Dacă la Cuvânt trebuie să stăruim asupra lui la timp și nelatimp (2 Timotei 4:2), în ceea ce privește rugăciunea avem o singură poruncă cu privire la încadrarea în timp a ei: Rugaţi-vă neîncetat. (1 Tesaloniceni 5:17). Deci, orice afirmație:“Frate/soră, roagă-te la timp și nelatimp”, este greșită, nu are suport biblic.
Ne rugăm, ne rugăm, dar cum? În ce poziție? Contează poziția?
Nu o dată mi-am ridicat din șezut prietenii care se pregăteau să înceapă o rugăciune de binecuvântare asupra mâncării.. Oare are importanță poziția în care comunici cu Dumnezeu? În mod sigur, DA!.
Uitați câteva poziții în rugăciune luate de oameni conform Bibliei.
1) În genunchi – Reprezintă smerenia, pocăința omului, respectul față de cineva mai mare ca el.
Cazuri:
Vechiul Testament:
a) 7000 bărbați care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal (1 Împărați 19:18)
b) Rugăciunea lui Solomon la inaugurarea Templului, s-a așezat în genunchi în fața întregii adunări (2 Cronici 6:13)
c) Rugăciunea lui Daniel – Se roagă imediat după ce află ca este ilegal să se roage! “de trei ori pe zi îngenunchea” (Daniel 6:10) etc..
Nu uităm:
I) “orice genunchi se va pleca” înaintea Domnului (Isaia 45:23) – Nu vrei azi, o să se întâmple cel puțin odată!
II) “veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru” (Psalmul 95:6) – Închinarea și smerenia este deplină când genunchii sunt plecați
III) “mi-au slăbit genunchii de post” (Psalmul 109:24) – Ziua postului cu rugăciune pe genunchi este o jertfă primită de Dumnezeu
IV) “genunchii i s-au izbit unul de altul” – (Daniel 5:6) – Nu respecți pe Dumnezeu prin rugăciunea pe genunchi, s-ar putea ca El să-ți atingă genunchii!
Noul Testament:
a) Domnul Isus – “a îngenuncheat și a început să se roage” – Modelul desăvârșit, îngenuncheat înaintea Tatălui. (Luca 22:41)
b) Ștefan moare în genunchi - “a îngenuncheat” – Ultimele momente din viața unui diacon. (Fapte 7:60)
c) Petru se roagă în genunchi pentru învierea lui Tabita – “a îngenuncheat și s-a rugat” – Înainte de o înviere există genunchi plecați (Fapte 9:40)
Nu uităm:
I) Există îngenuncheri false; din obișnuință, ironice
II) Îngenuncheri dureroase
- “a căzut în genunchi” (Matei 17:14) – Tatăl lunaticului – Atunci când există o durere în inimă, o dorință
“s-a aruncat în genunchi” (Marcu 1:40) – Un lepros – Lepra nu l-a împiedicat să se arunce direct în genunchi. (Când ești păcătos, trebuie să te arunci direct în rugăciune, să nu ții cont de durerea rușinii păcatului)
III) Genunchii Domnului Isus
- “S-a aruncat la genunchii lui Isus” (Luca 5:8) – Petru – Se aruncă la genunchii lui Isus (Noi trebuie să ne aruncăm la genunchii Mijlocitorului)
IV) Îngenuncheri la despărțire
- “a îngenuncheat și s-a rugat cu ei toți” (Fapte 20:36) – Pavel – Își pleacă genunchii (nu privirea) în rugăciune când se desparte de frați
V) Îngenuncheri indiferent de loc
- “am îngenuncheat pe mal și ne-am rugat” (Fapte 21:5) – Genunchii s-au plecat și în nisip, genunchi murdari dar binecuvântați!
Sfat:
“Întăriți-vă, dar, mâinile obosite și genunchii slăbănogiți” (Evrei 12:12) – Întăriți-vă mâinile curate care trebuie să stea ridicate (1 Timotei 2:8) în rugăciune pe genunchi! Genunchii se întăresc pe genunchi, nu în picioare.
2) În picioare – Rugăciunea iertării, primită de la Domnul Isus.
Definiție: Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. – (Marcu 11:25)
Această rugăciune are două șanțuri (ca orice drum bun)
- Șanțul din stânga – Cei care au căzut de pe drum în acest șanț, critică rugăciunea în picioare. Ei nu se roagă niciodată în picioare, ci doar plecați pe genunchi, sub pretextul umilinței. Mai înguști ca Domnul Isus, mai “smeriți” ca El. Această învățătură este pornită de obicei de la o încredințare; apare foarte des în bisericile mai mici, diferă de la încredințare la încredințare.
- Șanțul din dreapta – Cei care au căzut de pe drum în acest șanț, critică rugăciunea pe genunchi. Ei se roagă numai în picioare sub pretextul multor rugăciuni în diferite momente, critică pe cei ce se roagă pe genunchi, și îi acuză de o falsă smerenie. Susțin că astfel de fiecare dată când se roagă, ei iartă “automat” pe semenii lor. Acestă învățătură este mai modernă, folosită foarte des în bisericile numeroase, sau în cele libertine
Drumul bun (mijlocul cărărilor neprihănirii – Proverbe 8:20)
Domnul Isus când vorbește despre rugăciunea în picioare, subliniază mai multe lucruri:
- Există o falsă rugăciune în picioare – Fățarnicii se rugau în picioare cu scopul să fie văzuți de oameni (Matei 6:5) (în genunchi nu atrăgeau atenția celor din jur). Ei se rugau nu numai în sinagogă, dar chiar și la colțul ulițelor. La ei nu intervenea rușinea de a se ruga în public, ci mândria de a fi văzuți. Așezarea? Colțul ulițelor, locul de intersecție, locul populat. Rugăciuni lungi, cu speranța să fie auziți de oameni.
- Domnul Isus nu desființează rugăciunea pe genunchi – Hristos Isus era prieten noaptea cu muntele și rugăciunea. Pe Muntele Măslinilor, Biblia amintește două poziții de rugăciune a Domnului Isus: 1) Pe genunchi (Luca 22:41) 2) Cu fața la pământ (Matei 26:39). Isus nu ține cont de confort (noi de multe ori așezăm ceva jos să nu ne murdărim hainele), și nu se roagă în picioare să ierte pe Iuda. Nu avea nevoie.
- Domnul Isus subliniază iertarea care trebuie acordată – Când un om se ridică in picioare, acest gest reprezintă o acțiune. Este o poziție firească pentru cei ce doresc să facă ceva. Un om când se ridică în picioare face o alegere. (Ori pleacă undeva, ori ține un discurs, ori arată respect cuiva, ori lucrează etc) De obicei, acuzațiile se fac din picioare. (Exemplu: Deducem că cei ce împroșcau cu pietre pe Pavel stăteau în picioare, nu în șezut sau altă poziție). Când ne rugăm stând în picioare noi trebuie să iertăm orice avem împotriva altcuiva, să ne eliberăm inima de neiertare. Este mai greu să ierți pe cineva stând în picioare decât când stai în genunchi. Cred că acest lucru voia să sublinieze Domnul Isus.
Cazuri:
Vechiul Testament:
a) Tot Iuda să în picioare în rugăciune (prunci, neveste, fii – 2 Cronici 20:13) cerând izbăvire de la Dumnezeu – Numai după ce Dumnezeu răspunde prin prorocul Iahaziel s-au aruncat cu fața la pământ să se închine Domnului, și chiar apoi au lăudat pe Domnul.
b) Iov (Iov 30:20) – Iov s-a ridicat în timpul rugăciunii în picioare “să fie văzut de Domnul”
c) Şadrac, Meşac şi Abed-Nego (Daniel 3:6) – Ei rămân în picioare. Gestul lor reprezintă o singură închinare, unui singur Dumnezeu.
Noul Testament:
a) Porunca Domnului Isus (Marcu 11:25) – Subliniează că există și acest fel de rugăciune în picioare, dar care trebuie să îndeplinească alte condiții față de cele practicate de farisei (Luca 18:11)
b) Omul din Macedonia (Fapte 16:9) – Chiar simbolic, în visul lui Pavel, acel macedonian stătea în picioare în momentul rugăminții făcute.
c) Rugăciunea fariseilor/fățarnicilor (Luca 18:11) – Ei nu-și plecau genunchii nici pe ulițe, nici în sinagogă. Ei au murit, duhul lor trăiește și însuflețește multe încredințări.
Sfat:
(Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă. 1 Corinteni 10:12)
Rugăciunea în picioare nu are rolul de a masca un confort enoriașilor în timpul slujbelor religioase, ci de a oferi respect lui Dumnezeu și iertare oamenilor.
3) Cu fața la pământ
Verset: Iosafat s-a plecat cu faţa la pământ, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui.( 2 Cronici 20:18)
Despre: Poziția cea mai puțin practicată astăzi în comparație cu timpurile biblice, rugăciunea cu fața la pământ reprezintă respect, recunoștință, închinare totală înaintea lui Dumnezeu.
În această poziție, încadrăm:
I) Poziția în genunchi cu fața la pământ (1 Samuel 24:8)
II) Poziția culcat orizontal (pe burtă) cu fața la pământ (Daniel 8:18)
Cazuri:
Vechiul Testament:
a) Toată adunarea din Israel își pleacă fața la pământ pe pardoseală (2 Cronici 7:3) – Nu există scuză pentru cei care nu au covoare în biserici, ei își pot pleca și genunchii sau măcar fața la pământ înaintea Domnului. (N. Moldoveanu cântă “Sfânt cuptor al suferinței” cu burta pe beton în închisoare)
b) Moise stă 40 de zile cu fața la pământ înaintea Domnului (Deuteronomul 9:18) fără să mănânce și fără să bea – Nu pentru el, ci pentru poporul care păcătuise. De notat că aceste 40 de zile de post au fost continuarea ceorlalte 40 de pe munte; total 80 de zile de post. (Daniel stă leșinat câteva zile cu fața la pământ)
c) Ca un semn de iertare (Geneza 33:3) – Iacov s-a aruncat cu faţa la pământ de şapte ori înaintea lui Esau până s-a apropiat de el. Solomon subliniază acest gest în Proverbe 6:3
d) Sanherib – Rugăciunea spre un alt dumnezeu (Isaia 37:38) – “pe când stătea cu faţa la pământ rugându-se în casa lui Nisroc, dumnezeul său” – este ucis de copiii săi. Sfârșit tragic pentru o rugăciune tragică.
e) Închinare forțată (Daniel 3:5) – “să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar.”. Această închinare forțată din această poziție, nu este îngăduită de Dumnezeu. Orice închinare forțată nu slăvește pe Dumnezeu, ci pe altcineva.
Noul Testament:
a) Magii se închină lui Isus (Matei 2:11) cu fața la pământ, deși Acesta era prunc!. Așa trebuie să facem și noi, să ne închinăm Lui, chiar daca nu primim de la El nici un semn, El este viu în veci!
b) Dorința întunecată a celui rău (Matei 4:9) ca Isus să se arunce cu fața la pământ să se închine lui. Dorința de a distruge trinitatea și a forma o împărăție pe pământ. Dorință veche începută în Ezechiel 28, Geneza 3:5.
c) Isus cade cu fața la pământ (Matei 26:39) în rugăciunea cu Tatăl – El, recunoaște pe Dumnezeu ca Tată.
d) Bătrânii și cele patru făpturi vii se aruncă cu fețele la pământ înaintea Domnului în Cer (Apocalipsa 7:11) – Această practică o găsim și în Cer nu numai pe pământ.
Sfat: Să ne ferim să ne închinăm oamenilor!
De multe ori, respectul bun al nostru poate deveni exagerat și astfel destinația se schimbă; Dumnezeu este înlocuit cu un om.
Cazuri: Corneliu < Petru (Fapte 10:26), Ioan < Îngerul (Apocalipsa 22:8-9)
Și dacă cumva am primit (fără voie, neprevăzut) slava Domnului pe numele nostru, să ne grăbim să o trimitem mai sus de noi, la Dumnezeu. Cât mai repede.
4) În pat, culcat
La prima vedere, mult prea comodă. (Aproape de fiecare dată prima vedere este cea firească). Apoi, cercetând scripturile putem observa că oamenii lui Dumnezeu au avut părtășie cu El în așternut, chiar dacă erau mici (1 Samuel 3:4), bolnavi (Isaia 38:2) sau au dorința de a comunica cu El neîncetat (Psalmul 4:4)
Nu uităm, Dumnezeu vorbește omului prin vedenii de noapte (Iov 33:15) iar omul trebuie să se roage lui Dumnezeu chiar și în pat. Dupa ce și-a terminat “rugăciunea de la sfârșitul zilei, pe genunchi, lângă pat”, părtășia și rugăciunea (de multe ori în gând) continuă și în poziția culcat.
Aici intervin câteva tipuri de rugăciuni:
a) Rugăciunea de noapte(în timpul nopții) (1 Samuel 3:3) – Culcat -Această rugăciune este grea (fizic), deoarece intervine lupta cu somnul. De obicei este o rugăciune de aducere aminte (Psalmul 77:6), omul își aduce aminte de ziua care a trecut și cugetă la Domnul chiar și noaptea (Psalmul 1:2). Un ceas noaptea în rugăciune (Matei 26:40) poate face cât o zi de post. Renunțarea la odihna care oarecum i se cuvine omului în favoarea părtășiei cu Dumnezeu are efect benefic creșterii omului duhovnicesc. Samuel vorbește cu Dumnezeu culcat fiind (1 Samuel 3:3) dar vedem că deși Eli stătea culcat la locul lui (1 Samuel 3:2), Dumnezeu nu vorbește cu el. Nu poziția este pe primul loc aici, ci inima. Dar, contează și poziția. Samuel era copil, putea noaptea să fugă din Sfânta Sfintelor (1 Împărați 8:6) de unde dormea și să se joace noaptea. El nu face așa, rămâne credincios și atunci când nu-l vede “nimeni” (1 Tesaloniceni 5:17). Rugăciunea poate însemna și comunicarea cu Dumnezeu.
b) Rugăciunea bolnavului – Cu fața la perete (2 Împărați 20:2/Isaia 38:2 – Capitole aproape identice din Biblie) – Datorită bolii, cel în suferință nu se poate ruga în altă poziție decât culcat, el “își întoarce fața la perete” – întoarce privirea de la oameni și privește spre ceea ce oamenii numesc zid. Atunci intervine Dumnezeu. (Rugăciunea celui ce nu poate să se închine decât în pat – 1 Împărați 1:47)
5) Rugăciunea stând jos (Ezechiel 8:1) – Dumnezeu se revelează în timp ce profetul stă jos. Contează și când stai jos înaintea Domnului (Psalmul 139:2). Domnul Isus vorbea de multe ori norodului în timp ce ședea jos (Luca 4:20, Matei 5:1 etc). Ucenicii Lui i-au urmat exemplu (Fapte 16:13). Dar nu s-a format o regulă a poziției (Ioan 7:37, Fapte 17:22). Din Cuvânt reies anumite cazuri când oamenii lui Dumnezeu s-au rugat/au comunicat cu Dumnezeu în poziția șezând. Amintim cazul lui Ezra (Ezra 9:3-4) din Vechiul Testament și cazul celor 2 profeți în temniță care se rugau și cântau (Fapte 16:25)
Aici încadrăm și rugăciunea lui Ilie
- Rugăciunea cu fața între genunchi (1 Împărați 18:42) – O poziție cam nefirească pentru Ilie, totuși cu succes în rugăciune. Să oprești ploaia te rogi odată, să aduci ploaie te rogi de 7 ori; iar uneori într-o poziție nefirească pentru cei din jurul tău. (Să oprești bucuria e de ajuns să faci o singură rugăciune de formă, sau deloc. Ca să vină bucuria (ploaia) peste adunare este nevoie uneori chiar de 7 rugăciuni din poziții incomode). Fața prinsă între genunchi – Așa ar trebui să arate fețele slujitorilor lui Dumnezeu: Prinse în rugăciune!
6) Rugăciunea cu mâinile ridicate – (Vreau, dar, ca bărbaţii să se roage în orice loc şi să ridice spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli. – 1 Timotei 2:8). Acest gest de ridicare a mâinilor care a pornit de la Moise (Exod 9:29) sau în timpul biruinței poporului Israel (Exodul 17:12). Este practicat apoi și de întregul popor (Neemia 8:6) iar într-un final și de Domnul Isus (Luca 24:50). Este scris să ridicăm mâinile (Psalmul 134:2) și acest lucru îl poate face oricine în timpul rugăciunii, nu doar bărbații (Neemia 8:6).
Mâinile se ridică în timpul rugăciunii nu la comandă. (Psalmul 77:2) Casa Domnului nu este o casă de dans unde toți oamenii fac același lucru într-o sincronizare perfectă, ci Casa Domnului este o casă de rugăciune (Isaia 55:6) unde mâinile credincioșilor se ridică spre Dumnezeu conduse de o putere divină și nu un sentiment omenesc. Te voi binecuvânta, dar, toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. (Psalmul 63:4)
7) Rugăciunea cu ochii închiși – (Proverbe 30:13) – Cea mai des practicată poziție de rugăciune, cea cu ochii închiși. Ochii se închid și când te rogi în picioare, și când ești pe genunchi (etc). Totuși suportul biblic pentru “ochi închiși” este mai puțin. Dumnezeu este de acord și cu rugăciunea cu ochii deschiși dar și cu cea cu ochii închiși.
Cele 2 șanțuri:
- Șanțul din dreapta – Sunt acei oameni care se roagă numai cu ochii închiși, ei nu admit o rugăciune care să fie cu ochii deschiși. Ei spun că păcatul a intrat în lume în momentul ce le-au fost deschiși ochii lui Adam și Eva (Geneza 3:7), deci noi trebuie să ne rugăm mereu cu ochii închiși. Sub pretextul bun căci poți fi conturbat în timpul rugăciunii de lucrurile care le vezi daca ai avea ochii deschiși, spun că acesta este singurul mod.
- Șanțul din stânga – De obicei sunt cei care sunt hrăniți de altcineva, nu se hrănesc ei singuri din Cuvânt. Ei iau învățăturile și cunoștința aceasta că nu este scris să ne rugăm cu ochii închiși, deci în timpul rugăciunilor ei țin ochii deschiși. Simbolizează chiar concentrarea care trebuie să o ai la rugăciune “să prinzi firul de legătură cu Domnul” cu șofatul; nu ai cum să conduci concentrat cu ochii închiși. Iau exemplul din Psalmul 69:3 în timp ce strigă spre Dumnezeu, ei au ochii deschiși.
Mijlocul cărării: Este bine de notat căci Domnul Isus, s-a rugat ridicându-și ochii spre cer (Matei 14:19, Marcu 7:34, Ioan 17:1). De fapt, chiar mintea lui Nebucadnețar i-a venit înapoi după ce și-a ridicat ochii spre cer (Daniel 4:34). Dumnezeu ne îndeamnă să ridicăm ochii să privim și creația Domnului (Isaia 40:26). Totuși ținem cont și de cei care se roagă în adunări, care în timpul rugăciunii “aprind farurile” și rostesc o rugăciune de pe buze, deoarece mintea lor este la ce au văzut.
Nu uităm căci este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus.(Proverbe 30:13). Cei care nu închid ochii la rugăciune niciodată, pot fi trufași conform acestui verset.
Concluzie: Dumnezeu dorește ca în timp ce vorbim cu El, tot trupul nostru și mintea să fie îndreptată spre El. Domnul Isus și-a ridicat ochii spre Tatăl pentru a demonstra locația Lui, dar și dependența de El, concentrația totală față de El în timpul rugăciunii. Noi când ne rugăm Tatăl nostru, nu se cuvinte să privim în jos ca un pipirig (Isaia 58:5) ci să ne ridicăm ochii (închiși sau deschiși) spre Tata (aici ținem și de rugăciunea cu fața la pământ, deși este bună și bine de practicat, ea nu se încadrează aici).
Sfat: Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.(Psalmul 34:5)
Pe scurt, poziții în rugăciune:
1) În genunchi (Luca 22:41)
2) În picioare (Marcu 11:25)
3) Cu fața la pământ (2 Cronici 20:18)
4) În pat, culcat (Psalmul 4:4)
5) Cu fața la perete (Isaia 38:2)
6) Stând jos (Fapte 16:25)
7) Cu fața între genunchi (1 Împărați 18:42)
8) Cu mâinile ridicate (1 Timotei 2:8)
9) Cu ochii închiși (Proverbe 30:13)
