Duhul în lumina Sfintei Scripturi
Versete de bază: 1)”Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care le-am făcut.”(Isaia 57:16) 2)”Dumnezeu este Duh, și cine se închină lui trebuie să se închină în duh și adevăr.”(Ioan 4:24) 3)”Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt duh și viață.”(Ioan 6:63)4)”Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”(Matei 4:4) 5)”Domul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Genesa2:7) 6)”Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele cele rele și până nu se apropie anii, când vei zice: Nu găsesc plăcere în ei....până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost,și pănă nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”(Eclesiatul 12:1,7)7)”Duhul lui Dumnezeu să-l cunoașteți după aceasta: Orice duh, care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu, și orice duh care nu mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anthrist, de a cărui venire ați auzit.El chiar este în lume acum.”(1Ioan 4:2,3)
De-a lungul secolelor, în mai multe confesiuni pseudo-creștine s-a ajuns până acolo să se conteste personalitatea duhurilor ce populează lumea cea invizibilă și să se afirme că ele nu sunt decât puteri (energii) lipsite de sentimente,de gândire și de acte de voință. Replicile duhurilor interpelate de oameni, ascultarea sau neascultarea lor de porunci, planurile lor cuprinse în textele Scripturilor n-ar fi decât niște personalizări proprii stilului biblic. Astfel a fost dărâmată credința biblică, definită astfel:”Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare în lucrurile care nu se văd.”(Evrei 1:1)
În prin plan, chemații și aleșii nădăjduiesc și se încred în Dumnezeul cel nevăzut, iar în al doilea plan, în împărăția cea veșnică, populată de duhuri, unde ne vom regăsi și noi după moarte. A vesti că această împărăție nu este populată de ființe grăitoare, ci de energii cu care nu poți sta de vorbă, înseamnă să furi orice nădejde de viața dinapoi din inima credincioșilor.
În această încercare de a restabili adevărul despre conceptul de ”duh”, pornim de la un verset regăsit în cartea profetlui Isaia. Folosind corzile vocale ale profetului, Cel Veșnic își exprimă decizia de a-și înfrâna mânia față de creaturile sale greșitoare, deoarece sub efectul acestei mânii duhurile și sufletele ”cad în leșin.” Expresia pusă între ghilimele nu personalizează sufletele, pentru că acestea chiar pot cădea în leșin. Prin suflete înțelegem oameni. Și cum termenul de ”duhurile” stă lângă termenul de ”sufletele”, deducem că și duhurile pot cădea în leșin ca și sufletele. Nu se poate ca în acestă frază un termen să fie personalizat iar celălalt să nu fie personalizat. Ori sunt personalizate amândoi termenii, ori niciunul nu este personalizat. Sufletele nu trebuie să fie personalizate, deoarece sunt persoane. Tot persoane sunt și duhurile.
Oricine spune că duhurile sunt energii impersonale ajunge la strămtorare dacă își ia îndrăzneala să mediteze singur asupra următoarei revelații:”Dumnezeu este Duh.”A susține că Dumnezeu nu este o persoană, adică nu se poate gândi, nu poate vorbi, nu-și poate face planuri și nu le poate împlini, este o blasfemie. Chiar și închinarea plăcută Domnului se face în duh și în adevăr. Ca să te poți închina cum se cuvine ai nevoie de Duhul Sfânt, care să locuiască în tine.”Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm.Dar însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.”(Romani 8:26) Este vorba de Duhul, care împreună cu duhul nostru renăscut adeverește că suntem copiii lui Dumnezeu. (Romani 8.16)
Domnul Isus ne-a descoperit că duhul este acela care dă viață, carnea fără duh nu folosește la nimic. Duhul scris cu majusculă desemnează Duhul lui Dumnezeu, iar cel scris cu lieră mică desemnează duhul omului.Fiindcă cuvintele Domnului Isus sunt duh și viață, aceste cuvinte sunt prielnice ca să hrănească omul nostru lăuntric, adică duhul nostru. Credința creștinului care zilnic se hrănește cu Evanghelia niciodată nu se împuținează, mai ales dacă pune și în practică cele reținute.
Duhul lui Dumnezeu avuse un rol important în zidirea lui Adam, primul om. Elohim (Dumnezeul Triunic), care făcuse cerurile și pământul, făcuse și o statuie din pământ roșu, după chipul și asemănarea sa, apoi i-a suflat în nări suflare de viață, și astfel omul a devenit un suflet viu, adică o ființă vie. (Genesa 1:1,27; Genesa 2:7)Suflarea de viață care vine de la Dumnezeu mai poartă și numele de Duh. Suflarea de viață a transformt materia amorfă în materie vie. Trupul cu reflexii cerești, zidit de Dumnezeu, a căpătat o viață proprie cu stabilirea în el a Duhului divin. Astfel omul se compune din duh, suflet și trup.(1Tes.5:23) Și astfel Adam, strămoșul nostru, se consideră drept fiul lui Yahweh. (Luca 3:38) Omul este în esență un duh ceresc ,închis într-o cușcă de argilă; este fiul muritor al unui Tată nemuritor, insă cu perspectiva, în Hristos, de a redeveni nemuritor.
Viața trupului de argilă se datorează așadar duhului de viață care locuiește în el. Iar când duhul, cu toată experiența sa sufletească, se întoarce la Dumnezeu, trupul de argilă își pierde viața biologică, moare. Deoarece viața pământeană trece uimitor de repede, este bine ca omul să-și amintească încă din tinerețe de Făcătorul lui, care îl iartă de păcate și-l primește în casă Lui, în numele și pentru meritele Fiului său neprihănit, Hristos Domnul, care ne-a răscumpărat din păcat și din moarte cu preț de sânge curat și nevinovat.
Duhul lui Dumnezeu se află în conflict du duhul șui Satan, răspândit pe tot Pământul.Duhul lui Dumnezeu, care umple tot Universul, se regăsește și în cei ce se încred în învierea morților, în general, însă El se regăsește, în special, în cei ce se încred în învierea lui Hristos.(Romani 4:17-25) Duhul lui Satan se regăsește în oamenii înrobiți diferitelor păcate, în cei ce tăgăduiesc existența Creatorului, în cei ce practică orice formă de ezoterie, ghicitul în stele,horoscoapele, vrăjitoria, comunicarea cu morții.
Apostolul Ioan ne oferă o cheie pentru a testa pe cei ce vorbesc prin Duhul lui Dumnezeu. Aceștia recunoasc faptul că Hristosul, promis prin prooroci, a venit în trup omenesc. Iar cei ce au duhul lui Antihrist făcând parte din Treimea Rătăcită, din care mai face parte Satan și Proorocul Mincinos, neagă faptul că Hristos a venit în trup.
În încheiere, doresc să relatez o viziune a profetului Mica. (2Cronici18:14-21) Întrebat de împărații Ahab și Iosafat dacă vor avea succes în recucerirea cetății Ramot din Galaad,profetul Mica le răspunde printr-o viziune descurajatoare. Apoi le-a relatat taina culiselor acestei bătălii pe care împărații o aveau în vedere. Dumnezeu, așezat pe scaunul lui de domnie, întreabă toată oastea cerurilor ce trebuie făcut ca Ahab să se suie la Ramot din Galaad și să piară acolo.”Un duh a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului, și a zis:Eu îl voi amăgi. Domnul a zi:Cum? Voi ieși, a răspuns el,și voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui. Domnul a zis:Îl vei amăgi și vei izbuti; ieși și fă așa.”(2Cronici 18:20,21) Așadar toți proorocii lui Ahab au căzut în amăgirea adusă de un singur duh, care le-a inspirat proorocia . Ei zicea lui Ahab într-un ton: ”Suie-te, și Dumnezeu o va da în mâinile împăratului.”(2Cronici 18:5) Ahab murise în timpul bătăliei, lovit de o săgeată între încheieturile armăturii.
Când vorbim de duhuri, înțelegem de obicei duhurile necurate din familia lui Satan. Aceste duhuri sunt specializate în demolarea duhului și sufletului și trupului uman. Atributele ce se leagă de termenul ”duh” indică această specializare. Biblia amintește de ”duhul de adormire”(Isaia 28:10),”duhul de curvie”(Osea 4:12), ”duhul de răzvrătire (Deuteronom 31:27),”duhul de ceartă”(Filipeni 1:15),”duhul de frică” (2 Tim. 1:7), ”duhul de rătăcire”(1Ioan 4:7),„duhul de gelozie”(Numeri 5:14,30),duhul de muțenie și duhul de orbire (Matei 12:22), duhul de surzenie (Marcu 9:25-39)De fapt toate bolile se datorează unor duhuri ce locuiesc în corpul omenesc, datorită păcatului. Isus a venit va să ne elbereze de ele. (Luca 4:18)
”Duhul”, scris cu majusculă, desemnează totdeauna Duhul lui Dumnezeu, care ne călăuzește în tot adevărul Cuvântului Evangheliei. (Ioan 16:13) El înspiră și vorbirea ucenicilor lui Isus. Pe lângă Duhul Lui, Dumnezeu lucrează și prin ingerii rămași credincioși. Aceștia sunt niște ”duhuri slujitoare, trimise să împlinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea.”(Evrei 1:14)
Sighisoara, 24 decembrie 2015 Székely Carol
