Multi dintre noi, marturisesc că si eu ma includ in aceasta categorie, spunem ca lumea nu a fost niciodata asa de stricata cum e azi. Insa afirmatia mea se bazeaza doar pe ce pot eu sa observ din modul in care s-a schimbat lumea in anii pe care i-am trait pana acum, afirmatia mea se rezuma doar la ce am trait eu, pentru ca filtrez totul prin sentimentele si gandirea mea. Desi stiu din surse istorice ca au mai fost perioade intunecate din punct de vedere spiritual in decursul istoriei, pentru ca nu le-am trait, nu pot sa afirm cat de greu a fost, dar probabil cei care le-au trait, daca ar fi azi in viata ar spune ca au fost vremuri stricate.
Noi ca oameni avem unii mai mult altii mai putin tendinta de a exagera lucrurile, nu stiu de ce, dar probabil ca sa ne scuzam. Ceea ce ma intriga in ultima vreme este modul in care vad ca se incearca controlul indvizilor. Nu mai poti face anumite lucruri daca nu demonstrezi ca detii un anume certificat, ni se restrang libertatile. Astfel devenim foarte agitati, strigam in gura mare sau doar in anumite cercuri ca nu e corect ce se intampla, si da, asa este, dar oamenii au fost controlati de multe ori in istorie. Dorinta unora de a se ridica asupra altora nu este noua, e tot atat de veche ca si istoria umanitatii. A existat perioada comunismului in care omul nu avea voie sa spuna ce crede ci trebuia sa afirme ce se dicta de la centru, era tot o forma de control, si cumva mult mai aspra fata de ce traim noi azi. De asemenea imperiul roman s-a ridicat prin controlarea si asuprirea altor popoare, iar exemplele ar putea continua.
Intrebarea care trebuie sa mi-o pun eu este urmatoarea: in fata unei lumi care vrea sa controleze totul in ceea ce priveste persoana mea, eu ce trebuie sa fac?
Da lumea vrea să controleze cât de mult poate cu privire la persoana mea, vrea să știe ce cumpăr, vrea să știe ce îmi place și ce nu, vrea să sție cu cine sunt prieten și cu cine nu, chiar îmi sugerează cu cine să fie prieten. Și vreau să fac aici o mică paranteză, întradevăr toate programele de social media sunt gândite într-un fel anume ca să ne facă un profil, să vadă care ne sunt prietenii, care ne sunt afinitățile, chiar să ne sugereze un prieten nou: recent a trebuit să îmi salvez în telefon nr. de tel al unei persoane ca să pot lua legătura cu ea pentru a rezolva o situatie relativ minora; am rezolvat situația dar de cand am nr. persoanei respective in agenda telefonica imi apare pe Facebook la persoane posibile pe care le stiu si imi sugereaza sa il adaug ca prieten. Asta imi demonstreaza ca informatiile sunt intreconectate intr-un mod in care noi nici nu ne gandim, insa cu toate acestea ele nu imi pot influenta comportamentul decat daca vreau eu, persoana respectiva chiar daca mi se sugereaza sa il adaug in lista de prieteni, si chiar daca o fac, el nu imi devine prieten in adevaratul sens decat in momentul in care eu singur decid sa-i destainui unele lucruri din viata mea personala. De asemenea, chiar daca prin intermediul tehnologiei marile lanturi de magazine stiu tot ce cumperi, ele incearca sa te influenteze intr-o directie sau alta, insa decizia de a cumpara sau nu tot a ta este in ultima instanta. Si daca afla ce imi place, care sunt lucrurile pe care pun valoare si pe care nu, nu e asa o mare tragedie, ele denota ce fel de om sunt, nu pot sa ma influenteze sa ma droghez sau ma uit la site-uri deocheate decat daca vreau eu, decizia este a mea. Cati dintre voi aveti telefon mobil? Din momentul in care ne-am cumparat asa ceva am cedat o parte din informatiile despre noi; si ce daca stiu totul despre mine, nu am nimic de ascuns, foarte bine, pot si altii sa vada ca sunt copil de Dumnezeu, ca ma silesc sa implinesc Cuvantul, ca imi iubesc familia, pot sa vada asta, nu am nimic de ascuns.
Ceea ce mi se pare mie ca este mai rau e faptul ca ne temem sa nu ne fie luate anumite drepturi cetatenesti cand in realitate se incearca sa ni se imprime in minte ca defapt raul nu este chiar asa cum l-a definit Dumnezeu, ca defapt cei cu alte orientari sexuale nu sunt in pacat (e doar o mutatie genetica in corpul lor) si daca nu sunt in pacat atunci nu mai trebuie sa ne rugam pentru ei; ca omul nu este rau prin natura lui ci doar face alegeri gresite care au anumite consecinte – daca asa stau lucrurile atunci nu mai este nevoie de jertfa lui Hristos pt salvarea mea ci doar de un set de invataturi morale pe care sa le implinesc; ca defapt pt ca noi suntem creatia lui Dumnezeu suntem mici Dumnezei – atat ii trebuie omului sa i se spuna ca poate face ce vrea, oricum asta a cautat omul totdeauna, sa fie independent si nu dependent de Dumnezeu. Cum credeti ca a ajuns Europa de Vest de la a fi centrul Crestinismului la ateism? Cand consideri ca omul nu mai este pacatos nu mai trebuie sa mergi la biserica ca sa asculti Cuvantul si sa te curatesti, asa ca nu mai ai nevoie de biserici si le poti transforma in muzee, sedii de firme sau orice altceva.
Nu are rost sa propagam mesajele cu privire la noua ordine mondiala, ca si cand aceste lucruri ne iau prin surprindere, nu este nimic nou, este acelasi print al intunericului care incearca sa prinda cat mai multi oameni, la fel cum a facut-o de atatea ori in decursul istoriei. Sa fim seriosi, despre toate acestea ni s-au spus dinainte ca se vor intampla, cum credeti ca va apare pe scena istoriei Anticrist daca nu prin globalizare si preluarea puterii totale folosindu-se tocmai de aceasta centralizare ce se intampla la nivel global (OMS, Banca Mondiala, etc.) si mai ales inceputul unei religii universale (crislam). Noi nu ne putem impotrivi cursului istoriei stabilit de Dumnezeu, putem doar sa ne pregatim, si acesta este si rolul avertismentelor din Cuvant.
Daca ne uitam in Biblie gasim exemple de oameni care au trait in vremuri de stramtorare, oameni care nu au mai fost liberi, si uitandu-ne la ei putem invata cateva principii care sa ne ajute in trairea de zi cu zi. Cartea profetului Daniel este o carte care in prima jumatate prezinta istoria poporului evreu, si viata lor in exilul (in robie) din Babilon. Detaliile cu privire la modul in care au fost dusi in robie de Nebucadnetar le gasim in 2 Imparati 24:14-16 “A dus in robie tot Ierusalimul, toate capeteniile si toti oamenii viteji, in numar de zece mii, cu toti teslarii si fierarii: n-a mai ramas decat poporul sarac al tarii. A stramutat pe Ioiachin la Babilon; si a dus robi din Ierusalim la Babilon, pe mama imparatului, pe nevestele imparatului si pe dregatorii lui si pe mai marii tarii, pe toti razboinicii, in numar de sapte mii, si pe teslari si fierari, in numar de o mie, toti numai oameni viteji si buni pentru razboi. Imparatul Babilonului i-a luat robi in Babilon.” Imperiul Babilonian, alaturi de cel Asirian si Egiptean era unul din cele mai mari imperii ale perioadei respective. Ce credeti ca faceau cei dusi in robie, dregatorii, razboinicii, teslarii si fierarii? Credeti ca acolo in Babilon faceau ce vroiau ei? O nu, faceau ce le spuneau haldeii: dregatorii ajutau la conducarea imperiului dupa cum li se dicta de catre imparat; razboinicii luptau in batalii pt imparatul Babilonului si de obicei prinsii de razboi erau cei care stateau in prima linie intr-o lupta, iar teslarii (dulgheri) si fierarii faceau arme de razboi pentru armata imparatului.
Apasarea de care avea parte poporul era una mare: Pe malurile raurilor Babilonului sedeam jos si plangeam, cand ne aduceam aminte de Sion. In salciile din tinutul acela ne atarnaseram harpele. Caci acolo, biruitorii nostri ne cereau cantari, si asupritorii nostri ne cereau bucurie, zicand: "Cantati-ne cateva din cantarile Sionului!" - Cum sa cantam noi cantarile Domnului pe un pamant strain? (Psalmul 137:1-4)
Atmosfera in poporul Domnului nu era deloc una de bucurie: Iata ca ei zic: "Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nadejdea; suntem pierduti!" (Ezechiel 37:11)
In mijlocul acestor framantari erau patru tineri care stateau in picioare din punct de vedere spiritual, Daniel, Hanania, Misael si Azaria. Desi erau robi si trebuiau sa faca ceea ce le spunea imparatul, le era luata practic libertatea cetateneasca, cu toate acestea ce nu au putut sa le ia a fost credinta. Chiar daca nu aveau voie sa faca decat ceea ce le era impus de altcineva, cu toate acestea inchinarea la singurul Dumnezeu adevarat nu le-a putut fi luata.
Vorbim de credinta, dar cum ar trebui sa se manifeste aceasta in noi, care sunt lucrurile care ar trebui sa imi demonstreze ata mie cat si celor din jur ca imi traiesc credinta?
1. Nu lasa principiile lumii sa invadeze spatiul destinat pentru Dumnezeu
Cei patru tineri au ales sa nu manance din bucatele imparatului. Prima intrebare care poate sa ne apara in gand este urmatoarea: ce era rau in a manca din bucatele imparatului? ca erau doar mancaruri alese, nu vroiau sa-i otraveasca. Evreii avea voie sa mance doar anumite tipuri de carne, si la masa imparatului erau multe din tipurile de carne interzise, iar pe langa aceasta in unele credinte din vremea respectiva mancarurile de la masa imparatului erau prima data jertfite pentru idolii carora se inchinau. Cei patru nu au lasat ca principiile lumii din vremea aceea sa intervina intre ei si Dumnezeu.
2. Nu lasa pe altii sa iti impuna cui sa i te inchini
Atat cei trei prieteni cat si Daniel au avut de trecut prin testul renuntarii sau nu la Dumnezeu. Fiecare din ei a fost constrans, in circumstante diferite, sa isi plece genunchiul in fata unui idol, dar au ales sa ramana tari in credinta lor, iar Dumnezeu le-a rasplatit credinciosia izbavindu-i din cuptorul de foc si din gheara leilor. In vremea respectiva inchinarea la alti dumnezei era evidenta pentru ca erau o multime de zeitati, insa pentru ca Dumnezeu este un dumnezeu gelos l-a trimis pe Fiul Sau sa ne invete ca inchinarea este mai mult decat a-ti pleca genunchiul si a aduce jertfe pe altare straine, are de a face cu inchinarea inimii noastre: Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. (Matei 6:21), Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar." (Ioan 4:23-24) Hristos este un fin cunoscator al inimii omului, in fata lui totul este gol si descoperit, fiind gata de fiecare data sa puna degetul pe rana.
3. Pastreaza-ti incederea neclintita in Dumnezeu
Importanta ramanerii in credinta este covarsitoare pentru momentele de grea incercare. Daca nu ramai credincios, cand vin incercarile in viata nu mai stii in ce parte sa alergi, dar daca iti pastrezi credinta, cand incercarile vin stii ca nu poti sa te duci decat intr-un singur loc, in rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Iar in astfel de momente este important sa stii ca mai ai langa tine si pe altii care pot sa duca aceeasi batalie. Atunci Daniel a vorbit cu minte si cu judecata lui Arioc, capetenia strajerilor imparatului, care iesise sa omoare pe inteleptii Babilonului. A luat cuvantul si a zis lui Arioc, capitanul imparatului: "Pentru ce a dat imparatul o porunca atat de aspra?" Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. Si Daniel s-a dus la imparat si l-a rugat sa-i dea vreme ca sa dea imparatului talcuirea. Apoi Daniel s-a dus in casa lui si a spus despre lucrul acesta tovarasilor sai, Hanania, Misael si Azaria, rugandu-i sa ceara indurarea Dumnezeului cerurilor pentru aceasta taina, ca sa nu piara Daniel si tovarasii sai odata cu ceilalti intelepti ai Babilonului. Dupa aceea, i s-a descoperit lui Daniel taina intr-o vedenie in timpul noptii. Si Daniel a binecuvantat pe Dumnezeul cerurilor. (Daniel 2:14-19)
In vremuri ciudate, noi ca si urmasi ai lui Hristos nu trebuie sa ne lasam de credinta noastra, ci Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Evr.12:2)
