Cartea Daniel a fost scrisă cu aproximativ cinci secole şi ceva înainte de Hristos, în perioada Imperiului Neo-Babilonean şi, parţial, în perioada Imperiului Medo-Persan. Această carte conţine atât material istoric, cât şi profetic. O expresie cheie în această carte este „vremea sfârşitului”. În ea sunt scrise multe vise şi vedenii, prin care Dumnezeu ne descoperă viitorul omenirii. La sfârşitul cărţii, într-o vedenie, lui Daniel i s-a spus să ascundă ceea ce i-a fost descoperit, până la vremea sfârşitului:
Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului…. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte. (Daniel 12:4)
Odată cu venirea Domnului Isus s-au început zilele din urmă (Fapte 2:17,1 Corinteni 10:11). Acum, când Duhul Sfânt a fost turnat peste orice făptură care chemă Numele Domnului, tainele acestor vedenii şi vise, ne sunt descoperite.
Să vedem ce putem afla despre visul lui Nebucadneţar din Daniel, capitolul 2, şi despre tălmăcirea acestui vis.
Din tălmăcirea acestui vis vedem că pe parcursul anilor vor fi patru împărăţii (începând cu imperiul Neo-Babilonean) până la instaurarea Împărăţiei veşnice „care va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic”, (Daniel 2:44), aceasta fiind a cincia împărăţie.
Trebuie să menţionăm că Dumnezeu i-a dat această vedenie lui Nebucadneţar după ce lui i-au venit în minte „gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri” (Daniel 2:29). Iată vedenia pe care a avut-o Nebucadneţar:
Tu, împărate, te uitai, şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare, şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta, şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarele, de fer; picioarele, parte de fer, şi parte de lut. Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fer şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi. Atunci ferul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, şi a umplut tot pământul. (Daniel 2:31-35)
Să vedem tălmăcirea visului.
Prima Împărăţie – Imperiul Neo-Babilonean:
Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă. El ţi-a dat în mâini, ori unde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului, şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu eşti capul de aur! (Daniel 2:37-38).
A doua Împărăţie – Imperiul Medo-Persan:
După tine, se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta, (Daniel 2:39).
De aici vedem că merge vorba despre împărăţie şi nu, doar despre împărat.
A treia Împărăţie – Imperiul Grecesc:
… apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă, şi care va stăpâni peste tot pământul. (Daniel 2:39)
Despre Alexandru Macedon, se spune că după ce a cucerit toată lumea civilizată de pe vremea aceea, a izbucnit în plâns pentru că nu mai avea ce cuceri. El a fost cel care a stăpânit peste tot pământul.
A patra împărăţie – Imperiul Roman:
Chiar dacă din descrierea visului s-ar părea că se vorbeşte despre două împărăţii diferite, când sunt descrise fluierele picioarelor şi picioarele (adică laba piciorului): una tare ca fierul şi alta împărţită – parte de fie şi parte de lut, totuşi, din interpretarea visului vedem că este vorba despre o singură împărăţie, care la început va fi unitară şi tare, iar apoi va fi împărţită, având mai mulţi împăraţi, unii mai tari şi alţii mai slabi. Imperiul Roman, spre deosebire de celelalte imperii, nu a fost cucerit de o altă putere, ci s-a împărţit de la sine. Pe parcursul secolelor s-a căutat de a menţine unitatea prin legături de căsătorie între fiii şi fiicele familiilor regale.
Va fi o a patra împărăţie, tare ca ferul; după cum ferul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca ferul care face totul bucăţi.
Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fer, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămânea în ea ceva din tăria ferului, tocmai aşa cum ai văzut ferul amestecat cu lutul. Şi după cum degetele de la picioare erau parte de fer şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. Dacă ai văzut ferul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum ferul nu se poate uni cu lutul. Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpânirea unui alt popor. (Daniel 40-44a)
A cincia împărăţie – Împărăţia veşnică ridicată de Dumnezeu
Dar în vremea acestor împăraţi (din a patra împărăţie), Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată, şi care nu va trece supt stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic. Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte, fără ajutorul vreunei mâini, şi care a sfărâmat ferul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, şi tâlcuirea lui este temeinică.” Daniel 2:44-45.
Am văzut că această Împărăţie, Dumnezeu o va ridica în timpul celei de a patra împărăţii. Dacă ne întoarcem la visul lui Nebucadneţar, vedem că această împărăţie s-a dezlipit fără ajutorul vreunei mâini şi a izbit, anume, picioarele de fier şi de lut a chipului (ultima împărăţie) şi le-a făcut bucăţi. (Daniel 2:34). Atunci (după ce au fost sfărâmată cea de a patra împărăţie) fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara: le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Iar această împărăţie, care a sfărâmat toate celelalte împărăţii, s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul (Daniel 2:35).
Ce poate fi piatra care a lovit chipul şi care mai apoi s-a făcut un munte mare care a umplut tot pământul?
În Biblie de multe ori poporul lui Dumnezeu este numit munte (Ieremia 17:3, Daniel 9:16,20).
Domnul Isus este numit piatra lepădată de zidari (de fruntaşii religioşi a poporului Israel), şi care a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii (Psalmul 118:22, Isaia 28:16,1 Petru 2:4-8).
Despre Împărăţia lui Dumnezeu sau Împărăţia Cerurilor este scris:
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea. (Matei 11:12)
El (Domnul Isus) zicea: , , S-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.” (Marcu 1:15)
Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: , , Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici”, sau: „Uite-o acolo!” Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” (Luca 17:20-21)
El (Domnul Isus) a mai zis: , , Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua: sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic; şi când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că a venit secerişul.” El a mai zis: , , Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa? Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ; dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.” (Marcu 4:26-32)
Vedem că viitorul omenirii este hotărât înaintea lui Dumnezeu, care este atotputernic şi suveran. De ce parte a baricadei alegi tu să fii? Doreşti să fii parte din chipul mare, de o strălucire nemaipomenită sau din piatra lui Dumnezeu?
