“Apocalipsa Vechiului Testament”
-Cartea lui Daniel-
1.
“Apocalipsa Vechiului Testament”
-GENERALITATI-
Sursa: www.loribalogh.ro
www.resursebiblice.ro
Cu totii recunoastem ca avem nevoie, atat ca biserica , dar si ca omenire in general, de o noua experienta religioasa, de o noua intelegere a vointei si a planurilor lui Dumnezeu cu aceasta lume, dar si de o noua orientare in ceea ce priveste relatiile interumane.
Dar, indiferent de nevoile prezente sau viitoare ale bisericii si omenirii, solutia deja exista, pregatita de un Dumnezeu al iubirii care a prevazut totul din timp. La aceasta din ce in ce mai acuta nevoie a bisericii dupa o noua experienta religioasa, solutia divina se afla in intoarcerea la Cuvantul lui Dumnezeu-Biblia-, in mod deosebit la cartile profetice Daniel si Apocalipsa.
Ceea ce am afirmat mai sus nu este o simpla lozinca de fatada, ci o experienta pe care am trait-o personal impreuna cu o grupa de studiu si rugaciune, in care am studiat cartea profetului Daniel. Multimea binecuvantarilor primite in acele ocazii si lumina unei deschideri de orizont in ceea ce priveste profetia biblica, ne-au facut pe toti sa recunoastem valabilitatea afirmatiei de mai sus. Intr-adevar, Dumnezeu a pus in studiul celor doua carti niste binecuvantari speciale, care nu pot fi primite pe nicio alta cale.
Titlul acestei serii de prelegeri este inspirat dintr-o afirmatie a lui Ernst Kasemann:
“Apocalipsul acestei carti a Vechiului Testament este mama teologiei crestine.” Desmond Ford, Daniel, pag 23
Iata cateva motive care ma determina sa-i dau dreptate autorului care a facut aceasta afirmatie:
1. Ambele carti ( Daniel si Apocalipsa ) sunt carti profetice. Aceasta afirmatie nu pare sa spuna prea mult, caci in Biblie sunt nenumarate carti profetice, dar si capitole profetice din interiorul unor carti care nu au un caracter predominant profetic.
Spre deosebire de celelalte capitole sau carti profetice care privesc prima venire a Domnului Hristos, sau diferite momente din istoria poporului Israel, Daniel si Apocalipsa sunt carti ce contin profetii escatologice ( eskatos=ultim, logos= cuvant, studiu ).Prin urmare, profetiile continute in cele doua carti privesc, pe langa o vedere panoramica a istoriei lumii, si ultimele evenimente care se vor derula pe pamant inainte de revenirea Mantuitorului.
In Biblie mai exista si alte cateva capitole escatologice: Matei cap. 24; Luca cap.17 si 21; Ioel cap. 2, etc. Daniel si Apocalipsa sunt in intregime carti profetice cu acest caracter escatologic.
Cateva dovezi in acest sens chiar din cuprinsul cartii lui Daniel:
a) Daniel 2, 28: “Ce se va intampla in vremile de pe urma”. Visul lui Nebucadnetar din cap. 2 cuprinde evenimentele majore ale istoriei lumii pana la revenirea lui Hristos si restabilirea armoniei universale.
b) Daniel 8, 17: “Fii cu luare aminte, fiul omului, caci vedenia priveste vremea sfarsitului.” Sunt cuvintele ingerului Gabriel care este trimis de Dumnezeu sa-i explice lui Daniel vedenia pe care tocmai o primise.
c) Daniel 8, 19: “Iata, iti arat ce se va intampla la vremea de apoi a maniei, caci vedenia aceasta priveste vremea sfarsitului.”
d) Daniel 8, 26: "Tu pecetluieste vedenia aceasta, caci este cu privire la vremi indepartate”
e) Daniel 10, 14: “Acum vin sa-ti fac cunoscut ce are sa se intample poporului tau in vremurile de apoi, caci vedenia este cu privire tot la acele vremuri indepartate.”
f) Daniel 12, 4.9: “Tu, insa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pana la vremea sfarsitului. Atunci multi o vor citi si cunostinta va creste.”
Cred ca avem suficiente motive sa consideram studiul celor doua carti escatologice ca fiind unul cat se poate de actual si necesar, pentru intelegerea timpului sfarsitului in care deja ne gasim de o buna bucata de vreme.
2. Ambele carti au fost scrise in exil. In momentul in care au primit descoperirile profetice din partea lui Dumnezeu, Daniel se afla exilat in Babilon, iar apostolul Ioan era exilat pe insula Patmos din Marea Egee. Autorii omenesti ai celor doua carti, Daniel si Apocalipsa, au trecut printr-o experienta asemanatoare: au fost smulsi din tara lor, din familia lor, din biserica lor, fiind dusi departe, ca prizonieri ai unor puteri ostile poporului lui Dumnezeu.
In fapt, Daniel si Ioan au fost doi “straini si calatori”pe acest pamant, atat la propriu cat si la figurat. Imaginati-va si incercati sa intelegeti sfasierea de inima pe care au simtit-o cei doi atunci cand au fost smulsi din mediul lor natal si dusi departe, in necunoscut!
Daniel, un adolescent de numai 17 ani si Ioan, un batran avand in jur de 90 ani, ambii traind aceeasi experienta dureroasa a instrainarii de familie, de poporul din care faceau parte, dar si din biserica in care se dezvoltasera spiritual. Crunt este acest sentiment al dezradacinarii si al instrainarii!
Cele doua carti ne invata, printre altele, si urmatorul lucru: ca acea fagaduinta pe care o gasim pe paginile Bibliei de 366 ori- “Nu te teme, caci Eu sunt cu tine!”- este o fagaduinta vie pe care Dumnezeu o implineste cu aceia care trec prin cele mai crunte incercari ale vietii.
Si apoi, carui om i s-a mai spus vreodata din partea cerului ca el este “ preaiubit si scump”, asa cum i s-a spus lui Daniel? Carui om i s-a mai dat asigurarea ca el va fi mantuit, asa cum s-a intamplat cu Daniel in ultimele zile de viata?
“Iar tu, du-te, pana va veni sfarsitul! Tu te vei odihni si te vei scula iarasi odata in partea ta de mostenire la sfarsitul zilelor.” Daniel 12, 13
Cui i-a facut Domnul o asemenea promisiune? Unui om care, desi a fost inconjurat de onoruri si bogatii lumesti la curtile celor mai mari imperii ale timpului, toata viata sa a fost un strain si calator pe acest pamant, unui om care a cautat o patrie mai buna- patria cereasca.
Priviti la batranul apostol Ioan: Singur pe tarmul stancos al insulei, privind spre nesfarsitul marii care-l despartea de fratii sai, de biserica la cladirea careia trudise atat de mult! Traind din amintiri, nostalgic, ingrijorat de soarta bisericii, Ioan aude un glas, apoi vede un chip si simte o mana care il mangaie pe umeri:
“Nu te teme, caci Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma!”Apocalipsa 1, 17-18
Al cui era glasul, al cui era chipul si a cui era mana care-l mangaia pe batranul aplecat sub povara anilor? Erau chiar ale Mantuitorului in persoana.
Ce lectie spirituala putem invata din experienta celor doi barbati ai lui Dumnezeu! Cele mai mari descoperiri profetice facute vreodata de Dumnezeu unor oameni au fost date celor care au trait in cel mai inalt grad ca niste straini si calatori pe acest pamant; oameni care nu s-au legat sufleteste de nimic din ceea ce le oferea pamantul. Pentru Daniel si Ioan, nici functia, nici bogatia, nici pozitia in biserica, nici prigoana, nici viata, nici moartea, nimic nu i-a putut desparti de dragostea lui Hristos si de nadejdea unei lumi mai bune, aduse la existenta nu de om, ci de Dumnezeu.
3. Ambele carti sunt niste descoperiri ale lui Iisus Christos. Desi Cartea lui Daniel si Apocalipsa ne poarta prin istoria acestei lumi tulburate de razboaie, prezentandu-ne o multime de amanunte cu privire la lupta dintre bine si rau, totusi ele au in centru Persoana si lucrarea Mantuitorului in favoarea omenirii decazute.
Unde Il putem gasi pe Iisus Christos in Cartea lui Daniel?
In mod indirect, Il gasim pe Domnul oglindit in vietile si caracterele celor patru tineri credinciosi, in mod deosebit in viata si caracterul lui Daniel. Trei imparati pagani, care au stapanit peste doua imperii puternice ale vremii, au recunoscut ca in Daniel exista un duh inalt, “duhul dumnezeilor celor sfinti”. Nebucadnetar, Belsatar si Dariu Medul, venind in contact cu viata si principiile de viata ale tanarului exilat evreu, nu au putut decat sa recunoasca realitatea: Duhul lui Christos locuia deplin in viata lui.
In mod direct si vizibil, Il gasim pe Mantuitorul acolo unde oamenii se asteptau cel mai putin- in cuptorul aprins al incercarilor. Desi cei trei prieteni si tovarasi de suferinta ai lui Daniel au fost arucati in cuptorul aprins , datorita refuzului lor de a se inchina chipului de aur, Nebucadnetar cel manios , spre surprinderea lui, zareste nu trei torte vii care se consuma, ci patru oameni liberi care se plimba prin mijlocul focului. Cel de-al patrulea personaj era atat de deosebit de ceea ce era obisnuit imparatul sa vada incat recunoaste in el un “fiu de dumnezei”.
Cine putea fi acest “fiu de dumnezei” daca nu Insusi Iisus Christos, Cel ce facuse fagaduinta:
“Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde si flacara nu te va aprinde.” Isaia 43, 2
El, Mantuitorul in persoana, venise alaturi de cei trei tineri pentru a implini personal fagaduinta facuta.
Insa Mantuitorul apare si intr-unalt mod in Cartea lui Daniel: in descrierile profetice.
In cap.7 in care gasim descrisa scena judecatii preadvente, Domnul Christos apare in calitatea sa de Avocat, de Aparator al neamului omenesc. Daniel 7, 13.
In cap. 8, care zugraveste conflictul dintre cornul cel mic si “capetenia ostirii”, careia Ii smulge jertfa necurmata, Mantuitorul este chiar Cel numit “capetenia ostirii”. Daniel 8, 11
In cap. 9, Iisus apare ca Cel Uns, care va fi starpit, dar care va invia la timpul hotarat. Daniel 9, 25-27.
De retinut! Cartea lui Daniel ni-L prezinta pe Domnul sub un nume nou, nemaiintalnit in Vechiul Testament. Un Nume pe care Mantuitorul Si L-a insusit si L-a folosit cu mare placere in timpul activitatii Sale pamantesti de cel putin 80 ori- FIUL OMULUI.
“M-am uitat in timpul vedeniilor mele de noapte si iata ca pe norii cerurilor a venit Unul ca un Fiu al Omului: a inaintat spre Cel Imbatranit de zile si a fost adus inaintea Lui.” Daniel 7, 13
Fiul Omului- Numele pe care Domnul L-a folosit cu cea mai mare placere si prin care noi, oamenii pacatosi, intelegem cel mai bine umilinta si dragostea Sa fata de noi. El, Domnul slavilor, Creatorul celor vazute si nevazute, devine om, devine Fiu al Omului, pentru ca noi, simple fire de praf in acest univers, sa putem deveni fii si fiice ale lui Dumnezeu.
Acest nume simplu sub care Mantuitorul ni se descopere pe paginile Cartii lui Daniel cuprinde in esenta intregul plan al Mantuirii noastre- Evanghelia in samburele ei.
Au existat si inca mai exista obiectii cu privire la autenticitatea Cartii lui Daniel. Unii sustin ca Daniel nici macar nu a existat, ca el este o simpla legenda, “folclor evreiesc.”
Altii sustin ca de fapt cartea nu a fost scrisa in secolul al 6-lea in. Hr., asa cum reiese din cuprinsul ei, ci ar fi fost scrisa mult mai tarziu, in secolul al 2-lea, pe vremea Macabeilor si a lui Antioh Epifanul.
Desigur, cercetatorii Bibliei au la indemana o multime de argumente care dovedesc faptul ca aceasta carte nu e un fals, ci este o carte autentica. S-au gasit printre manuscrisele de la Marea Moarta, in pesterile de la Qumran, sute de fragmente din cartea lui Daniel, ce au fost publicate la Oxford in anul 1955. Insa dincolo de orice dovezi istorice, arheologice , sau de alta natura, Biblia ne ofera o dovada suprema a autenticitatii acestei carti- marturia personala a lui Isus Hristos. In predica Sa de pe munte, Mantuitorul aminteste de o singura carte din Biblia ebraica, si aceasta singura carte este Cartea lui Daniel.
“De aceea, cand veti vedea uraciunea pustiiri, despre care a scris proorocul Daniel, asezata in locul sfant- cine citeste sa inteleaga…” Matei 24, 15 Iisus nu doar aminteste in trecat despre Cartea lui Daniel, dar El ne si indeamna sa o citim si sa cautam sa o intelegem.
Ce dovada mai credibila ne trebuie pentru ca sa credem ca aceasta carte este autentica, inspirata de Duhul Sfant si atat de importanta pentru oamenii ce fac parte din ultima generatie a umanitatii?
Concluzii: Cartea lui Daniel a fost studiata de multi oameni, fie prieteni, fie dusmani ai adevarului. A fost studiata de Isaac Newton, matematician si savant renumit; a fost studiata de Cristofor Columb, descoperitorul Americii, cel care ajunsese la concluzia ca sfarsitul lumii trebuia sa aibe loc dupa circa 400-500 ani. Parti din Cartea lui Daniel au fost studiate si de Adolf Hitler, cu specificarea faptului ca acesta, nefiind de acord cu adevarul profetic descoperit ( divizarea Europei, conform profetiei din cap. 2 ), a incercat sa sfideze vointa divina, incercand sa uneasca Europa pe cale militara.
Ocazia oferita de aceste prelegeri nu face dacat sa ne invite si pe noi la un studiu aprofundat al acestei carti deosebite, scrisa de un om deosebit, pentru niste timpuri atat de deosebite ca cele pe care le traim cu totii.
“ Lumina pe care Daniel a primit-o direct de la Dumnezeu a fost data in mod special pentru aceste zile de pe urma. Viziunile pe care el le-a avut pe cand se afla pe malurile raurilor Ulai si Hidechel, marile rauri ale Sinearului, sunt acum in procesul implinirii lor si tot ceea ce a fost profetizat se va implini in curand”. E. G. White, Scrisoarea nr. 57, 1896
Fie ca Dumnezeu sa reverse multe binecuvantari asupra celor ce se vor apleca cu sete de cunoastere asupra acestei carti biblice!
Lori Balogh
