STUDIU, ÎN VREMURI DE CORONAVIRUS 19, DIN 1 CORINTENI 11:23 - CINA DOMNULUI SE IA CU PÂINE, NU CU AZIMI
------------------------------------------------------------
Scurt Prologos
Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.
Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.
Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... . cunoștința va crește”.
------------------------------------------------------------
În vremurile acestea de testare a credinței noastre, când nu ne mai putem aduna împreună în Bisericile noastre, vă dorim tuturor, în Numele Domnului Isus Hristos, sănătate și protecție divină permanentă!
------------------------------------------------------------
Doresc să evidențiez un aspect din învățăturile despre Cina Domnului, date credincioșilor din Corint de către apostolul Pavel, învățături primite prin revelație de la Domnul Isus Hristos, Cel Înviat din morți.
Călăuzit de Duhul Sfânt, apostolul Pavel a scris în anul 56, în Întâia epistolă către Corinteni 11:23-26 că: 23„. . am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. 24 Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 25 Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.” 26 Pentrucă, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
Întrebarea este, de ce NU A ALES apostolul Pavel să scrie că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, „a luat o azimă”?
De ce NU A ALES apostolul Pavel cuvântul azimă din moment ce apostolul a folosit în aceiași epistolă, în capitolul 5:8, termenul la plural azimile, iar apostolul Pavel știa că la instituirea Cinei Domnul Isus a folosit azimă?
Ce l-a determinat pe apostolul Pavel să folosească cuvântul pâine („αρτος” în limba greacă), în loc de azimă (αζυμος în limba greacă)?
------------------------------------------------------------
Realitatea este că apostolul Pavel a primit învățătura de la Domnului Isus ca, atunci când va avea loc comemorarea morții Sale, Biserica lui Hristos să folosescă pâine cu aluat, și nu azimi, pentru că pâinea cu aluat simbolizeză în mod deplin imaginea Omului Isus pe Cruce, purtând asupra Sa, în trupul Său pe lemnul Crucii de pe Golgota, povara păcatelor întregii omeniri din toate timpurile.
Iar noi privindu-L cu ochii credinței pe Omul Isus să înțelegem faptul că Dumnezeu „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”
Interesant este că și ceilalți scriitori ai evangheliilor, Matei, Marcu, Luca și Ioan, călăuziți și ei de Duhul Sfânt, folosesc tot termenul pâine („αρτος” în limba greacă) în evangheliile lor.
Un lucru este clar.
În momentul instaurării Cinei, când Domnul Isus a luat o pâine, „Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”, Domnul Isus ținea în mâinile Sale O AZIMĂ, care simboliza cu adevărat lipsa păcatului din viața celui care urma, ca în ziua următoare, să-Și de viața pe cruce, purtând „în trupul Său pe lemn” păcatele întregii omeniri din toate timpurile.
Însă, în cartea Leviticul, în capitolul 7, unde este reglementată Legea jertfei de mulțumire, care urma să se aducă Domnului, este scris că: Pe lângă aceste turte, să aducă și pâine dospită [לחם חמץ în limba ebraică] pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă și de mulțumire.
Această rânduială anticipează cu peste 1500 de ani înainte de Domnul Isus folosirea pâinii dospite de către Biserică la Cina Domnului, când credincioșii care comemorează moartea Domnului Isus văd cu ochii credinței Trupul fără de păcat al Domnuluim Isus, care s-a identificat în Jertfa și în Învierea Sa cu starea noastră spirituală, purtând păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos, după cum au scris apostolii Petru și Pavel.
De asemenea, profetul Isaia a proorocit despre această Jertfă cu 700 de ani înainte ca Domnul Isus să fie răstignit, după cum este scris în capitolul 53:4-5 din cartea sa: „…El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. 5 Dar, El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui Suntem tămăduiţi”.
Cu privire la jertfa Domnului Isus apostolul Petru a scris în prima sa epistolă în capitolul 2:24 „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi. ”
Iar, apostolul Pavel, după cum am citat mai-nainte , a scris în 2 Corinteni 5:21 „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El [adică Dumnezeu] L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. ”
Concluzia este că, atunci când participăm la Cina Domnului și comemorăm moartea Domnului Isus, noi privim cu ochii credinței la Crucea de pe Golgota și vedem pe Cruce Trupul Său fără de păcat, dar, încărcat cu păcatele fiecăruia dintre noi asupra Sa cauzându-i suferința și în final moartea.
Dumnezeu a fost drept când a judecat păcatele noastre, pe care le-a purtat Domnul Isus, primind în locul nostru pedeapsa, pe care o meritam noi, moartea veșnică în iazul de foc.
De aceea, apostolul Pavel, călăuzit de Duhul Sfânt, a scris că la Cina Domnului trebuie să fie folosită pâine dospită, și nu azimă, pentru că pâinea dospită simbolizează cu adevărat prezența păcatelor nostre purtate de Domnul Isus, în Trupul Său fără de păcat, pe lemnul Crucii de pe Golgota.
Aluatul din pâine simbolizează doar păcatele noastre, fiindcă Domnul Isus n-a făcut păcat, n-a făcut nici un păcat înainte de a fi răstignit și nici în timpul suferinței de pe cruce. Acest fapt este subliniat în 1 Petru 2:22-23 „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”. 23 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. Domnul Isus a fost fără de păcat în gândire, în vorbire și în fapte.
Comemorarea Cinei Domnului Isus are pentru fiecare credincios un început în trecut, are și un prezent – în zilele noastre, dar și un final în viitor.
La comemorarea morții Domnului Isus, la care participăm, se citesc din Sfânta Scriptură cuvintele Domnului Isus „Să faceţi aceasta spre pomenirea Mea!”. Aceste cuvinte ne poartă înapoi în timp cu 2000 de ani, și-L vedem pe Mântuitorul nostru purtând pe lemnul crucii în trupul Său povara tuturor păcatelor noastre de când ne-am născut și până vom adormi în Hristos sau, poate, până vom fi răpiți. Aceasta înseamnă a privi fiecare din noi în trecut amintindu-ne de tot ce a făcut Domnul Isus pentru noi, când a luat povara păcatelor noastre asupra Sa și ne-a îmbrăcat în sfințenia Sa, ca astfel îmbrăcați să putem participa la comemorarea Cinei Domnului.
Prezentul comemorării Cinei Domnului Isus se referă la împărtășirea noastră în comun din simbolurile care ne amintesc de moartea Domnul Isus pe Cruce, Pâinea și Paharul. Însă, înainte de această împărtășire suntem chemați să ne cercetăm pe noi înșine și să luăm în chip vrednic din Pâine și din Pahar pentru a nu fi osândiți o dată cu lumea, fiindcă dacă ne vom judeca singuri, nu vom fi judecaţi.
Deci, eu privesc la Domnul Isus pe Cruce și-mi văd doar păcatele mele, nu ale altcuiva, cînd mă cercetez și mă judec pe mine însumi.
Astfel, noi creștinii descoperim cu fiecare zi pe care o trăim pentru care păcate din viața noastră a murit Domnul Isus pe Cruce. Din această cauză este nevoie de cercetarea de sine pentru că NOI NU VENIM înaintea Domnului la comemorarea Cinei Sale pe baza meritelor noastre, ci pe baza MERITELOR Domnul Isus, pe baza a tot ceea ce a făcut Mântuitorul pentru noi.
Noi, încă, n-am scăpat de prezența păcatului din noi, dar am fost scăpați de consecințele păcatului, adică de pedeapsa în iazul de foc. Și am fost scăpați de sub puterea păcatului, adică de sub puterea lui Satan. Însă, de prezența păcatului din noi vom scăpa când vom muri sau în momentul Răpirii Bisericii când vom fi glorificați, dacă vom mai fi în viață în acel moment.
Viitorul este anticipat în versetul 26 din 1 Corinteni 11, unde ni se descoperă faptul că vestirea morții Domnului Isus Hristos, pe care o facem la Cina Domnului când mâncăm din pâine şi bem din pahar – simboluri – ale trupului și sângelui Său, și nu numai, se va încheia în viitor, când Domnul Isus Hristos va veni pe norii cerului și Își va răpi Biserica.
Concluzia finală este că sărbătorirea Paștelui iudaic se face cu azimi (αζυμοις), iar comemorarea morții Domnului Isus la Cină se face cu pâine dospită (αρτος).
----------------------
Dobrescu Victor
