FAPTELE APOSTOLILOR 1:1-5. Prolog

FAPTELE APOSTOLILOR 1:1-5. Prolog

v. 1-2 „Teofile, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni, de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.”

cea dintâi carte a mea  gr. proton = prima;  logon (de la logos) = relatare, cuvânt, afirmație

am vorbit despre tot. Este de fapt un plural – panton = toate (lucrurile, acțiunile)

Să facă și să învețe. Importanța faptelor, acțiunilor care însoțesc învățătura. Acestea se împletesc. Nevoia de echilibru.

Ce a făcut Isus? Vindecări, eliberări, minuni, învieri din morți.

Ce trebuie să facem noi? Ce ni s-a dat de făcut.

Temele n-au fost întotdeauna la fel. În prima misiune i-a oprit să meargă la samariteni.

"Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor; ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.” Matei 10:5-6.

Aceasta era chemarea Lui: "Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel." Matei 15:24. (Context, femeia canaanită care-L solicită pe Isus pentru vindecarea fiicei ei).

S-a înălțat la cer. Diateza reflexivă din textul nostru (ver. D. Cornilescu) nu este conformă cu originalul. Timpul aorist, indicativ pasiv. Mai aproape ca sens: a fost ridicat la cer.

A dat poruncile Sale. Formă a verbului eneteilato. A porunci, a instrui, a da o comandă.

Toți apostolii (și toți ucenicii) primesc porunci de la Cel care i-a ales și i-a rânduit.  (asta pentru cine nu a aflat încă).

Și mai primesc de la mai marii lor în credință. (Dați exemple).

v. 3 „După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.”

Variantă proprie: „le-a adus multe dovezi că este viu după suferința Lui, li S-a arătat adesea, într-o perioadă de patruzeci de zile și a vorbit cu ei despre Împărăţia lui Dumnezeu.”

Di hemeron tesserakonta = timp de patruzeci de zile. Expresie consacrată pentru un timp suficient de lung.

Basileia tou theou = Împărăția lui Dumnezeu.

v. 4-5 Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, "pe care", le-a zis El, "aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt."

Pe când se afla cu ei. Preferabil: „într-una din aceste ocazii”.

De ce ar fi plecat ei din Ierusalim? Erau Galileeni. Li s-a poruncit să nu se grăbească spre casele lor, pentru că mai este ceva de făcut la Ierusalim. Tatăl le-a făcut o promisiune și Ierusalimul era locul unde urmau să o primească.

Botezul în apă, administrat de Ioan. Botezul în Duhul, administrat de Isus.

Ce știa Ioan despre această secvență?

Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: "Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine şi căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Luca 3:16.

mai multe la adresa: https://www.facebook.com/AtelierAgathe