STUDIU, ÎN VREMURI DE CORONAVIRUS 19,
BISERICA ÎN RUGĂCIUNE
------------------------------------------------------------
Scurt Prologos
Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.
Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.
Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... . cunoștința va crește”.
------------------------------------------------------------
În vremurile acestea de testare a credinței noastre, când nu ne mai putem aduna împreună în Bisericile noastre, vă doresc tuturor, în Numele Domnului Isus Hristos, sănătate și protecție divină permanentă!
-------------------------------
Gândindu-mă că, așa cum s-a stabilit, venim SEARA în rugăciune înaintea Domnului ca Biserică, uniți în Duh și Adevăr, mi-am propus să văd cu ochii minții pe frații și surorile noastre prezenți în memoria mea, chiar dacă suntem la distanță unii de alții.
Îi văd pe copilașii din Biserica noastră cântând și rugându-se cu vocile lor cristaline. Și-mi imaginez în mijlocul lor și pe cei trei nepoții ai noștri.
Văd adolescenții cântând cu elanul tinereții, văd corul celor aproape 40 de tineri și tinere preamărind în cântecele lor pe Dumnezeul cel Atotputernic, care a creat cerurile și pământul, dar și pe noi oamenii.
Îi văd pe frații predicatori proclamând Cuvântul lui Dumnezeu, dar și pe frații și surorile care se rugau în Adunare.
Îi văd cu ochii minții pe cei prezenți la părtășia generată de întâlnirile noastre, când ne aminteam de moartea și Învierea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Și știm bine că Domnul Isus pe Crucea de pe Golgota a purtat păcatele întregii omeniri și a deschis tuturor oamenilor Calea spre mântuire, prin credința în Numele Său.
Iar CHEMAREA Domnului Isus din Evanghelia după Matei „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da fiecăruia odihnă, ” a STRĂBĂTUT spațiul și timpul ȘI A AJUNS și până la noi.
Și Dumnezeu, la VREMEA HOTĂRÂTĂ de El, ne-a făcut să auzim Cuvântul Evangheliei Domnului Isus și am primit credința că El este DOMNUL, STĂPÂNUL NOSTRU, că ESTE FIUL LUI DUMNEZEU, care a murit și a fost înviat de DUMNEZEU TATĂL pentru ca NOI să fim MÂNTUIȚI prin El, prin JERTFA SA, pentru veșnicie.
------------------------------------------------------------
Cu această imagine a Bisericii în minte, și conștienți de faptul că suntem cu toții uniți în Duh și adevăr ne pregătim și în această seară DE TIMPUL COMUN PETRECUT ÎN RUGĂCIUNE pentru motivele comunicate.
Și pentru ca rugăciunile noastre să fie primite la Tronul Harului lui Dumnezeu noi trebuie să avem o relație armonioasă cu Dumnezeu, cu cei din familie, cu cei din Biserică, cu cei din societate.
Apostolul Ioan a scris în prima sa epistolă la capitolul 5:14 Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.
Apostolul Petru a scris 1 Petru 3:7 Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre.
Iar apostolul Pavel ne-a lăsat scris în Romani 12:18 Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
------------------------------------------------------------
Când se află în strâmtorare, OMUL STRIGĂ către DUMNEZEU, Care cere ca fiecare om să se roage personal, însă nu aceptă decât cererile rostite cu dreptate.
Rugaciunea celui rau este o urâciune înaintea Domnului (Proverbe 15:29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. Proverbe 28:9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă. ).
„Numai cei care nu practică păcatul au dreptul să se apropie de Durnnezeu prin rugăciune.
Atitudinea de răzvrătire contra autorităţii divine trebuie să înceteze, iertarea trebuie sa fie solicitată pentru a avea acces la Tatăl pe calea rugăciunii prin călăuzirea Duhului Sfânt.
Închinarea reprezintă cea mai înaltă activitate de care este capabil spiritul uman. Poate fi numită şi părtăşie cu Dumnezeu, câtă vreme accentul este pus pe iniţiativa divină. Omul se roagă pentru că Dumnezeu deja i-a atins duhul.”
Ioan 4:24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.
Astfel, Credinciosul se roagă „în Duhul" şi prin Duhul
Efeseni 6:18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii, ;
Iuda 20 Dar voi, prea iubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt,
Rugaciunea, care reprezintă părtaşia noastră cu Tatăl nostru din ceruri, include adorarea, mulţumirea, mărturisirea, cererea.
În Filipeni 4:6 apostolul Pavel a scris: Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Consecinţa=> 4:7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Noi suntem convinși că numai Dumnezeu cunoaşte care ar putea fi consecinţele finale, bune sau rele ale ascultării unei rugaciuni, de aceea, urmând exemplu Domnului Isus din Ghetsimani, încheiem rugăciunile noastre cu fraza: Și în tot ce te-am rugat noi să se facă voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Amin!
-------------------------------------------------------------------------
În final doresc să precize că, „nu mie-e frică de ce nu cunosc [sau nu înțeleg] din Biblie, ci de ceea ce cunosc și nu împlinesc”, din uitare, din neatenție.
-------------------------------
Și pentru a nu eșua în trăirea zilnică a unei vieți creștine să ținem cont de îndemnul din „Întâia Epistolă Sobornicească a apostolului Petru”
din capitolul 5:6-11
6 SMERIŢI-VĂ, deci, SUB MÂNA TARE A LUI DUMNEZEU, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.
7 Şi ARUNCAȚI asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi ÎNGRIJEȘTE de voi.
8 FIŢI TREJI, ŞI VEGHEAŢI! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă tîrcoale ca un leu care RĂCNEŞTE, ŞI CAUTĂ PE CINE SĂ ÎNGHITĂ.
9 ÎMPOTRIVIŢI-VĂ LUI TARI ÎN CREDINŢĂ, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.
10 DUMNEZEUL ORICĂRUI HAR, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, VĂ VA DESĂVÂRŞI, VĂ VA ÎNTĂRI, VĂ VA DA PUTERE ŞI VĂ VA FACE NECLINTIŢI.
11 A LUI SĂ FIE SLAVA ŞI PUTEREA ÎN VECII VECILOR!
AMIN.
*****************************************
***********
ADDENDA
*********
Din cartea Exodul 29:38-46 am înţeles că poporul Israel se afla sub protecţia lui Dumnezeu zi de zi, clipă de clipă, datorită jertfei necurmate care se aducea zilnic pe altar dimineaţa şi seara. Pe lângă cei doi miei de un an care erau sacrificaţi, unul dimineaţa şi unul seara, se mai aducea ca jerfă făină frământată în untdelemn de măsline şi vin, atât dimineaţa cât şi seara.
Semnificaţia şi implicaţiile tuturor jertfelor descrise în Exod şi Levitic le-am înţeles mult mai bine după ce am citit cartea lui H. L. Heijcoop – „Slava lui Hristos în jertfe”, apărută la Editura GBV. Nu are precizat anul şi locul unde a fost tipărită.
În legătură cu afirmaţia lui Dr. John A. Hash, „Hristos, care stă la dreapta lui Dumnezeu, mijloceşte pentru noi când ne rugăm”, mi-am pus întrebare:
„Oare Domnul Isus mijlocește pentru noi doar în momentul rugăciunii?”
Apoi, m-am întrebat: dacă poporul Israel care era sub protecţia lui Dumnezeu, datorită jertfei necurmate, iar noi suntem sub protecţia Domnului Isus Hristos, prin legământul încheiat cu El pe baza jerfei sale, înseamnă oare că, aşa cum preotul de la cortul întâlnirii mijlocea pentru israelit doar în momentul când aducea jerfa, la fel mijloceşte şi Domnul Isus Hristos pentru noi când aducem înaintea sa jertfa buzelor noastre?
Şi prin analogie am înţeles că îndemnul la rugăciune pentru credincioşii în Hristos, din Evrei 13: 15 ( „Prin El [prin Isus Hristos], să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui”), este echivalent cu momentul când israelitul îşi aducea jertfa sa de laudă lui Dumnezeu la altarul din curtea cortului întâlnirii, dar mai tot timpul era precedată de jertfa pentru ispăşirea păcatelor.
Contextul din Evrei 13 pune în contrast slujba de la Templu, care nu fusese demolat la momentul scrierii Epistolei Lui Pavel Către Evrei, cu libertatea noastră de a veni la Dumnezeu Tatăl în orice moment, prin lucrarea de mijlocire la dreapta Tatălui a Domnului Isus Hristos ca Mare Preot. În fond orice comunicare cu Dumnezeu este în esenţă o rugăciune din partea crediciosului.
Evreul când îşi aducea jertfa avea acces doar în curtea Cortului şi mai târziu a Templului. Doar preoţii puteau intra în locul sfânt, iar odată pe an doar Marele Preot intra în locul preasfânt.
Însă, noi avem acces direct în Sfânta Sfintelor la Dumnezeu, datorită legământului nostru cu Domnul Isus, care prin jertfa Sa de la Cruce ne-a câştigat această favoare inestimabilă.
Deci, avem acces la Tatăl prin rugăciune în calitate de preoţi, însă, doar prin mijlocirea Mântuitorului nostru. O rugăciune eficientă este garantată doar prin Marele nostru Preot Isus Hristos, Mijocitorul nostru la Dumnezeu.
LUCRAREA DE MIJLOCIRE A DOMNULUI ISUS este atât de complexă încât nu poate fi cuprinsă de mintea omenească şi nici explicată în totalitate. Şi la fel cum jertfa necurmată era suficientă pentru ca Dumnezeu să vadă poporul Israel fără vină înaintea sa (Numeri 23:21 este dovada de necontestat a acestui fapt – dar, să nu uităm că poporul Israel se afla sub pedeapsa lui Dumnezeu! ), la fel jertfa adusă de Domnul Isus pe crucea de pe Golgota şi prezenţa sa la dreapta Tatălui ca Mare Preot ne garantează faptul că Dumnezeu Îi vede şi ne vede pe cei credincioşi în Hristos sfinţi şi neprihăniţi. Numai şi numai datorită meritelor Domnului Isus!
La fel şi LUCRAREA DE MIJLOCIRE A DUHULUI SFÂNT este la fel de complexă. Există o comunicare permanentă între Tatăl şi Duhul Sfânt din credincioşi. Regretabil că noi nu cerem permanent Domnului Isus călăuzirea sa în vieţile nostre prin Duhul Sfânt.
Rolul Duhului Sfânt în rugăciunile noastre este esenţial. După cum ştim textul de bază în acest sens este Romani 8:26-27 Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
De ținut minte REMARCA lui John Murray:
„COPIII lui Dumnezeu au DOI MIJLOCITORI DIVINI”…
„HRISTOS ESTE MIJLOCITORUL lor în INSTANŢA CEREASCĂ…”
iar…DUHUL SFÂNT ESTE MIJLOCITORUL lor pe SCENA INIMII LOR”.
Un lucru este clar, atunci când bâjbâim în rugăciunile noastre pe care le adresăm lui Dumnezeu, DUHUL SFÂNT, CARE LOCUIEŞTE ÎN DUHUL NOSTRU, „ne ajută mijlocind pentru noi şi prin noi cu suspine negrăite, însă, după voia lui Dumnezeu, care în omniscinţa Sa cunoşte dorinţa puternică şi consecventă a Duhului de a ne ajuta pe noi, datorită slabei noastre condiţii spirituale, a faptului că nu ştim sigur care este voia reală a lui Dumnezeu pentru noi în momentul rugăciunii. ”
Probabil că atunci când Dumnezeu răspunde la rugăciunile noastre, răspunde de fapt la mijlocirea corectă a Duhului Sfânt din noi şi la mijlocirea Domnului Isus care se află la dreapta lui Dumnezeu Tatăl ca Mare Preot, după planul alcătuit în Sine Însuși înainte de întemeierea lumii.
********************************
Dobrescu Victor
