Fiecare din noi s-a aflat în situaţia de a lua o decizie importantă în care ştiam că avem nevoie de călăuzire divină pentru a lua decizia corectă. In definitiv, întreaga noastră viaţă este un set de decizii pe care le luăm în mod constant, însă din când în când ne aflăm în faţa unei decizii importante şi nu ştim ce să hotărâm, sau mai bine spus am vrea ca altcineva să ia decizia în locul nostru pentru că e prea greu, sunt prea multe variabile la care trebuie să ne gândim, deschizânduni-se în minte şirul interminabil de întrebări care încep cu dacă.... Şi interesant, Dumnezeu este gata să ne facă şi acest hatâr, de a decide El în locul nostru, deşi nu ar fi nevoit pentru că ne-a lăsat Cuvântul tocmai să ne ajute în luarea deciziilor din viaţa de zi cu zi, în el găsim principii pe care le putem aplica absolut tuturor tipurilor de decizii cu care ne confruntăm în întreaga noastră viaţă. Dar când El intervine şi ne dă răspuns la întrebările noastre, o face în termenii Săi nu în ai nostrii, ne expune voia Lui şi nu voia noastră, care de multe ori nu coincid. Diferenţa este dată de faptul că noi în momentul în care analizăm o situaţie suntem capabili să vedem doar puţine aspecte şi efecte ale deciziei în general pe termen scurt, pe când El care nu are azi şi mâine vede în ansamblu ştiind precis care este cea mai bună decizie pentru viitorul nostru pe termen lung. Şi acum stau şi mă întreb, în cine să am încredere, în capacitatea mea limitată de a analiza problemele sau în a Lui care vede cu mult mai departe decât văd eu?
În faţa unei decizii se aflau şi cei din vremea profetului Ieremia. Contextul era următorul: Ierusalimul a căzut în urma asedierii de către Nebucadneţar iar împăratul Ezechia împreună cu majoritatea poporului au fost duşi în Babilon; în ţară au rămas doar săracii din poporul Israel peste care Nebucadneţar l-a pus mai mare pe Ghedalia; acesta a fost omorât de o parte din israeliţi care dorea să nu se mai supună Babilonului ci să se răscoale, iar Nebucadneţar a pregătit o oaste care să se întoarcă în Israel pentru a potoli răscoala. În această situaţie israeliţii trebuiau să ia o decizie: fie se duc în Egipt căutând protecţie la faraon fie rămân în ţară să înfrunte oastea babiloniană (faţă de care nu aveau nici o şansă). Acum ei simt că au nevoie de călăuzire divină ca să ia o decizie, deşi trebuiau să-l întrebe pe Dumnezeu înainte de a-l omorâ pe Ghedalia şi a începe răscoala împotriva Babilonului pe care de fapt Dumnezeu l-a adus ca să-i cotropească pentru că nu au ascultat de poruncile Lui, şi s-au închinat unor zei străini. În căutarea călăuzirii divine ei se duc la singurul care putea să discute cu Dumnezeu, pentru că ei s-au înstrăinat prin toate lucrurile care le-au făcut împotriva legii, şi anume la prorocul Ieremia, măcar atât le-a rămas şi anume abilitatea de a-l identifica pe cel care putea să le spună voia lui Dumnezeu. În acea perioadă revelaţia divină opera în altă formă decât în zilele noastre, atunci poporul sau împăratul mergea la profet şi cereau răspuns, pe care îl primeau de la Dumnezeu prin glasul profetului. Dar noi azi cum putem să primim răspuns la frământările noastre? În primul şi primul rând ca să primeşti un răspuns trebuie să ai o relaţie vie cu Dumnezeu, nu doar un ritual bifat prin câteva practici pe care te-ai obişnuit să le faci, cum poţi solicita ajutor de la cineva care nu este prezent în viaţa ta pentru că nu l-ai lăsat tu? Dumnezeu se relevă întotdeauna prin Cuvântul Său, dar ca El să îţi poată răspunde trebuie să-l citeşti nu doar să deschizi Biblia la întâmplare când ai o problemă şi primul verset care îţi sare în ochi să te gândeşti că îţi vorbeşte Dumnezeu prin el. Biblia este o carte complexă în care Dumnezeu expune o multitudine de situaţii şi rezolvări ale acestora care de cele mai multe ori sunt descrise nu doar înt-un verset ci într-un capitol sau mai multe, din acestă cauză ea trebuie citită sistematic nu pe sărite câte un verset dintr-o carte, alte doua din altă carte şi tot aşa. Când cauţi un răspuns din partea lui Dumnezeu şi stai cu sinceritate aplecat asupra Sripturii să o studiezi nu doar să o lecturezi vei primi răspuns printr-un exemplu de oamenii care au avut aceeaşi frământare ca tine sau asemănătoare. In al treilea rând, noi azi beneficiem de un călăuzitor pe care Fiul ni l-a lăsat ca să nu fim singuri în luarea deciziilor, şi Duhul Sfânt vine şi ne şopteşte de fiecare dată voia lui Dumnezeu, noi trebuie să avem urechile deschise şi să luăm seama la şoapta lui.
Un principiu care reiese este faptul că Dumnezeu nu dă răspunsuri în secunda următoare. În cazul israeliţilor, Ieremia a mers înaintea Domnului şi a primit răspuns doar după zece zile. De cele mai multe ori când solicităm ajutor noi l-am dori imediat pentru că vedem problema noastră ca fiind stringentă însă răspunsul de cele mai multe ori îl primim mai târziu, uneori chiar după ani, şi avem tendinţa să ne răzvrătim pentru că nu am primit răspuns acum. Această aşteptare este benefică pentru că de cele mai multe ori o decizie luată în grabă este una dezastruoasă. Aşteptarea răspunsului din partea lui Dumnezeu ar trebui să fie un timp în care să analizăm problema cu calm şi înţelepciune astfel încât în momentul în care primim răspuns noi suntem în acelasi timp gata să îl primim pentru că inima noastră este pregătită.
Dar se ridică o problemă extrem de importantă pe care israeliţii nu au fost capabili să o gestioneze: Când a isprăvit Ieremia de spus întregului popor toate cuvintele Domnului Dumnezeului lor, toate cuvintele pe care-l însărcinase Domnul Dumnezeul lor să le spună, Azaria, fiul lui Hosea, Iohanan, fiul lui Careah, şi toti oamenii aceia îngâmfaţi au zis lui Ieremia: "Minţi! Nu Domnul Dumnezeul nostru te-a însărcinat să ne spui: "Nu vă duceţi în Egipt ca să locuiţi acolo pentru o vreme!" Ci Baruc, fiul lui Neriia, te aţâţă împotriva noastră, ca să ne dai în mâna haldeilor să ne omoare sau să ne ducă robi la Babilon!" Astfel, Iohanan, fiul lui Careah, toate căpeteniile oştilor şi tot poporul n-au ascultat de glasul Domnului, care le poruncea să rămână în ţara lui Iuda. Şi Iohanan, fiul lui Careah, şi toate căpeteniile oştilor au luat pe toate rămăşiţele lui Iuda, care, din împrăştiaţi cum erau printre toate neamurile, se întorseseră să locuiască în ţara lui Iuda.
Când primeşti răspuns eşti gata să îl accepţi, sau încerci să îţi găseşti scuze? Cei din vremea lui Ieremia nu au acceptat răspunsul din partea lui Dumnezeu, şi în neascultarea lor au plecat către Egipt unde mai apoi conform avertizărilor lui Dumnezeu au murit. Ce faci când voia lui Dumnezeu nu este aceeaşi cu voia ta, te supui sau te răzvrăteşti? Dar dacă nu vrei să asculţi de voia lui Dumnezeu, de ce ai mai cerut răspuns din partea Lui dacă oricum faci ce vrei tu? In astfel de situaţii mânia lui Dumnezeu este mult mai aspră, cu Dumnezeu nu stai la tocmeală, în cazul israeliţilor, El i-a dat lui Nebucadnetar mână liberă să invadeze Egiptul pedepsidu-i astfel atât pe israeliţi cât şi pe cei care i-au primit.
Ceea ce au încercat să facă de fapt israeliţii a fost să primească o aprobare din partea lui Dumnezeu pentru hotărârea lor. Când au mers în faţa lui Ieremia să ceară răspuns, în sinea lor deja alegerea era făcută, dar aveau nevoie de confirmarea divină. Practic ei încercau să potriveasca planul lor în planul lui Dumnezeu.
Dacă vrei să îl laşi pe Dumnezeu să decidă pentru tine trebuie să îţi înfrângi pornirile de a controla tu lucrurile, de a fi tu în centru. Dumnezeu trebuie să fie în centrul vieţii tale şi nu tu. Ajungem astfel la învăţătura Fiului care ne spune să nu ne îngrijoram ci să le lăsam toate în mâna Lui pentru că El este gata să poarte această povară a noastră de a decide pentru viaţa noastră "El suferinţele noastre le-a purtat" (Isaia 53:4), şi chiar dacă ne-am strădui noi foarte mult, ce putem face în afară de a ne îmbolnăvi trupul prin toate îngrijorările care le adunăm în viaţă? Este dovedit clinic că cei care se stresează, se îngrijorează când au de luat o decizie sunt predispuşi să facă cancer din cauza că trupul nostru prin intermediul gândurilor simte că este o problemă care trebuie rezolvată şi pentru rezolvarea ei va fi nevoie de multă energie astfel încât sunt create noi celule în corp pentru a genera energie, dar aceste celule când sunt prea multe acumulate într-un singur loc încep să se strice şi aşa apare cancerul; miza aşadar este la nivelul minţii noastre, iar El este gata sa ne ia şi această povară care ne poate îmbolnăvi atât trupeşte cât şi mental. SUNTEM GATA SĂ-L LĂSĂM PE EL SĂ DECIDĂ PENTRU VIAŢA NOASTRĂ?
