OSEA – REFLECȚII PERSONALE CU SCOP DEVOȚIONAL

Cartea profetului Osea este cartea pe care noi o recunoastem ca fiind utila atunci cand trebuie sa oficiem slujbe de logodna. Avem texte specifice pentru aceasta si unul din aceste texte este tocmai din aceasta carte. As putea spune ca aceasta carte e precum o stire de ordin meteorologic pentru ca prin profetul Osea aflam vremea pe care Dumnezeu e pregatit s-o aduca pe cerul vietii poporului Sau. Diferenta intre ceea ce anunta meteorologii este ca ei anunta vremea probabila in timp ce Dumnezeu intotdeauna certitudini gata sa se implineasca. Asadar nu te indoi niciodata la intuneric de ceea ce ti-a spus Dumnezeu la lumina. Cuvantul lui Dumnezeu intotdeauna e sigur si adevarat, dupa cum spune si Mantuitorul: “Sfinteste-i prin Cuvantul Tau. Cuvantul Tau e adevarul.” Tot ce scrie in Cuvant e adevarat si vrednic de crezare.

Cap.1:1:”Cuvântul Domnului spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, împăraţii lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel.“

Privesc la acest verset si pot remarca constanta trairii langa Dumnezeu a profetului Osea. Pe tronul imparatiei imparatii se schimba dar Osea ramane acelasi, un om credincios si un om caruia Domnul inca ii poate vorbi. E necesar aici sa ridicam un semn de intrebare cu privire la trairile noastre. Suntem noi la fel de credinciosi Domnului? Auzim vocea Domnului vorbindu-ne?

Dumnezeu ii spune lui Osea sa isi ia o nevasta curva deoarece tara a curvit. Osea e chemat astfel sa guste din farfuria lui Dumnezeu si sa simta intr-un mod personal problema poporului Israel in relatia sa cu Domnul. Adevarurile spirituale trebuiesc acum zugravite intr-un mod practic. Lucraea lui Dumnezeu intotdeauna presupune acceptarea voii lui Dumnezeu in defavoarea dorintelor tale. Osea nu s-a casatorit cu cine a vrut el ci cu cine a zis Dumnezeu iar aici vedem pe linia profetului pretul slujirii.

• 3 El s-a dus şi a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zămislit şi i-a născut un fiu.
•  
• 4 Şi Domnul i-a zis: „Pune-i numele Izreel; căci, peste puţină vreme, voi pedepsi casa lui Iehu pentru sângele vărsat la Izreel şi voi pune capăt domniei lui peste casa lui Israel.
• 5 În ziua aceea, voi sfărâma arcul lui Israel în valea Izreel.”
• 6 Ea a zămislit din nou şi a născut o fată. Şi Domnul a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n-o voi mai ierta!

Dumnezeu vesteste judecata tocmai prin nasterea copiilor pe care ii are. Cand i se naste fetita Dumnezeu ii spune ca se va numi Lo-Ruhama sau cea fara indurare. Mesajul de aici e limpede: indurarea lui Dumnezeu este mare dar cu toate acestea are si o limita. Exista anumite interpretari care afirma ca V.T. este perioada asprimii iar N.T. perioada indurarii si a harului. Numarati insa in toata Scriptura cuvntele indurare, si veti observa ca in V.T. fata de N.T. apare de patru ori mai mult acest cuvant. Astfel Dumnezeu are indurare in vechiul legamant si are indurare in Noul Legamant, nimeni nu se indoieste de aceasta intru-cat indurarea nu este numai ceva ce are Dumnezeu ci este ceva ce este Dumnezeu. Indurarea este unul din atributele Sale dar indurarea SA in ce priveste ingaduinta pacatosului are limitele ei. Ieremia spune in plangerile sale “bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat“. Fratilor, pentru bunatatea Domnului exista un sfarsit si pentru indurarile Lui exista un capat. Desigur aceasta nu inseamna ca Dumnezeu nu mai continua sa fie bun in natura Sa ci doar ca nu mai continua sa-si exprime bunatatea fata de un pacatos care nu se pocaieste. Sa avem mare grija la cum traim pentru ca indurarea Domnului are un capat.

Extind aceasta idee legand-o de Rut 2:20: “Naomi a zis nurorii sale: „Să fie binecuvântat de Domnul, care este plin de îndurare pentru cei vii, cum a fost şi pentru cei ce au murit. Omul acesta este rudă cu noi”, i-a mai spus Naomi, „este din cei ce au drept de răscumpărare asupra noastră.” Pentru cei care au murit indurarea s-a terminat, asadar sunt doua situatii. Fie mori si se termina cu indurarea, fie intra Dumnezeu cu tine la judecata inca din viata aceasta.

Cap. 2:2-3.

• Plângeţi-vă, plângeţi-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea, şi Eu nu sunt bărbatul ei! Să-şi depărteze curviile dinaintea ei şi preacurviile de la ţâţele ei!
• 3 Altfel, o dezbrac în pielea goală, cum era în ziua naşterii ei, o fac ca un pustiu, ca un pământ uscat şi o las să moară de sete!

O dezbrac, o fac un pustiu si o las sa moara de sete arata pedeapsa care urmeaza sa vina in urma nepocaintei. Pedeapsa este economica: o tara dezbracata de resurse si un pamant uscat. Pedeapsa e de natura economica iar pacatul sau criza era de natura spirituala. Si de aici intelegem ca ceea ce suntem noi spiritual intotdeauna a afecta ceea ce suntem noi economic. Daca tara e lovita in economie atunci criza ei majora e de natura spirituala.

“Sa-si departeze curviile” reprezinta perioada de gratie pe care Dumnezeu o ofera pentru pocainta pana nu vine judecata Sa. Deci pana nu se revarsa si peste noi mania Domnului sa ne indrptam caile si viata prin pocainta.

Cap. 3:4.

• Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi.

Ma uit la acest verset si consecinta pacatului devine vizibil, din ce in ce mai clara. “Multa vreme” arata ca pacatele noastre nemarturisite inaintea Domnului au consecinte pe termen lung.

Cap. 4:1.

„Ascultaţi cuvântul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară.”

Dumnezeu judeca nedreptatea si neadevarul sau inselatoria, judeca duritatea sau lipsa de idurare pe care o manifestam unii fata de ceilalti si lipsa de cunostinta spirituala dupa cum spune si versetul 6: “Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda şi nu-Mi vei mai fi preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi! “

VA URMA!

vs 2-3:

• Fiecare jură strâmb şi minte, ucide, fură şi preacurveşte; năpăstuieşte şi face omoruri după omoruri.
• 3 De aceea, ţara se va jeli, toţi cei ce o locuiesc vor tânji împreună cu fiarele câmpului şi păsările cerului; chiar şi peştii mării vor pieri.

În aceste două versete apar trei cuvinte cheie și anume: „fiecare”, „țara” și „toți” – lucru care ne spune că ceea ce face fiecare în parte afectează de fapt o țară întreagă. Țara ta urcă sau coboară în funcție de ce faci tu. Țara în care trăim (ca să nu mai zic de Biserica în care suntem integrați) se apropie sau se depărtează de binecuvântare în funcție de ceea ce trăim fiecare din noi. Dacă te evaluezi vreodată ca om, evaluează-te ca factor de influență la scară națională. Dostoievschi spunea la un moment dat: „fiecare din noi e vinovat de tot răul săvârșit de toți” și de aceea vreau să te întreb în privința felului de influență, ești vinovat sau nevinovat? Altcineva spunea astfel: “Controlam 50% dintr-o relaţie. Dar o influenţam în proporţie de 100%…”, și marea întrebare este în ce fel o influențăm. Remarcați că influența oțetului lasă în urmă o strâmbătură iar influență fumului lasă în urmă tuse seacă. Privește ce lași în urma ta ca să înțelegi ce fel de influență aduci în viața altora. Victor Hugo spunea că de la o lebădă nu pot cădea decât pene albe, așa că dacă suntem realiști va trebui să admitem că natura noastră spirituală va determina dacă influența noastră lasă în urmă pete albe sau negre. Citeam undeva că toată creștinătatea și toți creștinii sunt lumina lumii, unii însă au uitat să apese pe întrerupător. Așadar apasă întrerupătorul, influențează frumos, și fii pentru țara aceasta o binecuvântare. Dacă țara jălește, jălește și din cauza ta.

Prov.11:11: „ Cetatea se înalţă prin binecuvântarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi.”

Cap. 5:9:

•  Efraim va fi pustiit în ziua pedepsei: ce vestesc Eu împotriva seminţiilor lui Israel va veni negreşit!

Cuvântul care vine de la Dumnezeu întotdeauna se…împlinește. Un prooroc se cunoaște dacă e adevărat sau fals după acest criteriu: dacă se împlinește ceea ce spune sau nu. Pviți Cuvântul scris ca pe un întreg care …  va veni negreşit! 

Cap 6:3:

•  Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară care udă pământul!”

Zorile unei dimineți aduc lumină iar ploaia aduce înviorarea pământului. Întotdeauna prezența lui Dumnezeu te luminează și te înviorează.

Cap 7:6:

•  Le arde inima după curse ca un cuptor; toată noaptea le fumegă mânia, iar dimineaţa arde ca un foc aprins.

Întrebarea aici ar fi după ce arde inima ta? În fiecare există un foc lăuntric care ne consumă într-o direcție sau alta și de aceea este esențial să răspunzi la această întrebare: după ce-ți arde inima?  „Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”, (Luca 24:32). Nu poți să umbli cu Isus, așa cum au făcut și acești ucenici și să nu-ți ardă inima pentru Scriptură. Așadar pentru ce arde inima ta?

cap.9:7:

•  Vin zilele pedepsei, vin zilele răsplătirii: Israel va vedea singur dacă prorocul este nebun sau dacă omul insuflat aiurează. Şi aceasta din pricina mărimii nelegiuirilor şi răzvrătirilor tale.

Ceva despre pedeapsa Domnului. Pedeapsa nu e răzbunare ci este atributul dreptății divine care cere o dreaptă răsplătire. Pedeapsa înseamnă să primești ceea ce meriți. În privința meritelor se poate vorbi despre trei aspecte:

A. Meritul

B. Nici un merit (și)

C. Demeritul

Meritul știm ce este, nici un merit semnalează lipsa meritului iar demeritul arată contrastul meritului. Toată omenirea se află datorită trăirii sale în chenarul demerit și de aceea ce faci în fire își va lua o dreaptă răsplată lucru numit în Biblie pedeapsă.

vs:11:

Slava lui Efraim va zbura ca o pasăre: nu mai este nicio naştere, nicio însărcinare şi nicio zămislire!

Când salonul de nașteri al Bisericii rămâne gol înseamnă că în trăirea noastră cu Dumnezeu există o problemă. Când nu mai există biruință înseamnă că între rândurile noastre se ascunde cel puțin un Acan. Nu cumva ești tu acela? Osea 4:10: „ şi tot nu se vor înmulţi, pentru că au părăsit pe Domnul şi poruncile Lui.”

Osea 9:14: Dă-le, Doamne!… Ce să le dai?… Dă-le un pântece care să nască înainte de vreme şi ţâţe seci!…

Imaginea aceasta am văzut-o da atâtea ori… Biserica a născut înainte de vreme și a botezat oameni înainte de vreme și în loc să vedem persoane născute din nou am văzut fetuși născuți morți care nu fac altceva decât să îngroașe numărul religioșilor fără viață.

Cap. 10:1:

•  Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cât roadele sale erau mai multe, cu atât mai multe altare a zidit; cu cât îi propăşea ţara, cu atât înfrumuseţa stâlpii idoleşti.

Prosperitatea rămâne o binecuvântare atâta vreme cât rămânem lăngă Dumnezeu. Există oameni care atâta timp cât au traversat situații dificile au stat lângă Dumnezeu dar când a apărut prosperitatea a apărut și îndepărtarea lor. Priviți-l pe fiul risipitor. Priviți-l cu bani și priviți-l fără bani. În mod natural criza te împinge spre alipirea de cineva. Fiul risipitor s-a alipit de un proprietar cu ținuturi și porci. Când a avut averea tatălui în schimb a îmbrățișat un stil de viață independent. Întotdeauna starea financiară a influențat modul de viață al oamenilor. Când au avut de toate israeliții s-au deslipit de Dumnezeu și au îmbrățișat idolatria. Ce faci tu când Dumnezeu te binecuvintează material? Să nu uităm niciodată că banii sunt un bun pașaport cu care poți merge oriunde vrei în afară de cer și poți să-ți procuri cu ei orice în afară de fericire. Dacă vrei fericire și în belșug și-n sărăcie stai alipit de Domnul.

Cap. 11:1:

• „Când era tânăr Israel, îl iubeam şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.”

Îmi place că atunci când Dumnezeu scoate pe cineva din Egiptul păcatului o face pentru a-l integra în marea Sa familie. Când l-a chemat pe Israel l-a chemat în calitate de fiu. Dumnezeu n-are nepoți și nici rude îndepărtate ci doar familie iar în momentul convertirii tale ai primit marele privilegiu de-a intra în familia lui Dumnezeu. Mulțumește pentru aceasta și trăiește o viață consacrată familiei în care te aflii.

vs.4: „ I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am aplecat spre ei şi le-am dat de mâncare.”

Dragostea presupune atracție și observați că întotdeauna Dumnezeu ia inițiativa. De la începutul creației și până astăzi Dumnezeu continuă să atragă oameni spre Sine. Cineva spunea că Evanghelia este Eul lui Dumnezeu care vorbește eului nostru. Întotdeauna scopul e același: determinarea ființei umane de-a se lăsa atrasă de dragostea Divină.  „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”, (Ioan 6:44). De asemenea în Ioan 12:32 citim următoarele cuvinte: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” Dacă ai venit în sânul creștinismului prin convertire permite-mi o întrebare sinceră: cine te-a atras să vii aici? Singura motivație corectă este atracția divină. Iubirea pe care Ți-o oferă Dumnezeu, apoi este puternică iar această idee e exprimată de cuvintele „funii de dragoste”. Dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu este un fir de câlț ci o funie puternică. E o funie care te susține și care te ridică spre cer și oare cine ar putea rupe această funie? Cine ar putea s-o distrugă?

Rom. 8:35-39:

• Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
• 36 După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”
• 37 Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
• 38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
• 39 nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Dragostea lui Dumnezeu este una puternică care nu va renunța la noi niciodată și pe care nimeni și nimic n-o va putea distruge. Iubirea din Dumnezeu apoi este iubirea care ajută, „am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de lângă gură. M-am aplecat spre ei şi le-am dat de mâncare”. Poți să dai ceva cuiva la un moment dat fără să iubești dar nu poți iubi fără să dai. Iubirea întotdeauna ajută. Iubirea îl ridică pe celălalt și-i împlinește nevoile. Un copilaș a dat următoarea definiție pentru iubire: „dragostea este ceea ce-i face pe doi să stea unul lângă altul atunci când este suficient loc.” E cea mai frumoasă imagine pe care v-o pot pune înainte: să stai pe banca istoriei frământat de nevoile pe care le ai și să știi că Dumnezeu vine lângă tine. Aceasta e iubirea adevărată!

vs:7:

• Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; şi dacă sunt chemaţi înapoi la Cel Preaînalt, niciunul din ei nu caută să se ridice.

Depărtarea de Dumnezeu nu înseamnă un mers rărit la biserică, un program rărit de rugăciune sau un timp rărit de studiu al Scripturii. Depărtarea de Dumnezeu înseamnă cădere. Oare noi ca și credincioși stăm în picioare sau pornirile noastre ne-au îndepărtat de Domnul și am ajuns să cădem?   „Astfel, dar, cine crede că stă în picioare să ia sema să nu cadă”, (1 Cor. 10:12).

Cap.13:1:

• Când vorbea Efraim, răspândea groaza în Israel. Dar cum a păcătuit cu Baal, a murit.

Consecința păcatului e moartea iar înainte de a păcătui Efraim avea în vorbele lui autoritate datorită puterii sale numerice și armate. Fac o aplicație: întotdeauna puterea lui Dumnezeu va aduce în viața noastră autoritate în vorbire iar păcatul întotdeauna o va distruge. Dacă ești predicator și nu mai ai autoritatea de altă dată fă-ți o analiză interioară ca nu cumva microbul păcatului să-ți fi mușcat din suflet. Se spune că orice lemn își are viermele lui iar omul își are slăbiciunile sale. Testează-te ca nu cumva să fi căzut pradă vreunei slăbiciuni.

vs:2: „Şi acum ei păcătuiesc întruna, îşi fac chipuri turnate din argintul lor, idoli născociţi de ei, lucrare făcută de meşteri. Acestora le vorbesc ei şi, jertfind oameni, sărută viţei!”

Priviți câtă degradare și priviți cum generația noastră seamănă cu generația aceea. Priviți cum aceștia dezapreciază omul dar apreciază animalul și priviți cum dezapreciază omenia dar apreciază animalitatea, (jerfind oamneni sărută viței). Ucidem copiii în pântecele mamei dar ne alarmăm pentru drepturile câinilor vagabonzi de a trăi în adăposturi. Nu vreau să fiu înțeles greșit, însă uitați-vă la cântarul dezaprecierilor și aprecierilor, uitați-vă la fiecare taler. Ce vedeți? Dezapreciem omenia, onestitatea conjugală și respectul față de om dar ridicăm cu o fală nebună pe culmi înalte stindardul murdar al comportamentelor animalice și cu caracter de bestialitate. Jertfind oameni sărută viței. Aceasta a fost generația lui Osea aceasta e generația noastră. La fel ca ei trăim în idolatrie. Nu mai ridicăm animale pe soclu dar ne închinăm în fața pornirilor noastre animalice.

Cap.14:2:

•  Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi întoarceţi-vă la Domnul. Spuneţi-I: „Iartă toate nelegiuirile, primeşte-ne cu bunăvoinţă, şi Îţi vom aduce în loc de tauri, lauda buzelor noastre.

Pentru când se vine la adunare, Dumnezeu spune, aduceți cu voi cuvinte de căință… Noi venim aducând cântări și poezii pe care să le recităm artisc iar Dumnezeu spune: terminați-o cu artisticul vostru și treceți la pocăință. Aduceți cu voi ce trebuie. Cartea Osea e o carte în care Dumnezeu descoperă păcatul și emite judecăți însă în același timp cartea Osea e cartea celor ce primesc șansa a doua. Pentru orice păcat și pentru orice cădere există și șansa a doua.  „Dar voi avea milă de casa lui Iuda şi-i voi izbăvi prin Domnul Dumnezeul lor; dar nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreţi”, (Osea1:7)  Hristos Domnul șansa a doua a venit să ne izbăvească din păcat iar izbăvirea nu e prin arc nu e prin sabie, nu e prin lupte și nici prin cai sau călăreți. Izbăvirea este prin cruce. Dacă ai nevoie de izbăvire vino la cruce.

Osea 1:9-10:

• Şi Domnul a zis: „Pune-i numele Lo-Ami căci voi nu sunteţi poporul Meu, şi Eu nu voi fi Dumnezeul vostru.
•  Totuşi numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării care nu se poate nici măsura, nici număra; şi de unde li se zicea: „Nu sunteţi poporul Meu”, li se va zice: „Copiii Dumnezeului celui Viu”!

„Totuși” ne învață că pentru fiecare abatere Dumnezeu oferă și șansa a doua dar nu uitați niciodată: șansa a doua întotdeauna te duce pe la cruce.

AMIN!!