati aceste versete inainte sa incheiem este acela ca am vazut cum acest pasaj ne ajuta sa intelegem semnificatia lui Romani 8:35, "Cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos?"

14 Iata de ce, zic, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos, 15 din care isi trage numele orice familie, in ceruri si pe pamant, 16 si-L rog ca, potrivit cu bogatia slavei Sale, sa va faca sa va intariti in putere, prin Duhul Lui, in omul din launtru, 17 asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste, 18 sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; 19 si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.

            Observati in versetul 18 care este scopul acestei rugaciuni: "sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; 19 si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta." Pavel dorea pentru efeseni ce doresc si eu pentru voi in aceasta dimineata: putere sa intelegeti cat de inalta, adanca, larga si lunga este dragostea lui Hristos. El recunoaste ca depaseste intelegerea umana. Nu vom ajunge niciodata in varful sau la fundul ei sau la capatul ei, in nici o directie. Intotdeauna va mai ramane o parte a dragostei pe care sa o descoperim si de care sa ne bucuram (conform Efeseni 2:7). Dar el vrea ca noi sa demonstram prin experienta noastra caracterul inepuizabil al dragostei lui Hristos, nu doar sa o afirmam ca pe o doctrina.

            Dar ce vrea el sa spuna atunci cand vrea ca noi "sa putem [literal: sa fim suficienti de puternici] intelege" aceasta dragoste? Stam noi oare in afara ei si privim la ea, asa cum am privi la o cladire, ca sa o putem masura cat este de inalta si cat este de lata? Nu. Intoarceti-va la versetul 17 pentru raspuns: "pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste," sa aveti puterea sa intelegeti dragostea lui Hristos. Cuvantul "temelia" se refera la "a fi asezat pe o fundatie." Asa ca Pavel foloseste doua metafore: una a unui copac cu radacini si una a unei cladiri asezate pe o fundatie.

            El spune ca, pentru a intelege dragostea lui Hristos si pentru a putea masura inaltimea si adancimea ei trebuie sa fim inradacinati in ea. Adica, radacinile vietilor noastre trebuie sa coboare si mai adanc in dragostea lui Hristos. De acolo ne-am primit viata. Iar el ne spune ca trebuie sa cladim pe temelia ei. Asta inseamna ca fundatia vietilor noastre trebuie sa se intinda pe stanca solida a dragostei lui Hristos pentru noi.

            In acest fel demonstram prin experienta ca adancimea si largimea dragostei lui Hristos nu au sfarsit. Radacinile noastre nu ajung niciodata la fundul ei iar largimea fundatiei noastre nu ramane niciodata fara stanca pe care sa se zideasca. Cred ca aceste doua imagini ne sunt date cu scopul de a ne arata aceleasi lucruri ca si Romani 8:35, "Nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Hristos." Radacinile vietilor noastre sunt bine ancorate in adancimile dragostei lui Hristos. Iar fundatia vietii noastre se sprijina cu fermitate pe stanca dragostei lui Hristos. Nu putem fi smulsi si nu putem fi luati de vant. Asta vrea sa ne spuna Romani 8:35, "Nimic nu ne poate desparti de dragostea lui Hristos."

Dumnezeu ne cheama la noi adancimi ale dragostei noastre unii pentru altii si pentru cei din afara. Daca vrem sa se intample acest lucru (si chiar se intampla), trebuie ca altceva sa se implineasca mai intai (si se implineste). Rugaciunea lui Pavel trebuie sa primeasca raspuns:

[Faca Dumnezeu ca], avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea, si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta.

Vreti sa veniti impreuna cu mine si sa va rugati fierbinte ca noi toti sa putem intelege din ce in ce mai mult ce inseamna sa fii iubit de Hristos - nimic nu ne poate desparti de dragostea Lui. Atunci puterea de a ne iubi unii pe altii va curge liber.

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

Adancimea dragostei lui Hristos: Costul ei
(Efeseni 4:32-5:2)

Dimpotriva, fiti buni unii cu altii, milosi, si iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat si Dumnezeu pe voi in Hristos. Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti. Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu.

Recapitulare

            Daca vrem ca dragostea dintre noi sa infloreasca si sa creasca in biserica noastra, trebuie sa fim mai adanc inradacinati in dragoste. Acesta a fost punctul principal al mesajului de saptamana trecuta. In alte cuvinte, sa devii o persoana iubitoare inseamna sa traiesti cu radacinile vietii tale cufundate adanc in dragostea lui Hristos pentru tine. Faptul ca esti iubit de Hristos este temelia pe baza careia devii mai iubitor. Iar radacina pe care o ancorezi in aceasta temelie este credinta ca esti iubit.

Exista o expresie in 1 Ioan 4:16 care descrie aceasta radacina:

Noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi.

            Noi am ajuns sa cunoastem si am "crezut" dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dragostea pe care o are Dumnezeu pentru noi este baza transformarii noastre in oameni plini de dragoste. Iar radacina pe care noi o ancoram in acest teren, pentru a se hrani din el, este credinta - "noi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi." Credinta in adancimea dragostei lui Dumnezeu fata de mine este cheia maturizarii mele intr-o persoana plina de dragoste.
Iar cheia credintei in dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi este sa o vedem descoperita in cuvintele Scripturii. Doar la putini oameni le-a fost permis sa-L vada pe Isus in trup, sa-L atinga si sa-L vada cum predica, vindeca, sufera, moare si invie. Ne-am putea simti invidiosi deoarece credinta noastra in dragostea lui Hristos nu se poate baza pe acest fel de experienta personala. Dar nu acesta a fost planul lui Dumnezeu. Cand Isus se ruga pentru ucenicii Sai in Ioan 17:20, El a spus: "[Tata,] ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor." Planul lui Dumnezeu era ca noi sa venim la credinta, nu vazand dragostea lui Hristos intrupata, ci vazand dragostea lui Hristos in cuvantul celor ce L-au cunoscut.

Subiectul urmatoarelor patru saptamani: Adancimea dragostei lui Hristos pentru noi

            Din aceste motive, iata planul pentru urmatoarele patru saptamani. Sper ca acest lucru va va ajuta sa va pregatiti in rugaciune si meditatie pentru ce va urma. Si mai sper ca va va ajuta sa va dati seama cand Dumnezeu va trimite sa-i invitati si pe altii sa va insoteasca la biserica. Scopul meu in aceasta serie de predici este ca dragostea noastra unii pentru ceilalti si pentru cei din afara bisericii sa creasca si sa se adanceasca. Dar acest lucru se va intampla numai atunci cand suntem inradacinati - adica credem - mai adanc si mai adanc in dragostea lui Hristos pentru noi. Iar aceasta credinta vine atunci cand intelegem adancimea dragostei lui Hristos pentru noi, asa cum e ea descoperita in Cuvantul Sau. Deci, in urmatoarele patru saptamani, culminand cu Duminica Invierii, vreau sa va indrept atentia spre adancimea dragostei lui Hristos pentru noi.

In timp ce meditam la dragostea lui Hristos pentru noi si diferitele moduri in care Biblia ne-o prezinta, am observat patru feluri in care se descopera adancimea dragostei lui Hristos. Vom pune deoparte cate o saptamana pentru fiecare din ele.

            Mai intai, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi observand ce il costa: daca isi jertfeste viata pentru noi stim sigur ca dragostea e mai adanca decat atunci cand sufera cateva zgarieturi de dragul nostru. Deci, vom vedea adancimea dragostei lui Hristos observand cat de mult L-a costat aceasta.

            In al doilea rand, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi dupa cat de putin o meritam. Daca ne-am fi purtat frumos cu el toata viata noastra, si daca am fi facut tot ce se astepta de la noi, atunci, cand ne iubeste, dragostea lui nu pare la fel de mare ca in cazul in care l-am fi jignit, l-am fi tinut la distanta si l-am fi dispretuit. Cu cat o meritam mai putin, cu atat este mai uimitoare si mai adanca dragostea lui pentru noi. Asa ca vom vedea adancimea dragostei lui Hristos in relatie cu cat de putin o merita obiectele dragostei Sale (Romani 5:5-8).

            In al treilea rand, cunoastem adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi dupa marimea binefacerilor de care ne bucuram atunci cand suntem iubiti. Daca suntem ajutati sa promovam un examen, ne simtim iubiti intr-un fel. Daca suntem ajutati sa obtinem o slujba, vom simti dragostea in alt fel. Daca suntem ajutati sa scapam dintr-o captivitate opresiva si ni se ofera libertatea pentru tot restul vietii, ne vom simti iubiti in alt fel. Iar daca suntem scapati de chinul vesnic si primim un loc in prezenta lui Dumnezeu impreuna cu o bucurie deplina si placeri vesnice, vom cunoaste o adancime a dragostei care le intrece pe toate celelalte (1 Ioan 3:1-3). Deci vom vedea adancimea dragostei lui Hristos in marimea binefacerilor de care avem parte pentru ca suntem iubiti de El.

            In al patrulea rand, vom cunoaste adancimea dragostei pe care cineva o are fata de noi prin libertatea cu care ne iubeste. Daca cineva ne face un bine pentru ca altcineva il obliga, desi el nu prea vrea, atunci nu consideram aceasta dragoste ca fiind foarte adanca. Adancimea dragostei e direct proportionala cu libertatea ei. De aceea, daca o firma de asigurari iti plateste 40.000 de dolari pentru ca ti-a murit sotul sau sotia, de obicei nu stai sa te minunezi cat de mult te iubeste aceasta firma. Erau obligati prin lege sa plateasca. Dar daca colegii tai de la Scoala Duminicala iti gatesc toate mesele timp de o luna dupa ce ti-a murit sotul sau sotia, si cineva te suna in fiecare zi si te viziteaza in fiecare saptamana, atunci asta poti numi dragoste, pentru ca ei nu erau obligati sa o faca. O fac de buna voie si nesiliti de nimeni. De aceea, vom vedea adancimea dragostei lui Hristos pentru noi in libertatea Sa: "Nimeni nu Imi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine" (Ioan 10:18).

            Aceste lucruri le vad eu in Noul Testament. Sunt texte specifice care subliniaza fiecare din cele patru feluri in care putem vedea adancimea dragostei lui Hristos pentru noi. Ne vom ocupa de cate unul pe saptamana. Iar daca va rugati cu staruinta, atunci poate ca Dumnezeu va raspunde rugaciunii din Efeseni 3:17-18, ca sa avem radacina si temelia pusa in dragostea lui Hristos si sa putem pricepe care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea dragostei Sale - ca sa putem deveni asemenea Lui in dragostea Sa.

Adancimea dragostei lui Hristos descoperita in costul ei

            Astazi as vrea sa observam adancimea dragostei lui Hristos asa cum e ea descoperita in costul ei. Haideti sa privim la Efeseni 5:1-2:

Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii prea iubiti. Traiti in dragoste, dupa cum si Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu.

            Aici sunt patru lucruri clare si minunate pe care trebuie sa le vedeti. Mai intai, observati ca Pavel ne arata adancimea dragostei lui Hristos pentru noi. Versetul 2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi." Faptul ca S-a dat pe Sine demonstreaza dragostea Sa.

            In al doilea rand, costul dragostei Sale a fost El Insusi - viata Sa. Nu au fost doar bani, timp, energie, inconveniente, nici macar suferinta; a fost un sacrificiu complet. El S-a dat pe Sine Insusi. In al treilea rand, observati ca aceasta dragoste si aceasta daruire de Sine a fost pentru noi. "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine." Pavel vorbeste despre credinciosi (Efeseni 2:8). El S-a dat pe Sine pentru noi.

            In final, observati ca Dumnezeu Tatal a privit cu placere la acest act de dragoste jertfitoare. Versetul 2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi, "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros", lui Dumnezeu." Cand Dumnezeu S-a plecat deasupra dragostei pe care Fiul a turnat-o asupra noastra pe cruce, a fost o jertfa de bun miros pentru El. Dumnezeu iubeste dragostea Fiului pentru noi.

O ilustratie a dragostei valoroase

            Uneori suntem atat de familiari cu extraordinarul incat nu ne mai impresioneaza asa cum ar trebui. Trebuie sa privim la ceva mai mic, sa fim uimiti, si apoi sa privim inapoi ca sa simtim cu adevarat minunea originalului. Chuck Colson povestea despre un grup de prizonieri americani in timpul celui de-al doilea razboi mondial, care au fost pusi la munca grea intr-un lagar. Fiecare primea in fiecare zi o cazma cu care trebuia sa sape, iar seara trebuia sa o dea inapoi. Intr-o seara, douazeci de prizonieri erau aliniati in fata gardianului, care numara cazmalele. Acesta a numarat nouasprezece, dupa care s-a intors furios catre cei douazeci de prizonieri, intreband care dintre ei nu si-a adus cazmaua. Nici unul nu a raspuns. Atunci gardianul si-a luat arma si a spus ca va impusca cinci dintre ei, daca vinovatul nu iese in fata. Dupa un moment de tacere apasatoare, un baiat de nouasprezece ani - atat are si Ben al meu - a pasit in fata cu capul plecat. Gardianul l-a apucat, l-a tras deoparte si l-a impuscat in cap, dupa care s-a intors sa-i avertizeze pe ceilalti ca ar face bine sa fie mai atenti decat acel baiat. Cand a plecat, prizonierii au numarat din nou cazmalele si erau douazeci. Gardianul a gresit la numaratoare. Iar acel baiat si-a dat viata pentru prietenii sai.

            Va puteti imagina sentimentele care trebuie sa le fi umplut inimile in timp ce ingenuncheau deasupra trupului sau? In cele cinci sau zece secunde de tacere, baiatul si-a pus intregul viitor intr-o balanta - viitoarea sotie, educatia, o camioneta noua, copiii, cariera, pescuitul impreuna cu tatal sau - si a ales moartea, pentru ca astfel ceilalti sa poata trai. Isus a spus in Ioan 15:13: "Nu este mai mare dragoste decat sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai." A iubi inseamna a alege suferinta de dragul celuilalt.

O dragoste infinit mai valoroasa

            Isus te-a iubit in acelasi fel. Numai ca, o, infinit mai mult! Gandeste-te la viata la care a renuntat. Unul din motivele pentru care intamplarea de mai sus ne impresioneaza atat de mult este ca baiatul avea nouasprezece ani. Daca ar fi avut 89 de ani si ceilalti ar fi avut 19, am fi spus ca e un minunat act de dragoste, dar, avand o viata intreaga in urma sa, nu ar fi fost un sacrificiu la fel de mare ca in cazul in care intreaga sa viata i se asternea inainte. De aceea, gandeste-te la viata pe care Isus a jertfit-o pentru tine.

            In primul rand, si El era tanar. Avea cam 33 de ani. Si-a inceput slujirea cu doar trei ani in urma. A fost retezat, spunem noi, inainte de floarea varstei.

            In al doilea rand, el era fiul cel mai mare al unei mame vaduve. Unul din ultimele lucruri pe care le-a facut in viata Sa a fost sa se asigure ca avea cine sa se ingrijeasca de mama Sa.

Cand a vazut Isus pe mama-Sa, si langa ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: "Femeie, iata fiul tau!" Apoi, a zis ucenicului: "Iata mama ta!" Si, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasa. (Ioan 19:26-27)

Viata la care renunta pentru tine era una tanara si, din punct de vedere uman, era o viata de care mama Lui avea nevoie.

            In al treilea rand, a fost cel mai bun, milos, intelept si curajos om care a trait vreodata. Petru marturiseste: "El n-a facut pacat, si in gura Lui nu s-a gasit viclesug" (1 Petru 2:22). Chiar si dusmanii Lui stiau ca nu-i puteau gasi nici o vina (Matei 22:16). "Eu nu gasesc nici o vina in El", a spus Pilat (Ioan 19:6). Asa ca viata pe care Si-a dat-o pentru noi nu a fost o viata obisnuita, valoroasa din punct de vedere uman - desi si asa ar fi fost destul de pretioasa. A fost in schimb o viata fara pacat. O viata echilibrata perfect intre bucurie si tristete, tandrete si asprime, dreptate si mila, durere si manie, discurs si tacere, rugaciune si actiune. Aceasta viata, dintre toate vietile care au existat vreodata, a fost cea mai valoroasa. Cel mai vrednic sa traiasca, cel mai putin vrednic sa moara. Aceasta a fost viata pe care Si-a dat-o pentru tine - ca tu sa poti trai.

            In al patrulea rand, El era Fiul lui Dumnezeu. Asta inseamna ca era atat Dumnezeu cat si om. Unita cu natura sa umana era o natura divina, in unitatea misterioasa a unei singure persoane. Demnitatea si valoarea acestei vieti nu erau doar relativ superioare altor vieti omenesti. Aceasta viata avea o valoare infinita - nu in acelasi fel in care ceilalti oameni sunt valorosi, ci pentru ca Dumnezeu are o valoare infinita, si anume, ca baza a valorii intregii umanitati. Avem valoare ca oameni in masura in care reflectam chipul lui Dumnezeu. Dar asta inseamna ca, daca reflectia are atata valoare din cauza originalului, cu cat este mai valoros atunci originalul? Cu aceasta viata a urcat Isus pe cruce pentru tine. Atat L-a costat ca sa acopere pacatele noastre facute impotriva sfinteniei lui Dumnezeu. Si El a platit acest pret de buna voie, ca noi sa putem trai.

            In al cincilea rand, ca Fiu al lui Dumnezeu, Isus a fost iubit la modul suprem de catre Tatal Sau din ceruri. "Acesta este Fiul Meu prea iubit," a spus Tatal, "in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!" (Matei 17:5). Ganditi-va cum ar fi fost daca acel prizonier de razboi in varsta de nouasprezece ani era fiul Presedintelui Statelor Unite - si el stia ca erau pregatite forte care sa-l scape nu numai de la moarte, ci si din lagarul de prizonieri - si sa mai presupunem ca ai fi aflat ca tatal sau, Presedintele, nu numai ca avea o dragoste imensa pentru baiat, dar a si fost de acord cu moartea lui pentru tine, si acum vroia sa-i intalneasca pe cei pentru care a murit, ca sa le dea o parte din mostenirea fiului sau. Nu ar fi fost atunci valoarea acestei vieti atat de nedescris de pretioasa, astfel incat sa te faca sa te simti absolut coplesit de dragoste?

Gandeste-te acum nu numai la viata pe care Isus a jertfit-o pentru noi, ci gandeste-te si la ce a implicat aceasta jertfa. Ca sa ajunga in punctul in care urma sa moara, Isus a trebuit sa intocmeasca un plan. A parasit gloria cerului si a imbracat o natura umana ca sa poata flamanzi, sa poata obosi, iar in final sa sufere si sa moara. Intruparea a fost pregatirea terminatiilor nervoase pentru cuiele crucii. Isus avea nevoie de un spate uman care sa poata fi biciuit. Avea nevoie de o frunte si un cap care sa poarte cununa de spini. Avea nevoie de un obraz pentru sarutul lui Iuda si pentru scuipatul soldatilor. Avea nevoie de maini si de picioare pentru cuie. Avea nevoie de coaste intre care sa patrunda sulita. Avea nevoie de creier si de maduva spinarii, fara otet si fara fiere, ca sa poata simti intreaga tortura a mortii - pentru tine.

            Baiatul de nouasprezece ani a fost o imagine minunata a dragostei. Dar, in comparatie cu Isus, el a fost doar o imagine. Moartea sa a fost rapida si relativ fara dureri. Moartea lui Isus a fost una dintre cele mai groaznice metode de tortura concepute pentru a produce suferinta omului. Asa ca atunci cand citesti Efeseni 5:2: "Hristos ne-a iubit, si S-a dat pe Sine pentru noi", nu trece rapid peste cuvintele: "S-a dat pe Sine". Dragostea Lui e mare, direct proportionala cu valoarea sacrificiului Sau. Iar sacrificiul Sau a fost infiorator.

            Ar trebui sa ne intrebam, in incheiere, cat de personal trebuie sa luam aceasta demonstratie de dragoste? Trebuie sa te simti iubit personal in felul acesta, in dimineata asta, sau mai tarziu in cursul zilei, sau maine dimineata? Sau trebuie sa ramana doar ca o mare minune istorica, generala, la care sa poti privi de la distanta cu admiratie - cum ar fi adancimile Marelui Canion? Raspunsul e dat in marturia aceluiasi scriitor, Pavel, in Galateni 2:20b:

Viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.

            La aceasta te cheama apostolul si Insusi Domnul in aceasta dimineata. Sa vezi adancimile dragostei lui Hristos pentru tine. Sa crezi in dragostea pe care o are pentru tine. Si sa iti trimiti radacinile vietii tale adanc, adanc, adanc, in aceasta dragoste fara sfarsit. Si sa spui impreuna cu Pavel,

Viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit [pe mine, personal] si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

Adancimea dragostei lui Hristos: Cat de putin o meritam
(Romani 5:1-11)

Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare, rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Insa nadejdea aceasta nu insala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat. Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti. Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui. Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea.

Recapitulare

            Daca cineva iti face un bine din dragoste fata de tine, exista patru metode prin care poti vedea adancimea dragostei sale.

Una dintre ele este prin costul acelei fapte. Cat a trebuit sa se deranjeze sau sa se sacrifice cel care te-a iubit? Cu cat e mai mare sacrificiul, cu atat e mai mare dragostea. Daca l-a costat o dupa-amiaza de timp si sudoare, este o masura a dragostei. Daca l-a costat viata, este o alta masura a dragostei.

O alta metoda prin care poti vedea adancimea dragostei este prin cat de putin meriti acel act de dragoste. Isus a spus,

Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel?(Matei 5:46-47)

            In alte cuvinte, adancimea dragostei noastre este aratata nu numai in marimea sacrificiului nostru, ci si atunci cand o oferim celor care nu ne raspund in acelasi fel - si care poate nu o merita catusi de putin. Dragostea care ne copleseste este dragostea adevarata pe care ne-o arata cei carora le-am facut un mare rau.

            O a treia metoda prin care se poate vedea adancimea dragostei este prin marimea binefacerii pe care o primim ca urmare a acelui act de dragoste. Daca cineva pretinde ca ne iubeste si se sacrifica pentru noi, dar dragostea lor nu ne ajuta cu nimic, s-ar putea sa incepem sa ne intrebam daca acest fel de dragoste inseamna cu adevarat ceva. Dragostea nu inseamna doar sa te jertfesti. Dragostea inseamna sa ai o contributie in viata cuiva - cel putin aceasta e intentia. Iar cu cat darul este mai mare, cu atat mai uimitoare este dragostea. Ioan scria:

Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El. (1 Ioan 3:1)

Marimea dragostei lui Dumnezeu se vede in incredibila binefacere de a fi fost facuti copii ai lui Dumnezeu.

            In final, vedem adancimea dragostei pe care cineva ne-o arata prin cat de liber este actul dragostei. Daca timp de 10 sau 15 ani ii tot spun fiului meu sa-i ia fratelui sau un cadou la aniversarea zilei de nastere, si uneori il si cumpar pentru el, ca sa aiba ceva sa-i dea, aceasta e o masura a dragostei dintre frati. Dar daca, in primul an cand e plecat de-acasa la varsta de 19 ani, el suna cu o saptamana inainte de aniversarea zilei de nastere a fratelui sau, fara ca cineva sa-i aminteasca, si imi spune ca stie un magazin unde se gaseste un briceag deosebit pe care fratele lui si-l doreste mult, apoi ma roaga sa iau bani din contul lui si sa i-l cumpar, atunci dragostea se manifesta intr-un mod cu totul nou.

Isus ne-a iubit in toate aceste feluri si intr-o masura care depaseste intelegerea umana. Saptamana trecuta am vazut adancimea dragostei Sale pentru noi in marimea sacrificiului Sau - El Si-a dat viata pentru noi, si ce viata a fost aceea! Astazi vom vedea adancimea dragostei Sale - in special dragostea Tatalui Sau - aratata in cat de putin meritam sa o primim.

Scopul acestor mesaje este sa adanceasca radacinile vietilor noastre in terenul dragostei lui Dumnezeu, care nu are sfarsit, ca sa putem sta fermi si neclintiti, iar prin ramurile vietilor noastre sa poata curge hrana dragostei lui Dumnezeu, astfel incat sa poata produce roadele pretioase si minunate ale dragostei, de care sa se bucure ceilalti.

Cheia intelegerii dragostei de nepatruns a lui Hristos: Duhul Sfant

            Asa cum am spus, Isus ne-a iubit in toate cele patru feluri, intr-o masura care depaseste intelegerea umana. Haideti sa pornim de-aici in dimineata aceasta. Daca acest lucru e adevarat, ce speranta mai este ca sa va pot ajuta sa intelegeti dragostea lui Dumnezeu si dragostea lui Hristos pentru voi? Care este baza sperantei mele ca prin predica mea voi veti putea sa experimentati adancimea de nepatruns a dragostei lui Hristos? Raspunsul ni-l da urmatorul text.

In Romani 5:3 Pavel ne cheama sa ne bucuram in necazurile noastre

caci stim ca necazul aduce rabdare, 4 rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea. 5 Insa nadejdea aceasta nu insala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu [e vorba aici de dragostea lui Dumnezeu pentru noi, nu a noastra pentru El - asa ne arata versetele urmatoare] a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat.

            Iata baza sperantei mele in aceasta dimineata ca, prin predica mea despre dragostea lui Dumnezeu si a lui Hristos pentru voi, veti ajunge sa experimentati acea dragoste, si sa intelegeti intr-o masura semnificativa, care va poate schimba viata, care este dragostea de nepatruns a lui Hristos. Baza sperantei mele este aceea ca Dumnezeu v-a dat - voua cei care credeti in Hristos - Duhul Sfant. Vedem asta in ultima parte a versetului 5: "...Duhul Sfant, care ne-a fost dat." In timp ce stati aici, Duhul Sfant al lui Dumnezeu locuieste in voi. El este in voi.

"trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi, si pe care L-ati primit de la Dumnezeu." (1 Cor. 6:19)

            Daca n-ar fi fost asa, scopul meu in predicile despre dragoste in fata acestei biserici ar fi in zadar. Eu predic oamenilor in care locuieste Duhul Sfant al Dumnezeului cel viu. Si unora in care Duhul Sfant al lui Dumnezeu nu locuieste inca. Cum? Fapte 2:38 spune:

Pocaiti-va, si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; apoi veti primi darul Sfantului Duh.

Duhul Sfant si rolul predicarii

            Cum imi da prezenta Duhului Sfant incredere ca predica mea despre dragostea lui Dumnezeu pentru voi va avea ca rezultat o experimentare reala a acesteia? Raspuns: versetul 5 ne spune ca lucrarea Duhului Sfant este sa fie Agentul lui Dumnezeu care toarna dragostea Sa in inimile voastre. Versetul 5:

Insa nadejdea aceasta nu inseala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat.

            Unul din principalele motive pentru care Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfant este ca El sa poata turna dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre.

Intelegeti ce inseamna acest lucru? Inseamna ca, fara lucrarea supranaturala a Duhului Sfant, noi nu putem experimenta si intelege dragostea lui Dumnezeu in Hristos. Dragostea lui Dumnezeu este o realitate divina si supranaturala. Dar tu si cu mine, despartiti de Duhul Sfant, suntem oameni naturali, neavand nimic comun cu lumea spirituala, si nu recunoastem sau punem pret pe dragostea lui Dumnezeu in Hristos. Dar atunci cand Dumnezeu ne deschide ochii la adevarul Sau, iar Duhul Sfant intra in inimile noastre prin credinta, El ne trezeste la realitatea dragostei lui Dumnezeu si incepe sa o toarne in inimile noastre.

            Aceasta ar trebui sa va incurajeze pe unii dintre voi care va temeti ca trecutul vostru va face cu greu, daca nu chiar imposibil, sa va simtiti iubiti. Adevarul este ca nu e numai dificil, e chiar imposibil - si nu numai in cazul vostru, ci in cazul nostru, al tuturor. O, e atat de important sa intelegeti acest lucru! Intelegerea dragostei lui Dumnezeu pentru voi - experimentarea ei, patrunderea ei, gustarea ei - nu este produsul unei predici bune plus un mediu familial bun. Nu este produsul unor simple forte naturale - bune sau rele. Este lucrarea lui Dumnezeu, a Duhului Sfant. Dragostea lui Dumnezeu este turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant. Fara aceasta, degeaba ai crescut in cea mai buna familie din tara, nu vei ajunge niciodata sa cunosti cu adevarat dragostea lui Dumnezeu. Dar cu aceasta, poti proveni din cea mai rea familie, cu toate acestea Duhul Sfant va turna dragostea lui Dumnezeu in inima ta.

            Insa cineva ar putea intreba: Care este atunci rolul predicarii? Ce are de-a face predica mea cu lucrarea Duhului Sfant de turnare a dragostei lui Dumnezeu in inimile voastre? Raspunsul ni-l dau versetele 6-8 si legatura dintre ele si versetul 5:

Versetul 6 incepe astfel:

Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti.

            Observati legatura. In versetul 6 ni se reaminteste un fapt istoric. "Hristos a murit." Ni se da si semnificatia acestui fapt, adica scopul lui Dumnezeu in el: "Hristos a murit pentru cei nelegiuiti" - sa ia locul celor nelegiuiti, sa-i mantuiasca pe cei nelegiuiti. Exista o diferenta aici fata de versetul 5. In versetul 5 avem experienta crestina - Duhul Sfant toarna dragostea lui Dumnezeu in inimile noastre. In versetul 6 avem istorie ("Hristos a murit") si teologie (Hristos ii mantuieste pe cei nelegiuiti).

            Legatura dintre istorie si teologie pe de-o parte (v.6) si experienta pe de alta parte (v.5) este aceea ca istoria si teologia sunt temelia si contextul experientei. Iata ce se intampla. Pavel a spus ca Duhul Sfant toarna dragostea lui Hristos in inimile noastre. Dar apoi el ne arata care este acea dragoste. Si se bazeaza pentru aceasta pe istorie. Asta inseamna ca lucrarea Duhului Sfant in inimile voastre nu este aceea de a va arata ce cuprinde dragostea lui Dumnezeu. Nu e datoria Duhului Sfant sa va descrie dragostea lui Dumnezeu. Aceasta e sarcina pe care Dumnezeu a incredintat-o istoriei si Cuvantului Scripturii care interpreteaza acea istorie, precum si predicarii care le aduce pe amandoua inaintea mintilor voastre.

            Voi aflati despre natura si continutul dragostei lui Dumnezeu din felul in care aceasta dragoste a actionat in istorie prin Isus Hristos, si experimentati aceasta dragoste ca pe o realitate ce va schimba viata in prezent, pe masura ce Duhul Sfant o toarna in inimile voastre. Ambele sunt extrem de importante. Daca pretindem ca experimentam dragostea lui Dumnezeu fara a avea temelia pusa in istorie si in semnificatia pe care Dumnezeu i-o da, devenim fanatici religiosi, guvernati de sentimente, nu de ratiune; iar daca pretindem ca intelegem istoria si semnificatia istoriei, dar nu experimentam dragostea lui Dumnezeu turnata in inimile noastre de catre Duhul Sfant, atunci devenim seci, fara putere, supusii ratiunii.

Ideea e urmatoarea: mesajul meu din aceasta dimineata nu poate lua locul Duhului Sfant in viata noastra. Iar Duhul Sfant nu va face lucrarea destinata Cuvantului lui Dumnezeu. Chemarea mea este sa descriu dragostea lui Dumnezeu inaintea voastra. Chemarea Sa este sa o toarne in inimile voastre.     Chemarea mea este sa va arat ce a facut Hristos; chemarea Sa este sa va deschida ochii sa vedeti aceasta lucrare ca fiind glorioasa si personala. Chemarea mea este sa o fac usor de inteles; chemarea Sa este sa o faca pretioasa. A mea este sa o fac clara; a Lui este sa va faca s-o indragiti. A mea este sa va duc intr-un tur al lacului adanc al dragostei lui Dumnezeu; a Lui este sa va faca sa va cufundati si sa va saturati viata in dragostea lui Dumnezeu - sa va boteze in ea.

Pe cand eram noi inca pacatosi

            De aceea, veniti sa privim impreuna la adancimea dragostei lui Dumnezeu in Hristos. Iar modul in care o privim in aceasta dimineata este din punctul de vedere a cat de putin am meritat sa o primim. Versetele 6-8 ne ofera o descriere a dragostei lui Dumnezeu pe care Duhul Sfant o toarna in inimile noastre:

Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti. 7 Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. 8 Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.

            Adevarul central al dragostei lui Dumnezeu este ca Hristos a murit pentru noi. Asupra acestui subiect ne-am concentrat saptamana trecuta - Hristos Si-a jertfit viata - nu doar timpul Sau, energia, confortul, banii sau sanatatea Sa - El Si-a jertfit viata - viata Sa fara pacat, o viata plina de blandete, intelepciune, dragoste, o viata divina.

Dar nu acesta este punctul central al lui Pavel in aceste versete. Aici e vorba de conditia morala a celor pentru care a murit Hristos. Aceasta ne arata cat de uimitoare este dragostea lui Hristos, pe care Duhul Sfant o va turna din nou in aceasta dimineata in inimile voastre.

Haideti sa incepem cu comparatia pe care Pavel o face cu dragostea omeneasca, in versetul 7:

Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara.

            Scopul lui aici este sa arate ca dragostea omeneasca rareori ajunge la un asa nivel incat sa ne faca sa ne dam viata pentru cineva care ne este deosebit de drag. Si aproape niciodata dragostea omeneasca nu se va sacrifica pentru cineva care este pur si simplu un om drept si cu principii. In alte cuvinte, daca ii iei pe cei doi candidati la dragoste - omul drept si integru pe de o parte, si persoana care a fost buna si generoasa cu tine pe de alta parte - probabilitatea ca simpla dragoste omeneasca sa-si dea viata pentru ei este foarte mica.

In contrast cu aceasta, Pavel descrie dragostea lui Dumnezeu. Versetul 8:

"Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi..."

            Opriti-va aici pentru o clipa. Asociati aceste cuvinte cu versetul 5. Aici Dumnezeu Isi demonstreaza dragostea. Acolo Duhul Sfant toarna dragostea. Vedeti? Avem dragostea lui Dumnezeu demonstrata in istorie si in Cuvantul Sau; dar experimentam aplicarea dragostei lui Dumnezeu prin lucrarea Duhului Sfant in inimile noastre.

Sa ne intoarcem acum la contrastul dintre simpla dragoste umana care cu greu va muri pentru un om bun. Versetul 8:

Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.

            Adancimea dragostei lui Dumnezeu pentru noi - si a dragostei lui Hristos pentru noi - se vede in aceasta: atunci cand El a ales sa ne iubeasca, chiar cu pretul vietii lui Isus, noi nu meritam dragostea Sa. De fapt, meritam mania Sa. Meritam pedeapsa pentru pacatele facute impotriva Lui. Iar dragostea Lui se arata prin aceea - exact prin acest lucru - ca ea nu a asteptat ca noi sa devenim mai buni din punct de vedere moral. Jertfa deplina a avut loc pe cand eram noi inca pacatosi.

Pavel subliniaza aceasta cu inca trei cuvinte. Doua le gasim in versetul 6:

"Pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti."

            Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi pe cand eram "fara putere" si eram "nelegiuiti."

"Fara putere" implica slabiciune, boala, neputinta de a influenta sau de a avea vreo contributie la mantuirea noastra. Pavel a spus:

Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari... pentru ca nimeni sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu.

            Dragostea lui Dumnezeu este acordata celui ce nu o merita pentru ca nimeni sa nu se laude vreodata inaintea lui Dumnezeu. Intotdeauna vom fi smeriti la gandul ca am fost salvati prin harul simplu si gratuit.

Dar nu eram numai fara putere, eram si "nelegiuiti." Cuvantul inseamna fara respect. Nu ne temeam de Dumnezeu. Nu Il respectam pe Dumnezeu. Eram fara Dumnezeu. Asa eram noi cand El ne-a iubit si L-a dat pe Fiul Sau pentru noi. Ce e atat de remarcabil in privinta acestui cuvant, "nelegiuiti", este ca Pavel il foloseste in Romani 1:18 unde spune:

"Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuri a oamenilor."

            Asta inseamna ca, pentru toti cei care v-ati pus increderea in Hristos, dragostea lui Dumnezeu a biruit mania lui Dumnezeu, si v-a mantuit. Voi erati niste pacatosi vinovati, erati slabi si neajutorati, erati nelegiuti si meritati mania dreapta si sfanta a lui Dumnezeu. In ciuda tuturor acestor lucruri, El v-a iubit si L-a dat pe Fiul Sau sa moara, ca voi sa puteti trai.

Mai exista o ultima descriere a faptului ca noi nu meritam aceasta dragoste. O gasim in versetul 10:

Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui.

            Acest verset este unul potrivit pentru a incheia, pentru ca, dupa Duminica Invierii, cand ne vom indrepta mintile si inimile catre felul in care dragostea lucreaza si se arata printre noi in lume, vom auzi cu putere si claritate cuvintele lui Isus:

Ati auzit ca s-a zis: "SA IUBESTI PE APROAPELE TAU, si sa urasti pe vrajmasul tau." Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc. (Matei 5:43-44)

Iata temelia si sursa acestei iubiri. Romani 5:10:

Atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau.

            Dumnezeu ne-a iubit pe cand eram dusmanii Lui. Dumnezeu Si-a jertfit Fiul pentru noi pe cand eram dusmanii Lui.

Trimiteti-va radacinile adanc in aceasta dragoste. Beti cu sete din aceasta dragoste. Ziditi-va viata pe aceasta dragoste. Iar daca doriti din toata inima sa o experimentati mai mult si mai mult - asa cum fac eu - rugati-va impreuna cu mine, postiti impreuna cu mine, tanjiti impreuna cu mine, pentru ca Dumnezeu sa Isi toarne dragostea Sa in inimile noastre prin Duhul Sfant. Aceasta e trezirea. Aceasta e redesteptarea pentru care ne rugam.

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

Adancimile dragostei lui Hristos: Binefacerile ei imbelsugate
(1 Ioan 3:1)

Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!

Introducere: doua intamplari cu copii

            Cu cateva saptamani in urma m-am dus sa vad ultimul meci din acest sezon dintre echipa de baschet a scolii noastre si cea de la Central Baptist. Inainte sa inceapa jocul, am urmarit o mica drama a vietii - ceva ce fiecare dintre noi am experimentat si care a lasat o urma de nesters in inimile noastre. Ma uitam la copiii cei mici cum se joaca si alearga prin sala de sport a acestui liceu, necunoscut pentru ei. Putin cate putin, fiecare s-a apropiat de parintii lui. In final, pe teren a mai ramas un singur copil, si dintr-o data acesta si-a dat seama ca nu mai vede nici o persoana cunoscuta. L-am privit cum mimica fetei ii trecea de la o fericire fara griji la panica si lacrimi, in timp ce striga: "Taticule! Taticule!" Atunci m-am apropiat de el, l-am luat de dupa umeri si i-am aratat unde se gasea tatal lui: "Uite-l! E in regula."

            Sa presupunem ca situatia ar fi alta. Sa presupunem ca intamplarea are loc in Ruanda, acum cateva luni. Sau in Burundi, saptamana trecuta. Iar tu esti un baietel care se joaca in satul natal. Dintr-o data auzi tipete si vezi oamenii cum alearga. Te intorci cautand o fata cunoscuta si tot ce vezi sunt barbati maniosi, care striga si alearga spre tine cu niste cutite mari si late in maini. Alergi cat poti de repede si te ascunzi sub un cos pe care il impletea mama ta. Cand iesi de acolo, toti fie au parasit satul, fie au murit. Mama ta e moarta. Tatal tau e mort. Fratii si surorile tale sunt morti.
Adormi suspinand pe trupul mamei tale, in timp ce soarele apune. Te trezesti a doua zi si iti dai seama ca nu esti numai ingrozit la gandul ca dusmanii s-ar putea intoarce, dar esti si foarte flamand si insetat. Dintr-o data te izbeste gandul ca de-acum nu mai e nimeni care sa aiba grija de tine, sa te fereasca de dusmani, de animalele salbatice sau de boala. Esti complet singur. Gasesti cateva banane intr-o casa si le mananci. Mai trece o zi. Nu ai nici o idee ce-ai putea face. Si incepi sa te gandesti ca pur si simplu vei muri.
            Atunci auzi un sunet si, cand te intorci, vezi un om inalt stand in picioare in piata plina de praf. El te striga pe limba ta si iti spune: "Nu te teme. Vreau sa te ajut." Vrei sa fugi, dar nu mai ai unde fugi si nu mai ai la cine sa fugi. El se apropie de tine, scoate o bucata de paine dintr-o traista si ti-o da. O mananci. Iti da sa bei putina apa dintr-un burduf.
            Apoi iti spune: "Am incercat sa-i opresc." Atunci observi taieturile de pe brate si de la cap. "Daca vii cu mine, voi avea grija de tine. Imi pare foarte rau pentru mama si pentru tatal tau. Am sa te ajut sa-i ingropi." In timp ce ingropati impreuna mortii, incepi sa vorbesti cu el. Si descoperi ca apartine tribului care ti-a macelarit satul si familia. Mai afli ca el si fiul lui au luat parte la sfatul tribului in care un grup a decis sa iti atace satul. Cei doi n-au fost de acord cu atacul si s-au asezat intre membrii propriului trib si satul tau. Ca urmare, grupul de invadatori i-au ucis baiatul, in timp ce acesta incerca sa-ti protejeze satul. Dintr-o data te simti coplesit de sentimentul ca acest om te iubeste. Incercarea de a te salva l-a costat viata fiului sau.
            Nu numai atat, dar mai afli si ca barbatii din satul tau au facut ravagii printre rudele lui in ultimii ani, iar propriul tau tata era dusmanul de moarte al acestui om si a incercat de mai multe ori sa il omoare. La inceput aceste cuvinte te inspaimanta. Dar apoi iti dai seama ca acest om incearca sa te salveze in ciuda dusmaniei dintre triburile si familiile voastre. Iar sentimentul ca esti iubit devine si mai puternic. In inima ta zdrobita incepe sa se infiripe speranta ca poate vei reusi sa supravietuiesti mortii mamei tale, a tatalui, fratilor si surorilor tale.
            Esti de acord sa mergi cu acel om. In urmatoarele luni descoperi adevarul incredibil ca acest om a fost educat la Oxford; ca este foarte bogat si are proprietati in Burundi si la Londra; ca are o ferma de oi in Yorkshire, la nord de Leeds. Nu intelegi mare lucru, dar cu timpul iti dai seama ca nu te-a scapat doar de la moarte, ci se si ingrijeste de toate nevoile tale mai mult decat ti-ai fi putut imagina. Te duce la el acasa in Burundi si pleci cu el in vacante lungi la Londra si la ferma de oi. Iar cu fiecare nou cadou generos, te simti din ce in ce mai iubit. Te-a salvat; acest lucru l-a costat viata fiului sau. Faceai parte dintr-un trib care il ura pe baiat si pe tatal lui. Iar acum, pe masura ce trec anii, devii suficient de mare ca sa intelegi ca, mai mult de-atat, s-a ingrijit de toate formalitatile ca sa devii fiul sau in mod legal. Si mai afli ca iti lasa ca mostenire toate bogatiile lui.

Mai mult decat o salvare

Cred ca astfel de ganduri serioase stau in spatele cuvintelor lui Ioan din 1 Ioan 3:1,

Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!

            Nu numai ca L-a costat viata Fiului Sau ca sa ne salveze din pacat, de moarte si de iad (Ioan 3:16; 1 Ioan 3:16); nu numai ca noi eram dusmani, asa ca Dumnezeu a trebuit sa-Si potoleasca mania neprihanita ca sa ne poata mantui (1 Ioan 4:10); dar El a mers mult mai departe de dragostea salvatoare, de dragostea jertfitoare si de dragostea plina de mila fata de dusmanii Lui. In toate acestea El avea un plan mult mai maret. Ne-a aratat un altfel de dragoste, care le depaseste pe toate celelalte. Putea sa ne salveze, sa Se jertfeasca pentru noi, sa ne ierte si sa Se opreasca aici. In schimb insa, El ne-a aratat un alt fel de dragoste - ne-a primit in familia Lui. Ne-a dat dreptul sa ne numim copii ai lui Dumnezeu.

            Sa nu vi se para acesta un lucru mic. Mai intai, ar fi putut sa nu ne salveze deloc. Putea sa spuna: "Dusmanii nu merita salvati, si cu asta am terminat." Putea sa spuna: "Fiul Meu este prea pretios ca sa plateasca pentru ingeri, ca sa nu mai vorbim de oameni; ce sa mai spunem atunci de niste fiinte umane razvratite si lipsite de evlavie." Dar putea si sa spuna: "Ii voi scapa de iad, le voi ierta pacatele si le voi da viata vesnica - pe o alta planeta, unde voi comunica cu ei prin ingeri." Nimic din noi sau din natura acestei lumi nu Il putea determina pe Dumnezeu sa depaseasca dragostea rascumparatoare, iertatoare, salvatoare, vindecatoare si sa ajunga la aceasta extrema - si anume, dragostea adoptiva. O dragoste care nu se multumeste cu un armistitiu, cu o recunostinta formala sau cu o planeta indepartata plina de placeri materiale, ci va insista pana la capat ca sa te faca un copil al lui Dumnezeu. Un membru al familiei.

Mai mult decat o infiere

            Dar nici macar aceasta nu e o descriere adecvata pentru o astfel de dragoste. Cand Ioan scrie despre faptul ca noi am devenit copii ai lui Dumnezeu, el nu se gandeste in principal la adoptie, ci la ceva mult mai profund. Se gandeste la o noua nastere. Nu exista vreo analogie omeneasca pentru aceasta. Daca gasesc un copil si vreau sa il primesc in familia mea, nu il pot face pe copil sa se nasca din nou. Il iau si il iubesc, cu personalitatea si temperamentul pe care le-a mostenit de la parintii sai biologici. Il influentez cu dragoste, dar nu pot intra in natura persoanei sale ca sa o schimb.
Insa Dumnezeu poate. Dragostea la care se refera Ioan in 1 Ioan 3:1 nu este dragostea care se ocupa doar de formalitatile legale necesare pentru infiere. Chiar si acest lucru ar fi uimitor, mai presus de cuvinte - sa fii infiat in familia lui Dumnezeu. Pavel chiar o descrie in felul acesta. Dar Ioan vede mai mult. Dumnezeu nu infiaza. El se muta inauntru, prin Duhul Sau, samanta Sa, asa cum Il numeste Ioan, si impartaseste cu noi ceva din El, ca sa ne putem asemana familiei Lui.

1 Ioan 3:9 descrie acest lucru astfel:

Oricine este nascut din Dumnezeu, nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui [sau continua sa pacatuiasca], fiindca este nascut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu

            Daca esti un copil al lui Dumnezeu in aceasta dimineata, esti astfel prin infiere, e adevarat, dar si prin ceva mai mare decat infierea, prin nasterea din nou. 1 Ioan 5:1 spune:

Oricine crede ca Isus este Hristosul, este nascut din Dumnezeu; si oricine iubeste pe Cel ce L-a nascut, iubeste si pe cel nascut din El.

            Deci dragostea lui Dumnezeu trece mai departe de istoria omului de afaceri bogat care s-a ocupat de formalitatile necesare ca sa il poata adopta pe orfanul din Burundi. Dumnezeu nu se va opri din cautarea Sa agresiva de apropiere si comuniune pana cand nu ne va penetra sufletele si va planta samanta Sa in noi, ca sa ne dea o noua natura, nu una divina - noi nu suntem Dumnezeu - ci o natura ca cea a lui Dumnezeu - dupa chipul lui Dumnezeu.

            Pavel ne spune ca acesta a fost planul lui Dumnezeu cu mult inainte de facerea lumii. El a vazut caderea omului in pacat; a vazut istoria rascumpararii; si a vazut intruparea si moartea Fiului Sau; iar in toate acestea, scopul Lui era urmatorul. Romani 8:29 spune:

Caci pe aceia, pe care [Dumnezeu] i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie [sau sa devina] asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai nascut dintre mai multi frati.

            Dumnezeu a hotarat mai dinainte. A planificat aceste lucruri cu mult timp in urma. Ce? Ca Fiul sau sa aiba multi frati si surori in veacurile ce vor veni. Cum? Prin adoptie? Da (Efeseni 1:5). Dar mai mult decat adoptia. El ne-a predestinat sa devenim asemenea chipului Fiului Sau. Adica, ne-a facut sa ne nastem din nou (Galateni 4:29, 1 Petru 1:3); ne-a facut fapturi noi in Hristos (Galateni 6:15); Si-a pus Duhul in noi si a inceput lucrarea de transformare din interior ca sa ne modeleze astfel incat sa ne asemanam cu familia lui Dumnezeu. A vrut sa facem parte din familie. Si a vrut ca noi sa ne simtim atat de acasa incat a mers mai departe decat adoptia, ne-a dat o a doua nastere.

Ce inseamna aceasta pentru noi? Dati-mi voie sa mentionez trei lucruri.

1. Copiii lui Dumnezeu sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu
            Asta inseamna ca Duhul Sfant locuieste in noi si ne calauzeste. Romani 8:14:

Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

            Asta inseamna sa fii un copil al lui Dumnezeu - sa fim atat de uniti cu Dumnezeu prin Duhul Sau incat El sa fie in noi si sa ne calauzeasca - adica sa ne transforme prin innoirea mintii noastre ca sa pretuim ce pretuieste El, sa intelegem lucrurile asa cum o face El si sa putem deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita (Romani 12:1-2).

2. Copiii lui Dumnezeu sunt lumini in aceasta lume
            Asta inseamna ca esti atat de diferit de lumea aceasta incat stralucesti in ea ca o lumina - ca o particica din caracterul luminos al lui Dumnezeu, de adevar, neprihanire si dragoste. Filipeni 2:15 spune ca voi sunteti

copii ai lui Dumnezeu... in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume.

            Sa fii un copil al lui Dumnezeu inseamna intr-un sens sa fii implinit pe deplin ca om - asa cum Dumnezeu a intentionat atunci cand te-a creat. Dar in alt sens, a fi un copil al lui Dumnezeu inseamna sa fii despartit de multimea de oameni care nu sunt nascuti din Dumnezeu si nu au Duhul Sau. De aceea 1 Ioan 3:1b ne spune ca "lumea nu ne cunoaste". Valorile si prioritatile noastre au fost atat de revolutionate in procesul asemanarii cu Isus incat lumea nu ne mai intelege. Dar aceasta este lumina, si este o nevoie disperata de ea, iar prin harul lui Dumnezeu unii o vad si dau slava Tatalui nostru din ceruri, asa cum a spus Isus (Matei 5:16).

3. Copiii lui Dumnezeu sunt mostenitorii tuturor lucrurilor
            Pentru ca suntem copiii lui Dumnezeu, noi vom mosteni tot ce are Dumnezeu. Pavel ne spune acest lucru in Romani 8:16-17: "Insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Hristos." Suntem mostenitori impreuna cu Hristos. Dar ce mosteneste Hristos? Evrei 1:2 ne spune:

La sfarsitul acestor zile, [Dumnezeu] ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus mostenitor al tuturor lucrurilor, si prin care a facut si veacurile.

            Deci, pur si simplu Hristos este mostenitorul tuturor lucrurilor. Iar noi suntem mostenitori impreuna cu El - a tuturor lucrurilor.
Pavel afirma foarte puternic acest lucru in 1 Corinteni 3:21-23. El le spune crestinilor:

Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.

            O, cate se pot spune despre acest adevar! Ce impact ar trebui sa aiba asupra vietilor noastre - asupra modului in care ne gandim la posesiuni si la nevoia de a "avea" lucruri - asupra modului in care ne gandim la laudarosenie si mandrie si la cat de important este sa ai in loc de sa fii. Am sentimentul ca Dumnezeu ne-a descoperit acest lucru ca sa putem, intr-un sens, sa ne eliberam de aceasta grija si sa ne concentram asupra altor lucruri. "E in regula, vrei sa ai lucruri?" - ne spune. "Iti place sa ai lucruri? Crezi ca e atat de important? Bine, uite cum facem. Totul e al tau. E doar o problema de timp. Si nu conteaza cat de bine te pricepi la investitii. De aceea, nu te mai ingrijora atata si traieste pentru ce conteaza cu adevarat."

Si totusi, poate ca mai exista un motiv pentru care ni s-a descoperit ce mostenim ca si copii ai lui Dumnezeu. E modul prin care Dumnezeu se apleaca asupra noastra ca sa ne spuna cat de mult ne iubeste, si o face prin binefacerile imbelsugate pe care ni le da. 1 Ioan 3:1 ne spune:

Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu!

            Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Marimea mostenirii noastre ca si copii ai lui Dumnezeu este marimea dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi. Iar marimea mostenirii noastre este intreaga creatie.

In Romani 8:21 Pavel spune:

Caci firea... va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

Asta inseamna ca intregul univers va fi rascumparat de dragul copiilor lui Dumnezeu.

O scurta trecere in revista a intregii creatii

            Planeta noastra este o mica parte a unui sistem solar care are un diametru de 7.3 miliarde mile. Acest sistem solar este doar o mica particica din galaxia numita Calea Lactee, care are un diametru de 80.000 de ani lumina. Un an lumina este distanta pe care o parcurge lumina intr-un an. Lumina calatoreste cu viteza de 186.000 de mile pe secunda. Deci, galaxia noastra are un diametru de 480.000 trilioane mile. Am putea ajunge la cea mai apropiata stea de Pamant, Alfa Centauri, in 4,3 ani, daca am calatori cu viteza luminii. Am putea ajunge la cea mai apropiata galaxie vecina in 2,2 milioane de ani, calatorind cu viteza luminii.

            Intreaga creatie va fi izbavita, ca sa aiba parte de libertatea slavita a copiilor lui Dumnezeu. Este a voastra, voi sunteti ai lui Hristos iar Hristos este al lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a descoperit aceste lucruri, nu ca sa ne indragostim de stele, ci ca sa vedem ceva din marimea dragostei Sale.

Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu.

Iar daca suntem copii, suntem si mostenitori - mostenitori ai tuturor lucrurilor. Nu de dragul lucrurilor, ci de dragul intelegerii dragostei lui Dumnezeu.

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

Adancimea dragostei lui Hristos: Libertatea ei
(Ioan 10:14-18)

Eu sunt Pastorul cel bun. Eu Imi cunosc oile Mele, si ele Ma cunosc pe Mine, asa cum Ma cunoaste pe Mine Tatal, si cum cunosc Eu pe Tatal; si Eu Imi dau viata pentru oile Mele. Mai am si alte oi, care nu sunt din staulul acesta; si pe acelea trebuie sa le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, si va fi o turma si un Pastor. Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu.

Introducere si recapitulare

            Sub tema generala "Cea mai mare dintre acestea este dragostea", incheiem astazi o mini-serie de patru studii despre "Adancimea dragostei lui Hristos." Seria a inceput in Efeseni 3:18-19, unde Apostolul Pavel se roaga - si aceasta a fost si rugaciunea noastra pentru biserica noastra - ca noi sa putem "pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea", si sa cunoastem "dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta." Acesta este si scopul meu din nou in aceasta dimineata - ca Dumnezeu, raspunzand la rugaciunile noastre, prin lucrarea Cuvantului Sau, sa ne ajute sa "pricepem" adancimea dragostei lui Hristos pentru noi, desi ea intrece orice cunostinta. Intelegerea a ceea ce e de neinteles este o chemare foarte inalta. Dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta.

            Am vazut ca Biblia ne arata adancimea dragostei lui Hristos pentru noi in patru feluri. O puteti vedea in costul dragostei Sale: "Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi" (Efeseni 5:2). Dragostea Sa a fost suficient de puternica ca El sa fie gata sa-Si dea viata pentru noi. Nu doar sa renunte la unele lucruri pentru noi, ci la viata Sa. Si nu intr-un mod care sa-I asigure o moarte rapida, ci prin cea mai oribila suferinta - moartea pe cruce.

In al doilea rand, puteti vedea adancimea dragostei lui Hristos in cat de putin o meritam noi. Iata cum descrie Biblia dragostea Lui si meritul nostru in Romani 5: "Hristos a murit pentru cei nelegiuiti."             Acesta e un cuvant crucial, pentru ca in alte locuri vedem cum nelegiuirea oamenilor atrage mania lui Dumnezeu asupra lumii (Romani 1:18). El continua:

Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:7-8)

            Deci dragostea Sa pentru noi este mai adanca decat orice dragoste omeneasca obisnuita. Noi eram nelegiuiti, eram pacatosi, eram vrajmasii Lui (v.10). Si totusi, Hristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi.

            In al treilea rand, putem vedea adancimea dragostei lui Hristos pentru noi in binefacerile imbelsugate pe care El ni le da.

Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El.

            Am vazut acest lucru saptamana trecuta - Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat nu S-a multumit doar sa ne salveze din pacat si sa ne ofere iertarea; El patrunde pana in miezul fiintei noastre pacatoase si, prin Duhul Sau, ne face sa ne nastem din nou ca proprii Lui copii - ca sa ne dea ceva din caracterul Lui astfel incat sa ne asemanam familiei Fiului Sau si sa fim impreuna mostenitori cu Hristos, si asta inseamna mostenitori ai tuturor lucrurilor.

Toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, si voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:21-23)

            Adancimea dragostei Sale se vede in belsugul generozitatii pe care ne-o arata.

Isus nu e constrans sa ne iubeasca, El se bucura sa o faca

            In final, ajungem astazi - in aceasta dimineata a Duminicii Invierii, sa observam al patrulea mod in care Scriptura ne descopera adancimea dragostei lui Hristos. Adancimea dragostei cuiva pentru voi o vedeti nu numai in suferinta care il costa, in aceea ca trebuie sa treaca peste faptul ca voi nu meritati dragostea lui, in generozitatea pe care acea persoana vi-o arata; mai vedeti adancimea dragostei si in cat de libera este ea. In alte cuvinte, va face acel bine pentru ca este constrans la aceasta de presiuni externe, chiar daca el nu prea vrea sa-l faca?

            Cei mai multi dintre voi stiti ca ceea ce impulsioneaza viata si gandirea mea este aceasta viziune a realitatii pe care eu o numesc Hedonism Crestin. Iar una din afirmatiile centrale ale Hedonismului Crestin este aceea ca nu poti fi o persoana iubitoare cata vreme nu te preocupa fericirea ta si nu o urmaresti cu zel. Cand spun acest lucru pentru prima oara intr-un grup, ei se scarpina in cap si spun: "Suna exact pe dos. Eu credeam ca dragostea inseamna sa renunt la cautarea propriei mele fericiri si sa urmaresc fericirea altora. Cum poti spune ca urmarirea fericirii personale este un element necesar a dragostei?"

            Pentru a raspunde la aceasta, eu pun o intrebare foarte simpla - pe care vi-o pun si voua acum: "Daca cineva va face un bine, cand va simtiti mai iubiti: atunci cand o face cu neplacere sau atunci cand o face cu bucurie?" Efectiv toti cei care mi-au raspuns la intrebare au spus: "Ne simtim mai iubiti atunci cand oamenii ne fac un bine din toata inima si cu bucurie decat atunci cand o fac fara placere sau din constrangere." Asta inseamna, cred eu, ca atunci cand te iubesc fericirea mea este o parte importanta a ceea ce este dragostea. De aceea, daca incerc sa renunt la cautarea fericirii mele personale pentru a arata dragoste altcuiva, in cele din urma voi distruge chiar lucrul pe care il urmaresc. Atunci cand ni se cere in Biblie sa iubim, nu ni se cere sa renuntam la cautarea propriei fericiri pentru binele celorlalti; ni se cere sa ne cautam si sa ne gasim fericirea in binele pe care il facem altora.

            Cu cat dragostea ta pentru altii este mai angajata, mai benevola, mai bucuroasa si mai libera - in special daca te si costa - cu atat este mai uimitoare; cu atat este mai adanca. La fel a fost si in cazul lui Isus. Vedem adancimea dragostei lui Isus in libertatea ei - in consimtamantul ei, in ardoarea ei, in bucuria ei. El nu a fost constrans sa faca un lucru pe care nu dorea si nu era gata sa il faca. E adevarat, Lui nu i-a facut placere suferinta in sine. Suferinta fizica nu a devenit placere fizica pe cruce.

            Dar vreau sa vedeti in aceasta dimineata adancimea dragostei Sale in libertatea ei - in consimtamantul ei, in ardoarea ei, si chiar in bucuria ei. El ne-a iubit din toata inima. Nu numai cu o parte a inimii. Nu cu o usoara afectiune, sau din cauza vreunei forte cosmice care Il presa sa faca un lucru pe care El nu vroia sa il faca. Iar, pe masura ce privim la libertatea cu care Hristos ne-a iubit, legatura cu Invierea devine mai clara - pentru ca insasi libertatea cu care El ne-a iubit este libertatea cu care El a inviat dintre cei morti.

Haideti sa incepem in Ioan 10:17-18:

Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau.

            Asta inseamna ca exista o placere deosebita pe care Tatal o gaseste in Fiul din cauza ca a consimtit sa-Si dea viata pentru poporul Lui si sa invinga moartea in numele lor. Tatal L-a iubit pe Fiul inainte ca El sa faca aceste lucruri. Isus Ii spune Tatalui Sau in Ioan 17:24:

"Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii."

            Dar si acea dragoste se baza pe maretia si frumusetea desavarsita a Fiului. Iar o parte a acestei desavarsiri era dragostea care L-a adus pe Isus in ascultare la cruce. De aceea, Isus poate spune pe buna dreptate:

"Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata."

            Ce ar trebui sa ne spuna noua acest lucru este: Tatal Il iubeste pe Fiul pentru ca Fiul ne iubeste pe noi. Si oare ce ne spune aceasta despre dragostea Tatalui pentru noi?

Trecem mai departe la versetul 18 si vedem libertatea cu care ne-a iubit Hristos:

Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi: aceasta este porunca, pe care am primit-o de la Tatal Meu.

            Trebuie sa lasam ca aceste cuvinte sa patrunda intelegerea noastra in aceasta dimineata. Ele sunt foarte simple si foarte puternice. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila." E uimitor acest lucru. Nu I-a luat-o Iuda? Cum ramane atunci cu multimea din gradina? Dar cu Ana, marele preot? Cu martorii mincinosi, care s-au ridicat impotriva Lui? Cu multimea, care striga "Rastigneste-L!"? Cu Irod, care L-a trimis inapoi la Pilat? Cu Pilat, care L-a dat pe mana soldatilor? Cu soldatii, care au batut cuiele? Ce inseamna aceste cuvinte: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila"?

            Inseamna: "De fiecare data cand se parea ca sunt constrans la aceasta - in fiecare moment in care parea ca sunt fortat sa fac un lucru pe care nu vroiam sa-L fac - eu nu eram fortat la aceasta. Eu am ales sa-L fac. Am acceptat cu bucurie sa-l fac. Intr-adevar, Eu si Tatal Meu am planuit toate acestea - pentru ca va iubim. Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Dragostea Mea este libera."

            De ce spune Isus aceste cuvinte? De ce insista asupra lor? Pentru ca, daca n-ar fi adevarate - daca ar fi fost constrans sa moara, daca n-ar fi facut-o in mod liber, daca inima Sa nu Si-ar fi dat acceptul - atunci peste dragostea Lui pentru noi s-ar pune un mare semn de intrebare. Adancimea dragostei Sale se vede in libertatea ei. Daca n-a murit pentru noi de bunavoie - daca n-a ales sa sufere si n-a facut-o cu bucurie - atunci cat de adanca este dragostea Lui in realitate? De aceea, El subliniaza acest lucru. Il face cat se poate de explicit. "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine." "Mi-o dau din proprie initiativa, nu ca urmare a imprejurarilor, nu ca urmare a presiunilor, ci pentru ca doresc cu adevarat sa o fac." E adevarat, versetul 18 se incheie cu "Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu." Dar aceste cuvinte arata pur si simplu ca inima Tatalui si inima lui Isus sunt intr-o armonie desavarsita. Tatal iubeste, Fiul iubeste. Iar ce iubeste Fiul, iubeste si Tatal. Porunca n-a fost o constrangere apasatoare.

            Isus insista in aceasta dimineata asupra faptului ca dragostea Lui pentru noi este libera. El parca Isi aude dusmanii defaimandu-L si spunand: "Isus nu te iubeste cu adevarat. El este un mercenar. Face aceste lucruri din alte motive, nu din dragoste. Este constrans la aceasta de forte exterioare. El nu vrea cu adevarat sa moara pentru tine. A ajuns cumva in situatia asta si acum trebuie sa se supuna fortelor care Il controleaza." Isus pare sa auda astfel de cuvinte, sau sa le anticipeze. Si El raspunde: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine." El subliniaza acest lucru in fata noastra ca sa vada daca vom crede declaratia solemna a dragostei Sale, sau vom crede contrariul - ca nu a facut aceste lucruri din toata inima.

            Pentru ca Isus a fost atat de preocupat ca noi sa intelegem cat de liber si de bunavoie a suferit El pentru noi, haideti sa mai privim la alte cateva ilustratii ale acestui adevar. Lasati adevarul sa patrunda adanc in mintea voastra. Nimeni nu I-a luat viata cu forta. El a ales sa Si-o dea pentru noi. A imbratisat suferinta. A fost gata sa o faca bucuros. A fost - imi permit sa o spun - fericit sa traiasca si sa moara pentru noi.

            Va amintiti intamplarea din Luca 4, cand El vine la sinagoga din Nazaret, in care a crescut? A citit textul din Scriptura pentru acea zi. Apoi le-a spus ca Scripturile s-au implinit in auzul lor, chiar in acel moment. Dar cand a aratat ca in binecuvantarile lui Mesia vor fi incluse si neamurile, nu numai evreii, versetele 29-30 ne spun ca

Ei s-au sculat, L-au scos afara din cetate, si L-au dus pana in spranceana muntelui, pe care era zidita cetatea lor, ca sa-L arunce jos in prapastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, si a plecat de acolo.

            Ce se intampla aici? O multime de oameni, infuriati pe invatatura pe care le-o da un invatator local, il duc la marginea stancii ca sa-l arunce de pe ea. Iar imediat dupa aceea il vedem pe Isus trecand prin mijlocul lor - ca poporul Israel prin Marea Rosie - si plecand de acolo. De ce? Motivul este acesta: Inca nu I-a sosit ceasul. Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Si o dau la vremea hotarata. Nu mai devreme si nici mai tarziu.

            Mai tarziu in slujirea Sa, Isus era in drum spre Ierusalim cand cativa Farisei au venit la El (Luca 13:31-32) si I-au spus: "Pleaca, si du-Te de aici, caci Irod vrea sa Te omoare." Dar Isus le-a raspuns: "Duceti-va si spuneti vulpii aceleia: 'Iata ca scot dracii, si savarsesc vindecari astazi si maine, iar a treia zi voi ispravi.'" Ce inseamna aceasta? Nu urca la Ierusalim, regele vrea sa Te omoare. Regele! El are cu adevarat toata autoritatea. El poate face ce vrea cu oameni ca Tine. N-ai nici o sansa impotriva lui.

            Ce raspunde Isus? Exista o zicatoare printre rabinii din zilele lui Isus care suna cam asa: "Mai bine sa fii coada leului decat capul vulpii" (I.H. Marshall, Luke, p. 571). Iata-L pe Leul din Iuda cum e avertizat ca o vulpe incearca sa-L prinda. De aceea, El spune: "Spuneti vulpii aceleia ca am o slujire de facut si ca am un plan de indeplinit. Scot demoni, vindec bolnavi, iar in ziua hotarata - nu mai devreme si nici mai tarziu - Imi voi atinge scopul." In alte cuvinte, "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci o dau Eu de la Mine."

In gradina din Ghetsimani, in ultima noapte inainte sa moara, Isus a spus doua lucruri uimitoare care I-au pecetluit moartea si au aratat ca El actiona in deplina libertate a dragostei Sale. Cand in cele din urma multimea a sosit, iar Petru si-a scos sabia si a taiat urechea slujitorului marelui preot, Isus a spus:

Pune-ti sabia la locul ei; caci toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi ca n-as putea sa rog pe Tatal Meu, care Mi-ar pune indata la indemana mai mult de douasprezece legiuni de ingeri? (Matei 26:53)

            Despre ce vorbeste Isus aici? El spune: "Nimeni nu-Mi ia viata cu sila, ci Mi-o dau de bunavoie. Aleg sa fac acest lucru. Il imbratisez. Aici e dragostea Mea la lucru, Petru. Nu e o violenta accidentala a multimii. E dragostea Mea suverana pentru tine, Petru. Nu incerca sa o opresti."

Apoi S-a intors si a vindecat urechea acelui om, dupa care a spus un lucru uimitor in fata multimii de acolo:

In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si puterea intunericului. (Luca 22:53)

            Pana acum ati fi putut sa ma omorati cu usurinta. Dar n-ati facut-o. Si stiti de ce? Credeti ca a fost din cauza ca voi ati hotarat cand voi muri? Gresit. Motivul pentru care voi sunteti aici acum este pentru ca "acesta este ceasul vostru" - nu inainte si nici dupa. "Nimeni nu-Mi ia viata, ci Mi-o dau de bunavoie. Eu am decis ceasul, nu voi. Nu sunt coplesit de numarul vostru. Pasesc inainte de bunavoie, cu ochii larg deschisi si din toata inima, spre cruce - pentru ca Imi iubesc oile. Le iubesc. Le iubesc cu adevarat."

            Dar ca sa imping adevarul acesta pana la limita, dati-mi voie sa citez un Psalm pe care Noul Testament il aplica la Isus (in Evrei 10:9). Se refera la venirea Lui in lume ca sa se aduca pe Sine ca jertfa pentru pacat: "Atunci am zis:

Iata-ma ca vin! In sulul cartii este scris despre mine; vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! (Psalmul 40:8)

            Libertatea suprema inseamna bucurie. El S-a bucurat sa faca aceasta lucrare rascumparatoare pentru noi. Durerea fizica a crucii nu s-a transformat in placere fizica. Dar bucuria L-a sustinut pe Isus prin toate. El a dorit cu adevarat sa ne salveze. Sa adune pentru El un popor fericit, sfant, care sa-L laude. Asa cum un sot are o dorinta arzatoare pentru mireasa preaiubita (Efeseni 5:25 si in continuare).

Trebuie sa incheiem. Astazi e Duminica Invierii. Ce are de-a face invierea lui Isus cu aceasta dragoste uimitoare? Versetul 18 din textul nostru face legatura.

Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau, si am putere s-o iau iarasi.

            Oricine face o astfel de afirmatie, este fie nebun, fie mincinos, fie Dumnezeu. Am autoritate chiar si de cealalta parte a mortii, ca un om mort, sa imi reiau viata, atunci cand doresc. Care e ideea subliniata aici? Ei bine, ce e mai greu, sa hotarasti cand vei muri, sau sa-ti reiei viata dupa ce ai murit? Ce e mai greu: sa spui: "Imi dau viata din proprie initiativa", sau sa spui "Imi voi relua viata dupa ce voi muri"?

Raspunsul e evident. Si tocmai asta se si urmareste aici. Daca Isus ar fi putut - si a facut-o - sa Se intoarca la viata dintre cei morti, atunci El a fost cu adevarat liber. Daca El avea controlul asupra momentului in care va iesi din mormant, cu siguranta a controlat si momentul in care a intrat in mormant.

            Deci, iata punctul central. Invierea lui Isus ne este prezentata ca o confirmare sau ca o dovada ca El era cu adevarat liber atunci cand Si-a dat viata. De aceea, invierea este marturia lui Hristos despre libertatea dragostei Sale.

Pe langa toate semnificatiile minunate pe care le are Invierea, mai inseamna si aceasta: este un rasunator "V-am spus Eu!" in spatele mortii Sale. V-am spus Eu! Am fost liber. Vedeti cat de liber sunt. Vedeti cata putere si autoritate am. Puteam sa o evit. Am puterea sa Imi reiau viata, chiar si din mormant. Si credeti ca nu puteam sa-Mi distrug dusmanii si sa scap de cruce?

            Invierea Mea este un strigat de dragoste pentru oile Mele: Am fost liber! Am fost liber! Eu am ales. Am acceptat sa o fac. Nu am fost prins la mijloc. Nu am fost inghesuit intr-un colt, fara scapare. Nimic nu Ma poate obliga sa fac ce nu vreau. Am avut puterea sa-Mi reiau viata din moarte. Si Mi-am reluat viata din moarte. Cu cat mai mult as fi putut sa evit moartea cu totul.

Sunt viu ca sa va dovedesc ca v-am iubit cu adevarat. V-am iubit in mod liber. Nimeni nu M-a fortat sa o fac. Si sunt viu acum ca sa petrec vesnicia iubindu-va cu dragostea atotputernica a invierii, pentru veci de veci.

            Veniti la Mine, toti pacatosii care aveti nevoie de un Mantuitor. Si Eu va voi ierta, va voi primi si va voi iubi din toata inima Mea pentru vesnicie.

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

Credinta: Legatura dintre dragostea lui Dumnezeu pentru noi
si dragostea noastra pentru altii
(Galateni 5:1-6)

Ramaneti dar tari, si nu va plecati iarasi sub jugul robiei. Iata, eu, Pavel, va spun ca, daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic. Si marturisesc iarasi inca odata oricarui om care primeste taierea imprejur, ca este dator sa implineasca toata Legea. Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati cazut din har. Caci noi, prin Duhul, asteptam prin credinta nadejdea neprihanirii. Caci in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste.

Introducere si recapitulare

            In dimineata aceasta pun intrebarea: Care este legatura dintre dragostea lui Dumnezeu pentru noi si dragostea noastra pentru altii? Acesta e un mesaj de tranzitie in seria " Cea mai mare dintre acestea este dragostea."

            In ultimele patru saptamani am vorbit despre adancimile dragostei lui Hristos pentru noi. Costul ei a fost infinit: a costat suferinta si moartea Fiului lui Dumnezeu. Dragostea Sa a fost atat de puternica incat a biruit obstacolul ridicat de nelegiuirea si lipsa noastra de merit. Binefacerile dragostei Sale sunt la fel de mari ca toate lucrurile pe care le detine Dumnezeu in univers. Nimic nu ne va putea desparti de El. Si El nu ne va opri nici un bine. Noi suntem mostenitorii Lui. Iar dragostea Sa a fost libera. Nimeni nu I-a luat viata. El Si-a dat-o de bunavoie. El Isi iubeste poporul - cei care considera aceasta dragoste comoara lor cea mai de pret - cu o dragoste ce nu poate fi mai mare decat asa cum e acum. Daca o primesti ca pe comoara ta si o pretuiesti, Hristos te iubeste mai mult decat poti tu intelege.

            Si totusi, scopul nostru a fost s-o intelegem macar in parte. Am fost incurajati la aceasta de rugaciunea lui Pavel din Efeseni 3:17-19:

Pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Hristos, care intrece orice cunostinta.

            Deci, el se roaga pentru noi - si noi ne rugam - ca, trimitandu-ne radacinile in adancimile dragostei lui Hristos, sa o putem intelege. Nu doar sa stam deoparte si sa o observam, ci sa ne inradacinam vietile in ea. Sa o sorbim. Sa o savuram. Sa depindem de ea. Sa ne asumam riscuri pe baza ei.

Doua verigi care fac legatura dintre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea noastra unii pentru ceilalti

            Astazi vom pune mai multe intrebari cu privire la aceasta radacina - la aceasta legatura dintre a fi iubiti de Hristos si a iubi pe altii. Ce transforma, practic, dragostea lui Hristos pentru noi in dragostea noastra pentru altii? Gasim doua raspunsuri in cartea Galateni. Un raspuns este Duhul Sfant. Al doilea raspuns este Credinta. Si mai exista un text care leaga aceste doua raspunsuri intr-un mod care e plin de implicatii practice pentru trairea unei vieti de dragoste in aceasta saptamana.

Duhul Sfant

Haideti sa incepem cu primul raspuns: Duhul Sfant. Priviti mai intai la Galateni 5:13-16,

Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai, nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca, ci slujiti-va unii altora in dragoste. 14 Caci toata Legea se cuprinde intr-o singura porunca: "SA IUBESTI PE APROAPELE TAU CA PE TINE INSUTI." 15 Dar daca va muscati si va mancati unii pe altii, luati seama sa nu fiti nimiciti unii de altii. 16 Zic dar: umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti.

            Deci, umblarea sub calauzirea Duhului Sfant nu inseamna sa ne muscam si sa ne mancam unii pe altii, ci sa ne slujim unii altora in dragoste. Duhul Sfant este cheia.

Priviti apoi la versetul 22:

Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege.

            Prima roada a Duhului listata aici este dragostea. Deci este clar ca o veriga cruciala intre a fi iubiti de Hristos si a-i iubi pe altii este Duhul Sfant. Dragostea pentru altii este roada care creste in vietile noastre prin lucrarea Sa. Cumva, El face sa se intample. Fara El, acest lucru nu va avea loc. Iar atunci cand se intampla, nu noi primim slava, ci Dumnezeu.
            Viata crestina este o viata supranaturala. Ea nu e simplul produs al fortelor umane. Cere resurse pe care noi nu le avem. E crucial ca noi sa recunoastem acest lucru. Lasati singuri, noi nu putem iubi. Dar aceasta e o mare incurajare. Pentru ca inseamna ca, daca esti aici si te gandesti: "Eu nu sunt o persoana prea iubitoare din fire", nu esti dezavantajat, pentru ca de fapt nimeni nu e o persoana iubitoare din fire. Daca am fi fost, prima roada a Duhului Sfant nu ar fi dragostea; ar fi o roada a personalitatii noastre, sau a educatiei primite, sau a cromozomilor. In realitate, s-ar putea ca tu sa fii mult inaintea unei persoane care considera dragostea un lucru natural. Astfel de persoane invata mult mai greu sa iubeasca pentru ca nu cauta resursele necesare acolo unde trebuie.
            Deci, primul raspuns este ca Duhul Sfant e legatura dintre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea noastra unii pentru ceilalti. El lucreaza in noi intr-un mod supranatural ca sa produca roada dragostei. Cum se intampla aceasta vom vedea - cel putin partial - privind la al doilea raspuns.

Credinta

            Al doilea raspuns este ca legatura dintre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea noastra pentru altii este CREDINTA. Textul cheie in acest sens este Galateni 5:6.

Caci in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste.

Pavel se lupta aici cu invataturile false care spuneau ca un om isi poate castiga sau merita mantuirea prin taierea imprejur. El spune in versetul 2,

"Daca va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic."

            In alte cuvinte, daca vei privi la propriile merite, sau la meritele lucrurilor pe care le poti face, atunci lucrarea pe deplin suficienta a lui Hristos, pe care a implinit-o murind pentru pacatele tale si obtinandu-ti mantuirea, nu mai e de nici un folos. Cand depinzi de faptele tale, tu respingi lucrarea lui Hristos.
Deci, daca faptele noastre nu merita mantuirea oferita de Hristos, atunci cum o primim? Care e legatura? Raspunsul il gasim in versetul 6,

Caci in Isus Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur n-au vreun pret, ci credinta care lucreaza prin dragoste.

            Legatura dintre noi si Isus, care face ca mantuirea pe care El a desavarsit-o sa devina a noastra, este credinta - increderea in iertarea Lui; increderea in promisiunile Lui; pretuirea partasiei cu El. Dar lucrul care face ca versetul sase sa fie atat de remarcabil este acela ca credinta care ne leaga de Isus si primeste indreptatirea Lui este "credinta care lucreaza prin dragoste." In alte cuvinte, este acea credinta care isi dovedeste autenticitatea producand dragoste. Dragostea nu ne castiga mantuirea. Dragostea dovedeste autenticitatea credintei care primeste mantuirea.

Dar amintiti-va ca intrebarea noastra era: Care e legatura dintre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea noastra unii pentru ceilalti? Ei bine, iata unul din raspunsurile lui Pavel: este credinta care produce dragoste. Credinta este ca o veriga intre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea noastra unii pentru ceilalti.

Cum lucreaza impreuna Duhul Sfant si credinta ca sa produca in noi dragoste pentru altii?

            Intrebarea care se pune acum este: care e relatia dintre aceste doua raspunsuri? Daca Duhul Sfant este o veriga intre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea noastra unii pentru ceilalti, si daca credinta este o veriga intre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea noastra unii pentru ceilalti, cum se potrivesc cele doua impreuna? Daca dragostea este roada Duhului Sfant, si daca dragostea este roada credintei, atunci cum relationeaza reciproc Duhul Sfant si credinta ca sa produca dragoste?

            Raspunsul lui Pavel il gasim in Galateni 3:1-5. Pavel este mahnit din cauza vestii ca bisericile din Galatia se indeparteaza nu numai de indreptatirea prin credinta, ci si de sfintirea prin credinta (conform Fapte 26:18, 2 Tesaloniceni 2:13). In alte cuvinte, ei au acceptat invatatura falsa ca iti incepi viata crestina prin credinta si prin puterea Duhului Sfant, dar iti desavarsesti viata crestina NU prin credinta, ci prin alte eforturi si lucrari.

1 O, Galateni nechibzuiti! Cine v-a fermecat, pe voi, inaintea ochilor carora a fost zugravit Isus Hristos ca rastignit? 2 Iata numai ce voiesc sa stiu dela voi: prin faptele Legii ati primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei? 3 Sunteti asa de nechibzuiti? Dupa ce ati inceput prin Duhul, vreti acum sa sfarsiti prin firea pamanteasca? 4 In zadar ati suferit voi atat de mult? Daca, in adevar, e in zadar! 5 Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credintei?

            Puteti auzi durerea lui Pavel in aceste cuvinte. Viata crestina trebuie traita in fiecare zi in acelasi fel in care a inceput. In viata crestina nu se avanseaza de la Duhul Sfant la firea pamanteasca sau de la credinta la fapte. Viata crestina incepe cu credinta si cu Duhul Sfant, si ea este traita prin credinta si prin Duhul Sfant. Credinta este clasa intai in viata crestina si tot ea reprezinta si pregatirea postuniversitara. Iar Duhul Sfant este invatatorul si puterea la fiecare nivel. Noi nu avansam niciodata la altceva. Intotdeauna este credinta si Duhul Sfant.

            Avem deci aici Duhul Sfant si credinta puse impreuna. Amintiti-va, intrebarea noastra este: daca dragostea este o roada a Duhului (Gal. 5:22), si dragostea este o roada a credintei (Gal. 5:6), care este legatura dintre cele doua? Ce inseamna aceasta pentru noi din punct de vedere practic atunci cand dorim sa fim persoane mai iubitoare?

Galateni 3:2 si 5 ne dau raspunsul lui Pavel. Versetul 2b:

"Prin faptele Legii ati primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei?"

            El ne spune deci ca la inceputul vietii crestine Duhul Sfant a fost primit prin credinta, nu prin faptele Legii. Duhul vine prin canalul credintei. In acest fel ne-am inceput noi viata crestina. Daca Duhul Sfant este seva, atunci credinta este radacina.

Apoi, versetul 5 ne spune ca aceasta este calea pe care pasim mai departe in viata crestina:

Cel ce va da Duhul si face minuni printre voi...

Amandoua verbele ("da" si "face") sunt la timpul prezent, ceea ce in greaca inseamna ca actiunea este continua si in desfasurare. Deci, Dumnezeu va da sau va furnizeaza Duhul Sfant intr-un mod continuu si tot El face minuni printre voi intr-un mod continuu... CUM?, intreaba Pavel. Versetul se incheie cu,

"[Dumnezeu] le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credintei?"

Iar raspunsul este evident, "prin auzirea credintei."

            Deci, atat versetul 2 cat si versetul 5 subliniaza raspunsul la intrebarea noastra: Primim Duhul Sfant la inceput si apoi El ne este dat pentru lucrarea continua din vietile noastre, nu prin faptele Legii ci prin credinta. Legatura dintre Duhul Sfant si credinta este urmatoarea: credinta este canalul sau tubul sau conducta sau apeductul Duhului Sfant. Dragostea este roada Duhului si roada credintei, pentru ca credinta este cea care primeste Duhul Sfant si depinde de El. Dumnezeu da Duhul. El face acest lucru prin credinta. Iar dragostea este roada Duhului eliberata sau primita prin credinta. Dragostea lui Hristos este solul adanc si bogat in care noi suntem plantati; Duhul Sfant este seva care toarna acea dragoste in vietile noastre; iar credinta este radacina pe care noi o trimitem adanc in acest sol.

            Prin urmare, daca te intrebi: "Ce pot face ca sa devin o persoana mai iubitoare?", raspunsul este "Experimenteaza mai mult din roada Duhului Sfant." Dar apoi vei intreba: "Da, dar ce pot face ca sa primesc sau sa eliberez mai mult din lucrarea producatoare de roade a Duhului Sfant?" Raspunsul din Galateni 3:5 este: crede in Dumnezeu, increde-te in Dumnezeu, bazeaza-te pe Dumnezeu. (Vezi exemplele lui Stefan si Barnaba de oameni "plini de Duhul Sfant" si "plini de credinta", Fapte 6:5; 11:24).

            Dar cum poti face asta? Ce inseamna aceasta in mod practic zi de zi - sau in dupa-amiaza aceasta, ca sa pot fi o persoana mai iubitoare in aceasta dupa-amiaza?
Suntem ajutati cu raspunsul la aceasta intrebare de felul in care Pavel se exprima in versetele 2 si 5. El nu spune pur si simplu ca primim Duhul Sfant "prin credinta" sau ca Duhul Sfant ne este dat si lucreaza "prin credinta"; el spune ca Duhul Sfant este primit "prin auzirea credintei". In ambele versete ( 2 si 5) el spune ca Duhul Sfant vine si lucreaza "prin auzirea credintei". Aceasta formulare ne ajuta sa ne concentram in lupta credintei si in lupta pentru dragoste. Ea implica auzirea unui lucru in care trebuie sa ne incredem, pe care sa il credem, in care sa ne punem credinta.

            Deci, daca te intrebi "Ce pot face sa devin o persoana mai iubitoare in aceasta dupa-amiaza?", primul raspuns este: Lasa-L pe Duhul Sfant sa-ti umple viata cu puterea si roada Sa. Dragostea este roada Duhului Sfant. Ea nu este produsul eforturilor noastre pentru Dumnezeu. Este o roada.
Dar cum poti face asta? Cum sa produci aceasta roada? Ce primeste si elibereaza puterea producatoare de roade a Duhului Sfant in viata ta? Raspunsul este credinta. Dumnezeu ne da Duhul Sfant si face minuni printre noi (dintre care dragostea e cea mai mare) prin credinta.
            Credinta insa in ce? Ce fac eu in mod practic? Pavel spune, este prin auzirea credintei. Asta inseamna ca exista un mesaj pe care tu trebuie sa il auzi si sa il crezi. Exista un Cuvant pe care tu trebuie sa il asculti cu credinta. Deci, daca vrei sa primesti si sa eliberezi Duhul Sfant in puterea Sa producatoare de dragoste, asculta Cuvantul si crede-l, ramai in el, bazeaza-te pe el, bizuie-te in el, depinde de el.
Dar despre ce Cuvant e vorba, in mod practic? Fara indoiala ca e vorba de Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, in special promisiunile lui Dumnezeu. Putem insa fi si mai specifici aici, din cauza versetului 1.

O, Galateni nechibzuiti! Cine v-a fermecat, pe voi, inaintea ochilor carora a fost zugravit Isus Hristos ca rastignit?

Acesta este mesajul pe care ei l-au "auzit cu credinta". Un mesaj in care Pavel a zugravit pentru ei imaginea lui Hristos rastignit. El L-a prezentat in mod public in predicile sale pe Hristos ca rastignit. Lui Pavel nu-i venea sa creada ca ei se puteau intoarce de la aceasta inapoi la firea lor pamanteasca cu scopul de a progresa in viata crestina.

            De aceea, el spune cam asa. Vreti voi, cei din Biserica Bethlehem, sa fiti oameni mai iubitori? Vreti sa vedeti mai multe demonstratii de dragoste manifestate intre voi? Vreti sa fiti mai deschisi si mai cuceritori fata de cei din afara care va viziteaza? Vreti sa aveti inimi mai libere sa se ingrijeasca de cei ce sufera? Vreti inimi care sa va iubeasca vrajmasii si sa-i binecuvinteze pe cei ce va blastama? Vreti sa fiti mai putin absorbiti si mai putini acaparati de lucruri materiale, si mai liberi sa riscati si sa va jertfiti pentru altii?
            Daca da, atunci alegeti-va ca scop zi si noapte sa fiti umpluti cu Duhul Sfant, Cel care produce roadele. Pentru ca roada Duhului este dragostea.

Iar pentru aceasta, alegeti-va ca scop zi si noapte sa fiti umpluti cu credinta, incredere, siguranta in Hristos, care v-a iubit si promite sa va ierte, sa va curateasca si sa va duca in slava.
Iar pentru aceasta, alegeti-va ca scop sa fiti umpluti zi si noapte cu Cuvantul lui Dumnezeu. Credinta vine in urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumnezeu (Romani 10:17). In special prin imaginile puternice ale dragostei lui Hristos pentru voi - cum ar fi Hristos rastignit.

            Iata deci raspunsul la intrebarea noastra: Care este legatura dintre dragostea lui Hristos pentru noi si dragostea noastra unii pentru altii? Raspunsul este Duhul Sfant, producator de roade, eliberat in vietile noastre prin credinta, care este produsa si sustinuta prin Cuvantul lui Dumnezeu. Iar punctul central al acestui Cuvant este imaginea lui Hristos rastignit pentru pacatele noastre - toate promisiunile cuprinse in acea dragoste.

            Deci, chiar daca in aceasta serie de studii eu voi vorbi de-acum mai mult despre cum arata dragostea biblica, nu pierdeti niciodata din vedere acest adevar. In el traim. Nu avansam niciodata la ceva mai mult. Tinta noastra este dragostea, care este roada Duhului Sfant, care ne este dat prin credinta, care e sustinuta de Cuvantul lui Dumnezeu, care prezinta adancimile dragostei lui Hristos.

Dati-mi voie sa inchei cu o minunta confirmare a acestor lucruri pe care o gasim in Vechiul Testament. Exista doua texte in Vechiul Testament care binecuvinteaza pe cel ce face un anumit lucru, astfel incat acea persoana este ca un pom sadit langa un izvor de apa si care continua sa produca roade.

Primul este Psalmul 1, care spune:

Ferice de omul care... isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui! El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui, si ale carui frunze nu se vestejesc.

Celalalt este Ieremia 17:7-8,

Binecuvantat sa fie omul, care se increde in Domnul, si a carui nadejde este Domnul! 8 Caci el este ca un pom sadit langa ape care-si intinde radacinile spre rau; nu se teme de caldura, cand vine, si frunzisul lui ramane verde; in anul secetei, nu se teme, si nu inceteaza sa aduca roada.

            Observati din nou acelasi lucru. Cuvantul, in care acesti oameni isi gasesc placerea si la care mediteaza zi si noapte, produce o puternica incredere in Dumnezeu - incredere ca Dumnezeu este cu noi, ca El ne iubeste si va fi, pentru noi, tot ce vom avea nevoie - si puterea sa aducem roada dragostei, chiar in anul secetei.

Veniti deci sa fim un popor al Cuvantului, un popor al credintei, si un popor al dragostei, prin puterea Duhului Sfant!

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Partea intai)
(Matei 22:34-40)

Cand au auzit Fariseii ca Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strans la un loc. Si unul din ei, un invatator al Legii, ca sa-L ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare: "Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?"
Isus i-a raspuns: "'Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau.' Aceasta este cea dintai, si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: 'Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.' In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii."

Incredibilul context al acestei porunci

            Preocuparea mea principala in acest text este porunca: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Dar aceasta e inconjurata de afirmatii atat de uimitoare incat ne-am pripi daca am plonja in ea fara sa ne gandim la ce o inconjoara. De aceea, ne vom ocupa cel putin doua saptamani de acest text.

Cele doua lucruri uimitoare la care ma gandesc sunt: mai intai, cea mai mare porunca din Cuvantul lui Dumnezeu. In versetul 36 un Fariseu Il intreaba pe Isus: "Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?" Isus i-a raspuns citand din Deuteronom 6:5,

Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta.

            Apoi El adauga propriile Sale cuvinte ca sa ridice porunca mai sus chiar decat o cerea intrebarea. Intrebarea era: "Care este cea mai mare porunca?" iar Isus spune: "Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca."
            Deci primul lucru uimitor pe care il gasim langa porunca sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti este porunca sa Il iubim pe Dumnezeu, prezentata ca fiind cel dintai si cel mai mare lucru din tot Cuvantul lui Dumnezeu. Cel dintai si cel mai mare lucru pe care il poti face este sa Il iubesti pe Dumnezeu - sa Il iubesti pe Dumnezeu - din toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta.
Celalalt lucru uimitor pe care il gasim langa porunca sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti il vedem in continuare, in versetul 40,

In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii.
[in trad. engleza: "De aceste doua porunci depind toata Legea si Proorocii." - nota trad.]

            Toate celelalte lucruri din Vechiul Testament depind intr-un anume sens de aceste doua porunci: porunca sa Il iubim pe Dumnezeu si porunca sa ne iubim aproapele. Este o porunca uimitoare. Vedem aici cum autoritatea Fiului lui Dumnezeu ne spune ceva absolut uimitor despre originea si menirea intregului plan si Cuvant al lui Dumnezeu.

            Acestea sunt cele doua lucruri uimitoare la care trebuie sa ne gandim inainte sa ne concentram asupra poruncii coplesitoare care ne spune sa ne iubim aproapele ca pe noi insine. Spun ca e coplesitoare pentru ca pare sa imi ceara sa imi rup pielea de pe trupul meu si sa o infasor in jurul altei persoane, ca sa pot simti ca sunt acea persoana; iar toate aspiratiile pe care le am pentru propria siguranta, sanatate, succes si fericire le simt acum pentru cealalta persoana, ca si cum el as fi eu.
Este o porunca absolut uluitoare. Daca asta inseamna, atunci cu sufletele noastre va trebui sa se intample ceva incredibil de puternic, de cutremurator, care sa le reconstruiasca, sa le rastoarne si sa le intoarca pe dos. Ceva supranatural. Ceva mult mai mult decat pot face prin propria lor putere fiinte umane ca John Piper, care isi urmaresc propria protectie, perfectionare, inaltare, stima si progres.

Inainte sa luam o astfel de porunca si sa o aplicam la vietile noastre, trebuie sa ne gandim la aceste doua lucruri uimitoare care alcatuiesc contextul poruncii. Acela ca porunca sa-L iubim pe Dumnezeu este cea dintai si cea mai mare porunca din Cuvantul lui Dumnezeu, si ca toata Legea si Proorocii depind de aceste doua porunci.

            Haideti sa incepem cu versetul 40. "De aceste doua porunci depind toata Legea si Proorocii." Mai intai, ganditi-va la simplul fapt ca Isus a spus aceste cuvinte. El nu era obligat sa o faca. Fariseul nu I-a cerut sa o faca. Isus a mers mai departe de intrebarea lui si a spus ceva in plus. Pare ca vrea sa sublinieze importanta si pozitia centrala a acestor porunci, atat cat e posibil. A spus ca porunca sa-L iubesti pe Dumnezeu este cea dintai si cea mai mare porunca. A spus ca porunca sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti este "asemenea ei". Versetul 39: "Iar a doua, asemenea ei, este..."   Aceste cuvinte sunt suficiente ca sa sublinieze extrema importanta a celor spuse. Avem aici cea mai mare porunca din toata revelatia lui Dumnezeu pentru omenire (Sa-L iubesti pe Dumnezeu), si avem a doua mare porunca, care este asemenea ei (Sa iubesti pe aproapele tau).

Insa Isus nu S-a oprit aici. El vrea sa fim socati de importanta acestor doua porunci. Vrea sa ne oprim si sa ne minunam. Vrea sa petrecem in cercetarea acestor lucruri mai mult de o clipa trecatoare. Mai mult de o saptamana sau de doua predici. De aceea, El adauga: "De aceste doua porunci depind toata Legea si Proorocii." Ele sunt 1) prima si cea mai mare, si 2) a doua, care este asemenea primei si celei mai mari. Dar ele sunt in acelasi timp cele doua porunci de care depinde intreaga Biblie. "De aceste doua porunci depind toata Legea si Proorocii."
            Ce inseamna aceasta? Haideti sa vedem daca voi putea deschide o fereastra in cer punand in contrast ce spune Isus aici (in versetul 40) cu ceea ce spune in Matei 7:12 si cu ce spune Pavel in Romani 13. Deschideti impreuna cu mine la Predica de pe Munte din Matei 7:12. Versetul mai este cunoscut ca Regula de Aur. Eu cred ca este un bun comentariu la porunca "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

Matei 7:12: In aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii

            Isus tocmai a spus ca Dumnezeu ne va da lucruri bune daca I le cerem, daca batem la usa si daca le cautam, pentru ca El este un Tata iubitor. Apoi, in Matei 7:12 El spune:

Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii.

            Observati ca din nou Isus se refera la Lege si la Prooroci asa cum a facut-o in Matei 22:40. El spune, daca faceti celorlalti ce voiti sa va faca si ei, atunci "in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii. In Matei 22:40 El a spus: "De aceste doua porunci depind toata Legea si Proorocii."

Observati ca prima porunca nu este mentionata in Matei 7:12. Aici nu ni se spune sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra. Daca ne purtam cu ceilalti asa cum ne-ar place sa se poarte si ei cu noi, atunci, spune Isus, "in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii."
            Trebuie sa avem grija aici. Unii oameni au incercat de-a lungul secolelor sa ia afirmatii cum ar fi Regula de Aur si sa spuna ca Isus a fost doar un invatator profund de etica umana; si ca ceea ce i-a invatat El pe oameni nu depinde de Dumnezeu sau de vreo relatie cu Dumnezeu. Ei spun: "Vedeti, El a rezumat intregul Vechi Testament, Legea si Proorocii, in relatii umane practice: Regula de Aur."
            Spun ca trebuie sa fim atenti aici, pentru ca cei care gandesc astfel nu numai ca ignora lucrurile minunate pe care le-a spus Isus despre Dumnezeu cu alte ocazii si afirmatiile uimitoare pe care le-a facut spunand ca El a venit de la Dumnezeu sa Isi dea viata ca rascumparare pentru multi (Marcu 10:45), dar ei ignora si contextul imediat. Versetul 12 incepe [in original si in traducerea engleza - nota trad.] cu cuvintele "de aceea":

"De aceea, tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel."

Aceste cuvinte ne arata ca Regula de Aur se bazeaza pe cele spuse mai devreme - pe relatia noastra cu Dumnezeu ca Tata care ne iubeste, ne raspunde la rugaciuni si ne da lucruri bune atunci cand I le cerem (Matei 7:9-11). De fapt, aceasta este o cheie foarte profunda care ne face capabili sa ne iubim aproapele asa cum ne iubim pe noi insine. Asa ca Dumnezeu sustine aici Regula de Aur prin grija Sa parinteasca. Dragostea Sa pentru noi si raspunsul nostru in dragoste, cu incredere si in rugaciune, constituie sursa puterii pentru trairea Regulii de Aur. De aceea, nu-L puteti transforma pe Isus intr-un simplu invatator de etica.

Cu toate acestea, Isus spune totusi ca, daca faceti celorlalti ce voiti sa va faca si ei, in aceasta "este cuprinsa Legea si Proorocii." El nu spune ca in dragostea pentru Dumnezeu "este cuprinsa Legea si Proorocii." De ce o spune in felul acesta? Cred ca El se refera la faptul ca, atunci cand vezi oamenii traind in felul acesta (implinind Regula de Aur), ce vezi tu de fapt este expresia vizibila a Legii si Proorocilor. Un astfel de comportament intre oameni manifesta in mod public si deschis tot ce reprezinta Vechiul Testament. Implineste Legea si Proorocii. Nimeni nu vede cum Il iubesti pe Dumnezeu. Este o pasiune interna a sufletului. Dar ea se exprima atunci cand ii iubesti pe altii. De aceea, iubirea celorlalti este manifestarea exterioara, expresia vizibila, demonstrarea practica si, prin urmare, implinirea a tot ce reprezinta Vechiul Testament. Prin urmare, exista un sens in care a doua porunca (sa iubesti pe aproapele tau) este scopul vizibil al intregului Cuvant al lui Dumnezeu. Nu e ca si cum dragostea pentru Dumnezeu nu s-ar regasi aici, sau ca a-L iubi pe Dumnezeu e mai putin important; dimpotriva, dragostea pentru Dumnezeu este facuta vizibila si se manifesta in toata plinatatea ei in dragostea noastra vizibila, practica si jertfitoare pentru altii. Cred ca de aceea a doua porunca e prezentata singura atunci cand Noul Testament spune ca dragostea implineste Legea.

Romani 13:8-10: Cine iubeste pe altii, a implinit Legea

Haideti sa privim la un alt text care indica in aceasta directie.

Priviti la Romani 13:8-10.

Sa nu datorati nimanui nimic, decat sa va iubiti unii pe altii: caci cine iubeste pe altii, a implinit Legea. 9 De fapt: "Sa nu preacurvesti, sa nu furi, sa nu faci nici o marturisire mincinoasa, sa nu poftesti", si orice alta porunca mai poate fi, se cuprind in porunca aceasta: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." 10 Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este implinirea Legii.

            De doua ori (in versetele 8 si 10) Pavel spune ca porunca sa ne iubim aproapele este "implinirea Legii." La aceasta se referea Isus cand a spus (in Matei 7:12) ca, daca faceti celorlalti ce voiti sa va faca si ei, "in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii." Si, la fel ca in Matei 7:12, Pavel nu spune ca Legea este implinita atunci cand Il iubesti pe Dumnezeu si iti iubesti aproapele. El spune doar ca iubindu-ti aproapele tu implinesti Legea. Cred ca acest lucru are aceeasi semnificatie ca si in Matei 7:12; daca ne iubim aproapele asa cum ne iubim pe noi insine, aceasta este expresia vizibila, manifestarea, indeplinirea practica si implinirea a tot ce reprezinta Vechiul Testament, inclusiv dragostea pentru Dumnezeu. Dragostea pentru Dumnezeu se manifesta vizibil atunci cand ii iubim pe altii. Sau, ati putea spune, dragostea noastra pentru Dumnezeu este "implinita" atunci cand ii iubim pe altii.

            Stim ca Pavel a vazut aceasta dragoste practica in totala dependenta de relatia noastra cu Dumnezeu. In Romani 8:3-4 el spune:

Caci - lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere - Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe Insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti (= bazati pe noi insine), ci dupa indemnurile Duhului (= bazati pe Dumnezeu).

            In alte cuvinte, implinirea Legii - sa ne iubim aproapele asa cum ne iubim pe noi insine - nu e ceva ce putem face prin propriile forte. O facem prin Duhul Sfant. Si am vazut saptamana trecuta cum Pavel ne invata ca Dumnezeu ne da Duhul Sfant prin credinta.

Deci, avem aceeasi situatie ca in Matei 7:12. Cand Isus si Pavel spun ca, atunci cand ne iubim aproapele asa cum ne iubim pe noi insine, noi implinim Vechiul Testament, ei nu exclud dragostea noastra pentru Dumnezu si dragostea Lui pentru noi; ei o presupun, o subinteleg.

Matei 22:37-40: De aceste doua porunci depind...

            Dar haideti sa ne intoarcem la textul nostru din Matei 22:37-40. Aici Isus mentioneaza atat dragostea noastra pentru Dumnezeu cat si dragostea pentru aproapele nostru; si spune in mod explicit (in versetul 40): "De aceste doua porunci depind toata Legea si Proorocii." De ce? Vreau sa sugerez ca aici El spune ceva diferit de ce a spus in celelalte texte (Matei 7:12; Romani 13:8,10). Aici El nu spune ca aceste doua porunci "implinesc" Legea si Proorocii, sau ca ele "sunt" Legea si Proorocii. El spune ca Legea si Proorocii depind de aceste doua porunci. Versetul 40:

"In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii."
[in original si traducerea engleza: "De aceste doua porunci depind toata Legea si Proorocii." - nota trad.]

            Aceasta este o fereastra deschisa inspre cer, daca ochii vostri sunt deschisi sa o vada. Atunci cand El spune ca toata Legea si Proorocii depind (literal: "atarna" ca o piatra in jurul gatului, un sarpe de mana, sau un om de cruce) de dragoste, aceasta afirmatie este opusul celor spuse in celelalte texte. Ele spuneau ca Legea si Proorocii conduc spre dragoste si isi gasesc expresia si implinirea in dragoste. Dar aici, in Matei 22:40, Isus afirma contrariul: dragostea conduce spre Lege si Prooroci si isi gaseste expresia in acestea. Legea si Proorocii sunt agatate - depind - de ceva dinaintea lor, si anume de pasiunea lui Dumnezeu pentru aceasta lume, astfel incat ea, aceasta istorie a omenirii, sa fie o lume a dragostei pentru Dumnezeu si a dragostei radicale, indreptate catre celalalt, intre oameni.

            Ilustratie

            Haideti sa vedem daca pot sa exprim aceasta idee printr-o imagine, ca sa o puteti vedea mai clar. E atat de importanta, daca dorim sa pricepem marimea semnificatiei dragostei in mijlocul nostru, in timp ce inaintam in exprimarea ei practica in predicile noastre si in convietuirea noastra impreuna aici in Bethlehem.

            Haideti sa ne imaginam istoria inspirata a rascumpararii de la inceputurile ei pana la desavarsirea ei, asemenea unui sul, ca cel vazut de Ioan in Apocalipsa 5. Acesta reprezinta Legea si Proorocii (si Noul Testament). In acest sul sunt relatate faptele lui Dumnezeu si scopurile Sale in istorie, impreuna cu poruncile si promisiunile Lui. Matei 7:12 si Romani 13:8-10 ne spun ca, atunci cand in poporul lui Dumnezeu fiecare isi iubeste aproapele ca pe el insusi, scopul acestui sul se implineste. Obiectivul lui este exprimat vizibil, manifestat practic, astfel incat oamenii pot "sa vada faptele noastre bune si sa slaveasca pe Tatal nostru, care este in ceruri" (Matei 5:16). Asa ca sulul conduce spre dragoste. Dragostea curge din sul.

            Dar apoi Isus ne ofera o perspectiva incredibila. El ne ridica pentru o clipa deasupra istoriei si deasupra lumii, si ne arata sulul de la distanta. Acum il putem vedea intreg - Legea si Proorocii, Vechiul Testament, istoria rascumpararii, scopurile si actiunile lui Dumnezeu in istorie. Si mai vedem cum sulul sta agatat de doua lanturi de aur, fiecare fixat de cate un maner al sulului. Isus ne indreapta ochii spre cer, si vedem cum lanturile se continua tot mai sus si dispar in cer.
            Apoi El ne duce in cer. Acolo ne arata capetele lanturilor. Ele sunt legate de tronul lui Dumnezeu. Unul este legat de bratul drept al tronului, unde sunt inscriptionate cuvintele: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau." Celalalt este legat de bratul stang al tronului, unde sunt inscriptionate cuvintele: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
            Atunci Isus se intoarce spre noi si ne spune: "Intregul sul, toata Legea si Proorocii, intreaga istorie a rascumpararii si toate planurile si actiunile Tatalui Meu atarna de aceste doua scopuri suverane ale lui Dumnezeu - El sa fie iubit de poporul Sau, iar oamenii ce alcatuiesc poporul Sau sa se iubeasca unul pe altul.

            Cred ca nu exageram daca spunem ca toata creatia, toata rascumpararea, toata istoria atarna de aceste doua mari obiective - oamenii sa Il iubeasca pe Dumnezeu din toata inima lor, iar din revarsarea acelei iubiri noi sa ne iubim unii pe altii.
Ceea ce inseamna ca dragostea este originea (Matei 22:40) si scopul (Romani 13:8,10) Legii si Proorocilor. Este inceputul si sfarsitul motivului pentru care Dumnezeu a inspirat Biblia. Este sursa si izvorul la un capat, si oceanul nesfarsit la celalalt capat al raului istoriei rascumpararii - amintit si promis in Cuvantul lui Dumnezeu.

            Cuvantul lui Dumnezeu pentru noi in aceasta dimineata ne spune sa privim cu extrema seriozitate aceasta perioada in care ne ocupam de dragoste aici in Bethlehem. Sa lasam ca aceasta imagine sa ne copleseasca si sa ne refacem prioritatile. Sa ramanem singuri impreuna cu El si sa vorbim cu El despre aceste lucruri. Sa nu presupunem ca stim pe deplin ce este dragostea, sau ca ea are locul central in vietile noastre. El ne spune: Toata Scriptura, toate planurile Lui pentru istorie - ATARNA - de aceste doua mari obiective: sa Il iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra, si sa ne iubim unul pe altul asa cum ne iubim pe noi insine.

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

"Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Partea a doua)
(Matei 22:34-40)

Cand au auzit Fariseii ca Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strans la un loc. Si unul din ei, un invatator al Legii, ca sa-L ispiteasca, I-a pus intrebarea urmatoare: "Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege?"
Isus i-a raspuns: "'Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau.' Aceasta este cea dintai, si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: 'Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.' In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Proorocii."

O porunca foarte radicala

            "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" este o porunca foarte radicala. Cand spun ca e "radicala" ma refer la faptul ca ea ajunge la radacina pacatului nostru, o demasca si, prin harul lui Dumnezeu, o reteaza. Radacina pacatului nostru este dorinta sa fim fericiti separat de Dumnezeu si separat de fericirea altora in Dumnezeu. Dati-mi voie sa o mai spun o data: radacina pacatului nostru este dorinta sa fim fericiti separat de Dumnezeu si separat de fericirea altora in Dumnezeu. Toate pacatele vin din dorinta de a fi fericiti izolati de Dumnezeu si izolati de binele altora. Porunca lui Isus ajunge la aceasta radacina, o demasca si o reteaza.

            Un alt nume pentru aceasta radacina a pacatului este mandria. Mandria este presupunerea ca putem fi fericiti fara sa depindem de Dumnezeu ca sursa a fericirii noastre si fara sa ne intereseze daca altii isi gasesc fericirea in Dumnezeu. Mandria este pasiunea de a fi fericit contaminata si corupta de doua lucruri: 1) refuzul de a-L vedea pe Dumnezeu ca singurul izvor de bucurie adevarata si durabila, si 2) refuzul de a-i vedea pe ceilalti oameni ca fiind meniti de Dumnezeu sa primeasca bucuria noastra in El. Daca iei dorinta de a fi fericit si Il inlaturi din ea pe Dumnezeu ca sursa a fericirii tale, si pe ceilalti oameni ca destinatari ai fericirii tale, ramai doar cu motorul mandriei. Mandria este cautarea fericirii oriunde altundeva in afara slavei lui Dumnezeu si binelui celorlalti. Aceasta este radacina tuturor pacatelor.

            Isus spune: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Cu aceasta porunca, El ajunge la radacina pacatului nostru. Cum se intampla acest lucru?

Dragostea de sine: O creatie a lui Dumnezeu

            Isus spune, de fapt: Incep cu trasatura voastra umana definitorie, adanca si innascuta in voi - dragostea pentru voi insiva. Aceasta e un dat. Nu o cer; o presupun. Voi toti aveti un puternic instinct de conservare si de implinire. Toti vreti sa fiti fericiti. Toti vreti sa traiti si sa traiti satisfacuti. Vreti hrana. Vreti imbracaminte. Vreti un loc in care sa locuiti. Vreti protectie impotriva violentei indreptata impotriva voastra. Vreti o activitate semnificativa sau placuta cu care sa va umpleti zilele. Vreti prieteni care sa va aprecieze si care sa-si petreaca timp cu voi. Vreti ca viata voastra sa conteze in vreun fel. Toate acestea caracterizeaza dragostea de sine. Dragostea de sine este dorinta adanca de a diminua durerea si de a spori fericirea. Cu aceasta incepe Isus atunci cand spune: "ca pe tine insuti."

Fiecare, fara exceptie, are aceasta trasatura umana. Ea ne impinge sa facem fiecare lucru. Chiar si cei ce vor sa se sinucida, o fac tot ca urmare a acestui principiu al dragostei de sine. In mijlocul sentimentelor de profunda lipsa de semnificatie, a deznadejdii, a insensibilitatii si a depresiei, sufletul spune: "Mai rau de-atat nu se poate. Chiar daca nu stiu ce voi castiga prin moarte, stiu ca ma voi elibera." De aceea, sinuciderea este o incercare de a scapa de ce nu mai poate fi suportat. E un act al dragostei de sine.

            Isus spune: Incep cu aceasta dragoste de sine. Stiu ca va caracterizeaza. E comuna tuturor oamenilor. Nu trebuie sa o invatati. O primiti odata cu umanitatea voastra. Tatal Meu a creat-o. E buna in ea insasi. Nu e un lucru rau sa doresti sa mananci. Nu e un lucru rau sa doresti caldura in timpul iernii. Nu e un lucru rau sa doresti sa fii in siguranta in timpul unei crize. Nu e un lucru rau sa doresti sa fii sanatos in mijlocul unei epidemii. Nu e un lucru rau sa doresti ca altii sa te aprecieze. Nu e un lucru rau sa doresti ca viata ta sa conteze intr-un mod semnificativ. Aceasta a fost o trasatura umana definitorie inainte de caderea omului in pacat si nu e un lucru rau in ea insasi.

Sa iubesti pe aproapele tau CA pe tine insuti

            Vei descoperi daca ea a devenit un lucru rau in viata ta in momentul in care vei auzi si vei raspunde poruncii lui Isus. El porunceste: "Asa cum te iubesti pe tine insuti, la fel sa-l iubesti si pe aproapele tau." Asta inseamna: Asa cum doresti hrana atunci cand esti flamand, la fel sa doresti sa-ti hranesti aproapele cand e flamand. Asa cum doresti sa ai haine frumoase pentru tine, la fel sa doresti ca aproapele tau sa aiba haine frumoase. Asa cum muncesti ca sa-ti asiguri un loc confortabil in care sa locuiesti, la fel sa doresti un loc confortabil in care sa locuiasca aproapele tau. Asa cum iti cauti siguranta si protectia in timpul calamitatilor si violentei, la fel sa cauti mangaiere si siguranta pentru aproapele tau. Asa cum iti cauti prieteni pentru tine, la fel sa fii un prieten pentru aproapele tau. Asa cum vrei ca viata ta sa conteze si sa aiba semnificatie, la fel sa doresti aceeasi semnificatie pentru aproapele tau. Asa cum muncesti ca sa fii apreciat, la fel sa muncesti ca sa-ti ajuti aproapele sa fie apreciat. Asa cum iti place sa fii binevenit printre straini, la fel sa-i urezi bun venit aproapelui tau cand se afla printre straini. Tot ce vrei sa-ti faca tie oamenii, fa-le si tu la fel.

            In alte cuvinte, fa din masura in care iti urmaresti propriile interese, masura in care te daruiesti. Cand Isus spune: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti," cuvantul "ca" este foarte radical: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." E un cuvant MARE: "Ca!" El inseamna: Daca esti energic cand iti urmaresti propria fericire, fii energic si cand urmaresti fericirea aproapelui tau. Daca esti creativ cand iti urmaresti propria fericire, fii creativ si cand urmaresti fericirea aproapelui tau. Daca esti perseverent cand iti urmaresti propria fericire, fii perseverent si cand urmaresti fericirea aproapelui tau. In alte cuvinte, Isus nu spune doar: cauta pentru aproapele tau aceleasi lucruri pe care le cauti pentru tine, ci cauta-le in acelasi fel - cu acelasi zel, energie, creativitate si perseverenta. Cu aceeasi angajare pe viata si pe moarte ca atunci cand tu esti in pericol. Fa din masura in care iti urmaresti propriile interese, masura in care te daruiesti altora. Masoara felul in care urmaresti fericirea altora, si cum ar trebui sa fie, dupa felul in care iti urmaresti propria fericire. Cum iti urmaresti propria bunastare? Urmareste si bunastarea aproapelui tau in acelasi fel.

            Aceste cuvinte suna foarte amenintator si sunt aproape coplesitoare. Pentru ca simtim imediat ca, daca Il luam pe Isus in serios, va trebui nu doar sa-i iubim pe ceilalti "ca pe noi insine", ci va trebui sa-i iubim "in loc sa ne iubim pe noi insine." Asta pare sa spuna. Ne temem ca, daca Il urmam pe Isus in felul acesta si ne devotam cu adevarat urmarind fericirea altora, atunci propria noastra dorinta dupa fericire va fi intotdeauna pe locul doi. Pretentia aproapelui meu la timpul, energia si creativitatea mea va avea intotdeauna prioritate. Deci, porunca sa-mi iubesc aproapele cum ma iubesc pe mine insumi pare cu adevarat o amenintare la adresa dragostei mele de sine. Cum e posibil asa ceva? Daca in noi exista o dorinta naturala innascuta dupa propria fericire, si daca aceasta dorinta nu e rea in ea insasi, ci e buna, atunci cum putem renunta la ea si sa incepem sa cautam fericirea altora in detrimentul fericirii noastre?

Prima porunca e indispensabila pentru implinirea celei de-a doua

            Cred ca aceasta este exact amenintarea pe care Isus doreste sa o simtim, pana ne dam seama ca acesta - exact acesta - e motivul pentru care prima porunca e prima porunca. Prima porunca e cea care face ca a doua porunca sa poata fi indeplinita si inlatura sentimentul de amenintare ca a doua porunca e de fapt sinuciderea propriei fericiri. Prima porunca este: "Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, si cu tot cugetul tau" (versetul 37). Prima porunca este baza pentru a doua porunca. A doua porunca este expresia vizibila a primei porunci. Asta inseamna ca: Inainte sa faci din masura in care iti urmaresti propriile interese masura in care te daruiesti, fa-L pe Dumnezeu punctul central al intereselor tale. Aceasta e esenta primei porunci.

"Sa iubesti pe Dumnezeu cu toata inima ta" inseamna: Gaseste in Dumnezeu o satisfactie atat de profunda incat ea sa iti umple inima. "Sa iubesti pe Dumnezeu cu tot sufletul tau" inseamna: Gaseste in Dumnezeu o semnificatie atat de bogata si de adanca incat ea sa iti umple fiecare coltisor al sufletului tau ranit. "Sa iubesti pe Dumnezeu cu tot cugetul tau" inseamna: Gaseste in Dumnezeu bogatiile cunostintei, intelegerii si intelepciunii care pot calauzi si satisface tot ce a fost menita sa fie mintea umana.

            In alte cuvinte, ia toata dragostea ta de sine - toate dorintele dupa bucurie, speranta, dragoste, securitate, implinire si semnificatie - ia-le pe toate, si indreapta-le catre Dumnezeu, pana cand El iti va satisface inima, sufletul si mintea. Vei descoperi ca acest lucru nu anuleaza dragostea de sine. E o implinire si o transformare a dragostei de sine. Dragostea de sine este dorinta dupa viata si satisfactie, nu dupa frustrare si moarte. Dumnezeu spune: Veniti la Mine, si Eu va voi da o bucurie deplina. Voi satisface inima, sufletul si mintea voastra cu gloria Mea. Aceasta e cea dintai si cea mai mare porunca.

Si, odata cu aceasta mare descoperire - ca Dumnezeu e izvorul nesecat al bucuriei noastre - felul in care ii iubim pe altii se schimba pentru totdeauna. Acum, cand Isus spune: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti," noi nu raspundem spunand: "O, suna amenintator. Inseamna ca e imposibil sa ma mai iubesc pe mine insumi din cauza tuturor cererilor aproapelui meu. Nu voi putea niciodata sa fac asta." Vom spune in schimb: "O, da, eu ma iubesc pe mine insumi. Imi doresc bucurie, satisfactie, implinire, semnificatie si siguranta. Dar Dumnezeu m-a chemat - de fapt, mi-a poruncit - sa apelez in primul rand la El pentru toate aceste lucruri. El imi porunceste ca dragostea mea pentru El sa fie forma dragostei mele pentru mine, iar tot ce imi doresc pentru mine se gaseste in El. Asta inseamna acum dragostea de sine. Este dragostea mea pentru Dumnezeu. Cele doua au devenit una singura. Cautarea mea dupa fericire nu e nimic altceva decat o cautare dupa Dumnezeu. Si pe El L-am gasit in Isus Hristos."

            Deci, ce ne porunceste Isus in a doua porunca - sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine? El ne porunceste ca dragostea noastra de sine, care si-a descoperit de-acum implinirea in dragostea pentru Dumnezeu, sa fie masura si continutul dragostei pentru aproapele nostru. Sau, in alte cuvinte, El porunceste ca urmarirea naturala a propriilor noastre interese, transpusa de-acum in cautarea lui Dumnezeu, sa se reverse si sa se extinda asupra aproapelui nostru. De aceea, de exemplu:

Daca doresti sa vezi mai mult din darurile si din generozitatea lui Dumnezeu in modul in care iti asigura hrana, chiria si imbracamintea, atunci cauta sa arati si altora marimea acestor daruri divine prin generozitatea pe care ai gasit-o in El. Lasa ca implinirea dragostei tale de sine in dragostea pentru Dumnezeu sa se reverse in dragostea fata de aproapele tau. Sau, si mai bine: urmareste ca Dumnezeu, care este implinirea dragostei tale de sine, sa se reverse prin dragostea ta pentru aproapele tau si sa devina implinirea dragostei de sine a aproapelui tau.

Daca vrei sa te bucuri mai mult de indurarea lui Dumnezeu prin mangaierile pe care ti le da in suferinta, atunci cauta sa arati si altora mai mult din indurarea lui Dumnezeu prin mangaierile pe care tu le transmiti mai departe celor in suferinta.

Daca tanjesti sa savurezi mai mult din intelepciunea lui Dumnezeu prin sfaturile pe care El ti le da in relatiile tale tensionate, atunci cauta sa transmiti si altora mai mult din intelepciunea lui Dumnezeu in relatiile lor tensionate.

Daca iti gasesti placerea privind la bunatatea lui Dumnezeu in momentele tale de odihna si relaxare, atunci transmite mai departe aceasta bunatate si altora, ajutandu-i sa aiba si ei momente de odihna sanatoasa si relaxare.

Daca vrei sa vezi mai mult din harul mantuitor al lui Dumnezeu manifestat cu putere in viata ta, atunci raspandeste acest har si in vietile altora care au nevoie de acest har mantuitor.

Daca vrei sa te bucuri mai mult de bogatiile prieteniei personale a lui Dumnezeu in orice imprejurare, atunci extinde aceasta prietenie si celui singur, in orice imprejurare.

            In toate aceste moduri, dragostea pentru aproapele nostru nu ameninta dragostea de sine, pentru ca dragostea de sine devine dragoste pentru Dumnezeu, iar dragostea pentru Dumnezeu nu este amenintata, diminuata sau epuizata atunci cand e turnata in vietile altora.

Nu vreau sa spun ca acesta e raspunsul la toate intrebarile noastre despre dragoste, sau ca el inlatura orice fel de amenintare din dragostea pentru aproapele nostru. Exista multe dileme in viata de dragoste. Exista multi competitori care revendica timpul nostru limitat. E greu sa alegi la ce sa renunti si ce sa pastrezi. Exista interpretari diferite despre ce e bun pentru altcineva. Nu vreau sa spun aici ca toate acestea au devenit simple.

            Ce vreau insa sa spun este aceasta: dragostea pentru Dumnezeu ne sprijina prin toata bucuria, durerea, dilema si nesiguranta in legatura cu ce ar trebui sa insemne dragostea pentru aproapele nostru. Cand sacrificiul e mare, ne amintim ca harul Sau ne este de ajuns. Cand ne gasim la rascruce de drumuri fara vreun indicator, ne amintim cu bucurie si dragoste ca harul Sau ne este de ajuns. Cand atentia ne e distrasa de lume iar inimile noastre cedeaza pentru o vreme in fata egoismului si ne abatem de pe cale, ne amintim ca numai Dumnezeu ne poate satisface, ne pocaim si iubim si mai mult harul Sau pe deplin suficient.

Rezumat

            Este o porunca foarte radicala. Ea ajunge la radacina pacatului, numita mandrie. Amintiti-va, aceasta radacina a mandriei, din care rasar toate celelalte pacate, este pasiunea de a fi fericit (dragostea de sine) contaminata si corupta de doua lucruri: 1) refuzul de a-L vedea pe Dumnezeu ca singura sursa de bucurie adevarata si durabila, si 2) refuzul de a-i vedea pe ceilalti oameni ca fiind destinati de Dumnezeu sa primeasca bucuria noastra in El. Dar exact aceasta este contaminarea si coruperea dragostei de sine pe care Isus o contracareaza prin aceste doua porunci. In prima porunca El se concentreaza asupra pasiunii de a fi fericit numai si numai in Dumnezeu. In a doua porunca, El deschide o intreaga lume de bucurie in expansiune, ce poate fi gasita in Dumnezeu, si spune: oamenii, fiintele umane, oriunde ii gasiti, sunt meniti sa primeasca si sa mareasca bucuria voastra in Dumnezeu. Iubiti-i asa cum va iubiti pe voi insiva. Aratati-le, daruiti-le - prin orice mijloace practice disponibile - ce ati gasit si voi in Dumnezeu.

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

"Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri." (Partea intai)
(Matei 5:43-48)

Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau."
Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel? Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.

Introducere

            Ne vom ocupa cel putin doua saptamani de acest text si de porunca sa iubim pe vrajmasii nostri. Astazi incercam sa avem o imagine de ansamblu a Predicii de pe Munte si a modului in care poruncile ei se raporteaza la intreaga slujire a lui Isus. Saptamana viitoare ne vom concentra asupra poruncii specifice sa iubim pe vrajmasii nostri si vom vedea cum poate fi pusa in practica.

Cum ne ajuta Marea Insarcinare sa intelegem aceasta porunca a dragostei

Haideti insa sa ne oprim pentru o clipa si sa lasam ca un lucru pe care Isus l-a spus la sfarsitul vietii Sale sa fluture ca un drapel peste aceasta porunca sa iubim pe vrajmasii nostri.

Unul din ultimele lucruri pe care Isus le-a spus dupa ce a murit si a inviat din morti, inainte sa Se inalte la cer, a fost:

Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. (Matei 28:18-20)

            Aceste cuvinte sunt extrem de importante pentru intelegerea textului din Matei 5:43-48 despre iubirea pentru vrajmasii nostri.
Isus spune: "Mergeti in toata lumea si faceti ucenici." Aceasta include aducerea lor la credinta si supunerea fata de Hristos, exprimata prin botez. Si mai include invatarea lor sa faca tot ce a poruncit El - versetul 20: "invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit." Isus a spus sa facem asa pana la sfarsitul veacului - "Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului." Acest lucru e important pentru ca exista multi invatatori in Biserica din zilele noastre care neaga in realitate cuvantul "tot" din aceasta porunca - "Invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit."

Nu neaga harul

            Unii spun ca poruncile lui Isus din Predica de pe Munte (Matei 5-7) nu sunt pentru generatia noastra. Ele sunt ca Legea Vechiului Testament dinainte de cruce si nu ar trebui sa faca parte din normele de educatie ale Bisericii din generatia noastra. Motivul principal pe care ei il aduc este teama ca Legea va fi amestecata cu harul si vom contamina Evanghelia harului gratuit cu invataturile lui Isus care fac din dragoste o conditie pentru a intra in cele din urma in Imparatia cerurilor. Se presupune ca unde exista conditii nu poate exista har. Iar unde exista har nu pot exista conditii. Asa ca astfel de oameni au dezvoltat o argumentatie elaborata pentru a nu lua Predica de pe Munte in serios.

Nu e o invatatura etica izolata

            Un alt grup de invatatori merg in directia opusa si neaga cuvantul "tot" din Matei 28:20 afirmand doar poruncile etice ale lui Isus si neluand in calcul lucrurile cruciale pe care El le-a facut si le-a spus, care impiedica poruncile Sale sa devina simple norme etice. Acest grup apreciaza Predica de pe Munte, dar in realitate risca sa o separe de Evanghelia mantuirii prin har, prin credinta.

Astfel, un grup incearca sa protejeze Evanghelia mantuirii prin har, prin credinta, asezand invataturile etice ale lui Isus intr-o categorie speciala care nu ni se aplica noua, in zilele noastre. Iar celalalt grup incearca sa salveze invataturile etice ale lui Isus, chiar daca ei nu cred ca celelalte fapte si afirmatii ale lui Isus despre mantuire, credinta si har sunt esentiale.

            Cred ca Matei 28:20 ne piloteaza printre ambele opinii si ne spune sa pazim TOT ce ne-a poruncit Isus - si ca trebuie sa facem asa cata vreme va mai dura aceasta era, nu doar intr-un viitor sau vreun trecut indepartat - pentru ca toata puterea Ii apartine lui Isus si El va fi cu noi pana la sfarsitul veacului. De aceea, atunci cand citesc Predica de pe Munte, eu inteleg ca ea se refera la mine, la familia mea, la aceasta biserica si la toti oamenii din toate neamurile, pe care Isus vrea sa-i facem ucenici. Astfel ca, pana voi intelege altfel din Cuvant, voi presupune ca Predica de pe Munte nu contrazice felul de mantuire care Isus si ucenicii Sai i-au invatat pe oameni.

Contextul acestei porunci: sase afirmatii

            Deci, haideti sa revenim si sa privim la porunca sa ne iubim vrajmasii in contextul ei - atat in contextul imediat cat si in contextul general al Evangheliilor. Matei 5:43-44 este ultima din cele sase afirmatii din Predica de pe Munte care incep cu "Ati auzit ca s-a zis... dar Eu va spun." Seria celor sase afirmatii incepe in 5:21. Chiar inaintea ei, in 5:20 Isus spune:

Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a Fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.

            Apoi urmeaza cele sase afirmatii: "Ati auzit ca s-a zis... dar Eu va spun." Intelegerea mea este ca Isus explica in aceste afirmatii cum arata neprihanirea pe care El o cere, mai presus decat pretindeau carturarii si fariseii.

Versetul 21: "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu ucizi; oricine va ucide, va cadea sub pedeapsa judecatii.' 22 Dar Eu va spun ca orisicine se manie pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecatii."

Versetul 27: "Ati auzit ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu preacurvesti.' 28 Dar Eu va spun ca orisicine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui."

Versetul 31: "S-a zis iarasi: 'Oricine isi va lasa nevasta, sa-i dea o carte de despartire.' 32 Dar Eu va spun ca orisicine isi va lasa nevasta, afara numai de pricina de curvie, ii da prilej sa preacurveasca."

Versetul 33: "Ati mai auzit iarasi ca s-a zis celor din vechime: 'Sa nu juri stramb; ci sa implinesti fata de Domnul juramintele tale.' 34 Dar Eu va spun: Sa nu jurati nicidecum; nici pe cer, pentru ca este scaunul de domnie al lui Dumnezeu, nici pe pamant, pentru ca este asternutul picioarelor Lui."

Versetul 38: "Ati auzit ca s-a zis: 'Ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte.' 39 Dar Eu va spun: Sa nu va impotriviti celui ce va face rau."

Versetul 43: "Ati auzit ca s-a zis: 'Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau.' 44 Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri."

Deci, Isus arata ucenicilor Sai prin aceste sase afirmatii cum unii dintre carturari si farisei aplicau invataturile Vechiului Testament si apoi, in contrast cu acestia, El ii cheama la ceva diferit, sau ceva mai adanc.

            Astfel ca, atunci cand versetul 20 spune: "Caci va spun ca, daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea carturarilor si a Fariseilor, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor", El spune: "Exista un mod de viata - un stil de viata autentic, adanc, lipsit de ipocrizie - pe care voi trebuie sa o traiti daca vreti sa ajungeti in cer." El nu spune: "Am un standard de neprihanire imposibil pe care n-o sa-l puteti atinge niciodata, de aceea nu mai incercati sa-l atingeti si puneti-va increderea in neprihanirea mea." Nu asta spune El aici. El spune: "Daca veti veni la Mine, si va veti increde in Mine, si veti primi puterea Imparatiei, si veti fi curatiti pe dinauntru de iertarea si dragostea lui Dumnezeu pe care Eu le ofer, si daca va veti pune toate sperantele in promisiunile mele si veti lasa ca moartea mea rascumparatoare sa acopere toate esecurile si imperfectiunile voastre, atunci VETI PUTEA sa traiti in felul acesta (nu la modul perfect, ci intr-unul puternic), iar viata voastra va fi lumina lumii care dovedeste ca sunteti copiii lui Dumnezeu."

Dovedeste convertirea, nu castiga mantuirea

            In alte cuvinte, Isus presupune ca ceva foarte profund s-a intamplat cu oamenii care traiesc viata pe care Predica de pe Munte ne cheama sa o traim. Dati-mi voie sa incerc sa va arat de ce cred acest lucru, si ce trebuie sa ni se intample ca sa putem trai aceasta viata si sa intrecem neprihanirea carturarilor si a fariseilor - nu ca sa ne castigam dreptul de a intra in cer, ci ca sa aratam ca Dumnezeu, prin harul si puterea Sa, ne-a schimbat si ne-a promis cerul.

Priviti la versetele 44-45:

Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri.

            Cineva ar putea intelege de aici ca mai intai trebuie sa devii o persoana care isi iubeste vrajmasii inainte sa poti fi un copil al lui Dumnezeu. Dar aceste cuvinte ar putea insemna si: iubeste-ti vrajmasii ca sa dovedesti astfel cine esti cu adevarat - un copil al lui Dumnezeu. Adica, arata ca esti un copil al lui Dumnezeu facand ce face si Tatal tau. Daca esti al Lui, atunci caracterul Sau e in tine si vei fi inclinat sa faci ce face si El. Dumnezeu Isi iubeste vrajmasii - pe cei rai si pe cei nedrepti - si trimite peste ei ploaie si soare in loc de judecata imediata.
Cred ca asta inseamna de fapt aceste cuvinte: iubiti pe vrajmasii vostri si aratati astfel ca Dumnezeu este Tatal vostru. De ce cred asta? Din mai multe motive. Dati-mi voie sa va ofer doua din Predica de pe Munte. Unul se gaseste in Matei 5:16:

Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri.

            Observati doua lucruri: unul este acela ca Isus vorbeste ucenicilor Sai si Il numeste pe Dumnezeu Tatal lor. Isus nu spune: "El ar putea deveni Tatal vostru", ci spune "El este Tatal vostru." In al doilea rand, observati ca, atunci cand oamenii vad faptele bune ale ucenicilor (cum ar fi faptul ca isi iubesc vrajmasii), ei dau slava Tatalui nostru. De ce? Pentru ca Tatal nostru este in noi si ne ajuta, ne face capabili sa facem aceste fapte bune. Daca am face faptele bune prin propriile puteri ca sa putem deveni apoi copii ai Tatalui nostru, lumea ar vedea aceste fapte bune si ne-ar slavi pe noi. De aceea, Isus nu spune doar ca Dumnezeu este deja Tatal ucenicilor, ci si ca tocmai acesta este motivul pentru care ei pot face lucrarile pe care le fac. Lumina pe care ei o lasa sa lumineze ESTE lumina dragostei Tatalui lor dinauntrul lor.

Celalalt motiv pentru care cred ca Isus vrea sa spuna ca iubirea pentru vrajmasii nostri nu este cauza ci dovada faptului ca Il avem pe Dumnezeu ca Tata se gaseste in Matei 7:11-12:

Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru, care este in ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Aici Isus le spune din nou ucenicilor Sai ca Dumnezeu este Tatal lor - chiar daca ei sunt imperfecti in dragostea lor (El ii numeste "rai") - si ca El e mult mai pregatit sa ne ofere ajutorul de care avem nevoie decat suntem noi gata sa ne oferim ajutorul copiilor nostri, atunci cand ei ni-l cer.

Apoi - si acesta este un punct crucial - in versetul 12 Isus trage urmatoarea concluzie din invatatura Sa despre dragostea parinteasca a lui Dumnezeu din versetul 11:

De aceea, tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Proorocii.

            Expresia "de aceea" [apare in original si in traducerea engleza - n.trad.] este cruciala aici. Ea inseamna ca regula de aur se bazeaza pe inima de Tata a lui Dumnezeu, care iubeste si raspunde la rugaciuni. Dumnezeu va raspunde rugaciunilor voastre si se va ingriji de voi... DE ACEEA, iubiti-i pe ceilalti cum ati vrea sa fiti iubiti si voi. In alte cuvinte, Isus face din dragostea noastra pentru altii rezultatul sau roada dragostei parintesti a lui Dumnezeu pentru noi, nu pretul pe care trebuie sa-l platim ca sa devenim copiii Sai.

            Asa ca, atunci cand Isus spune, in Matei 5:44: "Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, 45 ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri," El nu vrea sa spuna ca prin dragostea noastra pentru vrajmasi ne castigam dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu. Nu poti castiga statutul de copil. Te poti naste cu el. Il poti primi prin infiere. Dar nu il poti castiga prin munca. Isus vrea sa spuna ca dragostea pentru vrajmasii nostri arata faptul ca Dumnezeu a devenit deja Tatal nostru si ca singurul motiv pentru care putem sa ne iubim vrajmasii este acela ca El ne iubeste si ne-a implinit nevoile noastre mai intai.

Un alt indiciu din Predica de pe Munte care ne arata ca la aceasta se gandea Isus se gaseste in Matei 7:16-17:

Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini? Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.

            Isus ne spune ca nu poti produce roada dragostei ca sa devii un pom bun. Trebuie sa devii un pom bun ca sa poti produce roada dragostei. Trebuie sa devii un copil al lui Dumnezeu si sa fii transformat pe dinauntru - sa devii un pom bun - inainte sa iubesti si sa poti iubi, nu invers.

Daca veti lua Predica de pe Munte in intregul ei, toate poruncile presupun - subinteleg - ca a avut loc o transformare profunda - o noua nastere - inainte ca neprihanirea noastra sa poata intrece neprihanirea carturarilor si a fariseilor. Noi nu ne castigam si nu meritam calitatea de fii sau dreptul de a intra in cer. Le primim ca un dar gratuit si o promisiune plina de har, iar apoi traim intr-un fel care arata unde e comoara noastra si cine e Tatal nostru. Iubirea pentru vrajmasi este dovada ca puterea Imparatiei a intrat in viata ta, nu pretul platit pentru ca puterea Imparatiei sa intre in viata ta.

Predica de pe Munte si porunca sa iubim pe vrajmasii nostri nu sunt invataturi etice izolate. Ele se ridica din marea temelie a harului din viata si slujirea lui Isus. Dati-mi voie sa inchei asigurandu-ma ca am inteles principiile acestei temelii. De aici ne luam puterea sa ne iubim vrajmasii. Asa devenim copii ai lui Dumnezeu.

Primele cuvinte din Predica de pe Munte - si asta nu e o greseala - sunt: "Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor!" Nu intram in Imparatia cerurilor din cauza resurselor morale pe care le aducem; intram marturisind cu lacrimi cat de saraci suntem in duh.

In Marcu 10:15 Isus a spus: "Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea!" Este un dar pentru cei saraci in duh si zdrobiti, cei asemenea unor copilasi si care nu se incred in ei insisi.

In Marcu 2:17 Isus a spus: "Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi." Intram in Imparatie saraci in duh, neajutorati ca niste copilasi, bolnavi si avand nevoie de un medic spiritual.

Asta a facut Isus atunci cand a mancat impreuna cu vamesii si pacatosii - El ii cauta pe cei saraci, neajutorati si bolnavi. Iar cei ce se incredeau in ei insisi carteau si spuneau: "Omul acesta primeste pe pacatosi si mananca cu ei" (Luca 15:2). Dupa ce au spus aceste cuvinte, Isus le-a prezentat pilda fiului risipitor. Iar esenta ei era: "Nu mananc cu pacatosii pentru ca imi place pacatul. Mananc impreuna cu pacatosii pentru ca Eu sunt dragostea lui Dumnezeu care le ureaza bun-venit acasa pacatosilor saraci, neajutorati si bolnavi - ii iarta, ii curata, ii innoieste si ii trimite sa iubeasca in puterea lui Dumnezeu."

Acesta e motivul pentru care El le-a putut spune preotilor si batranilor din Matei 21:31: "Adevarat va spun ca vamesii si prostituatele merg inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu."

Cum se poate asa ceva: pacatosii si prostituatele intra in Imparatia lui Dumnezeu? Raspunsul final al lui Isus a fost: "Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi!" (Marcu 10:45). El a venit sa moara pentru ei - pentru noi.

            Predica de pe Munte si porunca sa iubim pe vrajmasii nostri nu sunt invataturi etice izolate. Ele se ridica din marea temelie a harului din viata si invatatura lui Isus. De aici ne luam puterea sa iubim - pentru ca El ne-a iubit pe cand eram saraci, bolnavi, neajutorati si vrajmasi, si S-a dat pe Sine Insusi pentru noi.

            Acum, cine sunt vrajmasii nostri? Si cum arata practic dragostea pentru ei? La aceste lucruri vom privi saptamana viitoare. Daca va ingadui Domnul!

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

"Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri." (Partea a doua)
(Matei 5:43-48)

Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau."
Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestama, faceti bine celor ce va urasc, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti. Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti? Oare paganii nu fac la fel? Voi fiti dar desavarsiti, dupa cum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.

Introducere si recapitulare

            Cand am privit la acest text duminica trecuta, cel mai mult m-a interesat sa intelegem corect versetul 45: "Iubiti pe vrajmasii vostri... ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri." Unul din motivele pentru care unii crestini evita Predica de pe Munte (Matei 5-7) este pentru ca ea contine afirmatii conditionale ca aceasta. "DACA iubiti pe vrajmasii vostri (asa cum Dumnezeu Isi iubeste vrajmasii), ATUNCI veti fi copiii Lui."
            Am subliniat ca asta nu inseamna ca ne putem castiga locul in familia lui Dumnezeu iubindu-ne vrajmasii. Inseamna mai degraba ca atunci cand ne iubim vrajmasii, dovedim ca facem parte din familia lui Dumnezeu. "Daca iubesti pe vrajmasii tai asa cum Dumnezeu Isi iubeste vrajmasii, atunci arati ca ESTI un copil al lui Dumnezeu. Esti vazut ca un copil al lui Dumnezeu." Iubirea vrajmasilor nu plateste pentru nasterea ta in familia lui Dumnezeu; ea dovedeste ca te-ai nascut in familia lui Dumnezeu.

            Am incheiat acel mesaj cu intrebarea: "Ei bine, cum a oferit Isus o relatie cu El si cu Tatal Lui? Cum incepe ea, ca sa putem avea puterea sa iubim si sa dovedim ca Dumnezeu lucreaza in noi?" Raspunsul a fost Matei 5:3:

Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor.

Il primim pe Isus si Imparatia Sa prin falimentul nostru, atunci cand recunoastem saracia duhului nostru. Raspunsul a fost Marcu 10:15:

Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea!

Il primim pe Isus si Imparatia Sa atunci cand recunoastem ca suntem la fel de neajutorati ca un copilas. Raspunsul a fost Marcu 2:17:

Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit sa chem la pocainta nu pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.

            Il primim pe Isus si Imparatia Sa atunci cand recunoastem ca suntem bolnavi si avem nevoie de un doctor spiritual, si anume, de Isus.

In alte cuvinte, poruncile din Predica de pe Munte nu vin primele in relatia noastra cu Isus si cu Tatal Sau. Primele lucruri sunt promisiunile Evangheliei gratuite care spun ca El va fi Iertatorul si Vindecatorul bolii noastre cauzate de pacat, Tatal neajutorarii noastre si Cel ce se ingrijeste de inima noastra lovita de saracie. Toate acestea le primim prin credinta. Isus i-a spus prostituatei care plangea la picioarele Sale:

Iertate iti sunt pacatele!... Credinta ta te-a mantuit; du-te in pace. (Luca 7:48,50)

            Asa incepe viata crestina. Nu incepe cu indeplinirea anumitor cerinte pentru a corespunde asteptarilor. Ea incepe cu intelegerea faptului ca niciodata nu vom corespunde. Suntem saraci lipiti, neajutorati ca un copilas, bolnavi de pacat care avem nevoie de un Mare Medic. Apoi auzim vestea buna a Evangheliei care ne spune ca Isus "n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi" (Marcu 10:45); si auzim oferta gratuita ca increzandu-ne in El pacatele noastre vor fi iertate, Dumnezeu va fi Tatal nostru iar puterea Imparatiei va intra in vietile noastre si noi vom primi ajutorul de care avem nevoie ca sa traim Predica de pe Munte. Isus a spus:

Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine, si in cine raman Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic. (Ioan 15:5)

            Suntem altoiti in vita prin credinta in promisiunile pe deplin satisfacatoare ale lui Hristos. Si ramanem acolo prin credinta - hranindu-ne din puterea Sa si din resursele Sale. Asa ca roadele pe care le producem, cum ar fi dragostea pentru vrajmasii nostri, nu sunt produse prin taria noastra, ci prin taria vitei. "Despartiti de Mine nu puteti face nimic."

Astazi vreau sa ne gandim la cine sunt dusmanii nostri, ce inseamna sa ii iubim si cum e posibil acest lucru.

Cine este dusmanul nostru?

            In acest text, Isus raspunde unei interpretari gresite a poruncii din Vechiul Testament care spune sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti (Levitic 19:18,34). Versetul 43:

Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau, si sa urasti pe vrajmasul tau." Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri.

            Unul din motivele pentru care stim ca Isus a considerat ca este gresit sa interpretezi cuvantul "aproapele" ca fiind un prieten, frate sau tovaras este acela ca in Luca 10:29, atunci cand a fost intrebat: "Cine este aproapele meu?", El a raspuns cu pilda Bunului Samaritean. In acea pilda, omul care a iubit a fost un samaritean iar ranitul pe care l-a iubit a fost un evreu. Evreii si samaritenii erau orice altceva, numai prieteni si frati nu. Nu doreau sa aiba nimic de-a face unii cu altii. Intre ei existau animozitati religioase si rasiale.

            Asa ca Isus nu spune: "Am doua porunci: prima este sa iubesti pe aproapele tau, iar a doua sa iubesti pe vrajmasul tau." El spune: "Am o porunca: sa iubesti pe aproapele tau, chiar daca iti este vrajmas."

            Dar ce intelege El prin "vrajmas"? La ce fel de vrajmasie se gandeste? Din context putem intelege ca se refera la o varietate de sentimente, de la opozitia extrem de severa la neplaceri minore. Observati cateva dintre acestea. In timp ce facem acest lucru, ganditi-va la experientele voastre, cine corespunde cel mai mult descrierii, si rugati-va ca Dumnezeu sa-Si foloseasca Cuvantul, chiar acum, ca sa va dea o inima care sa-i iubeasca.

Primul inteles al cuvantului "vrajmas" il gasim in versetul 44:

"Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc."

            Deci, in mod clar, prin "vrajmasi" El intelege oamenii care ti se impotrivesc si incearca sa te raneasca. "Prigoana" inseamna sa urmaresti cu intentii rele. Ea poate include o impotrivire foarte severa, ca cea de care a avut parte Isus. De exemplu, un articol din numarul din decembrie al unei reviste relata urmatoarele:

In unele parti ale lumii, crestinii sunt inca rastigniti, la propriu. Agentiile de stiri transmit ca, din iulie pana acum, cinci crestini au fost rastigniti in Sudan, dintre care unul era preot anglican. Se stie chiar ca pentru executie s-au folosit cuie lungi de 15 cm. In Wad Medani, doi convertiti catolici au fost condamnati de un tribunal islamic la moarte prin rastignire. Episcopul anglican Daniel Zindo raporteaza ca vaduvele si orfanii crestinilor ucisi sunt vanduti ca sclavi in Sudanul de Nord si in Libia pentru 15 dolari fiecare. (First Things, decembrie, 1994, p.82)

            Un alt raport din februarie 1993 primit de la David Barett si Todd Johnson (AD 2000 Global Monitor, Nr. 28, Feb. 1993, p. 2) descrie situatia din China:

Exista rapoarte de intensificare a persecutiei, crestere a ostilitatilor si restrictii guvernamentale impotriva religiei ca raspuns la rolul jucat de Biserica in caderea comunismului din Europa de Est. In Beijing, pana la 60 de locuri de intalnire crestine au fost inchise fortat de autoritati intre ianuarie si iunie 1992. Au fost efectuate numeroase arestari sub acuzatia de distribuire si primire de Biblii.

            Isus spune: "Da, iubiti-i. Iubiti-i. Daca va ucid, iubiti-i. Daca va despart de parintii vostri, iubiti-i. Daca va distrug casa, iubiti-i. Iubiti pe vrajmasii vostri. Fiti astfel de oameni. Fiti atat de schimbati inauntrul vostru incat acest lucru sa fie cu adevarat posibil."

Dar Isus se gandeste si la situatii mult mai putin dramatice decat acestea. Versetul 45b ne indica un alt fel de relatii dificile in care trebuie sa iubim. El spune:

El (Dumnezeu) face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.

            Cei rai si cei nedrepti sunt oamenii care sfideaza legile lui Dumnezeu. Ei se impotrivesc voiei Lui. Nu se supun autoritatii Lui. Multi dintre ei nu recunosc ca sunt vrajmasii lui Dumnezeu. Nu le place sa li se spuna ca sunt vrajmasii lui Dumnezeu. Dar Isus ii mentioneaza atunci cand ilustreaza dragostea lui Dumnezeu pentru vrajmasii Lui. Si dragostea noastra pentru vrajmasii nostri. Deci, prin "vrajmasii" din acest pasaj se pot intelege si oamenii care in mod repetat actioneaza impotriva dorintelor tale. Poate nu se considera vrajmasii tai. Nici tu poate nu-i consideri vrajmasi. Dar ei se impotrivesc vointei tale. Sunt in opozitie si sunt antagonisti. In acest sens, vrajmasul poate fi un copil razvratit. Poate fi un sot nepasator, care nu asculta, irascibil. Poate fi un vecin artagos care se plange de orice faci in curtea ta. Isus spune: "Iubiti-i. Iubiti pe vrajmasii vostri. Iubiti-i."

O alta ilustratie a vrajmasului se gaseste in versetele 46-47:

Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, ce rasplata mai asteptati? Nu fac asa si vamesii? 47 Si daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti?

            Aici in versetul 46, "vrajmasul" este oricine nu te iubeste. "Daca iubiti numai pe cei ce va iubesc, voi nu iubiti in felul in care tocmai v-am poruncit." Iar in versetul 47, "vrajmasul" este oricine nu este fratele tau. "Daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, voi nu iubiti in felul in care tocmai v-am poruncit."

Deci, esenta pare sa fie: nu inceta sa iubesti pentru ca cineva face lucruri prin care te ofenseaza, te dezonoreaza, iti raneste sentimentele, te supara, te dezamageste, te frustreaza, te ameninta, sau te ucide. "Iubeste-ti vrajmasii" inseamna sa continui sa-i iubesti. Continua sa-i iubesti.

In ce consta aceasta dragoste?

            Trebuie sa ne intrebam acum: In ce consta aceasta dragoste? De data aceasta, haideti sa analizam textul in sens invers, de la sfarsit catre inceput. In versetul 47, iubirea pentru vrajmasi poate insemna ceva atat de simplu ca o primire calduroasa: "daca imbratisati cu dragoste numai pe fratii vostri, ce lucru neobisnuit faceti?" Faptul ca urezi un bun venit si celor ce nu sunt fratii tai este o forma a dragostei la care se gandea Isus aici. S-ar putea ca acest lucru sa para complet nesemnificativ in contextul amenintarilor si uciderilor. Dar Isus intentioneaza ca acest text sa se aplice la intreaga viata.

            Pe cine saluti atunci cand pleci de la biserica? Numai pe cei ce te saluta? Numai prietenii apropiati? Numai pe cunoscuti? Isus spune: Nu-i salutati numai pe cei pe care nu-i cunoasteti. Imbratisati-i cu dragoste pe cei cu care sunteti in conflict. Desigur, s-ar putea sa fie nevoie de mai mult in caz ca exista tensiuni intre voi. Dar Isus nu-ti da dreptul sa tratezi pe cineva cu dispret sau raceala. Iubeste-ti vrajmasul poate insemna ceva atat de simplu ca: "Saluta-l."

In al doilea rand, versetul 45 ilustreaza ce este dragostea:

[Dumnezeu] face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.

            In acest caz, dragostea consta in eforturi foarte practice de implinire a nevoilor fizice ale unei persoane. Soarele si ploaia sunt doua lucruri de care plantele au nevoie ca sa creasca pentru a asigura hrana necesara vietii umane.

La astfel de lucruri se gandea Pavel atunci cand a citat Proverbe 25:21 si urmatoarele versete in Romani 12:20:

Daca ii este foame vrajmasului tau, da-i sa manance; daca-i este sete, da-i sa bea; caci daca vei face astfel, vei gramadi carbuni aprinsi pe capul lui. 21 Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.

            Iubirea pentru vrajmasi inseamna actiuni de ajutor practic in lucrurile obisnuite ale vietii. Dumnezeu daruieste vrajmasilor Sai soare si ploaie. Tu daruieste vrajmasilor tai hrana si apa.

In al treilea rand, versetul 44 ofera una din cele mai adanci semnificatii pentru iubirea vrajmasilor. El spune:

Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc.

            Rugaciunea pentru vrajmasii tai este una din cele mai adanci forme ale dragostei, pentru ca ea inseamna ca doresti cu adevarat sa li se intample ceva bun. Poti face lucruri frumoase pentru vrajmasii tai fara vreo dorinta sincera ca lucrurile sa le mearga bine. Dar rugaciunea pentru ei este in prezenta lui Dumnezeu, care iti cunoaste inima, si rugaciunea este mijlocirea inaintea lui Dumnezeu pentru binele lor. Ar putea fi pentru convertirea lor. Ar putea fi pentru pocainta lor. Ar putea fi pentru trezirea lor astfel incat sa-si dea seama de dusmania din inimile lor. Ar putea fi pentru oprirea alunecarii lor pe spirala pacatului, chiar daca pentru acesta va fi nevoie de o boala sau o calamitate. Dar rugaciunea la care se gandeste Isus aici este intotdeauna pentru binele lor.

Asa a facut Isus in timp ce atarna pe cruce:

Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac! (Luca 23:34)

Asa a facut Stefan in timp ce era improscat cu pietre:

Apoi a ingenuncheat, si a strigat cu glas tare: "Doamne, nu le tinea in seama pacatul acesta!" (Fapte 7:60)

            Acestea sunt exemple de ascultare a poruncii lui Isus: "Iubiti pe vrajmasii vostri, si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc."

Isus ne cheama nu doar sa facem lucruri bune pentru vrajmasii nostri, cum ar fi sa-i salutam si sa ajutam la implinirea nevoilor lor; El ne cheama si sa DORIM ce-i mai bun pentru ei, si sa exprimam aceste dorinte in rugaciuni atunci cand vrajmasii nu sunt pe-aproape sa ne auda. Inimile noastre ar trebui sa doreasca mantuirea lor, sa doreasca prezenta lor in cer si sa doreasca fericirea lor vesnica. De aceea ne rugam ca apostolul Pavel (in Romani 10:1) pentru poporul evreu, dintre care multi ii faceau lui Pavel multe greutati:

Dorinta inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru Israeliti, este sa fie mantuiti.

            Cum putem face acest lucru? De unde vine puterea de a iubi in felul acesta? Ganditi-va la uimirea pe care o provoaca atunci cand se arata in lumea reala! Exista vreun lucru care ar putea demonstra adevarul, puterea si realitatea lui Hristos mai mult decat aceasta?

Dati-mi voie sa va ofer o parte a raspunsului in Matei 5:11-12:

Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra! 12 Bucurati-va si veseliti-va, pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri; caci tot asa au prigonit pe proorocii, care au fost inainte de voi.

            Isus spune nu numai ca poti indura tratamentul nedrept din partea vrajmasilor, dar te si poti bucura facand astfel. De ce? Pentru ca rasplata ta din ceruri este mare.

Asta inseamna ca porunca sa iubesti pe vrajmasii tai este o porunca sa te gandesti la lucrurile de sus, nu la lucrurile de pe pamant. Porunca sa iubesti pe vrajmasii tai este o porunca sa-ti gasesti speranta si satisfactia in Dumnezeu si in marea Sa rasplata - nu in felul in care te trateaza oamenii. Dragostea statornica a Domnului pretuieste mai mult decat viata (Psalmul 63:3).

Iubirea pentru vrajmasii tai nu-ti castiga rasplata cerului. Pretuirea rasplatii ceresti iti da puterea sa-ti iubesti vrajmasii.

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

"Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca."
(Romani 12:9-13)

Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia. In sarguinta, fiti fara preget. Fiti plini de ravna cu duhul. Slujiti Domnului. Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune...

Introducere: Iubirea tandra

            Am vorbit despre cum sa-l iubim pe aproapele nostru asa cum ne iubim pe noi insine - cum sa facem din masura in care ne urmarim propriile interese masura daruirii noastre. Cum sa ii invaluim pe altii in pielea noastra si sa ne vedem in ei, cu toate nazuintele, nevoile si dorintele noastre. Si am mai vorbit despre cum sa-i iubim pe vrajmasii nostri, rugandu-ne pentru cei ce ne persecuta, binecuvantandu-i pe cei ce ne blestema si raspunzand la rau cu bine.

            Astazi vom patrunde mai adanc in experienta relationala pe care Dumnezeu o doreste pentru poporul Sau. El nu vrea doar ca noi sa facem pentru altii ce am dori sa ne faca si ei, ci vrea sa avem anumite sentimente fata de alti credinciosi. E adevarat ca dragostea inseamna mai mult decat sentimente. E adevarat ca exista metode corecte in care ne putem purta unii cu altii si atunci cand suntem suparati unii pe altii. Dar nu putem spune ca Dumnezeu e multumit atunci cand ne purtam unii cu altii intr-un mod decent, in timp ce intre noi exista suparare.
Haideti sa privim la versetele din Scriptura care ne arata acest lucru. Sa incepem cu textul nostru, in Romani 12:9-10:

Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. 10 Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia.

            Ganditi-va bine la aceasta propozitie: "Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca." O traducere spune: "Fiti devotati unii altora intr-o dragoste frateasca." Dar "Fiti devotati unii altora" nu exprima suficient de bine sensul din original. Traducerea RSV a Bibliei (Revised Standard Version = Versiunea Standard Revizuita - n.trad.) spune: "Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca." Cuvantul folosit in original pentru "iubiti-va" se refera la un fel deosebit de dragoste. Se foloseste doar aici, din tot Noul Testament. Dar nu e un cuvant rar in afara Noului Testament. Se refera la o "iubire tandra, in particular la o iubire familiala" (C.E.B. Cranfield, Romani, Vol. 2, p. 632). Prin urmare, acest verset ii cheama pe crestini la o "iubire tandra unii fata de altii intr-o dragoste familiala."

In cartea lui C.S. Lewis, "Patru feluri de dragoste" (The Four Loves), el spune ca exista patru feluri de dragoste. Ele sunt prezentate cu numele lor din limba greaca: agape - dragostea jertfitoare pe care Dumnezeu o are chiar si pentru dusmani; philia - dragostea dintre prieteni, camaraderia; eros - dragostea romantica, dorinta si atractia sexuala; storge - dragostea sau afectiunea nascuta din atasamentul natural, fata de un copil, un caine, o bluza veche, un loc din padure.

            Cuvantul folosit in Romani 12:10 este o forma a acestui ultim cuvant, storge. Mai specific, este philostorgos - iubirea tandra, in special fata de membrii dragi ai familiei. Dar noul element cheie de aici pentru noi este acest fel de iubire. Asupra ei vreau sa imi indrept atentia astazi.

            Porunca din Noul Testament pentru credinciosi sa se iubeasca unul pe altul - porunca pentru modul in care trebuie sa ne purtam unii cu altii in trupul lui Hristos - nu ne spune doar sa-i binecuvantam pe cei ce blestema, sa intoarcem bine pentru rau, sa ne rugam pentru cei ce se poarta urat cu noi sau sa facem pentru altii ce am dori sa faca si ei pentru noi. Aceasta porunca inseamna mai mult de-atat. Noi trebuie sa simtim o afectiune, o iubire tandra unii pentru altii.

Inainte sa ne gandim la implicatiile acestui lucru, haideti sa privim la alte cateva texte care indica in aceeasi directie. De exemplu, 1 Petru 1:22,

Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevar, v-ati curatit sufletele prin Duhul, ca sa aveti o dragoste de frati neprefacuta, iubiti-va cu caldura unii pe altii, din toata inima.

            Si aici, porunca inseamna mai mult decat sa ne purtam frumos unii cu altii. Aici e vorba de ceva facut din inima. Ceva facut cu zel, ceva facut cu pasiune. Ceva facut dintr-o dragoste familiala.

In Filipeni 1:8, Pavel spune bisericii,

"Caci martor imi este Dumnezeu ca va iubesc pe toti cu o dragoste nespusa in Isus Hristos."

            Cuvantul folosit pentru "dragoste nespusa" este "intestine" sau "organe interne." Ideea este: tanjesc dupa voi si va iubesc nu doar dintr-un act al puterii vointei ci cu o iubire adanca si tandra. Mi-e dor de voi. Mi-e greu sa stau departe de voi. Simt aceste lucruri. In 2 Corinteni 6:11-13 el cheama biserica sa ia parte la acest fel de dragoste:

Am dat drumul gurii fata de voi, Corintenilor! Ni s-a largit inima. 12 Voi nu sunteti la stramtoare in noi; dar inima voastra s-a strans pentru noi. 13 Faceti-ne si voi la fel: va vorbesc ca unor copii ai mei - largiti-va si voi!

            Asta inseamna porunca dragostei intre credinciosi: inimi deschise larg unii pentru altii, nu o iubire limitata, restransa.

Un alt indicator catre acest fel de dragoste intre crestini este faptul ca de cinci ori in Noul Testament crestinilor li se spune: "Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare (sfanta) de dragoste." (1 Petru 5:14; 1 Tesaloniceni 5:26; 2 Corinteni 13:12; 1 Corinteni 16:20; Romani 16:16). Acest fapt ridica intrebarea daca strangerea de mana din cultura noastra transmite cu adevarat sentimentele pe care Hristos doreste sa le simtim unii pentru altii.

            De aceea, concluzia mea este ca aceasta e voia lui Dumnezeu pentru copiii Sai, nu doar sa faca fapte bune unii pentru altii, nu doar sa se roage unii pentru altii sau sa se vorbeasca de bine unii pe altii - aceste lucruri sunt cruciale si avem nevoie de puterea Duhului Sfant pentru a le putea indeplini. Dar Dumnezeu doreste mai mult de-atat: "Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca." "Deschideti-va inima unii pentru altii." "Simtiti unii pentru altii o iubire tandra si o dorinta care sa fie exprimata cu naturalete printr-o sarutare sfanta de dragoste."

Atentie!

            Paziti-va insa sa nu fiti controlati in acest punct de o teologie populara. Exista un mod popular de a privi la Dumnezeu si la propriile noastre dorinte si sentimente, care spune: Dumnezeu nu ne-ar porunci vreun lucru pentru care sa nu avem imediat puterea morala sa-l indeplinim. Si, din moment ce nu putem incepe sa avem sentimente pentru cineva printr-un act al vointei, Dumnezeu nu ne cere asa ceva. E uimitor cat de multi oameni sunt controlati, constient sau inconstient, de aceasta abordare a lucrurilor. Citim o porunca de genul: "Iubiti-va unii pe altii cu o iubire tandra", si, fara sa gandim macar, ne scuzam pe baza faptului ca nu putem produce, in acest moment, printr-un act de vointa, o astfel de iubire tandra. Prin urmare, deducem ca nu poate fi cu adevarat o porunca, si nu ne simtim vinovati daca nu avem aceasta iubire, pentru ca noi nu suntem de fapt responsabili de sentimentele si emotiile spontane din inimile noastre.
            Acest rationament are loc atat de rapid, incat de-abia e observat. Continuam pur si simplu sa citim mai departe. Va indemn insistent sa va opriti chiar acum si sa reexaminati problema. Cu foarte mare seriozitate. Acesta e un mod extrem de gresit de intelegere al lui Dumnezeu si al propriilor voastre sentimente. Adevarul e ca Dumnezeu are dreptul sa ne porunceasca sa simtim vreun lucru pe care trebuie sa-l simtim. Daca trebuie sa ne bucuram in Domnul, El porunceste: "Bucurati-va totdeauna in Domnul!" (Filipeni 4:4). Daca trebuie sa ne intristam din pricina pierderii suferite de cineva, El porunceste: "Plangeti cu cei ce plang." (Romani 12:15). Daca trebuie sa fim recunoscatori pentru un mare dar, El porunceste: "Fiti recunoscatori." (Coloseni 3:15). Daca trebuie sa fim mustrati de cugetul nostru din cauza pacatului, El porunceste: "Simtiti-va ticalosia, tanguiti-va si plangeti!" (Iacov 4:9). Daca trebuie sa ne fie frica de pacat, El porunceste: "Temeti-va de Acela care, dupa ce a ucis, are puterea sa arunce in gheena." (Luca 12:5). Si asa mai departe.
            Chiar daca inimile noastre sunt atat de distorsionate de pacat incat nu mai simtim ce ar trebui sa simtim, asta nu inseamna ca Dumnezeu nu ne poate porunci ce e drept, bine si potrivit pentru noi sa simtim. Suntem raspunzatori sa simtim ce Dumnezeu ne porunceste sa simtim. De aceea, insist pe langa voi sa fiti mai seriosi atunci cand cititi aceste porunci decat ati putea fi daca v-ati gandi ca Dumnezeu nu are dreptul sa va spuna ce sa simtiti pentru altii, si ca nu sunteti in nici un fel responsabili pentru sentimentele voastre.

            Acum, de ce e acest lucru atat de important? E important pentru ca iubirea tandra, familiala, intre credinciosi e o marturie ca Dumnezeu este Tatal nostru. In primul rand biserica nu este o organizatie omeneasca. Ea este inainte de toate familia lui Dumnezeu. A fi crestin inseamna ca te-ai nascut a doua oara in familia lui Dumnezeu. Prima data te-ai nascut intr-o familie umana. A doua oara te-ai nascut in familia lui Dumnezeu.
            Acestea nu sunt simple cuvinte. Sunt realitati impresionante. Dumnezeu priveste cu foarte mare seriozitate adevarul ca toti copiii Sai sunt frati si surori. Ei toti au un singur Tata, o singura patrie. Iar Dumnezeu spune, exista un fel in care copiii Mei trebuie sa simta unii pentru altii. Nu doar sa se poarte unii cu altii, ci sa simta unii pentru altii. Ei trebuie sa se iubeasca cu tandrete unii pe altii. De ce? Pentru ca acest lucru marturiseste despre realitatea familiei lui Dumnezeu. Daca intre ei exista dusmanie, daca sunt indiferenti sau incapatanati, ca sa nu mai pomenim de resentimente si amaraciune unii fata de altii, atunci aceste lucruri sunt in contradictie cu cine este Dumnezeu si cine suntem noi. Dumnezeu este Tatal nostru iar noi suntem copiii Lui si suntem frati si surori intr-o singura familie, cu cele mai adanci valori comune din intregul univers.

Deci, aceasta problema a sentimentelor pe care trebuie sa le avem unii pentru altii este foarte importanta. E vorba de fapt daca vrem sa traim adevarul ca Dumnezeu e Tatal nostru sau nu. Vor afirma sentimentele noastre adevarul despre Dumnezeu si ce a facut El pentru noi ca sa ne ispaseasca pacatele in Isus, ca sa ne dea o noua nastere, o noua credinta si sa ne infieze in familia Sa eterna ca frati si surori in Hristos? Nu e o problema nesemnificativa. E vorba aici de adevarul crestinismului. Noi vom marturisi adevarul in modul in care Dumnezeu ne cheama sa o facem: "Iubiti-va unii pe altii cu o iubire tandra, familiala"?

Ce se intampla daca nu simtim aceasta iubire tandra?

            Dar daca acest subiect e atat de important, si totusi atat de dificil, cum ar trebui sa raspundem noi? Sa presupunem ca auziti porunca lui Isus in aceasta dimineata: iubiti pe fratii si surorile voastre din Biserica Bethlehem cu o iubire tandra. Deschideti-va inimile larg pentru ei. Simtiti o dorinta pentru ei si bucurati-va impreuna cu ei. Sa mai presupunem ca va ganditi la cativa oameni pentru care nu simtiti asa ceva. V-au barfit, sau v-au umilit, sau v-au dezamagit. Si spuneti: "Te-am auzit, Doamne. Si ma supun dreptatii poruncii Tale. Dar Tu ma cunosti in intregime. Eu nu simt dragoste pentru acestia. Ma straduiesc chiar sa incerc sa nu-i urasc. Dar ma supun. Ai dreptul sa ma chemi la aceasta. Accept bunatatea si autoritatea chemarii Tale. Vreau sa ascult." Ce faci insa acum?
Mai intai, te rogi cu toata convingerea ca Dumnezeu, Duhul Sfant sa se miste cu putere in inima ta si sa produca miracolul pe care nici tu si nici eu nu-l putem realiza prin propriile puteri. Vorbim aici de un mod de viata supranatural. Roaga-te ca Dumnezeu sa iti schimbe inima fata de ceilalti copii ai Sai - ca El sa creeze noi sentimente, sau sa le trezeasca pe cele vechi.
            In al doilea rand, tine-ti privirea indreptata spre realitatile ceresti si nu spre frustrarile pamantesti. Avem tendinta sa ne concentram aproape in exclusivitate asupra modurilor in care am fost raniti sau dezamagiti. Aceasta atitudine ne va invinge de fiecare data. Exista o realitate mai mareata la care te poti gandi si asupra careia iti poti indrepta atentia, dar trebuie sa faci un efort. Focalizeaza-ti gandurile asupra realitatii faptului ca Dumnezeu e Tatal nostru. Cand te gandesti la un crestin pentru care e greu sa ai sentimente de dragoste, spune: "Dumnezeu e Tatal ei. Dumnezeu e Tatal lui." Cand o vezi, gandeste-te: "Dumnezeu e Tatal ei." Apoi spune: "Dumnezeu este si Tatal meu. Avem acelasi Tata. Isus este Mantuitorul ei si Mantuitorul meu. Acelasi sange care a rascumparat-o pe ea, m-a rascumparat si pe mine. Acelasi Duh care locuieste in ea, locuieste si in mine. Aceeasi dragoste pe care Dumnezeu o revarsa peste ea, o revarsa si peste mine. Ea e sora mea. El e fratele meu. Vom trai impreuna in aceeasi familie. Vom locui pentru totdeauna impreuna in bucurie si extaz in prezenta Tatalui nostru pe noul pamant."
            Predica-ti singur aceste lucruri. "Veti cunoaste adevarul si ADEVARUL va va elibera" de multe sentimente gresite. Nu continua sa alimentezi aceste sentimente gresite cu ganduri pamantesti despre cum ai suferit sau cum ai fost dezamagit. Dumnezeu cunoaste aceste lucruri. Dumnezeu se va ingriji de ele. El va face ordine in aceste probleme. Indreapta-ti gandurile spre maretele realitati care fac din tine un crestin.

La inceputul acestui capitol (Romani 12:1-2), Pavel ne da cheia care ne arata cum pot fi indeplinite toate aceste porunci imposibile.

Va indemn dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca. 2 Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.

            Trebuie sa fim transformati prin innoirea mintii noastre. Nu-i poti iubi pe crestini cu o iubire tandra in vechiul tau mod de a gandi si a simti. Trebuie sa aiba loc o transformare. Cum? "Va indemn, pentru indurarea lui Dumnezeu." Concentrati-va asupra indurarii lui Dumnezeu. Concentrati-va asupra realitatilor cerului si vesniciei. Nu va mai conformati acestei lumi si nu va mai ganditi cum gandesc cei din lume atunci cand sunt raniti sau dezamagiti. Ei se gandesc doar la suferinta lor si cat de rea e persoana care i-a ranit. Dar voi trebuie sa fiti transformati, nu sa va conformati acestui mod lumesc de gandire. Ganditi-va la maretele realitati care fac din voi niste crestini. Ganditi-va la Dumnezeu. El e Tatal meu. El e Tatal ei. El e Tatal nostru. Si noi vom fi impreuna cu Tatal nostru o vesnicie. Nu putem continua sa ne dusmanim. E o minciuna prea mare despre Dumnezeu.
            In al treilea rand, pastrati in mintea voastra gandul ca dragostea crestina nu e un lucru de genul totul-sau-nimic, ci ea creste treptat. In 2 Tesaloniceni 1:3 Pavel ii lauda pe crestini astfel:

Credinta voastra merge mereu crescand, si dragostea fiecaruia din voi toti fata de ceilalti se mareste tot mai mult.

            Dragostea e ceva ce creste. De aceea, poti avea putina si poti fi un crestin adevarat si sa n-ai suficienta. Poti simti ceva dragoste pentru un alt credincios, si te poti lupta in acelasi timp cu alte sentimente negative. Asta nu inseamna ca nu esti crestin, sau ca Dumnezeu nu e multumit de tine. Inseamna ca ai fost atins de Duhul Tatalui Tau si El te atinge din nou spunandu-ti: "Mai trebuie sa faci un pas. Exista un alt nivel al dragostei la care trebuie sa te ridici. Fa-o acum. Lasa ca vorbele slujitorului Meu imperfect, Pastorul John, sa te miste, asa cum si Eu il misc pe el, ca sa treci la o mai mare dragoste pentru mai multi dintre fratii si surorile tale. Nu renunta din cauza unei mentalitati gresite de genul totul-sau-nimic, care nu recunoaste lucrurile noi pe care Dumnezeu a inceput cu adevarat sa le faca in tine."
            In al patrulea rand, nu fi un fatalist in ce priveste relatiile. Ma refer la sentimentul ca nu exista speranta, ca nu te vei putea schimba niciodata. Poate spui: "Nu simt dragoste pentru nimeni. In familia noastra nu a existat sau nu s-a manifestat dragostea." Ei bine, Dumnezeu nu a spus: "Fa asa, daca familia ta a facut la fel." Sau: "Iubeste, daca si familia ta a iubit." El cunoaste slabiciunile si ranile tale. Ingerul Gavril a venit la Maria si i-a spus ca, desi era fecioara, ea va fi insarcinata cu Fiul lui Dumnezeu. Maria a privit la piedici, asa cum nici tu poate nu crezi ca Dumnezeu poate naste in tine dragoste pentru poporul lui Dumnezeu. Dar El a spus: "Nici un cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere." Nu fi un fatalist. Nu nega puterea lui Dumnezeu in viata ta.

Concluzie: O analogie

            Gandeste-te, in incheiere, la analogia cu o casatorie. Crezi ca cei casatoriti simt intotdeauna o iubire tandra unul pentru celalalt? Au intotdeauna sentimente de caldura si tandrete? Nu. Dar o astfel de iubire e idealul. La aceasta ne cheama Dumnezeu. Iar unul din motivele pentru care El face casatoria imposibil de desfacut si o sigileaza cu un juramant, "La bine si la rau, pana moartea ne va desparti", este pentru ca El stie ca noi trebuie sa ne traim vietile in cercul unui devotament puternic, in care sentimentele de deznadejde absoluta, care spun ca dragostea nu va mai putea fi trezita vreodata, pot fi intr-adevar biruite iar o noua iubire plina de tandrete poate renaste. Stiu ca se poate intampla. S-a intamplat.

            Acest lucru nu e adevarat doar intr-o casatorie. E adevarat si in biserica. La el va chem. Haideti sa-l urmarim impreuna. Haideti sa ne rugam in aceasta vara si sa ne indreptam gandurile spre mareata realitate a calitatii lui Dumnezeu de Tata al nostru, al tuturor, si sa crestem intr-o familie de credinciosi care se iubesc unii pe altii cu o iubire tandra.

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

Vara este vremea sa-L vedem si sa-L prezentam pe Hristos
(2 Corinteni 3:12-18)

Fiindca avem dar o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala; si nu facem ca Moise, care isi punea o mahrama peste fata, pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceea ce era trecator. Dar ei au ramas greoi la minte: caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta mahrama ramane neridicata, fiindca mahrama este data la o parte in Hristos. Da, pana astazi, cand se citeste Moise, ramane o mahrama peste inimile lor. Dar ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, mahrama este luata. Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.

Introducere: Vara si tema dragostei

            Din februarie am inceput sa vorbim despre dragoste. Acum este vara. Iar tema inchinarii noastre impreuna in aceasta vara este: "Vara este vremea sa-L vedem si sa-L prezentam pe Hristos." Dar suntem inca la tema dragostei. De ce? Ce are de-a face dragostea cu a-L vedea si a-L prezenta pe Hristos?
            Cunoasteti raspunsul la aceasta intrebare. Daca ne iubim unii pe altii, si daca ii iubim pe vrajmasii nostri, daca ii iubim pe cei greu de iubit si pe cei care fac si cred lucruri cu care nu suntem de acord, atunci oamenii vor vedea realitatea lui Hristos in noi. Ei Il vor vedea pe Hristos iar noi Il vom prezenta pe Hristos. Isus a spus in Ioan 13:35,

Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.

Daca iubim, noi Il prezentam pe Hristos. Pavel a spus acelasi lucru astfel:

Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru. (2 Corinteni 4:10)

            El a demonstrat in viata Sa jertfa de sine plina de dragoste, pentru ca oamenii sa vada dragostea jertfitoare a lui Isus in trupul Sau. Isus a spus,

Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune (dragostea voastra) si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri. (Matei 5:16)

            Pentru aceasta e vara. Vara este vremea sa-L vedem si sa-L prezentam pe Hristos prin dragoste.

Fiul nostru, Ben, ne-a sunat din Georgia joia trecuta. El ne-a spus despre impactul pe care l-a avut asupra lui o biserica in care se arata dragostea lui Hristos. Ben merge la servici pe motocicleta, la o distanta de aproximativ 65 de kilometri, de trei ori pe saptamana. Saptamana trecuta in Georgia au fost peste 35 de grade. In timp ce intra in oras incalzit si deshidratat din cauza drumului, el a oprit la un stop. Acolo, in fata bisericii de pe colt erau cativa oameni in tricouri crestine de culori deschise care ofereau gratis doze de Coca-Cola rece ca gheata. A luat si el una, iar vestea despre acest act de bunatate s-a raspandit in cateva ore pana in Minneapolis, in Numele lui Hristos. Pentru aceasta e vara. Vara este vremea sa-L vedem si sa-L prezentam pe Hristos.

            Iarna, noi cei din Minnesota incercam sa supravietuim - fugim cu capetele acoperite de la un iglu calduros la altul. Vara incercam sa iesim din case. Zilele sunt mai lungi. Temperaturile sunt mai ridicate. Iarba si copacii ne imbie cu verdele lor bogat. Este o alta lume din ianuarie. Si este lumea lui Hristos, vara lui Hristos.

Tu ai statornicit toate hotarele pamantului, Tu ai randuit vara... (Psalmul 74:17).

            De aceea, trebuie sa ne intrebam, ce spune Dumnezeu vara? Ce ne spune vara despre Dumnezeu? Psalmul 19:1-2 raspunde:

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui. 2 O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el.

            Vara arata slava lui Dumnezeu: noul unghi al soarelui la rasarit; noua ordine noapte-zi a constelatiilor din timpul verii; frunzele rasar din crengi tari, cafenii; lalelele se inalta dintre brazde; iarba acoperita de zapada se transforma in covoare moi; se intorc macalendrii si gastele salbatice din nord; lacurile se dezgheata si oglindesc cerul; slava lui Dumnezeu se vede chiar si, indraznesc sa spun, in supravietuirea tantarilor timp de sapte luni in mlastini inghetate, in soarecii care stiu sa plece din case si in furnicile care stiu sa intre in ele. Toate aceste lucruri, si alte o mie, daca avem ochi sa le vedem, ne vorbesc despre slava lui Dumnezeu si vestesc lucrarea mainilor Lui.

Pentru Dumnezeu, vara exista ca sa-I arate slava, despre care noi stim ca este Isus Hristos. Toate lucrurile au fost facute de El, toate lucrurile sunt sustinute de El si toate lucrurile exista pentru El (Coloseni 1:16-17). El nu S-a lasat fara marturie. Iar marturia consta in indurarea aratata unei lumi cazute - dimineata de dimineata, indurare in ploaie, soare, in sustinerea lumii (Fapte 14:17) si in retinerea revarsarii maniei Sale impotriva pacatului (Romani 2:4).

De aceea, scopul nostru este sa ne alaturam lui Dumnezeu si sa-L vedem si sa-L prezentam pe Hristos in aceasta vara. Iar tot ce am studiat in ultimele trei luni ne spune ca prezentarea lui Hristos inseamna sa aratam dragoste.

Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii.

            Dragostea nu este standardul in lumea noastra. Ea iese in evidenta. Vine dintr-o alta lume. Il prezinta pe Hristos.

            Ieri am fost impreuna cu Barnabas la pranz la restaurantul Metrou, si in timp ce plecam de acolo am vazut doi tineri stand la o margine a parcarii si strigand catre alti doi, mai in varsta, care erau la cealalta margine. Se intreceau unii pe altii aruncandu-si obscenitati si insulte. E un sunet familiar in oras. Si, ma gandeam eu, ce lucru radical si diferit ar fi daca unul dintre ei L-ar fi vazut pe Hristos, ar fi fost transformat intr-un om al dragostei, s-ar fi intors in acea situatie si ar fi mers la unul dintre ceilalti, spunandu-i: "Imi pare rau pentru vorbele urate. In mine este ceva nou. Se numeste dragoste. Acum sunt pentru tine si nu impotriva ta. As vrea sa ne impacam. As vrea sa construim impreuna ceva bun pentru orasul acesta. Si as vrea sa-ti arat de unde am capatat aceasta dragoste. Numele Lui e Isus Hristos." Dragostea nu e standardul in societatea noastra. Noi trebuie s-o aratam. Trebuie sa-L aratam pe EL.

            Asupra acestui lucru ne vom indrepta atentia in aceasta vara. Sa-L vedem si sa-L prezentam pe Hristos.

Ca sa-L prezentam, noi trebuie sa-L vedem

            Ideea principala in aceasta dimineata este: ca sa-L prezentam, noi trebuie sa-L vedem. Iar atunci cand Il vedem, noi suntem schimbati in acel fel de oameni care in mod natural arata ca El si Il arata celorlalti. Daca vrei sa devii acel fel de persoana plina de dragoste, despre care vorbeam saptamana trecuta - cu o iubire tandra pentru altii - cheia este sa-L vezi pe Hristos asa cum este El in realitate.

Puteti vedea acest lucru in Cuvantul lui Dumnezeu, atunci cand priviti la 2 Corinteni 3:18:

Noi toti privim (=vedem) cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.

            Prindeti esentialul de aici si apoi vom incerca sa explicam detaliile in cateva minute, de dragul vietilor noastre in aceasta vara.

            Ideea principala este ca credinciosii crestini sunt transformati - progresiv, treapta cu treapta - in chipul lui Hristos Domnul. Fiti atenti sa intelegeti aceasta: "Suntem schimbati in acelasi chip al Lui (chipul Domnului), din slava in slava (nu dintr-o data, ci treptat)." Asta inseamna ca devenim ca si Hristos. Crestem in capacitatea noastra de a-L prezenta pe Hristos atunci cand devenim asemenea Lui. Aceasta e voia lui Dumnezeu pentru noi. Ca noi sa ne conformam treptat chipului lui Hristos. Si stim ca acesta este chipul dragostei. Hristos - in ciuda tenacitatii sale si a stilului Sau de viata direct, fara ocolisuri, a fost un om de o neintrecuta dragoste. Nimeni n-a iubit asa cum a iubit Isus. Aceasta a fost slava Sa. Acum Pavel spune: "Noi suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava."

Devii persoana la care privesti

            Dar acest punct principal mai are o fateta, in 2 Corinteni 3:18. Pavel ne spune cum are loc acest lucru. Cum suntem noi transformati? Sa presupunem ca doresti foarte mult sa ti se intample si tie. Sa presupunem ca saptamana trecuta Dumnezeu te-a atins - asa cum i-a atins pe unii intr-un mod extraordinar - iar acum tu doresti nespus sa fii transformat in acel fel de persoana care ii iubeste pe ceilalti credinciosi cu o iubire tandra, autentica. Cum se intampla acest lucru?

Pavel ne spune in acest verset:

Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului.

            Cheia, spune Pavel, este ca noi "privim slava Domnului." In alte cuvinte, suntem schimbati in acelasi chip al Lui privind slava Domnului. Devii persoana la care privesti fara incetare.

In primii cinci sau zece ani dupa ce am plecat de la Seminarul Fuller, oamenii care ma vedeau predicand si care il cunosteau pe Dr. Daniel Fuller obisnuiau sa rada de numarul mare de particularitati de-ale lui pe care le-am absorbit. Motivul? El a fost eroul meu. Am iubit intelepciunea lui, felul in care preda si spiritul de smerenie in care era gata sa invete de la altii. Am petrecut mult timp impreuna cu el, l-am privit si l-am ascultat. Fara sa-mi dau seama, am inceput sa vorbesc ca el, sa-mi misc mainile ca el, sa gandesc ca el, sa pun intrebari in acelasi fel ca el.

            Pavel ne spune, atunci cand "priviti ca intr-o oglinda slava Domnului, veti fi schimbati in acelasi chip al Lui, de la o treapta a slavei la alta."

Deci, daca vrem sa Il prezentam pe Hristos in aceasta vara astfel incat oamenii sa-L poata vedea in noi, strategia noastra trebuie sa fie aceea sa-L vedem. Sa-L vedem asa cum este in realitate. Sa ne atintim privirile asupra lui, sa-L privim si sa ne gandim la El, sa-L asezam inaintea noastra din nou si din nou. Aceasta e cheia pentru a deveni ca El. Cheia pentru a-L prezenta este sa-L vedem.

Prezentarea lui Hristos: munca fortata sau libertatea dragostei?

            Daca nu-L vedem, sarcina de a-L prezenta devine munca fortata. Dati-mi voie sa incerc sa va arat aceasta din celelalte cuvinte ale versetului si din context. Sa vad daca pot simplifica aceste versete despre Moise, despre val si asa mai departe, in versetele 12-17.

            In versetul 13, Pavel arata ca in Vechiul Testament, atunci cand Dumnezeu i-a comunicat voia Sa lui Moise pe Muntele Sinai, fata lui Moise reflecta slava lui Dumnezeu, iar el isi punea un val pe fata pentru ca oamenii sa nu vada cum slava se sterge treptat de pe fata lui. In continuare, Pavel interpreteaza aceasta ca o imagine a mintilor impietrite ale poporului: "Dar ei au ramas greoi la minte" (v. 14). Apoi el o compara cu faptul ca inca exista un val intre mintile oamenilor si adevarata semnificatie a Legii lui Dumnezeu din Scriptura. Versetul 14b: "Caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta mahrama ramane neridicata." In alte cuvinte, adevarata semnificatie a Legii este acoperita cu o mahrama pentru mintile poporului evreu (si ale neamurilor!) - pana cand ei se intorc la Mesia. Versetul 14c: "fiindca mahrama este data la o parte in Hristos." Versetul 16: "Dar ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, mahrama este luata." In alte cuvinte, in Hristos mintea este eliberata sa vada adevarata semnificatie a Legii Vechiului Testament. Mahrama impietririi este data la o parte.

            Versetul 17 ne explica acum de ce se intampla asa. Cum se face ca atunci cand te intorci la Domnul, valul neintelegerii este inlaturat? Versetul 17: "Caci Domnul este Duhul; si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia." Cred ca ce vrea sa spuna acest verset este: ce au vazut oamenii, in cea mai mare parte, atunci cand au privit prin acest val a fost un fel de Lege care ii inrobea, in loc sa ii elibereze. Ei interpretau Legea ca fiind poruncile lui Dumnezeu aruncate asupra lor din exterior fara vreo putere spirituala, transformatoare, inauntrul lor, care sa le dea dorinta sa implineasca aceste porunci. Si aceasta este semnificatia sclaviei. Sclavia este atunci cand primesti poruncile din afara, porunci pe care inauntrul tau nu vrei sa le implinesti. Rezultatul este fie razvratire, fie legalism. Poti spune: "Resping povara poruncilor tale." Sau poti spune: "O sa incerc sa ma ridic la inaltimea asteptarilor, conformandu-ma in exterior," cand inauntrul tau nu exista o placere reala in implinirea poruncilor, nu exista un autentic "vreau sa fac". Aceasta e sclavia.

            Antidotul pentru acest fel de sclavie este puterea interna, transformatoare, a Duhului Sfant. "Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia." Asta inseamna noul legamant - puterea Duhului Sfant care ne face capabili si ne transforma din interior spre exterior astfel incat ajungem sa iubim Legea lui Dumnezeu. Deci, in versetul 17 Pavel spune ca motivul pentru care acest val inrobitor este inlaturat atunci cand ne intoarcem la Domnul este pentru ca "Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia." Motivul pentru care Duhul da libertatea este acela ca Duhul aduce transformarea interioara care pune in noi dorinta sa facem ce vrea Dumnezeu sa facem. Libertatea inseamna sa vrei sa faci ce iti porunceste Dumnezeu sa faci. Dumnezeu spune: "Iubeste!" Roada Duhului este dragostea. Prin urmare, acolo unde este Duhul, este libertate.

            Acum, ce-are a face aceasta cu ce am vazut in versetul 18 - sa-L vedem si sa-L prezentam pe Hristos? Ei bine, versetul 18 se incheie cu cuvintele: "prin Duhul Domnului." In alte cuvinte, transformarea noastra din slava in slava este "prin Duhul Domnului" - El este cel care infaptuieste schimbarea in noi, atunci cand privim la El. Cum o face? El este Duhul. Domnul si Duhul sunt una. Duhul Sfant este Duhul lui Isus iar El lucreaza aceasta transformare in noi.

            Dar ce e important ca noi sa vedem este MODUL in care o face. Eu vreau sa fiu liber in vara asta, voi nu vreti? Nu vreau sa fiu un sclav. Nu vreau sa traiesc sub povara in care mi se spune sa fac lucruri pe care nu am nici o dorinta sa le fac. Dar nu vreau sa ma indepartez de Dumnezeu si sa fac din dorintele mele inselatoare centrul universului. Aceasta ar fi cea mai rea forma de sclavie, deghizata in libertate. Ceea ce vreau este ca dorintele mele sa fie transformate de Duhul Domnului astfel ca atunci cand Dumnezeu imi porunceste sa fac ceva, intreaga inima sa spuna "DA, Doamne!"

            Cum se va intampla aceasta? Se va intampla, dupa cum spune versetul 18, atunci cand vom privi constant la Isus, Domnul. Duhul Sfant - Duhul Domnului - are o sarcina principala, sa-L proslaveasca pe Isus (Ioan 16:14). Sa ne ajute sa-L vedem si sa-L prezentam. De aceea, atunci cand ne intoarcem la Domnul si ne daruim inimile lui Isus, Duhul lucreaza ca sa ne ajute sa Il vedem. El ne deschide ochii inimilor noastre sa inteleaga, sa aprecieze, sa guste, sa indrageasca si sa pretuiasca slava Domnului. Iar atunci, in felul acesta, El schimba impulsurile noastre interioare, dorintele si aspiratiile noastre astfel incat vrem ce vrea Isus, si suntem liberi.

            Cand Isus spune, iubiti pe vrajmasii vostri, noi suntem liberi pentru ca Duhul produce chiar aceasta dragoste in inimile noastre atunci cand privim la Isus. Cand spune sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine, noi suntem liberi, pentru ca Duhul produce in noi chiar aceasta dragoste atunci cand privim la Isus. Roada Duhului este dragostea. Cand El spune, iubiti-va unii pe altii cu o iubire tandra, familiala, noi suntem liberi, pentru ca, desi nu sta in puterea noastra sa o facem, putem face acest lucru, pas cu pas, crestem liberi in sensul acesta, pentru ca unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. El e in noi si trezeste chiar aceasta dragoste pe masura ce privim constant la Isus.

            Duhul nu produce in noi aceasta transformare fara vreo legatura cu Isus. Nu o face atunci cand noi privim ore nesfarsite la emisiuni TV goale si superficiale; nu atunci cand irosim ore in sir navigand fara vreun scop pe Internet; nu atunci cand ne ocupam mintea cu lucruri care Il ignora pe Hristos. Nu. Duhul se misca, lucreaza si elibereaza intr-o atmosfera bine definita, si anume, atunci cand noi "privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului Isus" (v. 18). Duhul Il inalta pe Hristos. Duhul deschide ochii sa-L vada pe Hristos. Duhul intipareste chipul lui Hristos pe sufletul nostru. Daca alegem sa nu ne indreptam privirile spre Hristos, daca mergem pe drumul nostru si ne ocupam de celelalte probleme ale vietii, atunci sa nu intrebam: "Unde este Dumnezeu?" cand culegem fructul dureros al sclaviei pacatului si experimentam Legea lui Dumnezeu ca pe o povara, nu ca o bucurie. El ne-a aratat calea libertatii. Daca ne irosim zilele si noptile privind in alta parte, vom ramane probabil stransi legati de lucrurile care ne subjuga.

Concluzie

            Dorinta inimilor noastre este ca Duhul Sfant sa vina cu putere printre noi in aceasta vara, cu puterea Sa eliberatoare. Aceasta se numeste trezire. Din cauza aceasta vara ne intalnim in aceasta seara si tot a doua duminica seara de la ora 7:00 (nu 6:00) pentru inchinare, pentru Cuvant, marturie si rugaciune. Dumnezeu se misca peste tot in lume intr-un mod extraordinar. Noi vrem plinatatea Sa. Vrem libertatea Sa. In seara asta voi impartasi cu voi cateva din domeniile in care vad nevoia de trezire. Strategia noastra este simpla: ne indreptam atentia si dragostea spre Isus; privim la El. Vara este vremea sa-L vedem pe Hristos. Aici se misca Duhul. Aceasta e libertatea. Iar libertatea dragostei Il va prezenta pe Hristos cu putere inaintea lumii. Ma rog ca Dumnezeu sa va dea o dorinta adanca pentru aceasta.

            Sunt atatea lucruri de care avem nevoie sa fim eliberati. Voi mentiona cateva din ele in seara aceasta. Peste trei luni nu se va spune printre noi: "Secerisul a trecut, vara s-a ispravit, si noi tot nu suntem mantuiti!" Dimpotriva, fie ca sa se spuna: "El a venit la noi ca ploaia din timpul verii, care uda pamantul si da viata."

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

Moartea ca mijloc de a iubi (Partea 1)
(Ioan 12:20-26)

Niste Greci dintre ceice se suisera sa se inchine la praznic, s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, si au zis: "Domnule, am vrea sa vedem pe Isus." Filip s-a dus si a spus lui Andrei; apoi Andrei si Filip au spus lui Isus. Drept raspuns, Isus le-a zis: "A sosit ceasul sa fie proslavit Fiul omului. Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada. Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica. Daca-mi slujeste cineva, sa Ma urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-mi slujeste cineva, Tatal il va cinsti."

"Am vrea sa vedem pe Isus"

            Vara e vremea sa facem ce au vrut sa faca acesti greci. Versetul 21 ne spune ca ei au venit la Filip si i-au spus: "Domnule, am vrea sa vedem pe Isus." Vara e vremea sa-L vedem si sa-L prezentam pe Isus. Ei au spus: Vrem sa-L vedem pe Isus. Iar eu spun: Si eu vreau. Vreau sa se intample acest lucru in viata mea in vara aceasta. Vreau sa-L vad atat de clar si atat de puternic incat sa fiu schimbat de la o treapta de slava la alta dupa chipul Sau, astfel incat sa Il pot prezenta mai convingator si altora.

Au ajuns pana la urma acesti greci sa-L vada pe Isus? Mai mult ca sigur ca da. Dar felul in care Isus a raspuns cererii lor probabil nu era cel la care se asteptau ei. Ei au spus: "Vrem sa-L vedem pe Isus." Asa ca Filip si Andrei au venit si i-au spus lui Isus (v.22). Se arata El inaintea lor? Da, o face. In acelasi fel in care ni se arata si noua - cu un adevar despre El Insusi care devine un adevar despre noi. In felul acesta se arata Isus in putere: ofera un adevar despre El Insusi care devine un adevar despre noi.

El spune in versetul 23:

[Spuneti ca niste greci vor sa Ma vada? Iata adevarul despre Mine care e important pentru grecii care vor sa Ma vada si sa Ma cunoasca:] "A sosit ceasul sa fie proslavit Fiul omului."

            Sunt pe drumul spre slava. Voi fi intr-adevar ceva ce merita vazut. Ei au dreptate atunci cand vor sa Ma vada. Voi fi cea mai glorioasa persoana din univers, care merita privita, atunci cand Tatal Ma va ridica dintre cei morti si Imi va da un Nume care este mai presus de orice Nume, pentru ca in Numele Meu sa se plece orice genunchi - inclusiv cel al grecilor si al barbarilor. Da, au dreptate ca vor sa Ma vada - si doresc chiar sa se identifice cu Mine.

Dar iata un adevar la care poate ca ei nu se asteptau. Versetul 24:

Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada.

            Drumul Meu spre slava trece prin moarte. Vreti sa vedeti asta? Voi aduce intr-adevar multa roada - inclusiv greci - dar nu vreau si nu pot aduce aceasta roada altfel decat murind. Spuneti-le grecilor ca nu voi veni la ei acum, pentru ca am o lucrare grea de facut, ca sa ii pot aduce si pe ei ca roada a vietii si slujirii Mele. Daca parasesc drumul pe care merg ca sa Ma duc sa fiu vazut de oameni, voi ramane singur, iar voi si grecii nu veti fi mantuiti. Dar daca Ma duc si mor in drum spre slava, atunci voi aduce multa roada - voi veti fi mantuiti, grecii vor fi mantuiti, si oricine va crede in Mine va fi mantuit. Asta vreau ca ei sa vada. Sa Ma vada murind. Sa Ma vada aducand roada.

            Acesta e adevarul despre Isus pe care El il descopera grecilor. Dar acum el devine un adevar despre ei insisi - si despre noi. Modul in care Isus se prezinta pe Sine Insusi este intotdeauna o confruntare. El spune in versetele 25 si 26: moartea Mea pentru mantuirea voastra este in acelasi timp si planul pe care l-am conceput pentru voi ca sa-l urmati. Daca vreti sa Ma vedeti, pregatiti-va sa deveniti ca Mine. Asta se intampla. Sunteti convinsi de ce spuneti atunci cand afirmati: "Vrem sa-L vedem pe Isus"? Sunteti gata sa-L vedeti chiar in dimineata aceasta? Isus spune: Daca vreti cu adevarat - daca vreti sa Ma vedeti - pregatiti-va sa deveniti ca Mine. Pregatiti-va sa Ma urmati pe drumul pe care merg.

Astfel ca El spune (v.25):

Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica. Daca-Mi slujeste cineva, sa Ma urmeze [Unde? In Ghetsimani, la Calvar si la mormant]; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu [in prezenta Tatalui Meu in slava]; Daca-Mi slujeste cineva, Tatal il va cinsti.

            Deci, Isus incepe cu un adevar despre El Insusi - a sosit ceasul sa fie proslavit Fiul omului, iar acest lucru se va intampla prin caderea bobului de grau pe pamant si moartea acestuia. Apoi face din adevarul despre El Insusi un adevar despre cei ce-L urmeaza. Ne vom uri noi vietile in lumea aceasta? Il vom urma pe drumul spre Calvar? Il vom sluji pe Fiul in felul acesta? Vom lasa ca adevarul despre Fiul omului sa devina un adevar despre noi?

            Acesta e modul in care Il vedem pe Isus si modul in care Il prezentam pe Isus. El se descopera pe Sine Insusi ca Cel ce merge in slava si aduce multa roada murind - urandu-Si viata in lumea aceasta. Asta e ce vedem noi. Iar apoi El spune: Veniti dupa Mine. Muriti impreuna cu Mine. Urati-va vietile in lumea aceasta impreuna cu Mine. Slujiti-Mi. Iar daca facem asa, Il prezentam pe Hristos inaintea lumii. Hristos doreste sa fie vazut de greci si de fiecare grup de oameni din lume. Iar modul in care doreste ca acest lucru sa se intample este ca noi sa devenim asemenea Lui in moartea Lui, astfel incat ceilalti sa Il poata vedea pe El in noi (2 Corinteni 4:10).

Drumul e greu si glorios

            Doua lucruri sunt extrem de clare aici. Primul este acela ca drumul e greu. Iar celalalt e ca drumul e glorios. Nu pierdeti din vedere vreunul din aceste lucruri. Daca vedeti doar partea cu greutatile nu veti observa puterea si libertatea. Daca vedeti doar partea glorioasa, veti minimaliza sacrificiul. De aceea, dati-mi voie sa va arat patru lucruri grele si patru lucruri glorioase.

Mai intai, lucrurile grele:

Versetul 24: grauntele de grau trebuie sa moara: "daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare..."

Versetul 25: Isus ne cheama sa ne uram vietile in lumea aceasta: "Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta..."

Versetul 26a: Isus ne cheama sa-L urmam - in drumul Sau spre Calvar, care duce la moarte. "Daca-Mi slujeste cineva, sa Ma urmeze..."

In final, versetul 26b: El ne cheama sa-L slujim. Sa luam rolul unui servitor la masa Lui si sa-I indeplinim dorintele, indiferent cat de mari ar fi cererile sau cat de umil ar fi statutul.

            Ei bine, asta inseamna sa fii un crestin, un ucenic al lui Isus. Si e greu. Isus stia ca va fi greu. De aceea a spus in Matei 7:14: "Stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla." E greu sa mori. E greu sa-ti urasti viata in lumea aceasta. E greu sa-L urmezi pe Isus pe drumul care duce la cruce. E greu sa iei rolul unui slujitor intr-o lume a puterii.

            Dar e si glorios. Iar gloria compenseaza pentru toate greutatile. De fapt, gloria transforma greutatile in cea mai plina de sens viata ce poate fi imaginata. Chiar saptamana aceasta citeam despre cautarea sensului vietii. Stiti ce an e anul viitor? Incepand cu 1 ianuarie 1996 si continuand cu urmatorii 18 ani, cineva in America va implini 50 de ani la fiecare 1,8 secunde. Asa ca tipografiile nu mai reusesc sa tina pasul cu cartile ce se publica, pentru ca unul din lucrurile pe care noi, cei din generatia Baby Boomers a anilor '50 stim sa le facem este sa profitam de fiecare etapa a vietii. Iar aproape toate cartile trateaza tema sensului vietii vizavi de succes. Ai 50 de ani. Ai reusit in cariera ce ti-ai propus-o. Cum te simti? Nu asa de bine. Ei bine, revizuieste-ti ultimii 15 ani si urmareste sensul vietii, nu succesul. Acesta e mesajul.

            E un mesaj bun. Iar vestea buna e ca voi, cei ce aveti 20 de ani, nu trebuie sa asteptati pana ajungeti la 50 ca sa aveti o viata plina de sens, iar voi, cei de 70 de ani, nu trebuie sa credeti ca e prea tarziu. Viata la care cheama Isus aici e glorioasa in rezultatul ei si are, prin urmare, adanci semnificatii in greutatile ei.

Iata gloria:

Versetul 24: Da, samanta trebuie sa moara, dar "daca moare, aduce multa roada." Moartea nu e in zadar. Are un sens. Aduce roada.

Versetul 25: Da, daca ne iubim vietile, ni le vom pierde; si da, trebuie sa ne uram vietile in lumea aceasta. Dar de ce? Care va fi rezultatul? Acela ca le vom putea pastra pentru viata vesnica. "Cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica." Lucrurile la care renuntam pentru Hristos, El le va pune din nou in mainile noastre, impreuna cu slava. Nu poti depasi prin sacrificiile tale generozitatea invierii Sale.

Versetul 26a: Da, trebuie sa-L urmam la Calvar. Dar care va fi rezultatul? "Si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu." Isus a folosit chiar aceste cuvinte cu o alta ocazie (Ioan 14:3), cu referire la cer: "Eu Ma duc sa va pregatesc un loc, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi." Daca Il urmam la Calvar, vom fi cu El si in cer.

Versetul 26b: Da, trebuie sa devenim slujitorii Lui. Dar ce face Tatal pentru slujitorul Lui? "Daca-Mi slujeste cineva, Tatal il va cinsti."

Deci, nu pierde din vedere gloria, in aceasta viata grea de crestin.

- Murim;
- Ne uram vietile in lumea aceasta;
- Il urmam pe Isus in drumul spre Calvar;
- Devenim slujitori.

Dar atunci cand facem aceste lucruri, descoperim ca

- Aducem multa roada;
- Ne pastram vietile pentru viata vesnica;
- Ne alaturam lui Isus acolo unde este El, in slava;
- Tatal ne cinsteste.

Cel putin pentru acest barbat de aproape 50 de ani, cele de mai sus descriu modul in care doresc sa-mi traiesc cei cativa ani care mi-au mai ramas in aceasta lume, si modul in care doresc sa-mi petrec vesnicia. Va invit sa fiti alaturi de mine. Nu va fi usor, dar va avea o semnificatie.

Inainte de trezire si rodire: moartea

            Ne rugam pentru trezire in partasia noastra, din Saint Paul pana in Minneapolis si in toata lumea - ca Dumnezeu sa vina cu o putere care sa marturiseasca despre El si sa faca din Biserica Sa o Biserica vibranta, puternica, curajoasa, plina de bucurie si radicala in loialitatea fata de El. Cand mi-am amintit acest text (Ioan 12:24-26) sambata trecuta, el a venit cu forta unui avertisment si a unei invitatii: Ai grija cum te rogi pentru trezire. De ce? Pentru ca inainte sa vina viata trezirii vine moartea rasplatii. Ai grija cum te rogi pentru o mai mare rodire in slujirea ta si in viata ta personala. De ce? Pentru ca numai daca grauntele de grau cade pe pamant si moare, el aduce multa roada. Ia bine seama la ce ceri. Dar daca esti pregatit, te invit sa urmaresti aceste lucruri. Aceasta e cea mai semnificativa viata de pe planeta. Nu sunt multi cei ce sunt dispusi fie si sa se gandeasca la ea. Dar ti-o ofer in Numele lui Isus.

            Asa ca m-am intrebat cu toata seriozitatea, si vreau sa va cer sa va intrebati impreuna cu mine in aceasta dimineata: "Ce trebuie sa moara in mine?" Ce trebuie sa moara pentru ca viata mea si slujirea mea sa aduca multa roada? Trebuie sa trecem printr-o moarte colectiva ca sa putem aduce multa roada? Ce trebuie sa moara in biserica noastra ca sa putem aduce multa roada? E o intrebare infricosatoare - atat la modul personal cat si la cel colectiv.

            Are multe de-a face cu dragostea. Asta voi incerca sa va arat saptamana viitoare din 1 Corinteni 13:4-7 - cum dragostea este cea mai importanta parte a acestei morti. Adica, atunci cand tot ce trebuie sa moara a murit, ce ramane in viata este dragostea. A fost o descoperire uimitoare pentru mine atunci cand am comparat Ioan 12:24-26 cu 1 Corinteni 13:4-7. Asta vom face saptamana viitoare.

            Planuiam sa o fac saptamana aceasta. Dar cu cat ma gandeam mai mult la acest subiect al mortii de dragul rodirii, cu atat mai mult am simtit nevoia sa vad acest lucru din perspectiva mai larga a ce inseamna sa fii crestin. Nu vreau sa ramaneti cu impresia ca acest cuvant din partea Domnului este unul mic, neinsemnat. Acest cuvant despre moarte si urarea vietii in aceasta lume nu este unul marginal. E unul central. De aceea, dati-mi voie sa ma apropii de sfarsitul intalnirii de astazi aratandu-va la ce ma refer.

Sunt doua puncte clare.

            Primul, daca esti crestin, tu deja ai murit. Aceasta nu e a doua sau a treia etapa in viata crestina. Asta inseamna sa devii un crestin. A deveni crestin inseamna sa mori. Iata textele cheie: Galateni 5:24,

Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.

            Observati timpul verbului: daca suntem ai lui Hristos (adica, daca suntem crestini adevarati), iata ce s-a petrecut cu noi. Firea noastra - acea veche persoana, razvratita, necredincioasa si egoista care eram, despartiti de Hristos - a fost rastignita. In alte cuvinte, atunci cand ne-am pus credinta in Hristos, am fost uniti cu El iar ce a experimentat El, am experimentat si noi (Romani 6:5). Moartea Lui a devenit moartea noastra, astfel incat viata Lui sa poata deveni viata noastra.

            Nu intrati in panica aici, gandindu-va: "O, nu se poate, eu inca am unele tendinte spre razvratire, necredinta si egoism." Asa e, si eu le am. Dar nu lasati ca experienta voastra sa devina autoritatea principala aici. Cuvantul lui Dumnezeu spune: "Cei ce sunt ai lui Hristos, si-au rastignit firea pamanteasca." E un lucru pe care noi suntem chemati sa-l credem si sa-l traim.

Sau ganditi-va la cuvantul din Coloseni 3:3,

Caci voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu.

Asta ti s-a intamplat cand ai devenit crestin. Aceasta e semnificatia botezului tau:

Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua (Romani 6:4).

            A deveni crestin implica o moarte decisiva fata de cele vechi si o innoire a vietii, umbland prin credinta impreuna cu Hristos. Pavel exprima acest lucru in Galateni 2:20 astfel:

Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc... dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine Insusi pentru mine.

Vechiul meu Eu necredincios a murit; eu, cel care traiesc acum, traiesc prin credinta (clipa de clipa) in Hristos.

            Deci atunci cand ma intreb si va intreb despre moarte ca mijloc al trezirii, trebuie sa intelegem ca nu vorbim despre a deveni crestini inca o data. Nu negam faptul ca ceva glorios ni s-a intamplat, ceva decisiv, ceva deja infaptuit, o data pentru totdeauna. S-a intamplat. Am fost uniti cu Hristos de catre Duhul Sfant, am murit impreuna cu El si umblam in viata cea noua impreuna cu El. Viata noastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu. Ceva etern si magnific a avut loc.

De ce intreb atunci, cand spun: "Ce trebuie sa moara in mine ca sa pot aduce mai multa roada ca tata, sot si pastor? Ce trebuie sa moara in noi ca biserica pentru a fi mai roditori?" Am afirmat cu cateva clipe mai inainte ca sunt doua puncte clare in aceasta privinta. Primul a fost: daca esti crestin, tu deja ai murit.

            Acum, al doilea este: Daca esti crestin, Dumnezeu te cheama sa mori zilnic. Sau, daca nu-ti plac paradoxurile, Dumnezeu ne cheama sa experimentam practic in viata de zi cu zi adevarul despre pozitia noastra in Hristos. In Hristos noi suntem morti fata de pacat iar vietile noastre sunt ascunse cu Hristos in Dumnezeu. Pentru ca aceasta e pozitia ta din punctul de vedere al lui Dumnezeu, pune aceste lucruri in experienta practica. De fapt, aplicarea practica a acestui adevar prin puterea Duhului Sfant (Romani 8:13) este dovada ca aceasta e pozitia ta.

Unde gasesc acest al doilea punct in Biblie? Mai intai, il gasesc in cuvintele lui Isus din Luca 9:23,

Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi, si sa Ma urmeze.

            Cuvintele "in fiecare zi" ne arata ca mersul pe urmele lui Isus inseamna o moarte zilnica, nu doar o moarte o data pentru totdeauna. In fiecare zi eu trebuie sa experimentez in practica adevarul despre pozitia mea in Hristos. Eu sunt odata pentru totdeauna "rastignit impreuna cu Hristos" (Gal. 2:20; 5:24) - aceasta e pozitia mea; viata mea este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu (Col. 3:3). Prin urmare, eu trebuie sa cred aceasta realitate, sa actionez pe baza ei si sa o experimentez. Trebuie sa devin in practica ceea ce sunt in pozitia mea. Iar practica este cea care confirma realitatea pozitiei.

Celalalt loc in care gasesc acest adevar este in epistolele apostolului Pavel. In Romani 6, dupa ce spune in versetul 5 ca "ne-am facut una cu El [Hristos] printr-o moarte asemanatoare cu a Lui," si dupa ce spune in versetul 6 ca "omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El", in versetul 11 el spune: "Socotiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Domnul nostru." Cu alte cuvinte, sunteti morti impreuna cu Hristos - aceasta e pozitia voastra; prin urmare, "socotiti-va morti fata de pacat" - demonstrati pozitia voastra prin practica voastra.

            Acelasi lucru il gasim si in Coloseni 3. Dupa ce spune in versetul 3 ca "voi ati murit, si viata voastra este ascunsa cu Hristos in Dumnezeu," in versetul 5 el spune:

De aceea, omorati madularele voastre [ale trupului vostru pacatos] care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea, si lacomia.

            Voi ati murit iar pozitia voastra este in Hristos. Experimentati acum aceasta moarte in lupta voastra cu pacatul. Omorati-va eul vostru pacatos. Aratati cine sunteti cu adevarat in Hristos increzandu-va in promisiunile Lui, mai presus de orice altceva.

            Vreau sa vedeti slava din ce inseamna sa fii un crestin. Nu devii crestin indepartand prin faptele tale toate lucrurile fata de care trebuie sa mori. Devii crestin prin lucrarea decisiva a lui Dumnezeu in tine si prin supunerea decisiva fata de Isus Hristos, lucrare prin care, prin credinta in El, El devine inlocuitorul tau si Domnul tau. Apoi urmeaza o experienta de-o viata de devenire in practica a ceea ce esti prin pozitia ta. Iar aceasta devenire - numita sfintire - intareste siguranta realitatii a ceea ce esti.

Deci, intrebarile pe care vreau sa mi le pun si sa vi le pun sunt:

            - Exista vreun lucru fata de care Dumnezeu ma cheama sa mor, ca sa pot experimenta mai deplin pozitia mea in Hristos, ca sa-L pot vedea pe Hristos mai clar si sa-L prezint intr-un mod mai convingator?
            - Ma lupt eu impotriva naturii mele de crestin incercand sa mentin in viata vreun lucru pe care Dumnezeu l-a condamnat la moarte atunci cand am devenit crestin?
            - Oare slabiciunile mele ca tata, sot sau martor se datoreaza vreunui lucru care trebuie sa moara in mine - vreun vechi obicei, un pacat secret, vreo radacina de mandrie, vreo teama de a arata ridicol, vreo nevoie disperata dupa aprobarea celorlalti, vreo dorinta de imbogatire?

            Saptamana viitoare vreau sa impartasesc cu voi ce mi-a aratat Domnul despre modul in care moartea aceasta se rezuma de fapt la dragostea noastra unul pentru celalalt. Dar in dimineata aceasta, haideti sa ne intrebam cat se poate de serios: exista vreun lucru care impiedica rodirea mea in Hristos - ceva care ma impiedica sa-L vad si sa-L prezint celorlalti - vreun lucru fata de care trebuie sa mor? Doamne, arata-ne care este acel lucru; iar noi vom asculta Cuvantul si il vom omori prin Duhul Sfant (Romani 8:13).

CEA MAI MARE DINTRE ACESTEA
ESTE DRAGOSTEA

Moartea ca mijloc de a iubi (Partea a 2-a)
(1 Corinteni 13:4-7)

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

Introducere: "Daca grauntele de grau..."

Acum doua saptamani cred ca Domnul mi-a dat un cuvant pentru noi din Ioan 12:24-26.

Adevarat, adevarat, va spun, ca, daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada. Cine isi iubeste viata, o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica. Daca-mi slujeste cineva, sa Ma urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-mi slujeste cineva, Tatal il va cinsti.

Am vazut ca exista in acest text patru promisiuni mari si patru cerinte cutremuratoare:

- Viata ta va aduce roada,
daca ea cade ca o samanta in pamant si moare.

- Iti vei pastra viata pentru viata vesnica,
daca iti urasti viata in lumea aceasta.

- Vei fi cu Isus acolo unde este El,
daca Il urmezi - la Calvar.

- Dumnezeu Tatal te va cinsti,
daca Il slujesti pe Isus.

            Si astfel am incheiat data trecuta cu intrebarea: Cum trebuie atunci sa mor ca tata, sot sau pastor, ca sa pot aduce roada? Cum trebuie sa murim ca biserica pentru a putea aduce roada? Ne rugam pentru trezire - pentru o mare redesteptare in biserica noastra, in orasul nostru si in intreaga miscare crestina. Dar am vazut ca, daca vrem sa fim treziti la viata cu puterea de a aduce roada, moartea va trebui sa vina inaintea trezirii. Daca vrem sa Il vedem pe Hristos si sa Il prezentam pe Hristos in aceasta vara, trebuie sa si murim impreuna cu Hristos.

            Acum, cineva ar putea auzi cuvintele lui Isus din Ioan 12:24-26 si ar putea intreba: Contrazice aceasta mantuirea prin har, prin credinta?

- Mori ca sa poti aduce roada.
- Uraste-ti viata in lumea aceasta ca sa ai viata vesnica.
- Urmeaza-L pe Isus ca sa poti fi impreuna cu El in slava.
- Slujeste-L ca sa fii cinstit de Tatal Sau.

Cum ramane atunci cu Ioan 3:16?

Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.

            Dar acum Isus spune in Ioan 12:25, "Cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica." Deci, avem viata vesnica crezand in Isus, sau urandu-ne vietile in lumea aceasta? Oare Ioan 12:25 contrazice Ioan 3:16?

            Raspunsul este nu, Ioan 12:25 defineste Ioan 3:16. Isus intelege prin "credinta in Isus" ceva mult mai adanc si cu o putere de a transforma vietile mai mare decat realizam noi adesea. Una din marile pasiuni ale vietii mele este sa descoper ce este adevarata credinta mantuitoare si sa invat cum sa traiesc prin ea. Cand Isus spune ca viata vesnica am primit-o ca un dar prin credinta, iar apoi spune ca avem viata vesnica daca ne uram vietile in lumea aceasta, El nu anuleaza credinta, ci o clarifica.

Cand spune ca trebuie sa murim ca samanta aruncata in pamant, ca trebuie sa ne uram vietile in lumea aceasta, ca trebuie sa ne luam crucea si sa-L urmam pe drumul spre Calvar, si ca trebuie sa-L slujim pe El, nu banii (pentru ca nimeni nu poate sluji la doi stapani), El de fapt descrie modul de viata al credintei.

            De aceea El poate asocia cu acest mod de viata aceleasi promisiuni pe care le asociaza cu credinta. "Crede in Isus si nu vei pieri, ci vei avea viata vesnica," si "Uraste-ti viata in lumea aceasta si ti-o vei pastra pentru viata vesnica." Mai intai, promisiunea vietii vesnice este acordata actului credintei. Apoi, promisiunea vietii vesnice este acordata actului prin care iti urasti viata in lumea aceasta. Motivul pentru care amandoua sunt adevarate este pentru ca credinta are intotdeauna ca efect urarea vietii din lumea aceasta. E modul de viata al credintei. E dovada ca credinta este vie si reala. Credinta Il pretuieste pe Hristos atat de mult incat alte comori care Il concureaza mor fata de noi si noi murim fata de ele. Aceasta moarte fata de lume (asa cum o numeste Pavel in Galateni 6:14) are ca rezultat decizii care adesea in ochii lumii par ca si cum ti-ai uri viata.

            Dar aceasta moarte fata de lume nu inseamna sa castigi sau sa meriti viata vesnica prin privatiuni si sacrificii personale autoimpuse, sau prin disciplinele spirituale ale vietii crestine. Nu poti castiga sau merita vreun lucru de la Dumnezeu, pentru ca tu esti deja al Lui, cu tot ce ai. Mantuirea este prin har, prin credinta. Iar toate aceste lucruri sunt dovezi si marturii ale credintei adevarate.

Ura pentru vietile noastre; Dragoste unul pentru altul

            Intrebarea de astazi este: ce are a face aceasta moarte ca o samanta si aceasta urare a vietilor noastre in lumea aceasta cu dragostea unul pentru altul? Am inceput seria despre dragoste in 12 martie cu textul din 1 Corinteni 13 - acest maret capitol al dragostei. Astazi voi incheia seria in acelasi capitol - chiar daca de fapt toate predicile din Biblie sunt predici despre dragoste - temelia ei, sau imputernicirea ei, sau natura ei, sau formele ei, sau motivatiile ei, sau scopurile ei. Totul se raporteaza la dragoste. De aceea nu renuntam la ea.

            Va invit sa deschideti la 1 Corinteni 13:4-7. Pavel ne ofera aici 15 descrieri a ceea ce este dragostea. Iar ce m-a izbit a fost modul in care efectiv toate acestea implica ce Isus a numit moartea sau urarea vietii in lumea aceasta.

- Dragostea este indelung rabdatoare,
- este plina de bunatate:
- dragostea nu pizmuieste;
- dragostea nu se lauda,
- nu se umfla de mandrie,
- (5) nu se poarta necuviincios,
- nu cauta folosul sau,
- nu se manie,
- nu se gandeste la rau,
- (6) nu se bucura de neleguire, ci
- se bucura de adevar,
- (7) acopera totul,
- crede totul,
- nadajduieste totul,
- sufera totul.

            Ne rugam pentru trezire. Va trebui sa arate in felul acesta atunci cand va veni, altfel nu va fi de la Duhul Sfant - dragostea este roada pe care El o aduce. Deci, daca suntem pe drumul cel bun - acela ca inaintea trezirii trebuie sa vina moartea - atunci nu vom fi surprinsi sa vedem ca inainte sa poata exista dragostea trebuie sa existe moartea, sau ca dragostea este o forma a mortii.

Haideti sa luam cateva exemple ca sa puteti vedea aceste lucruri in text.

Luati din versetul 4 descrierea "Dragostea e indelung rabdatoare" si din versetul 5 "Dragostea nu se manie." Mai literal, versetul 4 spune: "Dragostea rabda vreme indelungata." Expresia din versetul 5 este de asemenea tradusa prin "Dragostea nu se manie cu usurinta" (NIV - Noua Versiune Internationala) sau "Dragostea nu este suparacioasa" (RSV - Versiunea Standard Revizuita). Vedeti deci ca aceste doua descrieri ale dragostei sunt fete diferite ale aceleasi monede: pe de-o parte "nu se manie cu usurinta, nu este suparacioasa" iar pe de alta parte "e indelung rabdatoare, rabda vreme indelungata."

            Acum, prin natura noastra nici unuia dintre noi nu ne place sa fim intrerupti atunci cand lucrurile merg bine. Nu ne place sa ne amanam planurile. Toti ne dorim o viata lipsita de griji si avem tendinta sa ne suparam atunci cand planurile noastre atat de bine intocmite merg prost. Nu ne plac blocajele de trafic pe autostrada atunci cand trebuie sa ajungem la o intalnire. Nu ne place zapuseala din masina in timpul concediului. Nu ne place sa fim treziti de plansetele copiilor in timpul noptii. Nu ne place atunci cand Posta ne rataceste cecurile pe care trebuia sa le primim. Ne place atunci cand viata curge conform planurilor si placerilor noastre. Iar atunci cand nu e asa, prin natura noastra ne infuriem, ne plangem, protestam, murmuram, suntem suparati si gata sa-i criticam pe altii.

Pavel insa ne spune: "Dragostea este indelung rabdatoare... nu se manie (cu usurinta)." Cum ramane atunci cu aceasta parte a noastra care nu are rabdare - se aprinde usor - si fara sa stea prea mult pe ganduri se manie, se plange, protesteaza, murmura, se supara si ii critica pe altii? Raspunsul este: trebuie sa moara. A iubi in felul acesta inseamna a muri. Daca vreau sa fiu o astfel de persoana, ceva in mine trebuie sa moara. Dorinta mea puternica pentru o viata lipsita de griji trebuie sa moara. Nevoia mea de un orar fara intreruperi trebuie sa moara. Pretentia ca frustrarile si piedicile sa dispara din calea mea trebuie sa moara.

            Pur si simplu nu putem iubi in felul pe care il descrie Pavel pana cand nu murim.

Sau luati descrierile dragostei din mijlocul versetului 4: "Dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie." La toti ne place sa fim laudati. Ne place sa fim admirati. Ne place atunci cand oamenii ne observa succesele si ne trec cu vederea esecurile. Ne place sa-i auzim pe altii spunand lucruri frumoase despre noi. Dar nu ne place atunci cand oamenii isi bat joc de noi, ne critica, rad de noi sau ne umilesc.

            De aceea, am dezvoltat strategii prin care sa ne minimalizam esecurile si sa ne maximalizam succesele. Avem tendinta sa atragem atentia catre unele si sa le acoperim pe celelalte. Exista metode primitive de a face acest lucru, cum ar fi lauda de sine fatisa, plimbatul tantos, trufia lipsita de griji exprimata prin felul de a vorbi, sau pur si simplu aroganta obraznica. De fapt, in America viciul laudei de sine s-a transformat intr-o virtute a spectacolelor de divertisment.

            Dar exista si metode mai subtile, mai rafinate si mai acceptabile de exprimare a mandriei - cum ar fi revenirea repetata in timpul discutiei la propria persoana, la realizarile noastre, sau chiar si mai subtil, atunci cand vorbim permanent despre ranile provocate de altii, despre tristetea noastra sau despre cat de rau ne merge. Atat mila fata de sine cat si lauda de sine, amandoua sunt forme ale mandriei: una este mandrie in inima celui slab, iar cealalta este mandrie in inima celui puternic.

Pavel spune: "Dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie." Adica, nu vorbeste mult despre sine, nu se umfla in pene din pricina realizarilor proprii si nu este prea preocupata de durerile sale. Dragostea este indreptata catre ceilalti, nu catre propria persoana. Asta inseamna ca o dorinta aprinsa trebuie sa moara in inimile noastre, daca vrem sa iubim. Nu ne umflam in pene pentru ca asa decidem noi. Suntem asa din cauza naturii umane pacatoase. Aceasta vine din adancul a ceea ce suntem, niste fiinte umane corupte. Daca dragostea este smerita si indreptata spre ceilalti, atunci dragostea este moarte. Eu, cel care iubesc lauda, inaltarea propriei persoane, atentia celorlalti, care ma plang si suspin, care imi plang de mila, trebuie sa mor.

            De aceea a spus Isus: "Daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur - singur in inchisoarea sa egocentrica, increzator in sine, plin de importanta; - dar daca moare, aduce multa roada" - roada dragostei si toti oamenii care Il vor vedea pe Hristos in acea dragoste.

            Sau luati expresia cheie din versetul 5: "Dragostea nu cauta folosul sau." Nu cred ca aceste cuvinte inseamna ca e gresit sa doresti sa fii fericit. Pentru ca in versetul 3 Pavel argumenteaza ca, daca nu iubesti, nu-ti foloseste la nimic. Deci, nu e gresit sa doresti lucruri cu adevarat folositoare. El spune de fapt ca dragostea nu-si cauta propriile interese private, fara sa tina cont de binele altora. Dragostea isi cauta bucuria si folosul in binele altora, nu doar in propria satisfactie.

            Cand Pavel spune: "Dragostea nu cauta folosul sau," el nu spune ca nu trebuie sa lupti pentru propriile convingeri - Pavel a murit pentru convingerile sale. El spune ca trebuie sa fii sigur ca taria convingerii tale este direct proportionala cu convingerea ca ea este a lui Dumnezeu, nu doar a ta. In masura in care preferinta ta este a ta si nu o gasesti suficient argumentata in Cuvantul lui Dumnezeu, in aceeasi masura trebuie sa nu te grabesti sa ti-o impui si sa nu te superi atunci cand ceilalti nu ti-o impartasesc. "Dragostea nu cauta folosul sau." Ea cauta binele celor multi, nu doar propriul confort.

Deci, daca vrem sa iubim, trebuie sa murim "fata de noi insine." Dragostea nu cauta folosul sau. Ce face ea? Moare fata de ea insasi. "Daca grauntele de grau, care a cazut pe pamant, nu moare, ramane singur; dar daca moare (fata de sine insusi), aduce multa roada."

O aplicatie practica

            Haideti sa luam ca exemplu al acestui adevar viata noastra de inchinare. E reala, nu ceva ipotetic intre noi. Ne inchinam altfel in timpul verii decat o facem in timpul anului scolar. Iar cel mai important lucru nu e muzica sau forma, ci dragostea. Cum ne vom relationa unii la ceilalti in timpul acestui sezon diferit? Schimbarea din timpul verii e intentionata. Nu e decizia Grupului Principal de Planificare, ci e a conducerii si a batranilor. Exista mai multe motive pentru aceasta. Voi mentiona unul dintre ele.

            Inainte de incheierea acestui an, un grup de actiune, derivat din Grupul Principal de Planificare, se va forma si va alcatui in detaliu modul in care noua Declaratie de Viziune va afecta viata noastra de inchinare impreuna. Acest lucru, la randul lui, va stabili pe cine numim ca lider muzical si de inchinare. Prin faptul ca ne inchinam diferit in timpul verii, noi oferim acestui grup de actiune, ca si celorlalti dintre noi, o sansa reala sa vedem ce inseamna sa ne apropiem de Dumnezeu in felul acesta duminica dimineata. Timp de 15 ani, ne-am apropiat de Dumnezeu duminica dimineata in acelasi fel. Acum, timp de aproape 12 saptamani, ne vom apropia de Dumnezeu intr-un mod diferit. Nimeni nu e perfect. Cel care conduce cu siguranta ca nu e perfect. Dar, cand vara se va sfarsi, grupul de actiune va intelege mult mai bine modul in care Biserica Bethlehem Il poate intalni pe Dumnezeu cu mai mare putere - pentru Slava Lui si pentru bucuria noastra.

            Problema principala care ne sta inainte nu este forma inchinarii noastre, ci dragostea noastra. "Dragostea nu cauta folosul sau." Dragostea moare fata de ea insasi. Sunt sute intre noi care se bucura, unii pana la lacrimi, atunci cand ne apropiem si ramanem in prezenta Domnului asa cum suntem, pentru primele 30 de minute ale acestor servicii din timpul verii. Este un mod potrivit pentru ei. Ii ajuta. Exprima sentimentele pe care le au pentru Domnul. Vindeca, zideste si intareste. Dar mai mult decat orice, ii ajuta sa se concentreze asupra lui Dumnezeu, sa se apropie de El si sa stea in partasie cu El. Multi dintre acesti oameni "nu si-au impus propria vointa" de ani de zile. Ei s-au supus vointei celorlalti. S-au supus modului pe care ceilalti l-au considerat bun si folositor.

            Acum, in aceasta vara, lucrurile se schimba, iar testul este sa vedem daca cei ce prefera celalalt mod vor fi rabdatori si se vor supune, cel putin pentru o vreme, in dragoste. "Dragostea este indelung rabdatoare si plina de bunatate... Dragostea nu se manie... Dragostea nu cauta folosul sau."

            Am inceput aceasta serie despre dragoste cu un citat al lui Francis Schaeffer care spune in esenta ca, atunci cand exista pareri diferite printre crestini, avem o ocazie de aur sa aratam lumii cum ne iubim unii pe altii. Divergentele nu inseamna sfarsitul dragostei, ele constituie o ocazie pentru dragoste. Asta inseamna o ocazie pentru moarte. Unul din motivele pentru care e atat de usor sa te retragi dintr-o problema in loc sa o rezolvi este ca pentru aceasta nu trebuie sa mori.

            Dar in ultimele doua saptamani am vazut ca, inainte sa poata veni trezirea, trebuie ca in fiecare din noi sa vina moartea, si inainte sa putem vedea o mare renastere a dragostei, va trebui sa murim.

- A fi indelung rabdatori inseamna sa murim fata de dorinta dupa o viata lipsita de griji.
- A nu pizmui inseamna sa murim fata de dorinta dupa o dragoste neimpartasita.
- A nu ne lauda inseamna sa murim fata de dorinta de a atrage atentia asupra succeselor proprii.
- A nu ne purta necuviincios inseamna sa murim fata de dorinta sa ne exprimam libertatea intr-un mod provocator.
- A nu cauta folosul nostru inseamna sa murim fata de influenta propriilor preferinte.
- A nu ne mania inseamna sa murim fata de dorinta de a fi lipsiti de frustrari.
- A nu ne gandi la rau inseamna sa murim fata de dorinta de razbunare.
- A acoperi totul si a suferi totul inseamna sa murim fata de dorinta sa fugim de suferinta supunerii.

            Deci, chemarea Domnului pentru vietile noastre in aceste saptamani si in aceasta vara, si in timp ce ne adunam impreuna in aceasta seara ca sa cautam cu seriozitate trezirea si plinatatea lui Dumnezeu, este: suntem noi gata sa platim pretul dragostei? Dragoste acasa, dragoste la birou, dragoste printre vecini, dragoste in grupul de credinciosi? Suntem gata sa murim? Daca suntem atat de multumiti de tot ce este Dumnezeu pentru noi in Hristos, atunci promisiunile se vor implini cu siguranta: vom aduce multa roada, vom trai vesnic, vom fi cu Domnul, iar Tatal ne va cinsti.

            Cand Isus cheama pe cineva, spunea Dietrich Bonhoeffer, El il cheama sa vina si sa moara. Vino. Considera-te mort fata de pacat si viu pentru dragoste.

Copyright 1995 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
 

Tradus de Florin Vidu