Credința – nu e lipsa îndoelii. Credința – e credincioșie sub presiunea îndoelii!

Trimişii lui Ioan Botezătorul

¹⁸ Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.

¹⁹ Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”

²⁰ Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: „Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: ‘Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?’”

²¹ Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele şi multor orbi le-a dăruit vederea.

²² Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

²³ Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.” Luca 7

Ioan Botezătorul a fost aruncat de către împăratul Irod în temniță și a fost amenințat cu moartea. Până la el a ajuns zvonul poporului despre Isus și el a trimis la Isus pe ucenicii săi, pentru ca să afle de la Hristos Însuși, dacă Hristos este Mesia, sau să aștepte pe altul.

Isus Hristos le-a adus ucenicilor lui Ioan Botezătorul dovezi absolut convingătoare, care arată că El cu adevărat e Mesia, Salvatorul lumii, Care trebuia să vină! Cu această veste cei trimiși de Ioan s-au întors. În Evanghelii nu e scris, cum a reacționat Ioan la răspunsul lui Hristos, pe care l-a transmis prin ucenicii lui Ioan. Nu e scris, ce au gândit cei trimiși de Ioan, în timp ce se întorceau la învățătorul lor. Probabil, că cineva dintre ei și-a pus întrebarea: „Dacă Isus e cu adevărat Mesia, atunci de ce El nu-Și manifestă puterea Lui, pentru ca să-L elibereze pe Ioan din mâinile lui Irod?” „Dacă Isus e atât de milostiv, și dacă puterea Lui e atât de mare, încât orbii își capătă vederea, șchiobii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază, atunci nu putea Ioan să fie eliberat din temniță?”

Puneți-vă în locul lui Ioan, care se afla în temniță, la voi vin trimișii voștri cu noutatea: „Da, Isus deține toată puterea, și El este Acela, la Care te-ai așteptat; dar El nu a spus nici un cuvânt despre eliberarea ta din temniță…”

După cum observăm, binecuvântarea nu întotdeauna e în aceea, ca să primim izbăvirea Domnului într-o situație dificilă din viața noastră. Binecuvântarea e în aceea ca să nu ne pierdem încrederea în Hristos, Care putea să te ajute, dar dintr-un motiv oarecare nu a făcut aceasta! Ferice de cel, care nu va găsi ceva în Hristos, care l-ar putea face confuz, sau să-l facă să se depărteze de Domnul! Ferice de cel, care și-a predat în întregime destinul în mâinile Domnului, și s-a încrezut în planul Său! Căci credința – e credincioșie sub presiunea îndoelii!

Credeți, că Isus are putere să vă izbăvească din necaz? Nu v-ați pierdut încrederea în El, chiar și atunci când voia Lui s-a deosebit de voia voastră?

- Doamne Isuse! Tu ești bun și milostiv, Tu ești Domnul și Salvatorul meu, chiar dacă împrejurările din viața mea nu se vor face mai bune! Fie ca inima mea să nu-și piardă încrederea în Tine, în timpul necazurilor din viața mea! În numele Tău m-am rugat. Amin.

^{Traducător: Repalov Veaceslav}

„Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.” Luca 7:23