Corona-sceptici

Pentru corona-sceptici⚠️⚠️⚠️IntroducereNu doar prin demonstrațiile impotriva Corona, chiar și în sfera privată, ne confruntăm rapid cu afirmația că totul este de fapt foarte diferit în ceea ce privește Covid-19, suntem păcăliți în permanență de oamenii de știință și de politicieni, prin restricții de aici și restrangerea de libertate și drepturile fundamentale îngradite și suntem hrăniți cu știri false. De ce creștinii sunt deosebit de sensibili la teoriile conspirației? Subiectul Corona probabil nu va lăsa pe nimeni fără urmă și trebuie să-ți formezi orice opinie cu privire la tot ceea ce se întâmplă în prezent și adesea ne afectează în mod specific. Liderii bisericii trebuie, de asemenea, să fie informați în mod adecvat pentru a lua decizii bune și înțelepte. Cu toate acestea, cineva își dă seama din ce în ce mai mult: mulți creștini doresc să răspândească un punct de vedere foarte specific printre credincioși, mai mult sau mai puțin adevărat, uneori și foarte subtil. De multe ori nu cântăriți zvonurile diferite, dar ați decis deja de ce parte sunteti și încercați să-i convingeți pe alții de propria dvs. opinie. Se observă că creștinii, în special, sunt susceptibili la teoriile conspirației sau cel puțin la puncte de vedere alternative și deseori resping foarte repede opinia generală - cel puțin asta e impresia uneori - deoarece este opinia generală. Desigur, ca creștini, ar trebui să fim atenți atunci când vine vorba de opinia generală, deoarece în zilele noastre există din ce în ce mai multe domenii unde curentul principal contrazice foarte clar normele biblice (evoluție, avort, căsătorie pentru toți etc.). Oricine vede în spatele acestui lucru eforturile adversarului lui Dumnezeu, diavolul, cu siguranță nu va greși în această presupunere. Dar dacă doriți să descoperiți diavolul din fiecare colț, cu siguranță veți depăși limita. Nu suntem vinovați de aroganță? Desigur, se poate pune la îndoială afirmațiile oamenilor de știință și pune la îndoială sensul anumitor ordine guvernamentale. Dar cum avem ideea că „știm” exact care om de știință are dreptate și care nu, ce măsură are sens atunci când abordăm un subiect care afectează acum aproape întreaga populație mondială și despre care mii și mii de minți strălucite au studiat și care nu? Nu vorbește asta despre o mare aroganță? Oamenii de știință au argumentat diferit, iar politicienii au acționat diferit în această criză. Există cineva care nu a fost criticat aspru din nicio parte? Câte cunoștințe din domeniul medical, biologic, economic și social sunt necesare pentru a putea câtuși de puțin judeca argumentele! Majoritatea creștinilor care susțin orice parte astăzi sunt laici complet în toate aceste domenii. Cu toate acestea, ei luptă pentru punctul de vedere pe care îl preferă. Complet părtinitoare, uneori se împotrivesc celor care au o opinie diferită sau celor care pe baza funcției lor dispun anumite măsuri. În loc să fie bucurosi că ei înșiși nu sunt politicieni și nu au responsabilitatea șa trebuiască să cântărească într pagubele pricinuite de măsuri severe pe de o parte, și pe de alta parte mortii corona, îi critică pe cei care deseori se luptă cu multă osteneala să găsească cea mai bună solutie. Pentru necreștini care au o părere diferită, această aroganță, îngănfare și parțialitate sunt apoi ușor asocite cu creștinismul ca atare, care servește cu siguranță pentru a-l dezonora pe Domnul. Ar schimba ceva o conspirație? Ce se schimbă de fapt dacă cineva aderă la una sau la cealaltă teorie a conspirației sau crede mai mult o opinie alternativă decât opinia generală? De fapt nimic. Ce se va schimba pentru mine, dacă protecția gurii-nasului este de mare utilitate, mică sau inutilă? Da, desigur, este inconfortabil și unii isi pierd plăcerea cănd merg la cumpărături. Însă, în calitate de creștin, mă pot întreba: la câtă risipă de bani inutilă m-a dus odinioară, , placerea de a cumpăra, , ? În calitate de creștin, imi permit eu sa pot judeca astfel de situații dificile, indiferent dacă un lockdown a avut sens sau nu? Îmi permit eu să socotesc viaţa oamenilor din Romania în comparaţie cu pagubele economice provocate prin lockdown? Ce primesc dacă știu dacă un Prof. , Dr. , D. m-a păcălit sau nu? Poate că și el a acționat numai după cunoștințele și credințele sale. Este creștinește dacă luam parte la ceva pe care el l-a denunțat? Unii îl văd ca sursa răului, iar alții îi acordă Crucea Federală a Meritului. Întrebarea nu este dacă are dreptate sau greșește, ci cum ar trebui să ne comportăm noi, creștinii. Vrem noi ca laici să decidem dacă un test PCR poate detecta sau nu o infecție? Așteaptă Domnul cu adevărat de la un creștin să decidă cine are dreptate: un avocat cu echipa sa de experți, pe de o parte, sau mulți virologi și medici, pe de altă parte? Ce se va schimba pentru mine și pentru mediul meu dacă cred că unul sau altul are dreptate? Trebuie noi să ne împotrivim? Deci, nimic nu se schimbă - indiferent dacă cred un lucru sau altul. Dar stai, cineva ar putea obiecta, de aceea trebuie să demonstrăm, poate chiar să oferim rezistență pasivă, nu trebuie să respectăm ordinele care credem că sunt dăunătoare, mai ales dacă ne limitează viața în comunitate. Dar ce citim în Romani 13:1-7? „Fiecare suflet este supus autorităților... oricine se opune autorităților, prin urmare, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; dar cei care se împotrivesc vor aduce judecată asupra lor... . Dați tuturor ceea ce le datorați: cui datorați impozitul, dați impozitul, cui vama dați vama." Desigur, se poate argumenta dacă, de exemplu, valoarea impozitului este corectă sau nedreaptă. Faptul este, însă, că ar trebui să plătim impozitele. Domnul Isus nu a discutat despre valoarea impozitelor, ci a spus: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu” ( Lc 20,25 ). Cu alte cuvinte, nu s-a ocupat cu această temă; Avea o misiune foarte diferită; chiar Domnul s-a supus autorităților din acea vreme. Așadar, întrebarea dacă protecția gurii și a nasului este utilă sau nu este în cele din urmă irelevantă, pentru că facem pur și simplu ceea ce autoritățile așteaptă de la cetățean. Chiar și în cazul unei teribile crime politice, Domnul Isus nu a luat atitudine față de nedreptățile din timpul său (cf. Lc 13:1-3). În schimb, mulți creștini de astăzi consideră că este imperativ să se poziționeze cu voce tare. În realitate, aceasta este o atitudine firească și trebuie să accepți reproșul că te asemeni cu lumea (cf. Rom 12:2 ). De ce nu ne mulțumim să fim umili? Ca creștini, am putea tocmai în timpurile Corona să fim o mărturie pentru Hristos dacă nu participăm când oamenii se defăimează unii pe alții, sau se acuză reciproc. Cu siguranță nu ar trebui să spunem lucruri pe care, dacă suntem sinceri, nu le putem judeca și despre care chiar și experții recunoscuți au opinii diferite. Dimpotrivă, creștinii ar putea arăta ce înseamnă cu adevărat viața centrată pe Hristos: ascultarea unii de alții; să fie echilibrați și nepărtinitori și pe cât posibil, să vorbeasca de bine despre guvern; nu denunțați pe nimeni și întotdeauna, unde observăm că oamenii nu sunt mulțumiți de deciziile conducătorilor, încurajați rugăciunea pentru guvern (cf. 1 Timotei 2:1-3 ). În mod uimitor, noi creștinii, de asemenea, avem tendința de a acorda o importanță enormă titlului unui profesor dacă ne susține propria opinie: "Profesorul XY a spus că... " În mod ciudat, aceiași oameni îi resping atunci când un profesor vine cu o opinie opusă părerii lor proprii. Opinia este opusă. În cele din urmă, arăți doar că nu te interesează titlul de profesor, ci mai degrabă, cu un expert, să câștigi mai ușor alte persoane după propria ta opinie. Creștinii nu ar trebui să participe la această șiretlic firesc. Un exemplu: un avocat, care este „în mod natural” un expert absolut și o icoană în domeniul juridic, propune teza conform căreia testul PCR nu are absolut nici o bază legală solidă pentru determinarea Infecției cu Corona și prin urmare, pune sub semnul întrebării că măsurile Corona sunt relative. Și deja unii sar în acest tren fără să verifice vreodată afirmația - și cel mai probabil fără să o poată verifica vreodată. În plus: Chiar dacă testul PCR nu este un test bun, tot este cea mai bună soluție - cel puțin dacă nu suntem indiferenți fața de un milion de decesele corona care există oficial în întreaga lume? Unii vor obiecta că acest număr de morţi Corona este mult prea mare, căci în acesta au fost socotiţi şi aceia care au avut anumite antecedente de boală şi ar fi murit probabil nu de Covid 19; în multe ţări nu este nici pe jumătate un aşa de bun procedeu de informare la numărarea morţilor precum este în ţările mult dezvoltate, aşa că cifra neagră a morţilor de Covid 19 este mult mai mare. În alte ţări însă din motive politice nu toţi morţii Corona sunt socotiţi ca atare, aşa că numărul morţilor Corona este probabil chiar mult mai mare decât cel prezentat oficial. O altă problemă: deseori se spune că numai o anumită grupă de persoane cu antecedente de boală ar fi periclitate, deci o parte redusă a populaţiei. Însă în acest caz ar trebui să se ţină seama că în Germania suferă milioane de oameni de diabet, tensiune sau de cancer sau de urmările lor. Nu este aşa, că majoritatea oamenilor din Germania sunt perfect sănătoşi şi că numai o grupă mică a populaţiei ar fi periclitată din cauza îmbolnăvirilor anterioare; nu, nu este periclitată o minoritate, ci o parte mare a populaţiei. În cazul acestei probleme nu este vorba de cine are dreptate, ci că este foarte greu să judeci situaţia aşa cum se cuvine.]] Dar dacă afirmaţia corespunde părerii proprii preconcepute, ea este acceptată. Cum am spus deja: deseori pare să fie aşa că se acceptă totul, dacă nu corespunde părerii celor mai mulţi. De ce nu luăm noi în acest caz o poziţie mult mai modestă şi să fim mulţumitori (cel puţin dacă locuim în Germania) că ştiinţa, medicina şi politica evident nu au făcut totul greşit? Da, dacă eşti corect, trebuie să recunoşti că trăieşti într-una din ţările – dacă se face o comparaţie între ţări – care până acum a trecut cel mai bine prin criză. Au trecut ţările precum SUA, Suedia şi Brazilia, în care regimurile au acordat prioritate aspectelor economice, cu poziţiile lor de vârf în ceea ce priveşte morţii, cu adevărat mai bine prin criză din punct de vedere economic decât Germania? Cât de bine trebuie noi să fim de fapt informaţi? Unii vor obiecta probabil împotriva argumentelor numite mai sus: noi trebuie să ne informăm foarte bine, să ascultăm ambele părţi şi să comparăm argumentele între ele, ca să ajungem într-o oarecare măsură la o sentinţă echilibrată. Însă chiar dacă aceasta ar fi posibil fără un studiu îndelungat de ani de zile al microbiologiei, medicinii şi economiei, ne-am gândit noi vreodată cât timp ne trebuie ca să fim foarte bine informaţi? Unii, care deseori nu reuşesc să asculte predici despre învăţătura creştină sau cel puţin predici de zidire spirituală, trebuie să recunoască, dacă sunt sinceri, că deodată ei ascultă prezentări îndelungate despre alternative sau păreri ale celor mai mulţi referitoare la tema Corona în internet, TV sau radio. În adunare fraţii tac în orele de studiu biblic, deoarece ei n-au avut deloc timp – sau plăcere? – să se preocupe cu textul biblic şi să citească un comentariu bun referitor la acest text; însă ei sunt plini de tema Corona. Cât timp se iroseşte aici, câte resurse preţioase se risipesc! Şi dacă pe lângă aceasta contribuim ca şi alţi fraţi şi alte surori să fie confruntaţi cu aceste lucruri ne facem vinovaţi de risipirea timpului altora. Ce ar fi dacă L-am face pe Hristos centrul gândirii şi acţiunilor noastre? Atunci ne-am petrece timpul mai degrabă cu discuţii evanghelistice, cu răspândirea învăţăturii sănătoase sau cu asistenţă spirituală acordată credincioşilor îngrijoraţi. Care este de fapt misiunea creştinilor credincioşi? Misiunea creştinilor credincioşi nu este să cunoască cât mai bine tema Corona şi s-o „explice” altora. În loc de aceasta ar trebui să ne informăm ce are Biblia să ne spună pentru astfel de timpuri grele. Cu siguranţă Domnul nu ne va oferi nici o decoraţie de merit pentru faptul că noi dăm fraţilor noştri şi surorilor noastre unele informaţii „secrete” despre Corona şi pentru că am luptat aşa că în sfârşit ne-a devenit clar „adevărul” despre Corona. Însă El ne va da o corona (cuvântul latin pentru „coroană”) dacă I-am slujit cu credincioşie, am răspândit învăţătură bună şi sănătoasă, am înviorat şi încurajat pe fraţi şi pe surori şi am vestit celor pierduţi Evanghelia. Este glorificat Hristos prin comportarea noastră? S-ar fi câştigat deja mult dacă noi ca şi creştini credincioşi ne-am fi ocupat relaxaţi cu această temă şi am fi lăsat pe seama altora unele decizii despre corect şi fals – şi dacă încurajăm mai mult pe fraţii noştri şi pe surorile noastre ca tocmai acum să se arate că sunt creştini credincioşi, prin aceea că respectăm ceea ce autoritatea publică aşteaptă de la noi, indiferent dacă noi considerăm aceste reguli ca fiind judicioase sau nu. Unde pot oamenii astăzi să vadă – dacă nu la noi -, că Dumnezeu era Cel care a dat autorităţile pentru trăirea noastră în societate, şi că această autoritate pusă funcţionează bine numai atunci când se respectă prescripţiile (indiferent dacă ele sunt considerate bune sau nu)? Că toate acestea au şi limite, nu trebuie să amintim, însă momentan creştinilor nu li se interzice nimic care este în contradicţie clară cu Biblia. Nu au fost închise localuri în care au loc servicii divine, în timp ce stadioanele au rămas deschise. Nu a fost interzisă nici o întâlnire a credincioşilor, în timp ce party-urile au voie să aibă loc. Nu este nici cea mai mică bănuială, că măsurile luate ar fi marcate ideologic. Toate măsurile au fost luate din grija pentru binele omului. Ulterior se poate desigur spune că toate acestea nici măcar nu ar fi fost necesare. Aceasta este valabil de altfel şi pentru subordonarea faţă de aceia care practică în Adunare slujba de bătrâni. Ei au o obligaţie deosebită în purtarea de grijă; pe de o parte faţă de cerinţele Domnului, pe de altă parte faţă de fraţii şi surorile din adunarea locală. Aceasta nu este o misiune uşoară, nici chiar în timpurile normale, însă acum în mod deosebit. Împotrivirea şi cârtirea publică cu privire la deciziile lor reflectă aceeaşi împotrivire faţă de autoritatea dată de Dumnezeu ca împotrivirea faţă de prescripţiile regimului. Noi deci nu trebuie să decidem dacă de exemplu aerosolii sunt periculoşi şi cât sunt de periculoşi; însă noi nu ar trebui să facem aşa ca şi cum ei nu ar exista. Noi trebuie să luăm în considerare aceste lucruri în cumpănirile noastre, dacă şi în ce număr de fraţi şi de surori să ne strângem laolaltă ca adunare – nu pentru că periculozitatea aerosolilor este dovedită ştiinţific, ci pentru că ea nu se poate dovedi în totalitate şi că este numai un exemplu care arată clar că aceşti aerosoli ar putea fi decisivi (cu privire la anumite infecţii). Cum ar trebui să ne comportăm noi în criza Corona? De ce noi ca şi creştini credincioşi nu arătăm mai multă compasiune cu aceia care evident suferă greu sub aceste lucruri, din punct de vedere al sănătăţii sau economic? Nu putem noi tocmai în aceste timpuri ca şi creştini credincioşi să trăim foarte practic porunca dragostei pentru aproapele? Dacă toţi vorbesc negativ despre cei care guvernează, creştinii credincioşi ar putea interveni pentru ei şi să arate că Corona este o situaţie cu totul nouă pentru cei care guvernează şi niciunul nu se poate baza pe date din experienţă. Este îngrozitor că creştinii credincioşi recomandă Podcasts şi video chiar de la oameni care detestă evident pe cei care guvernează – este aceasta cu adevărat ceva la care noi ca şi creştini credincioşi ar trebui să luăm parte? Ce ocară pentru Numele lui Hristos când participi cu astfel de oameni chiar şi la o demonstraţie şi chiar prezinţi un banner cu versetul biblic: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere şi de dragoste şi de chibzuinţă”. Chiar şi oamenii lumii întreabă unde este chibzuinţa. Diavolul vrea să scindeze poporul lui Dumnezeu; în privinţa aceasta el are nu numai experienţă, ci el a obţinut deja succese mari. Tema Corona are potenţialul să dezbine pe fraţii şi pe surorile de credinţă. Unii constată că în familiile lor mari nici măcar două persoane nu sunt în totalitate de aceeaşi părere cu privire la felul în care ar trebui să te comporţi faţă de măsurile de prevenire Corona. Tocmai prin situaţia Corona noi suntem mult încercaţi în relaţiile noastre unii cu alţii. Dacă ştim că unii din mediul nostru au o altă părere despre tema aceasta, vom evita noi să-i provocăm cu părerea noastră? Dacă suntem de părere că teama unora este exagerată, ne vom osteni noi atunci într-un mod plin de dragoste să le îndepărtăm teama, sau le reproşăm că ei au credinţă mică sau chiar sunt necredincioşi, fără să ţinem seama că teama poate avea foarte multe cauze? Cauza principală a temerii pare să fie în natura noastră diferită, căci şi între oamenii din lume, care nu au o credinţă vie, sunt unii înclinaţi mai mult decât alţii să aibă teamă. Întrebarea este, cum evaluăm sau judecăm noi părerea celuilalt. Cine are o părere diferită de a celor mai mulţi va fi împins în colţ de către teoreticienii conspiratori la cea mai neînsemnată obiecţie împotriva măsurilor prescrise. Probabil el este realmente adeptul unei teorii conspirative, însă noi ar trebui să fim foarte precauţi cu un astfel de reproş, şi să nu-l etichetăm imediat. Pe de altă parte aceia care sunt adepţii unei păreri diferite de părerea celor mai mulţi, reproşează celeilalte părţi deseori provocare de panică şi provocare de teamă – fără să ia în considerare că o atitudine mai conservativă nicidecum nu are a face cu panica şi teama, ci cu responsabilitatea conştientă faţă de aproapele. Câtă dezbinare aduce în familiile şi în adunările noastre, dacă nu avem înţelegere pentru părerea altora! Ar trebui să ne păzim să nu imputăm imediat celor care respectă cu stricteţe regulile de igienă şi distanţă că au teamă. Pentru aceasta pot fi şi cu totul alte motive. Cine de exemplu lucrează într-o firmă care are reguli Corona mult mai severe decât cele prescrise legitim, se află uneori într-un câmp de tensiune foarte mare: pe de o parte reguli extrem de severe în mediul de lucru şi pe de altă parte în mediul particular probabil oameni care privesc totul foarte lejer şi poate au puţină înţelegere. Unii respectă foarte strict regulile acestea, deoarece ei menajează neamurile sau prietenii buni, care sunt foarte periclitaţi. Uneori trebuie să renunţăm la anumite libertăţi şi posibilităţi, ca să menajăm pe fraţii sensibili şi pe surorile sensibile. Suntem noi gata pentru a face aşa? Dacă nu vrem să renunţăm la anumite contacte critice, este posibil să nu acordăm nici o libertate de alegere altora, decât să renunţe la contactul cu noi (pentru un timp), deoarece ei se îngrijorează să nu se pună pe ei înşişi în pericol. Pe de altă parte, faţă de aceasta este disponibilitatea de a renunţa la contacte pentru ca alţii să poată avea parte de o libertate mai mare. De ambele părţi este necesară multă dragoste şi luare în considerare. Cuvânt de încheiere Desigur pentru felul de comportare creştin prezentat mai sus avem nevoie de mult har. Şi scriitorii acestui articol au ajuns încet la gândurile prezentate mai sus şi ştiu din proprie experienţă cât de greu poate fi deseori să duci o viaţă centrată pe Hristos, să mergi cu bucurie pe drumul prezentat mai sus. Deci noi avem nevoie de multă răbdare unii cu alţii. Însă nu este nici o alternativă la o viaţă trăită în puterea Duhului Sfânt, care întotdeauna este interesat să reveleze pe Hristos în fiinţa noastră. Noi ca şi creştini credincioşi ar trebui să căutăm să avem relaţii spirituale cu privire la această temă şi să nu săpăm gropi şi să provocăm discordii şi certuri în familii şi în adunări. Sursa: mesagerul crestin