Moașe sau moaște?

„Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case. ” (Exodul 1:21)

MOÁȘĂ, moașe, s. f. 1. Femeie (cu pregătire specială) care asistă și îngrijește femeile la naștere.

MOÁȘTE s. f. pl. (În religia creștină) Rămășițe mumificate din corpul unei persoane considerate sfântă; p. ext. veșmânt, parte de veșmânt sau orice alt obiect care a aparținut unei astfel de persoane (și căreia i se atribuie puteri supranaturale). ♦ P. gener. Corp mumificat; mumie. ♦ Fig. Vestigii prețioase ale trecutului. – Din sl. mošti.

Scurt istoric

• Dumnezeu hătărăște la început sa creeze pe om.  „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. ” (Geneza 2:7). În urma neascultării omului de Dumnezeu, are loc sentința pentru toată rasa umana:  „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.” ” (Geneza 3:19). Cel mai înțelept om până în Domnului Isus, Solomon, scrie la bătrânețe în cartea sa, în Eclesiastul: „până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. ” (Eclesiastul 12:7) acest proces este stabilit de Creator. Dumnezeu oferă șansă omului de a se mântui: „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” ” (Faptele apostolilor 17:30-31). Astfel, indiferent dacă omul moare sau este în viață la venirea lui Dumnezeu: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, ” (1 Corinteni 15:51), toți vor învia și vor fi trasnformate trupurile putrezite (sau rămășițele trupurilor umane: „Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. ” (Apocalipsa 20:13) în trupuri de slavă, nesupuse putrezirii cu totul alte propietăți față de cele actuale, pentru a fi judecate. În urma judecării, fiecare om va fi rânduit să își petreacă veșnicia ori în Cer ori în Rai în funcție de viața trăită doar pe pământ: „Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ” (Marcu 2:10). După moarte sau sub pământ, omul, sau cei rămași în viață nu mai pot face nimic.

Interpretarea

• Cea mai mare problemă recunoscută de toți liderii creștin religioși cu privire la Biblie este interpretarea. Toți cred ce este scris, toți caută să împlinească ce este scris, toți învață după/așa cum este scris, însă aproape toți interpretează după cum le place. V-ați întrebat vreodată de ce sunt atâtea confesiuni? Toate pornesc nu de la ce este scris, ci de la interpretare. De ce sunt ruperi de biserici, grupări? Totul se rezumă la interpretare.
• Dacă toată Scriptura a fost insuflată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16), nu ar trebui ca și interpretarea să fie tot dumnezeiască și nu pământească?

Moaștele

• Moaștele sunt cadavre cărora oamenii le atribuie puteri supranaturale. Biblia condamnă acest lucru și chiar Dumnezeu din cer a ascuns trupul lui Moise ca oamenii să nu facă din el ce fac astăzi din trupul altor oameni (Deuteronomul 34:5-6). Dumnezeu știa că dacă oamenii cunoșteau mormântul lui Moise, se întâmpla ceva mai grav decât astăzi.
• Este scris despre Elisei că după ce a murit, au aruncat în același mormânt pe un mort care atingându-se de oasele lui Elisei a înviat (2 Împărați 13:21). Noi credem așa cum este scris (2 Corinteni 4:13), ori astăzi se întâmplă să se atingă cei vii de moaștele multora și să moară. Elisei a cerut o îndoită măsură din duhul lui Ilie (2 Împărați 2:9) și a primit, făcând de două ori mai multe minuni ca Ilie, iar ca să se întâmple lucrul acesta ultima minune a fost după ce a murit. Omul acela a înviat nu datorită faptului că Elisei avea puteri supranaturale după moartea sa, ci datorită faptului că trebuia să se împlinească ce a cerut prorocul
• Biblia spune despre toate oasele strămoșilor că au fost îngropate. Trist dar astăzi se dezgroapă.
• Dacă ați întreba un om credincios de ar fi de acord ca după moartea sa, oasele sale să fie plimbate și pupate de mii de oameni, cu greu s-ar găsi cineva sa zică da! Și acel om ar vrea să primească slava ce i se cuvine lui Dumnezeu. Nu că Dumnezeu dorește astfel de lucruri! Amintiți-vă bine că nimeni nu a inviat când s-a atins de trupul (mort) al Domnului Isus! Nimeni nu s-a vindecat, nimeni nu a primit ceva puteri supranaturale.
• Biblia ne spune să nu ne atingem de morți (Numeri 19:11) sau oasele lor (Numeri 19:16). Ce facem cu cei ce mor și sunt din familie? Dumnezeu nu condamna ca participi la înmormântarea celor dragi. Dumnezeu nu cere un lucru absurd ci îți cere ceva normal, logic. După ce omul moare, trebuie îngropat fiindcă este țărână!
• Moaștele reprezintă astăzi pe cei morți în păcate (Efeseni 2:1). Cei care nu doresc să fie vii pentru Hristos. Le place păcatul, le place moartea, le place întunericul. Dar în același timp spun că sunt pe o cale bună. Sunt preacurvarii care predica împotriva preacurviei „Tu, care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? ” (: Romani 2:22), sunt cei care știu adevărul dar nu vor să-l primească. Sunt cei care nu au viață.
• De aceea, moaștele au nevoie de moașe, cei morți în păcat au nevoie de cei care ajută la aducerea vieții veșnice. 

Moașele

• Moașele sunt persoanele care ajută ca viața să vină pe pământ. Ele sunt pentru viață. Citim ca Domnului Dumnezeu a plăcut meseria moașelor practicată cu riscuri destul de mari:  „Pentru că moaşele se temuseră de Dumnezeu, Dumnezeu le-a făcut case. ” (Exodul 1:21). Nu scrie că Dumnezeu le-a dat case ci le-a făcut. Eu cred că Dumnezeu le-a făcut familii, le-a dat soți credincioși, le-a binecuvântat cu copii. Accept totuși și interpretarea că Dumnezeu le-a făcut case omenești. Totuși poporul Israel nu după multă vreme pleca în țara Canaanului și nu știu cât timp s-ar fi putut bucura moașele de acele case.
• Noi trebuie să fim ca moașele. Noi trebuie să propovăduim Cuvântul să aducem viață pe pământ, nu moarte. Chiar cu riscul vieții, chiar în timpuri grele noi trebuie să ne luptăm să aducem la viață. Dacă ne temem de Domnul, răsplata noastră va fi ca a moașelor: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. ” (Ioan 14:2-3)
• Vreți ca Dumnezeu să vă facă case în cer? Fiți moașe! Nu moaște!

Autor: Huțan Iosif

Sursa: https://predicascrisa.wordpress.com/h/hutan-iosif/moase-sau-moaste/