https: //moldovacrestina. md/cum-sa-fii-multumit-de-starea-n-care-te-gasesti/
Omenirea trăieşte într-o continue neîmplinire. Starea aceasta îi deranjează şi oamenii caută permanent o schimbare. Dumnezeu a trimis în lume pe Domnul Isus şi Evanghelia ca să aducă o schimbare interioară, în inimile oamenilor şi nu o schimbare a stărilor exterioare. Creştinii care nu înţeleg aceasta, se condamnă singuri pe ei la o continuie nemulţumire, neîmplinire şi nelinişte. Aceste stări uneori devin mai pronunţate decât atunci când au fost fără Hristos. Dacă cauţi împlinirea în schimbarea stărilor exterioare în care te găseşti, nu poţi să te bucuri din plin de relaţia cu Domnul Isus. În acest articol vă propun să învăţăm din Sfintele Scripturi cum să fim mulţumiţi de starea şi chemarea în care eram când am fost chemaţi de Domnul. Textul de bază se află în Epistola 1 a lui Pavel către Corinteni 7:17-24
Încolo, fiecare să rămînă în starea în care l-a aşezat Domnul, şi în care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rînduiala pe care am aşezat-o în toate Bisericile. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era tăiat împrejur, să rămînă tăiat împrejur. Dacă cineva a fost chemat pe cînd era netăiat împrejur, să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic, şi netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare să rămînă în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat. Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te. Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. Tot aşa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat. (1 Corinteni 7:17-24)
Acest text atinge două stări exterioare care le are fiecare om şi anume – starea religioasă şi starea socială. Întregul capitol 7 din 1 Corinteni vorbeşte mult despre starea familială, sau maritală, aşa că vom urmări ce ne învaţă Scriptura şi în această privinţă. Voi mai atinge încă o stare care îi face pe mulţi oameni să fie neîmpliniţi – starea materială. Deci, să vedem ce învaţă Sfintele Scripturi cu privire la fiecare din aceste stări:
1. Fii mulţumit de starea ta religioasă
Apostolul Pavel se referă în acest pasaj la un exemplu specific – tăierea împrejur. Acesta era un semn distinctiv al celor ce respectau legea lui Moise, adică Iudaizmul. Acesta era un semn al legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu Avraam şi al cărui esenţă era păstrarea poruncilor lui Dumnezeu. Cu vremea, oamenii au pierdut semnificaţia lui de bază lăsând să creadă că este o virtute în sine a fi tăiat împrejur. Acelaşi lucru se întâmplă azi cu Cina Domnului, care a fost lăsată de Domnul Isus să fie un semn de aducere aminte pentru cei ce au încheiat legământ cu El prin credinţă. Astăzi, sunt mulţi care nu au încheiat nici odată legământ cu Domnul Isus, nu respectă acest legământ, dar vin să participe la Cina Domnului crezând că vinul şi pâinea conţin ceva magic în ele, că le poate ierta păcatele, că îi poate vindeca, sau cel puţin ca să fie şi ei “în rând cu lumea”. În vremea scrierii cărţilor Noului Testament, tăierea împrejur mai era şi un lucru care te făcea să fii acceptat sau respins de unele cercuri. Dumnezeu nu ne vrea să râvnim la o stare comfortabilă pentru noi în sistemul religios în care ne găsim. El vrea să facem prioritate din starea interioară a inimii noastre şi relaţia care o avem cu El. În Epistola către Filipeni, Apostolul Pavel spune că a avut o astfel de stare religioasă care îi da mare trecere la oamenii din sistemul religios în care se încadra el anterior, dar aceasta nu i-a adus mulţumire sau împlinire. De aceea a ajuns să le creadă toate acele avantaje ca un gunoi. Dar, să citim chiar cuvintele lui. Apropo, a vorbit acestea tot în contextul când unii impuneau creştinilor practicarea tăierii împrejur:
Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Păziţi-vă de cîinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrîjilaţii aceia! Căci cei tăiaţi împrejur sîntem noi, cari slujim lui Dumnezeu, prin Duhul lui Dumnezeu, cari ne lăudăm în Hristos Isus, şi cari nu ne punem încrederea în lucrurile pămînteşti. Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pămînteşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pămînteşti, eu şi mai mult; eu, care sînt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; în ce priveşte rîvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană. Dar lucrurile, cari pentru mine erau cîştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să cîştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. (Filipeni 3:1-9)
Apostolul Pavel căuta o schimbare a stării lui interioare, a inimii şi aceasta a devenit prioritatea lui, cum spune în continuare:
Şi să-l cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. (Filipeni 3:10-12)
A fi muţumit de starea ta religioasă, înseamnă să nu cauţi o poziţie în faţa oamenilor din biserica ta, sau din confesiunea religioasă din care faci parte. Aceasta nu-ţi va aduce împlinire nici ţie şi nici oamenilor. Nu confunda a avea o poziţie la oameni cu a le sluji. Pentru unii poziţia de conducere la care au ajuns, este culmea performanţelor personale. Pentru alţii este responsabilitatea şi cadrul în care au slujit cu mai multă eficienţă altora. Ce este poziţia religioasă pentru tine? Performanţă sau responsabilitate de a sluji altora?
2. Fii mulţumit de starea ta socială
Noul Testament a fost scris în primul secol al erei creştine, când sclavagismul era orânduirea socială a Imperiului Roman. Robul nu avea nici un drept ci doar datorii şi aceasta era cea mai joasă stare socială. Unii din ei au crezut în Domnul Isus Hristos şi au primit darul vieţii veşnice. Tocmai lor le vorbeşte Pavel când zice:
Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta. (1 Corinteni 7:21)
Apoi, aduce un argument important pentru robi ca să nu fie deranjaţi peste măsură de mult de robia în care se aflau. El zice:
Căci robul chemat în Domnul, este un slobozit al Domnului. (1 Corinteni 7:22)
Din clipa intrării în legământ cu Domnul Isus, orice om este eliberat din cea mai crâncenă şi crudă robie – robia păcatului. Şi tot atunci, la încheierea legământului, orice om, indiferent de starea lui socială actuală, primeşte o nouă poziţie, cea de copil al lui Dumnezeu şi moştenitor al făgăduinţelor cereşti. De aceia, să nu se neliniştească nimeni peste măsură de mult de starea lui socială, dar, spune Pavel “dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te”. Un exemplu în această privinţă este evenimentul care îl celebrăm azi – Ziua Independenţei Republicii Moldova. Ţara noastră a fost asuprită foarte mult şi cu adevărat, după anul 1812 am fost trataţi ca şi robi, cu mult dispreţ. Fiind sub ocupaţia Uniunii Sovietice, nimeni nici nu putea să viseze la independenţă. Când a avut loc putchiul de la Moscova la 22 august 1991, oamenii înţelepţi care erau la conducerea ţării, au profitat de această oportunitate unică şi au declarat independenţa ţării noastre. A fost posibil să ajungem slobozi şi ne-am folosit. Înca un îndemn important mai dă Pavel tuturor oamenilor când spune:
Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi dar robi oamenilor. (1 Corinteni 7:23)
Cu părere de rău sunt mulţi creştini care iau decizii pripite, se leagă prin propriile promisiuni şi decizii ca să devină robii altora. Mulţi o fac din pricina că nu iau în consideraţie sfatul Cuvântului lui Dumnezeu şi nu se sfătuie nici cu oamenii duhovniceşti şi înţelepţi. Aşa în vechime, cineva se împrumuta şi apoi, neavând cu ce să întoarcă datoriile, se vindea singur pe sine ca şi rob.
Îmi amintesc odată, fiind în Pakistan, mă deplasam de la Lahore spre oraşul Sahival unde am fost invitat cu multă insistenţă de preoţii acelui oraş să-i învăţ metoda inductivă de studiere a Bibliei. Pe marginea drumului erau multe fabrici, dacă le putem numi aşa, unde oamenii făceau cărămizi. Prietenul care mă însoţea mi-a spus că oamenii care lucrează sunt robi şi apoi mi-a explicat cum ajungeau în starea aceasta. Să presupunem că soţia unui bărbat se îmbolnăvea rău. Soţul acelei femei mergea la unul din proprietarii acelei uzine şi cerea 3000 rupii împrumut, ca să poată cumpăra medicamentele necesare. Stăpânul îi da banii numai după ce bărbatul acesta semna contractul, a cărui condiţii nu i se spuneau dar care el, pentru că nu ştia carte, nu le putea citi. În contract de obicei erau incluse condiţii prin care, dacă omul nu întorcea suma împrumutată timp de o lună, era dator să întoarcă încă 200% lunar la suma împrumutată. Dacă nu putea să întoarcă acei bani, atunci, era robit şi trebuia să lucreze la “binefăcătorul lui”, până întorcea datoria, adică niciodată… Salarul i se punea foarte mic, mizer şi mai scria în contract, că vor trebui să lucreze şi copiii lui tot aşa, în continuare, ca să întoarcă datoriile lui. Alături de ei stă patul, mai drept vorbind o rogojină. Afară era o arşiţă insuportabilă. Prietenul meu mi-a spus că aceşti oameni, care s-au vândut singuri în robie, sau care au fost robiţi din pricina nevegherii lor, nu aveau nimic, nici casă, nici acoperiş de asupra capului lor. Toată viaţa lor o lucrează în câmp şi fac cărămizi. Acolo se nasc copiii lor, acolo cresc copiii şi apoi, după moartea părinţilor continuie să lucreze în calitate de robi. Despre o astfel de robie spune Pavel ca să veghem şi să nu ne facem robi oamenilor. Gândiţi-vă numai câţi creştini se vând ca şi robi, sau într-o stare asemănătoare robiei, prin deciziile neînţelepte care le iau. Tu să nu fii unul din aceştia. Veghează la toate hotărârile care le iai şi cuvintele care le spui. Fii atent şi în privinţa banilor care iai împrumut de la alţii.
3. Fii mulţumit de starea ta maritală
Acesta este de fapt subiectul principal al capitolului 7 din Epistola 1 către Corinteni. Apostolul Pavel face o analiză a diferitor situaţii, dar prin tot ce spune vrea să-i facă conştienţi pe creştinii din Corint, cât de important este să înveţe a fi mulţumiţi cu starea maritală în care se aflau fiecare din ei. După ce le dă învăţături celor căsătoriţi în privinţa datoriei lor de soţ / soţie – cea de a oferi împlinire în relaţia sexuală cu partenerul, apostolul spune:
Celor neînsuraţi şi văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă. (1 Corinteni 7:8-9)
Esenţa acestor versete nu este să nu căutăm împlinirea noastră ca şi creştini în schimbarea stării maritale. Cel ce nu a învăţat să fie mulţumit fiind necăsătorit, va experimenta aceiaşi nemulţumire după ce se va căsători. Tocmai de aceia, în continuare ajunge Apostolul să spună:
Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii deslegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. (1 Corinteni 7:27)
Atunci când înveţi să-ţi găseşti desfătarea şi împlinirea în cunoaşterea intimă a lui Hristos, doar atunci vei putea să te bucuri de partenerul de căsătorie şi să nu fii descurajat sau în depresie cât timp nu vei fi căsătorit, sau dacă nu te vei căsători nici odată. Mulţi creştini se lipsesc singuri pe ei de la bucuria trăirii în Hristos tocmai din pricina unei preocupări exagerate de schimbarea stării lor maritale pe care, de altfel, tot nu o pot schimba când vor ei şi cum vor ei. Nu fi unul sau una din aceşti creştini. Caută-ţi împlinirea în relaţia cu Dumnezeu.
4. Fii mulţumit de starea materială în care te găseşti
Chiar dacă Apostolul Pavel nu abordează în capitolul 7 acest aspect, sau această stare exterioară a vieţii creştinului, eu am hotărât să-l abordez în lumina Epistolei lui Pavel către Filipeni, ca să vedem cât de important este să fim mulţumiţi de starea noastră materială. La momentul scrierii Epistolei către Filipeni, apostolul Pavel se afla “în lanţuri” în Roma, în “casa Cezarului”, aşa cum o spune el singur în epistolă. După ce a primit un ajutor material din partea creştinilor din Filipi, prin Epafrodit “trimisul lor pentru nevoile lui Pavel”, acum apostolul îl trimite înapoi pe Epafrodit şi cu el a trimis epistola, care conţine şi acest pasaj:
Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul. (Filipeni 4:10)
În continuare, Pavel, prin mărturia sa, prezintă foarte frumos contrastul care era între starea lui materială, cea din exterior, şi starea lui lăuntrică, a inimii. El zice:
Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprin s să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit, şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. (Filipeni 4:11-12)
În inimă avea o mulţămire constantă, o deprindere să fie mulţumit, pe când în exterior lucrurile se schimbau dintr-o extremitate la alta, de la belşug la lipsă, de la foame la a fi sătul, etc. Apostolul ne mai spune şi secretul acestui echilibru care putea să-l aibă totdeauna în inimă. El zice:
Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. (Filipeni 4:13)
Aici nu este vorba că ar fi fost Pavel vrăjmaş al unei stări materiale bune, sau că ar învăţa pe creştini să aleagă trairea în sărăcie. Punctul important al celor spuse de el şi al exemplului personal care ni-l dă este să învăţăm a trăi cu o aşa stare a inimii, care să nu fie afectată de starea materială, indiferent cum ar fi această stare.
Dragă cititorule, poate să fie mulţumit de starea lui religioasă, socială, maritală, materială şi orice altă stare din exterior, doar acel om care are inima plină de bucuria trăirii unei relaţii intime cu Hristos. Poţi realiza această relaţie cu Hristos doar atunci când cauţi cu tot dinadinsul să-L cunoşti pe El, aşa cum a căutat şi Pavel când spunea:
Şi să-l cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. (Filipeni 3:10-12)
Cât de mult studiezi Sfintele Scripturi? Iar în ceia ce studiezi, care îţi este motivaţia? Studiezi pentru că aşa trebuie, pentru că aşa fac şi alţii, pentru că aşa se face la voi în biserică? Este bine că studiezi, dar nu este suficientă această motivaţie. Cercetează Scripturile ca să-L cunoşti în mod intim pe Hristos şi astfel chipul Lui să ia chip în tine, iar Faţa Lui să fie văzută pe faţa ta!
