Întrebări și răspunsuri

Cartea aceasta vă va ajuta sa raspundeți la întrebările

cu care vă puteți confrunta în evanghelizare.

PUTEȚI GÃSI ORICE RÃSPUNS ÎN BIBLIE

VOL. I Cunoştința adevãrului

Scris de Yo Han Rhee

De peste patruzeci de ani, de când a fost născut din nou în 1962, autorul, păstorul Yo Han Rhee, a îndrumat multe suflete către DUMNEZEU prin evanghelizare, întărit de Duhul Sfânt. El serveşte acum ca pastor in biserica Seoul Joongang, aparținătoare bisericii Baptistă lui Isus din Korea.

Alte cărții:

Calea către Dumnezeu

Calea spre Viața Eternă

Calea către Glorie

Expunerea Evanghelii lui Ioan, vol. I-IV

De unde vii?

Poți găsi orice răspuns în Biblie, vol. I-III

CUV NT ÎNAINTE

Fiecare dintre noi avem multe întrebări de-alungul vieții. La multe din ele nu găsim răspuns dar unele întrebări chiar au nevoie de un răspuns.

Totuși, prea multe persoane ajung spre finalul viați fără a găsi raspunsul la aceste întrebări, iar consecintele sunt grave si ireversibile.

Răspunsurile corecte la întrebările oamenilor nu se găsesc în altă parte, doar Dumnezeu este în măsură să răspundă și El a scris deja toate aceste răspunsuri în Biblie. Biblia nu este o carte de ficțiune scrisă de oameni. Este revelația de la Dumnezeu, care a creat universul și tot ce este în el, și ne dă răspunsul la toate întrebările vieții. De aceea, Biblia spune Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! (Isaia 34:16)

Oricine ai fi, înainte de a pleca din lumea aceasta trebuie să ai raspunsul la aceste întrebări. La fel, creștinii trebuie să învețe Biblia și răspunsurile la orice întrebare care apare de-alungul vieții lor de creștin. Așadar, înțelepciunea pentru a discerne cuvântul adevărului și cunoștiința voii lui Dumnezeu este, de fapt, cel mai important aspect din viața unui creștin.

Erau multe întrebări despre viața de creștin la Întâlnirile de Miercuri in Biserica din Seoul Joongang. Majoritatea acestor întrebări și răspunsuri au fost adunate în această carte.

Această carte cuprinde doar câteva din întrebările la care avem nevoie de răspuns de-alungul vieții. Totuși, sper să vă fie de folos pentru viața voastră de creștin.

Posibil să fie nevoie de mai multe detalii, dar mă rog pentru tine, ca Dumnezeu să-ți ofere înțelepciunea necesară pentru a întelege aceste răspunsuri.

1 BIBLIA

01 Se știe că Biblia este adevărată, totuși, de ce sunt atât de multe persoane care nu cred în ea? 9

02 Cum se deosebeste Creștinismul de alte religii din lume? 13

03 Ce evidențe există că Biblia este, întradevăr, Cuvântul lui Dumnezeu? 18

05 Cum putem știi că prima carte din Biblie este cu adevărat scrisă cu 3,500 de ani în urmă? 36

06 S-au păstrat manuscrisele Bibliei cu exactitate în ciuda absenței originalelor? 38

Î07 Când și cine a pus impreuna toate cărțile Bibliei? 41

Î08 Când și cine a despărțit Biblia în capitole și versete? A fost, de asemenea, făcută după voia lui Dumnezeu? 43

Î09 Solomon a devenit un idolatru în cele din urmă. Cum pot cărți ca Proverbe, Eclesiast, și Cântarea Cântărilor fi incluse în Biblie? 44

Î10 Cuvintele prietenilor lui Iov, din cartea Iov, trebuie folosite pentru viețile noastre sau pentru a evangheliza? 46

Î11 Există unele versete citate, precum Iuda 1:14-16, care nu au referință în Biblie. De ce? 48

Î12 Există diferite traduceri/versiuni ale Bibliei. Sunt toate de încredere? 50

2 ÎNTREBĂRI REFERITOARE LA ISTORIA TIMPURIE A PĂM NTULUI

Î13 Ce diferență este între lumina creată în prima zi și cea de-a patra zi din Geneza 1? 51

Î14 Capitolul 1 din Geneza pare a fi în contradicție cu capitolul 2.52

Î15 A fost omul într-adevăr făcut din țărâna pământului? 53

Î16 În Geneza 4, fiul lui Adam, Cain, și-a omorât fratele, Abel. Cu cine s-a căsătorit Cain? Mai erau alte persoane? 54

Î17 Cine sunt fii lui Dumnezeu din Geneza 6:1-2? 55

Î18 E adevărat că oamenii trăiau mai mult înainte de Potopul lui Noe? 58

Î19 De unde a provenit toată apa din Potop? 60

Î20 Au intrat câte două animale în corabia lui Noe, unul de parte bărbătească și unul de parte femeiască sau șapte de fiecare, parte bărbătească și parte femeiască? 62

Î21 A fost corabia lui Noe suficient de mare pentru toate animalele? 63

Î22 Ce perspectivă biblică avem noi față de teoria evoluției a vârstei geologice? 64

Î23 Ce spune biblia despre Epoca de Gheață? 67

Î24 Putem explica că stratificarea rocilor sedimentare sau fosilele marine care se pot gasi pe înălțimile munților Himalaya și Alpi nu sunt numai rezultatul Potopului, ci și a răsturnării continentale? 69

Î25 Spune ceva Biblia despre extratereștri? 70

Î26. De ce Dumnezeu a ales pe Israel ca Poporul Său ales? 72

3 ISRAEL

Î27. De ce a fost Israel ales dintre toate popoarele? 75

Î28. De ce evreii au respins pe Isus ca Mesia? 77

Î29. Respingerea evreiilor față de Isus a fost pregătită de către Dumnezeu? Dacă a fost așa, este Dumnezeu nedrept cu Israel? 79

Î30. Nu este prea aspră pedeapsa evreilor pentru păcatul strămoșilor lor de a-l omorî pe Isus? 81

Î31. Există evrei salvați (mântuiți)? 82

4 SF RȘITUL ZILELOR

î32. Găsim scris în Biblie expresia „Cei Șapte Ani de Necaz”? 83

Î33. Care sunt bazele biblice pentru a crede ca sfinții vor fi Răpiți înainte de Necazul cel mare? 85

Î34. Printre crestini sunt si evrei care s-au născut din nou. Vor fi și ei răpiți? 87

Î35. Ce se va întâmpla în prima jumătate (3 ani si jumătate) și a doua jumătate (3 ani si jumătate) a celor 7 ani ai Necazului cel Mare? 89

Î36. Va avea loc într-adevăr venirea Împărăției de o mie de ani? Trebuie sa o intelegem literar sau simbolic? 92

Î37. Cine va intra în Împărăția de o mie de ani, și ce fel de corp vor avea? 94

Î38. Puteți explica bătălia care va avea loc la sfârșitul Împărăției de o mie de ani în detaliu? 97

Î39. De ce a plănuit Dumnezeu perioada de o mie de ani? 99

5 CĂDEREA ȘI JUDECATA DE APOI

î40. De unde vine Satana? 101

Î41. De ce nu îl oprește Dumnezeu acțiunile Satanei? 103

Î42. De ce a creat Dumnezeu Pomul cunoştinţei binelui şi răului ştiind dinainte că Adam va cădea? 105

Î43. De ce Dumnezeu i-a interzis lui Adam să mănânce din Pomul Vieții după căderea lui? 106

Î44. De ce a creat Dumnezeu oameni și îngeri cu capacitatea de a păcătui? Nu este Dumnezeu, în cele din urmă, responsabil pentru căderea omenirii și a îngerilor? 108

Î45. De ce sunt eu păcătos din cauza lui Adam? 111

Î46. De ce le-a dat Dumnezeu oamenilor o lege care nu poate fi respectată? 112

Î47. De ce se întâmplă lucruri bune la oameni răi și lucruri rele la oameni buni? 116

Î48. Cum putem știi că omul este o făptură duhovnicească (are spirit)? 118

Î49. Există cu adevărat Iadul? 120

Î50. Cum poate un Dumnezeu al dragostei să trimită oameni în Iad? 122

Î51. Primesc toți păcătoșii, fie că au păcatuit putin, fie ca au pacatuit mult, exact aceeași pedeapsă? 124

Î52. Ce se întâmplă cu acei ce au trăit înainte ca Biblia să fi fost scrisă sau nu au auzit niciodată adevărata Evanghelie? 124

Î53. Ce se întâmplă cu oamenii cu dizabilități mintale sau bebelușii avortați? 128

Î54. Copilul meu este îngrijorat cu privire la salvarea (mântuirea) lui. Cum îl pot ajuta? 131

6 M NTUIREA

î55. Stă în puterea omului să fie mântuit din moment ce Dumnezeu trebuie să îngăduie mântuirea acelui om? 133

Î56. De ce nu mântuie Dumnezeu pe toată lumea? 135

Î57. Dacă Dumnezeu este Atotputernic, de ce a fost necesară vărsarea de sânge pentru a împlini mântuirea? 136

Î58. Cum poate ierta sângele lui Isus păcatele întregii omenirii? 138

Î59. Isus a luat asupra Lui toate păcatele, atunci toată lumea ajunge în Rai? 139

Î60. Isus a plătit pedeapsa păcatelor noastre, deci nu ar trebui să meargă și în Iad pentru noi? 141

Î61. Cum putem fi bine încredințați că Isus chiar a înviat? 144

Î62. Nu este mântuirea prea simplă avand in vedere că singurul lucru care se cere este doar sa crezi? 146

Î63. Cum întelegem corect versetul „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”? 147

Î64. E necesar să cunoaștem data și momentul mântuirii noastre? 149

Î65. Poți fi nesigur pe propia ta mântuire? 150

Î66. Unii oameni înțeleg în mod clar mesajul mântuirii; totuși, nu au fost încă mântuiți. Ce s-a întâmplat? 151

Î67. Ce înseamnă cunoștiința (mântuirea) intelectuală, asa cum o numesc unii? 153

Î68. Ce facem cu persoanele care declară că cred dar nu demonstrează nici o lucrare ca să sprijine credința lor? 155

Î69. Ce înseamnă a primi Duhul Sfânt? 156

Î70. Când primim Duhul Sfânt? 158

Î71. Ce legătură are botezul cu mântuirea? 160

BIBLIA

î01 Se știe că Biblia este adevărată, totuși, de ce sunt atât de multe persoane care nu cred în ea?

Din păcate, foarte puține persoane acceptă veracitatea Bibliei și pe Isus Hristos ca Mântuitor și Stăpân. În actualitate se întamplă la fel. Totuși, este de așteptat, chiar și Isus ne-a avertizat cu privire la acest lucru.

Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află (Matei 7:13-14)

Avertizarea lui Isus s-a adeverit de-a lungul istoriei omenirii.

De ce atâtea persoane refuză Biblia și pe Isus ca Stăpân și Mântuitor? Să vedem câteva motive:

Primul motiv este ignoranța. Ignoranța față de autenticitatea Bibliei este principalul motiv pentru care lumea alege calea spre distrugere. William Ramsey, un arheolog sceptic în ce privește Biblia, a devenit creștin după o serie de investigații amănunțite ale călătoriilor misionare ale lui Pavel aducând multe dovezi incontestabile care susțin fiabilitatea cuvintelor din cartea Faptele Apostolilor.

Abraham Lincoln, care adesea este menționat ca „Marele Emancipator al Sclavilor”, nu avea adevărata credință pâna la vârsta de 40 de ani. Într-o zi a citit o carte scrisă de un anumit păstor, care l-a condus la o examinare minuțioasă a Bibliei. Prin aceasta, el primise o credință neclintită în Dumnezeu. Lew Wallace, mai bine cunoscut ca autor și politic, a fost un sceptic al creștinismului, care s-a transformat într-un creștin. Anterior, Wallace nu era mulțumit de cei care credeau că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu și Isus Hristos Fiul Său. Astfel, era hotărât să expună falsitatea Bibliei și a credinței lor, ceea ce l-a condus la recunoașterea Bibliei ca adevăratul Cuvânt viu și că Isus Hristos este, într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu. Ben-Hur, un clasic al literaturii și, de asemena, film, a fost scris de Wallace după ce a fost mântuit.

Oricine poate confirma că Biblia este Cuvântul viu a lui Dumnezeu atâta timp cât examinează Biblia după cum este scris, „Căutaţi în cartea DOMNULUI!” (Isaia 34:16)

Sincer, oamenii aleg sa nu creadă in Biblie nu pentru că „nu cunosc” ci pentru că nu vor creadă. Oamenii neagă în mod intenționat pe Dumnezeul viu, cu toate că duhul lor și creaţia le mărturisește opusul.

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite (Romani 1:28)

Precum viermii din letrină se simt în elementul lor acolo, oamenii lăsați în voia minții lor blestemate preferă lucrurile lumești, mai degrabă decât gloria cunoașterii lui Dumnezeu. Oamenii văd dovezile unui Dumnezeu viu în fiecare zi; totuși, aleg să rămână încăpăţânaţi spunând „Poate există un Dumnezeu, dar n-o să-mi spună el mie ce să fac cu viaţa mea. Eu sunt propriul meu șef”.

Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele (Ioan 3:19-20)

Al doilea motiv este simplitatea Evangheliei. În alte cuvinte, e prea simplă ca s-o crezi. Oamenii nu sunt în stare de a înțelege cum poate cineva fi mântuit numai prin credință, fără fapte. Totuși, Isus a zis:

Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor (Matei 18:3)

Doar cei cu inima ca a unui copil pot înțelege și accepta mesajul Evengheliei.

În plus, mulți fug de Creștinism având prejudecăți cum că este o religie negativă cu o listă de a face/a nu face. Văd Creștinismul ca un jug prea greu. Totuși, adevărul Creștinismului este destul de diferit, deoarece omul poate fi cu adevărat liber în Cristos.

Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi (Ioan 8:36)

Cei care cred în Isus ca Salvatorul lor sunt cei ce se pot odihni în adevăr.

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă (Matei 11:28)

În unele cazuri, oamenii neagă adevărul din cauza vinei care o simt in conștiința lor. Aceștia sunt oamenii cu vieți distruse din cauza faptelor josnice și obiceiurilor păcătoase. Nu cred în capacitatea lui Dumnezeu de a ierta, nici în noua viață promisă în Cristos. Ei uită faptul că dragostea lui Dumnezeu este mult mai mare decât păcatele lor. Dumnezeu iartă și salvează pe oricine se pocăiește.

Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: 'Voi cu drept cuvânt ziceţi: «Fărădelegile şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi din pricina lor tânjim – cum am putea să trăim? » Spune-le: 'Pe viaţa Mea, zice Domnul, Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel? ' (Ezechiel 33:10-11)

Inimile nepăsătoare față de adevăr, încăpățânarea de a trăi o viață păcătoasă, gândul arogant ca sunt bine spiritual, interpretarea greșită a adevărului și o inimă care se abandonează în disperare sunt principalele motive pentru care majoritatea oamenilor resping Biblia.

Î02 Prin ce se deosebește Creștinismul Biblic de celelalte religii?

Creștinismul și celelalte religii din lume sunt foarte diferite. Permiteți-mi să descriu diferența pe scurt.

În primul rând, religiile lumii învață ca omul trebuie să se străduiască din răsputeri în încercarea de a ajunge la Dumnezeu, în timp ce Creștinismul Biblic învață despre ceea ce Dumnezeu a făcut ca să aducă salvarea (mântuirea) omenirii.

Aproximativ în epoca Turnului Babel a început idolatria. Majoritatea savanților, precum Wilhelm Schmidt (1868-1954) și Andrew Lang (1844-1912), au dovedit că monoteismul (credința într-un singur Dumnezeu) nu a luat nastere din politeism (credința în mai mulți dumnezei); în schimb, monoteismul a devenit corupt și s-a transformat în politeism iar, în cele din urmă, în idolatrie. Oamenii au fost din totdeauna conștienți de existența unei Ființe absolute, și că El este cel care a creat toate lucrurile. Totuși, ei se închinau la idoli mai degrabă decât la Creator fiindcă l-au neglijat din cauza minții lor blestemate.

Fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare [... ] căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin (Romani 1:21-23,25)

Majoritatea religiilor din lume se închina la dumnezei făcuți de oameni, în timp ce Creștinismul Biblic prezintă un Dumnezeu care ajunge la oameni deoarece oamenii sunt incapabili de a ajunge la El. Dumnezeul Creștinismului Biblic a pus deoparte o națiune prin care El Însuși a venit ca om pentru a-i aduce pe oameni la El.

În al doilea rând, religiile lumești învață pe oameni etică și moralitate și dau porunci de a nu păcătui. Cu toate acestea, religia nu pot ierta păcatul și nici reînvia sufletele care au murit in păcate și fărădelegi. Pe de altă parte, Isus Hristos din Biblie nu numai iartă păcatele, dar și dăruiește viață celor morți în păcat și fărădelege.

De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă (1 Corinteni 15:45)

În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său […] Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre […] măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi) (Efeseni 1:7; 2:1; 2:5)

În care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor. […] Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile (Coloseni 1:14; 2:13)

Cum ne-a iertat Isus Hristos păcatele? Având în vedere că plata păcatului este moartea (Romani 6:23), iertarea păcatelor noastre a fost desăvârșită numai prin sacrificiul și moartea lui Isus Hristos in locul nostru. Sunt mulți dumnezei în lume, dar nici unul din ei nu a murit pentru poporul lor. Totuși, Isus Hristos, Stăpânul și Salvatorul nostru, și-a dat de bună voie propria viață ca răscumpărare pentru toți oamenii, ca să-și îndeplinească (arate) marea Lui dragoste față de poporul Său.

Care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită (1 Timotei 2:6)

În al treilea rând, religiile lumii împovărează oamenii cu o lista de „lucruri bune care trebuie făcute”, dar nu oferă nici o modalitate de a le împlini. Pe de altă parte, Creștinismul întărește oamenii mai întâi și apoi îi îndeamnă sa facă ceva. Toate religiile din lume pun o sarcină mult prea mare asupra oamenilor care deja sunt împovărați și îngrijoraţi; Creștinismul nu numai că dă odihnă celor împovărați și îngrijoraţi dar de asemenea colaboreaza in a ușura greutătile.

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă (Matei 11:28)

Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră! (Psalmii 68:19)

Isus Hristos nu numai că a purtat păcatul nostru și ne-a dat o viață nouă (Ioan 1:29). El, de asemenea, ne poartă de grijă și ne dă cele necesare.

Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug (Ioan 10:10)

În al patrulea rând, religiile lumii respectă reguli și porunci care, practic, ne spun doar "nu lua! nu gusta! nu atinge!" (Coloseni 2:21). Creștinismul, în schimb, este o trăire prin credința în Isus Hristos, care este același ieri și azi și în veci (Evrei 13:8).

Mulți oameni deosebiți și filosofi de-a lungul istoriei au tratat de a înțelege viața și rostul ei, dar n-au ajuns la nici o concluzie. De-asemeni, liderii religioși pot doar să presupună și își arogă merite cum că știu calea și adevărul. Totuși, Isus este diferit. Isus nu a venit să ne arate o cale, sau să dea mărturie despre un adevăr, sau să ne arate un exemplu de viață. El însuși este calea, adevărul și viața.

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine (Ioan 14:6)

În ultimul rând, religiile lumii prezintă o credință confuză și care nu se poate descrie, nu se poate explica în cuvinte. În schimb, credința adevărată, Biblică, cea care duce la mântuire prin harul lui Dumnezeu este pe intelesul oricui, se poate exprima in cuvinte.

Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos (Romani 10:17)

Mântuirea spirituală prin credința Creștină este mărturisită cu gura, așa cum este obținută prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfânt.

Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Romani 10:10)

Mântuirea tuturor și înțelegerea credinței creștine ar trebui să fie consistente deoarece sunt obținute prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să fie neschimbate, indiferent de generația sau naționalitatea persoanei.

Către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră, a amândurora: Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Isus Hristos, Mântuitorul nostru! (Tit 1:4)

Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos (2 Petru 1:1)

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 1:3)

Odată enumerate câteva diferențe, Biblia concluzionează că toate religiile din lume sunt greșite, și prin ele, nici un om nu poate ajunge la Dumnezeu.

Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte (Porverbe 14:12)

În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi (Faptele Apostolilor 4:12)

Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos (1 Corinteni 3:11)

Î03 Ce dovezi există că Biblia este, într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu?

Există o mulțime de dovezi importante pentru a dovedi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu: împlinirea profețiilor este un prim exemplu. Biblia afirmă „căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21). Este imposibil ca oamenii să cunoască viitorul deoarece trăim într-un timp și spațiu definit.

Dar el nu ştie ce şi cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune (Eclesiastul 8:7)

Nici un om nu poate prezice viitorul, nici măcar un pas înainte.

Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi (Proverbele 27:1)

Dimpotrivă, Dumnezeu nu este limitat de timp și spațiu; El este etern. El este capabil să prezică toate lucrurile. Numai Dumnezeu poate prezice viitorul și este capabil să-și îndeplinească toate prezicerile sale.

Nu, Domnul, Dumnezeu, nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci (Amos 3:7)

Dezvăluirea viitorului prezis este profeția. Aceste profeții sunt de la Dumnezeu, nu de la om, și blestemați sunt acei care adăuga sau elimină din aceste profeții.

Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta (Apocalipsa 22:18-19)

Iată ce a spus Dumnezeu acelor idoli care pretind a fi Dumnezeu adevărat: “Apăraţi-vă pricina – zice Domnul – arătaţi-vă dovezile cele mai tari”, zice Împăratul lui Iacov. „Să le arate şi să ne spună ce are să se întâmple; care sunt prorociile pe care le-aţi făcut vreodată? Spuneţi, ca să luăm seama la ele şi să le vedem împlinirea; sau vestiţi-ne viitorul (Isaia 41:21-22). Un Dumnezeu adevărat ar trebui să poată vesti toate evenimentele viitoare și trecute.

Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea’ (Isaia 46:10)

Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt (Ioan 13:19)

Este scris, Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre (2 Petru 1:19).

Se confirmă prin documentele Apostolului Petru că ceea ce dă lumină în această lume întunecată sunt profețiile.

Prin urmare, cel mai bun mod de a testa autenticitatea Bibliei ca fiind Cuvânt al lui Dumnezeu, și că Dumnezeul Bibliei este singurul Dumnezeu adevărat, este prin împlinirea profețiilor. Să le examinăm mai întâi în patru secțiuni diferite: Profețiile referitoare la persoane, la orașe, la națiuni, și lumii.

Profeții referitoare la Isus

Biblia conține multe profeții referitoare la persoane, în special la Isus. Nu este nimic mai uimitor decât profețiile cu privire la Isus. Există peste 300 de profeții mesianice din Vechiul Testament, și fiecare dintre ele a fost îndeplinită cu exactitate de-a lungul celor 33 de ani de viață a lui Isus pe pamânt.

Câteva exemple:

Să fie născut dintr-o fecioară (Isaia 7:14)

Să fie născut în Betleem (Mica 5:2)

Din seminţia lui Iuda (Geneza 49:10)

Intrare triumfală în Ierusalim (Zaharia 9:9)

Vândut pentru treizeci de arginţi (Zaharia 11:12)

Tăcut în fața acuzătorilor (Isaia 53:7)

Prins și persecutat (Isaia 53:8)

Mâinile și picioarele Lui strapunse (Psalmul 22:16)

Cuvinte rostite la Calvar (Psalmul 22:1)

Batjocura mulțimii (Psalmul 22:16-18)

Nici măcar un os zdrobit (Exodul 12:46)

Jertfit (Isaia 53:5-11)

Moartea (Psalmul 23:31)

Îngroparea (Isaia 53:9)

Nu a văzut putrezirea (Psalmul 16:10)

Înălțat la Cer (Psalmul 68:10)

Stă la dreapta Tatălui (Psalmul 110:1), etc.

Împlinirea acestor profeții mesianice este dovada vie că Biblia este, într-adevăr, însuflată de Cuvântul lui Dumnezeu.

Profeții referitoare la orașe

Studiile arheologice și istorice au demonstrat împlinirea profețiilor referitoare la orașe antice. Să aruncăm o scurtă privire la Tir și Ninive ca exemple.

TIR 1)

Cetatea s-a închinat lui Baal și ajuns un loc deosebit de mizerabil. Aici este profeția din Ezechiel 26, privind căderea orașului.

Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‘Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi şi cu o mare mulţime de popoare. El va nimici cu sabia cetăţile din ţinutul tău; va face şanţuri de apărare împotriva ta, va ridica întărituri şi va ridica scutul împotriva ta. Va îndrepta loviturile berbecilor săi împotriva zidurilor tale şi îţi va surpa turnurile cu maşinile lui. Mulţimea cailor lui te va acoperi de praf, zidurile tale se vor cutremura de vuietul călăreţilor, roţilor şi carelor când va intra Nebucadneţar pe porţile tale cum se intră într-o cetate cucerită; va călca toate uliţele tale cu copitele cailor lui şi-ţi va ucide poporul cu sabia, şi stâlpii mândriei tale vor cădea la pământ. Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărâma casele tale cele plăcute şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta. Voi face să înceteze astfel glasul cântecelor tale şi nu se va mai auzi sunetul harpelor tale. Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit’, zice Domnul Dumnezeu (Ezechiel 26:7-14)

Această profeție a fost împlinită parțial în anul 572 î. Hr. de către Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca mai târziu sa fie împlinită în totalitate în timpul lui Alexandru cel Mare. Inițial, partea rămasă a profeției părea să nu se îndeplinească, deoarece mulți tireni în momentul acela au fugit pe o insulă la jumătate de milă de terenul principal, care s-a dezvoltat într-o insulă prosperă timp de 200 de ani.

Tirul a refuzat să se predea și Alexandru cel Mare și-a propus să cucerească orașul prin construirea unui dig pietruit de la terenul principal până la insulă. Macedoneenii în acea vreme, așa cum a profețit Biblia, au distrus orașul și au săpat pământul și au aruncat pietre, lemne, și pamânt în mare pentru a construi digul. În cele din urma, digul a fost făcut din rămășițele orașului, iar insula a fost capturată.

După aceea, Tirul nu a mai fost niciodată reconstruit, și a dispărut de pe fața pământului, fără a lăsa o singură urmă de existență sau orice alte rămășițe ale terasamentului. În prezent, digul și insula sunt utilizate de pescari numai pentru a usca plasele.

NINIVE

Dumnezeu a trimis pe proorocul Iona să îndemne pe cei din Ninive la pocăință, dar pocăința lor a fost de scurta durată. Asirienii s-au întors repede la căile lor rele și obiceiurile lor teribile; de exemplu, jupuirea prizonieriilor pe viu. În 7C î. Hr. , profetul Naum a profețit cu privire la Ninive:

Scuturile vitejilor săi sunt roşii, războinicii sunt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carele de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă şi suliţele se învârtesc. Duruie carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe, parcă sunt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele… El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri şi se gătesc de apărare… Porţile de la râuri sunt deschise şi palatul se prăbuşeşte! … S-a isprăvit cu ea: este dezgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca nişte turturele şi se bat în piept. Ninive era odinioară ca un iaz plin de apă… Dar iată-i că fug! … Staţi! Staţi! Opriţi-vă! … Dar niciunul nu se întoarce… (Naum 2:3-8)

În anul 612 î. Hr. armatele Babilonului și Mezilor au deviat râul Tigris spre cetatea Ninive, și astfel zidul și întreaga cetate a fost facută una cu pământul.

Profeții referitoare la națiuni

ISRAEL

Biblia este plină de profeții cu privire la istoria Israelului: trecută, prezentă și viitoare; acestea s-au împlinit și încă se împlinesc întocmai până în ziua de azi.

Deuteronom 28 și Leviticul 26 putem vedea profețiile cu privire la pedepsele pentru neascultarea de cuvântul lui Dumnezeu a poporului Israel. Este scris detaliat cum pământul Israelului care era deosebit de roditor ( curgea lapte și miere) se va transforma, din cauza neascultării lor, într-un pământ deșertic, neroditor, locuitorii Israelului vor fi împrăștiați în toată lumea, și cum vor fi prigoniți si omorâți în orice lor unde ar ajunge.

Cu toate acestea, restaurarea lui Israel a fost, de asemenea, profețită și împlinită. În ciuda anilor nesfârșiți de suferințe și persecuții, evreii s-au ferit de a face parte din culturi non-evreiești, și s-au întors în țara lor, care acum s-a transformat într-un pământ fertil - așa cum a fost profețit.

Iată, vin zile, zice Domnul, când voi aduce înapoi prinşii de război ai poporului Meu Israel şi Iuda, zice Domnul; îi voi aduce înapoi în ţara pe care am dat-o părinţilor lor şi o vor stăpâni’ (Ieremia 30:3)

Conform acestei profeții Israelul a fost recunoscut ca stat independent în anul 1948, a recuperat vechea lui capitală, Ierusalim, în anul 1967 și este o țară prosperă. Restaurarea Israelului, în ciuda anilor de persecuție de nedescris, demonstrează veridicitatea Bibliei și cum Dumnezeu își îndeplinește întocmai făgăduințele.

EGIPT

Egiptul antic are o istorie lungă și un trecut glorios.

Da, va fi cea mai neînsemnată dintre împărăţii şi nu se va mai înălţa peste neamuri; îi voi împuţina, ca să nu stăpânească peste neamuri (Ezechiel 29:15)

Cu toate acestea, Egiptul astăzi a devenit o țară mică și săracă, conform profeției lui Ezechiel. În actualitate au rămas doar ruinele ca amintire a ceea ce a fost cândva Egiptul, pentru a dovedi puterea cuvântului și împlinirea desăvârșită a profețiilor lui Dumnezeu.

ASIRIA

In anul 746 î. Hr. , Asiria s-a dezvoltat și a ajuns un imperiu măreț datorită lui Tiglatpalasar al III-lea, lucru planuit de Dumnezeu cu scopul de a judeca partea de nord a tării Israel.

Dar asirieni s-au îngâmfat, iar Dumnezeu, în cele din urmă, l-a pedepsit în conformitate cu următoarea profeție:

„Vai de asirian – zice Domnul – nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe uliţe. Dar el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândeşte decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. Căci el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâţia împăraţi? Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului? După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim şi în Samaria), cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?’ Dar, după ce Domnul Îşi va împlini toată lucrarea pe Muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi – zice Domnul – pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe (Isaia 10:5-12)

Profetul Naum a profețit „Ninive este ruinata” în 625 î. Hr. , iar profetul Țefania a profețit:

El Îşi va întinde mâna şi spre miazănoapte, va nimici Asiria şi va preface Ninive într-o pustietate, într-un pământ fără apă ca pustia. În mijlocul cetăţii se vor culca turme de vite de tot felul; pelicanul şi ariciul vor rămâne noaptea pe acoperişurile stâlpilor ei. La ferestre se vor auzi ţipetele lor, pustiirea va fi în prag, căci căptuşeala de cedru va fi scoasă. (Tefania 2:13-14)

Potrivit profeției profetului Țefania, imperiul a fost distrus de Nebucadnețar, împăratul Babilonului.

BABILON

Imperiul Babilonului a cucerit Asiria în 607 î. Hr. și Egiptul, în 605 î. Hr. și multe alte națiuni; cu toate acestea, au fost biruit potrivit următoarei profeție a lui Ieremia:

Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani. Dar, când se vor împlini aceşti şaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi pe neamul acela, zice Domnul, pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi ţara haldeenilor şi o voi preface în nişte dărâmături veşnice. Voi aduce peste ţara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile (Ieremia 25:11-13)

IMPERIUL AHEMENID

Fundatorul acestui imperiu a fost Cirus despre care profetul Isaia a proorocit 200 de ani înainte de nașterea lui. Dumnezeu a numit pe Cirus ca rege pentru a pregăti întoarcerea evreilor din exilul babilonian.

Aşa vorbeşte Domnul către unsul Său, către Cirus, pe care-l ţine de mână ca să doboare neamurile înaintea lui şi să dezlege brâul împăraţilor, să-i deschidă porţile, ca să nu se mai închidă (Isaia 45:1)

Daniel, în Daniel 8, a scris viziunea sa cu privire la imperiu.

Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia şi a ajuns puternic (Daniel 8:3-4)

Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor (Daniel 8:20)

După cum este scris, „coarnele erau lungi. Unul dintre coarne era mai lung decât celălalt, dar a crescut mai târziu”. Persia a fost condusă de Media inițial, dar în 559 î. Hr. , Persia a câștigat mai multă putere decât Media prin faptul că Cyrus a detronat pe împăratul Astyages.

Imperiul Media-Persian a cucerit și supus multe națiuni. În mod ironic, imperiul a cucerit sudul Babilonului, nordul Armeniei, și sudul Egiptului, așa cum a fost scris „Am fost țapul împingând spre vest, spre nord și spre sud”, dar nici măcar nu a încercat să cucerească zona de est, regiunea din India.

În cele din urmă, imperiul Mezilor şi Perşilor a fost învins de Alexandru cel Mare.

Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn mare între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui (Daniel 8:5-7)

GRECIA ȘI ROMA

Daniel a profețit despre domnia lui Alexandru cel Mare din Hella (Grecia), brusc a cucerit toată lumea iar după moartea lui Alexandru, împărțirea imperiului în patru și căderea imperiului sub domnia Romei (Daniel 7:6-7; 8:21-22); totul s-a împlinit întocmai, după cum a fost scris in profeţii.

RUSIA

Rusia, pe vremea când profetul Ezechiel a profeţit cu privire la ea, nu era decât un trib sălbatic. Totuși, Ezechiel a profețit că la sfârşitul veacurilor Israel va fi restabilit, Rusia va avea cea mai puternică armată şi împreună cu armatele ţărilor aliate vor porni împotriva Israelului.

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Gog, din ţara lui Magog, spre domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi proroceşte împotriva lui! Şi spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului! Te voi târî şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză şi care toţi mânuiesc sabia; împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif […] «Da, în ziua când poporul Meu Israel va trăi în linişte, vei porni din ţara ta şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călări pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire! Vei înainta împotriva poporului Meu Israel ca un nor care va acoperi ţara… (Ezechiel 38:1-16)

Magog este numele vechi al Rusiei, iar aceasta poate fi împărțită în trei: Roș, Meșec și Tubal. Aceste profeții indică faptul că conducătorul lui Magog va ataca Israelul în ultimele zile, împreună cu Persia, Etiopia, Put.

„Fiul omului, proroceşte acum împotriva lui Gog şi spune: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: «Iată că am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului! Te voi târî, te voi aduce, te voi sui din fundul miazănoaptei şi te voi aduce pe munţii lui Israel. Îţi voi doborî arcul din mâna stângă şi voi face să-ţi cadă săgeţile din mâna dreaptă. Vei cădea pe munţii lui Israel, tu şi toate oştile tale, şi popoarele care vor fi cu tine; te voi da de mâncare păsărilor de pradă, tuturor celor ce au aripi şi fiarelor câmpului (Ezechiel 39:1-4)

Profeții referitoare la lume

Biblia afirmă că atunci când un om păcătuiește, acel om va pieri; (Ezechiel 18:20) Atunci când o națiune păcătuiește, întreaga națiune va pieri. (Ieremia 25:29; 18:7-10).

Daca toată lumea păcătuieşte, lumea întreagă va pierii.

Sufletul meu Te doreşte noaptea şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea (Isaia 29:6)

De la începuturile istoriei, singura dată când Dumnezeu a judecat întreaga lume a fost în timpul lui Noe. Cu părere de rău si in zilele noastre ca în timpul lui Noe, lumea este gata sa fie judecata de Dumnezeu. Biblia este plină de profeții cu privire la evenimentele globale care vor avea loc în zilele din urmă, iar acele profeții sunt foarte specifice și ştim ca se vor împlinii întocmai.

Câteva exemple.

Războaie, cutremure, inundații, foamete, epidemii (ciumi) și tot felul de boli nemaiîntâlnite până acum. (Luca 21:10-11)

Oamenii sunt lipsiţi de moralitate (2 Timotei 3:1-7) și se pierde chiar și dragostea firească. (Matei 24:12)

Ştiinţa avansează brusc, la fel comunicarea și viteza de deplasare. (Daniel 12:4)

Predicarea Evangheliei la toată lumea. (Matei 24:14)

Restaurarea Israelului. (Ezechiel 36,37)

Oamenii vor mânca, vor bea, se vor căsători, vor planta și vor construi, dar nu vor avea nici un interes în a-L căuta pe Dumnezeu, la fel ca pe vremea lui Noe. (Matei 24:37-39)

Pregătirea unui Guvern Mondial și unificarea economică. (Apocalipsa 13)

Dorinţa de a exista o singură religie mondială. (Apocalipsa 17)

Rusia și aliaţii ei vor face război cu Israelul. (Ezechiel 38,39)

Folosirea bombelor nucleare în războiul din Orientul Mijlociu. (Zaharia 14:12, Apocalipsa 9:18)

Societatea noastră a devenit extrem de stricată și păcătoasă și judecata lui Dumnezeu poate veni in orice moment.

Pretutindeni mişună cei răi, când domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor (Psalmul 12:8)

Puneţi mâna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sunt pline şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! (Ioel 3:13)

Deci, dacă lumea, in zilele lui Noe, a fost judecata prin apă; acum lumea este păstrată pentru a fi judecată prin foc.

Din moment ce noi trăim în aceste vremuri grele și judecata lui Dumnezeu este iminentă, noi „trebuie să avem o purtare sfântă și evlavioasă, așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu” (2 Petru 3:11-12)

Orice persoană care examinează în mod serios cuvintele profetice din Biblie poate învăța și accepta că sunt cuvintele lui Dumnezeu, nu a oamenilor. Deci, a nu accepta orice profeție este un act de a ignora adevărul și a urma pe cel rău.

Astfel de oameni ar trebui să aibă responsabilitatea deplină a propriei lor decizii și destin.

Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi (Ioan 12:48)

Mântuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orânduirile Tale (Psalmul 119:155)

Î04 Ce înseamnă Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu

Biblia a fost scrisă de aproximativ 40 de oameni. Acești oameni sunt denumiți scriitori, nu autori, deoarece doar scriau ce spunea Dumnezeu. Este același concept ca atunci când o vedetă organizează o conferință de presă și reporterii scriu ce spun ei. Multe dintre scrierile Vechiului Testament indică că Dumnezeu este autorul Bibliei, ca în exemplele care urmează.

Cuvântul DOMNULUI mi-a vorbit astfel (Ezechiel 6:1)

Iată cuvântul vorbit lui Ieremia din partea DOMNULUI (Ieremia 7:1)

Examinați acest verset:

Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt (2 Petru 1:21)

Cuvântul mutat este feromenoi în limba greacă originală. Acest cuvânt grecesc se găsește și în Fapte 25 versetele 15 și 17. În acest capitol din Faptele Apostolilor, barca în care Pavel era a fost purtată de vânt. Cuvântul feromenoi, un participiu pasiv grecesc care înseamnă „care urmează să fie transportat, este suportat de-a lungul” a fost folosit pentru a descrie această situație.

Prin urmare, definiția biblică de „este însuflată de Dumnezeu” este mai mult ceva ca „Duhul lui Dumnezeu garantând exactitatea scrierilor omenești” prin completa călăuzire a lui Dumnezeu în relația cu scriitori, fără voia lor, la fel ca barca lui Pavel, care era sub îndrumarea completă a vântului.

Biblia a fost scrisă fără aprobarea scriitorilor, dar acest lucru nu înseamnă că personalitățile lor au fost complet ignorate. Când Dumnezeu a inspirat pe oameni să scrie Biblia, El a lucrat în moduri diferite cu fiecare scriitor, acordându-le caracteristici și atribute în timp ce verifica veracitatea scrierilor.

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu (Evrei 1:1)

La unii, Dumnezeu a vorbit în mod direct; altora le-a vorbit prin viziuni și vise. Scrierile reflectă, de asemenea, trecuturile educaționale și familiare a scriitoriilor, precum și talentele lor individuale și stilurile literale. Cu toate acestea, conducerea lui Dumnezeu asupra scriitorilor a permis Bibliei să arete calitatea de autor al lui Dumnezeu, și nu gândirile sau opiinile personale a scriitorilor.

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16)

Așa a vorbit Isus despre perfecțiunea Bibliei:

Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile (Matei 5:18)

Dumnezeu, de asemenea, a declarat în mod explicit următoarea declarație prin gura apostolului Ioan pe ultima pagină a Bibliei:

Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta (Apocalipsa 22:18-19)

Î05 Cum putem știi că prima carte din Biblie este cu adevărat scrisă cu 3,500 de ani în urmă?

Potrivit bibliștilor, cea mai veche carte din toate 66 de cărți din Biblie ar trebui să fie Geneza sau Iov.

Geneză a fost scrisă de către Moise, iar scriitorul lui Iov este necunoscut, dar ambele cărți au fost scrise în aproximativ 1500 î. Hr. , adică, în urmă cu aproximativ 3.000 ani.

Întrebarea e: Cum putem pune dată acestor scrieri?

Unele întrebări resping existența scrisorilor sau alfabete în urmă cu 3.500 de ani. Cu toate acestea, existența lor a fost deja elucidată arheologic prin descoperirea primelor scrieri ale lumii pe tablete de lut din anul 3.500 î. Hr. , cu 5.500 de ani în urmă, iar descoperirea formei anterioare de hârtie, papirus, care era făcută din foi de bumbac presate pe partea de sus a benzi unei plante de papirus, și utilizată pentru prima dată în jurul anului 2.000 î. Hr.

Papirusul a fost, de asemenea, materialul pe care au fost scrise manuscrisele biblice. Cuvântul englezesc Bible este derivat din Byblos, ceea ce înseamnă papirus sau cărți.

Pentru a data texte antice, pot fi folosite diferite metode științifice de datare pentru a determina dacă documentul este original; diverse metode pot fi aplicate în cazul în care documentul este o copie.

O modalitate de a data documente vechi este trasând perioada prin căutarea de stiluri literare sau limbi, locuri sau nume. Data se bazează de obicei în regi, capitale, sau orice nume de localitate istorică.

În anumite cazuri, scriitori lasă scris exact data în care se scria, împreună cu identitatea lor. În astfel de cazuri, aceste date de scrieri se dovedesc a fi de încredere, atâta timp cât scrisul în sine se dovedește a fi autentic.

O altă modalitate de a data documente vechi este atunci când scrierea este menționată de alte documente istorice de încredere, care pot fi urmărite înapoi la timpul său.

Felul în care datăm Samgukusa și Samguksagi, cele mai vechi cărți de istorie vie despre Cele Trei Regate Coreene, este similar.

De exemplu, Samgukyusa nu are niciun rămas original. Cea mai veche scriere a cărții existente este o porțiune a copiei supraviețuitoare scrisă în secolul al 13-lea, iar cea mai veche, care este o scriere completă, este copia tipărită în anul 1512.

Cu toate acestea, nimeni nu pune la îndoială faptul că aceste cărți au fost scrise în anii 1280, de un om numit Il-Yeon, din perioada dinastiei Goryeo. Acest lucru se datorează faptului că autenticitatea cărții a fost deja verificată prin numeroase cercetări.

Mai mult decât atât, istoricii cercetează istorii antice anterioare bazate pe Samgukyusa. Acest lucru este posibil deoarece integritatea cărții a fost stabilită.

În același mod, oamenii de știință ai Bibliei au cercetat toate 66 de cărți ale Bibliei pentru date și credibilități cu precizie și cu acuratețe.

Până în prezent, toți bibliștii au ajuns la un acord cu privire la datarea scrierilor din Biblie, în ciuda lipsa existenței originale.

Dacă afirmațile acestor oameni ar fi fost greșite, scepticii Bibliei ar fi dovedit aceste afirmații incorecte până acum.

Î06 S-au păstrat manuscrisele Biblii cu exactitate în ciuda absenței originalelor?

Un manuscris este orice document scris de mână în forma originală a autorului; aceasta diferă datorită traduceri documentelor într-o altă limbă.

Astăzi, Biblia a ajuns la marginile pământului și a fost tradusă în aproximativ 2.300 de limbi. Există, de asemenea, diferite traduceri și versiuni în aceeași limbă. Iată câteva exemple: Versiunea Revizuită, Versiunea Modernă Revizuită și versiunea King James în traducerile coreene a Bibliei; KJV, NIV, TEV, NASB și așa mai departe în traducerile Bibliei engleze.

Cei care au transcris Biblia au depus un mare efort pentru a păstra exactitatea Bibliei de-a lungul diferitelor traduceri.

Copiile scrise de mână pe pergament sau papirus sunt numite transcrieri; transcrierea Bibliei a jucat un rol imperativ în păstrarea textului original al Bibliei, deoarece tehnologia de imprimare nu a fost încă dezvoltată în vremurile Vechiului Testament.

Aceasta a necesitat un efort suprem pentru a proteja forma originală a scrierilor din Biblie în timpul transcrierii. Copiștii care au transcris Biblia sunt numiti Talmudiști, iar ei trebuiau să urmeze reglementări specifice. Purtau aceleași haine în timpul procesului de transcriere pentru a preveni orice distragere; lăsau doar un spațiu foarte subțire, ca un fir de păr, între linii pentru a preveni orice posible adăugiri sau modificări.

De asemenea, nimic nu era scris din memorie; fiecare cuvânt era spus cu voce tare și așa era scris. Iar cuvântul Dumnezeu îl scriau cu o pană noua îmbibată în cerneală și cuvântul Iehova cu tot trupul spălat; copiștii nu aveau voie să se ridice în picioare nici dacă venea regele în timp ce scriau aceste cuvinte. La finalizare, copiile erau comparate cu textul original prin numărarea numărului de cuvinte. In felul acesta s-a avut grijă sa se păstreze textul original, dar in zilele noastre nu a mai ramas nici un document original. În ceea ce privește manuscrisele, Sulurile din Marea Moartă din 150 î. Hr. sunt considerate a fi cele mai vechi. Până la descoperirea recentă a Sulurilor din Marea Moartă, cel mai vechi text complet existent Masoretic a fost datat la aproximativ 900 d. Hr. Acest lucru a provocat un decalaj de 1300 de ani (Vechiul Testament a fost finalizat în, aproximativ, 400 î. Hr.), care a pus la îndoială fiabilitatea Bibliei la prima vedere.

După descoperirea de la Marea Moartă, oamenii de știință ai Bibliei, au început, cu entuziasm, să le compare cu textul masoretic gasite la Marea Moartă. Toata atentia s-a indreptat spre a vedea daca Biblia s-a conservat intocmai. Compararea celor două surse dezvăluiseră în cele din urmă o precizie remarcabila; cu alte cuvinte, textul original al Bibliei a fost păstrat în mod miraculos și cu acuratețe în ciuda faptului că a fost copiat și recopiat peste 1.000 ani.

Nu mai e nevoie să spunem că descoperirea Sulurilor din Marea Moartă a redus a redus decalajul de 1.000 de ani, dar a fost, de asemenea, o confirmare uluitoare că Biblia a fost într-adevăr păstrată cu acuratețe pentru noi astăzi.

De aceea Isus a spus despre Biblie:

Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile (Matei 5:18)

Prima Biblie, documentul original care scriitori au scris-o, însuflată de Duhul Sfânt, este de un adevăr infailibil.

Remarcabil, Biblia de astăzi încă ne face cunoscut adevărul lui Dumnezeu pentru oameni la fel de exact precum a fost scris în documentul original. Dumnezeu a protejat și păstrat Biblia de atacurile inamice, de orice persecuție și critică.

Biblia care o avem acum a fost scrisă într-un interval de 1.600 ani, de mai mult de 40 de persoane, generații diferite, și în diferite locuri.

Acești scriitori nu s-au adunat toți la un loc pentru a scrie și finaliza această Biblie; fiecare a scris în diferite locuri și timpuri. Cu toate acestea, faptul că această Biblie se potriveste si poate fi prezentata ca o singură carte in toata lumea este absolut uimitor.

Este posibil ca unii să rămână totuși sceptici. Dacă unele scrieri sunt pierdute, sau se adaugă lucruri care nu sunt scrise de Duhul Sfânt, sau au fost modificate? Ar fi cu siguranță posibil, dacă am vorbi despre o carte a acestei lumi; ar fi fost adăugate sau șterse lucruri de-a lungul anilor. Cu toate acestea, textul original al Bibliei a fost perfect conservat, având doar erori minoare, cum ar fi greșeli ortografice în timpul transcrieri sau pete de cerneală.

Este incontestabil faptul că păstrarea Bibliei a fost în planul lui Dumnezeu, ca să fie predicata oriunde în intreaga lume.

Î07 Când și cine a împreunat toate cărțile Bibliei?

Noi credem în Biblie, care este o serie de 66 de cărți - 39 de cărți ale Vechiului Testament și 27 de cărți ale Noului Testament – numit

Canonul Biblic. Termenul Canon este un cuvânt grecesc care înseamnă „o regulă, un standard (de credință și practică), sau o limită”, în limba română. În cele din urmă, acesta este cuvântul lui Dumnezeu.

Apocrifele sunt cărți care nu poate fi aprobate in canonul Biblic.

În procesul de determinare a Canonului, este dezvăluit faptul că

Biblia este, într-adevăr, cuvântul lui Dumnezeu și prin El a fost pus împreună și conservat.

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire (2 Timotei 3:16)

Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi! Niciuna din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu va da greş, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strânge acele sălbăticiuni (Isaia 34:16)

Canonul Vechiului Testament a fost decis de rabini la un conciliu evreiesc din 90 d. Hr. , cu toate acestea, nu a fost decis canonul doar în acesta ocazie.

Doar acele cărți care au fost recunoscute ca fiind cuvântul lui Dumnezeu și citite cu grijă de mulți oameni de-a lungul anilor, doar acelea au fost alese. Luca 24:44 descrie pe Isus înviat care apare la doi ucenici și explică profețiile cu privire la El așa cum este scris în Legea lui Moise, Prorocii și Psalmii care au fost stabilite pentru Vechiul Testament.

Pentru Noul Testament, cele 27 de cărți au fost confirmate ca facand parte din Canonul Biblic de către Consiliul de Cartagina în 397 d. Hr.

Canonul Noului Testament este o colecție de cărți scrise de către ucenici și apostoli, citită de multe biserici. De fapt, nu e necesar să știm aceste lucruri. Consumăm hrană, fără a știi originea, faptele

nutriționale, și așa mai departe. Conducem mașină fără a cunoaște procesul de fabricație, piesele de asamblare, sau principiul său

mecanic.

Conservarea, circulația, puterea de viață și transformarea Bibliei dezvăluiesc autoritatea divină și expectională lui Dumnezeu.

Î08 Când și cine a despărțit Biblia în capitole și versete? A fost, de asemenea, făcută după voia lui Dumnezeu?

Inițial, Biblia nu conținea referințe de capitole sau versete. Biblia a fost împărțită în capitole și versete pentru a ne ajuta să găsim mai repede referințele din Scriptură. Diviziile de capitole a fost

dezvoltată de Stephen Langton în 1227; diviziile de versete a fost dezvoltată de către o imprimantă de cărți din Paris în 1551 și 1555.

Fără aceste diviziuni de capitole sau verseet, ar fi fost foarte

incomod. Cu toate că unele diviziuni pot parea ciudate sau

nepotriviet, nu împiedică pe nimeni să înțeleagă adevărul.

Dezvoltarea diviziunii de capitole și versete din Biblie nu poate fi considerată ca o lucrare inspirată de Dumnezeu; totuși, El a

contribuit în mod categoric în această lucrare.

Î09 Solomon a devenit un idolatru în cele din urmă. Cum pot cărți ca Proverbe, Eclesiastu, și Cântarea Cântărilor fi incluse în Biblie?

Când Solomon a devenit rege, a avut inima perfecă în ochii lui

Dumnezeu.

După ce a devenit rege, Dumnezeu i sa arătat și i-a oferit să-i dea tot ce dorește. Solomon a cerut înțelepciune și Dumnezeu l-a

binecuvântat cu bogăție și slavă, pe lângă înțelepciunea cerută.

De fapt, Solomon era mai înțelept și mai generos decât orice om.

Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării. Înţelepciunea lui Solomon întrecea înţelepciunea tuturor fiilor Răsăritului şi toată înţelepciunea egiptenilor […] A rostit trei mii de pilde şi a alcătuit o mie cinci cântări. A vorbit despre copaci, de la cedrul din Liban până la isopul care creşte pe zid, a vorbit, de asemenea, despre dobitoace, despre păsări, despre târâtoare şi despre peşti (1 Împărați 4:29-33)

Cu toate că Solomon s-a căsătorit cu prințese din alte neamuri și

s-a închinat zeilor lor la sfârșitul vieții sale, nimeni nu poate pune la îndoială cărțile Proverbe, Eclesiastul și Cântarea Cântărilor ca fiind

cuvintele lui Dumnezeu.

Proverbe si Cântarea Cântărilor au fost scrise prin însuflarea și înțelepciunea lui Dumnezeu înainte de a păcătui. Cartea Eclesiastul a fost scrisă în regret după ce a luat toate plăcerile oferite de lume. Aceasta a fost scrisă pentru a avertiza pe cei care cred că pot fi mulțumiți de ceea ce oferă lumea și pentru a învăța că datoria omului este să se teamă de Dumnezeu.

In concluzie, nu există nici o discrepanță în recunoașterea acestor trei cărți ca cărți inspirate de Dumnezeu.

Î10 Cuvintele prietenilor lui Iov, din cartea Iov, trebuie folosite pentru viețile noastre sau pentru a evangheliza?

Cartea lui Iov ne prezintă un om pe nume Iov, care, prin credință, a biruit multe încercări și necazuri prin care la primit multe

binecuvântări.

In cartea lui Iov trei prieteni au venit la el când Iov și-a pierdut

averea, copii și sânătatea; dar ei nu-l consolau. Au ajuns la concluzia, pe baza propriei lor experiențe și cunoștințelor umane, că Iov era

Vinovat, dar ei nu știau intenția reală a lui Dumnezeu în spatele

scenei. Iov a insistat asupra nevinovăției sale și s-a certat cu

prietenii săi. În mijlocul argumentului lor, un om pe nume Elihu a vorbit subliniind eroarea lui Iov. Apoi a apărut vocea lui Dumnezeu și a subliniat greșelile prietenilor lui și a binecuvântat pe Iov, și așa se încheie povestea.

Dumnezeu a spus că Elifaz și cei doi prieteni ai lui au fost greșiți.

Pentru ca n-ați vorbit ața de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov (Iov 42:7)

Pe de altă parte, cartea 1 Corinteni citaeză pe Elifaz.

El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor (Iov 5:13)

De acee este scris: „El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor” (1 Corinteni 3:19)

În unele privințe, acest lucru ar putea părea contradictoriu.

Se poate spune, de asemenea: de ce un citat din cartea Iov pentru a evangheliza dacă Dumnezeu l-a considerat greșit?

Cu toate acestea, Biblia nu se contrazice.

Partea care Dumnezeu a văzut greșită despre cei trei prieteni a fost judecățile lor concludente ca răspuns la problema lui Iov. Ei nu au știut voia lui Dumnezeu. Au vorbit bazat numai pe propria lor opinie și experiență; au vorbit prea devreme. Cu toate acestea, cei trei

prieteni ai lui Iov au fost parțial drept atunci când a venit vorba de viața umană și legea lui Dumnezeu în natură. Același lucru este

valabil și pentru Iov. Iov nu a greșit cu totul. Dumnezeu l-a mustrat în câteva lucruri.

Iov și cei trei prieteni au slujit cu credință pe Dumnezeu în acele zile, astfel, au existat unele adevăruri în ceea ce au spus. Acesta este

motivul pentru care Duhul Sfânt a depus mărturie și a citat

declarația lui Elifaz în cartea 1 Corinteni, pentru a dovedi providența divină a lui Dumnezeu.

Biblia consemnează declarațiile lui Satana, care conțin unele adevăruri. El a spus „Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt” (Macu 5:7). Acesta este adevărul, și ne dă lecții mari. Cu toate acestea, el nu vorbește întotdeauna adevărul. Ca atare, Iov și cei trei prieteni aveau dreptate cu unele lucruri, și erau greșiți cu altele.

Astfel, trebuie să examinăm cu atenție și să distingem adevărul

general al Bibliei, prin rugăciuni ca să le știm aplica cu înțelepciune.

Î11 Există unele versete citate, precum Iuda 1:14-16, care nu au referință în Biblie. De ce?

Şi pentru ei a prorocit Enoh, al şaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi.” Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor, trăiesc după poftele lor, gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig (Iuda 1:14-16)

Iuda, fratele lui Isus și cunoscut ca scriitorul lui Iuda, poate să fi citat versetul de mai sus din ceea ce a auzit sau dintr-o carte. Indiferent, trebuie să ne amintim că această scriere este o piesă inspirată de Dumnezeu.

Biblia conține multe referințe care sunt citate din documente de bază non-biblice.

Apostolul Pavel a citat, de asemenea dintr-un poem non-creștin „după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui…’” (Fapte 17:28); și, de asemenea, dintr-un profet necunoscut.

Unul dintre ei, chiar proroc al lor, a zis: „Cretanii sunt totdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare rele, nişte pântece leneşe.” Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă (Tit 1:12-13)

Cu toate acestea, nici poetul necreștin și nici profetul necunoscut împărtășesc întotdeauna adevărul. Numai acele pasaje menționate pot fi acceptate ca adevăr prin mărturia Duhului Sfânt.

Chiar dacă Biblia are anumite citate dintr-o carte non-biblică, acest lucru nu înseamnă că întreaga carte ar trebui inclusă ca o parte a

Bibliei. Asemenea citate din Biblie nu dau nici un drept pentru a pune la îndoială autenticitatea Bibliei. Noi trebuie să recunoaștem, pur și simplu, că fiecare cuvânt din Biblie este adevărul mărturisit de Duhul Sfânt.

De asemenea, unele referințe nu sunt citate exacte; acestea au fost modificate. Acest lucru nu este neobișnuit. În cazul lui Moise, era

imposibil ca el să fi descris procesul de creație fără inspirația lui Dumnezeu. Ca atare, prin Duhul Sfânt toți scriitori din Biblie pot cita adevărul. Întreaga Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu; și, prin urmare, este prerogativa lui Dumnezeu de a modifica și cita lucruri în ea. Dumnezeu este cel care a autorizat citatele și referințele

modificate în cartea Sa, fără a se abate de la adevăr.

Nu ar trebui să existe probleme atâta timp cât ne dăm seama că toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu.

Î12 Există diferite traduceri/versiuni a Bibliei. Sunt toate de încredere?

Biblia este tradusă pentru a se apropia cât mai mult la limba

originală. Unele versiuni, cu toate acestea, sunt traduse cu o

anumită audiență în minte. De exemplu, un verset, cum ar fi

"Trebuie să fiți albo ca zăpada" nu poate fi tradus literal să fie înțeles de către un public care nu a mai văzut zăpadă până acum.

Acesta este motivul pentru care unele traduceri sunt potrivite, iar unele sunt mai puțin potrivite pentru cititorii coreeni. Unele pot avea o traducere mai bună în japoneză, chineză sau engleză decât

altele.

Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că unele sunt corecte, iar unele sunt greșite. Atâta timp cât traducerea nu a deviat de la adevărul general, orice traducere ar trebui să fie acceptabilă. Este vorba de a căuta adevărul din Biblie, nu ce traducerea ar trebui să

citiți.

Evrei care au fost învățați Scripturile în limba originală l-au răstignit pe Isus. Acesta este un bun exemplu de a avea cea mai bună versiune sau traducere fără a ști adevărul.

De exemplu, am normalizat versiunea Dumitru Cornelescu prin care suntem mântuiți. Aceasta este dovada că Dumnezeu lucrează prin această versiune. N-ar fi lucrare de mântuire dacă această versiune nu ar fi fiabilă.

Este mai bine să studiați Biblia în timp ce comparați versiuni diferite. Este foarte util să utilizați diferite versiuni și traduceri ca referință. Dumnezeu ne va oferi orice înțelepciune necesară ca să înțelegem orice lipsă de perfectă traducere.

ÎNTREBĂRI REFERITOARE LA ISTORIA TIMPURIE A PĂM NTULUI (Geneza 1-11)

Î13 Ce diferență este între lumina creată în prima zi și cea de-a patra zi din Geneza 1?

Geneza capitolul 1 descrie procesul de creație. El a creat mai întâi universul, a pregătit atmosfera pentru a face Pământul potrivit pentru viața umană, iar apoi, primul om, Adam. Ne întrebăm ce diferența este între lumina menționată în prima zi, iar lumina menționată în a patra zi.

Dumnezeu a zis: „Să fie lumină” (Geneza 1:3) și a fost lumină în prima zi. Lumina indică lumina fizică de la soare, lună și stele.

Care sunt atunci luminile și stelele menționate în a patra zi?

Acest lucru nu denotă faptul că soarele, luna, stelele au fost create în a patra zi. Aceste planete existau deja așa cum s-a menționat mai sus. Lumina de-a patra zi înseamnă că planetele au fost setate la poziția lor actuală pentru Pământ, astfel încât lumina să funcționeze în mod specific pentru a servi ca un semn pentru a marca sezoane, zile și ani.

În concluzie, luminile din prima zi și a patra zi sunt aceleași lumini fizice; singura diferență scrisă în versete este aranjamentul lor.

Î14 Capitolul 1 din Geneza pare a fi în contradicție cu capitolul 2.

Ele nu sunt incompatibile între ele deloc. Capitolul 2 din Geneza a fost scris în scopul introducerii Creației, prin urmare, să descrie lucrările lui Dumnezeu dintr-un mediu adecvat pentru viața umană. Capitolul 2 prezintă în mod specific modul în care Dumnezeu a creat ființa umană. În capitolul 1 este vorba despre ordinea creației, iar capitolul 2 accentuează ființele umane, cu alte creatii ca obiecte de fundal.

Geneza 2:1-6 descrie lumea înainte de crearea omului. Din versetul 7, capitolul sare dintr-o dată la crearea ființei umane. Acest lucru poate provoca confuzii, dar scopul principal al capitolului 2 este începutul omenirii însăși. Versetele după versetul 8, de asemenea, pot provoca neînțelegeri, făcându-ne să credem că Dumnezeu a făcut oamenii întâi și copacii și animalele după aceea. Mai degrabă, aceasta explică faptul că Dumnezeu a pregătit grădina Eden pentru primul om, Adam.

Acum, dacă acordăm atenție la modul în care atât capitolele 1 și 2 descriu evenimente similare din diferite puncte de vedere, putem vedea că ele au fost scrise de către providența divină a lui Dumnezeu.

Întrucât numele lui Dumnezeu este numit „Elohim”, în capitolul 1, Dumnezeu este numit „Yahweh” în capitolul 2. Există o mare semnificaţie pentru acest lucru.

Capitolul 2 este vorba despre creația lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu a descris acest lucru ca Dumnezeul cel Atotputernic, care este, „Elohim”. Capitolul 2 este despre modul în care Dumnezeu a creat ființele sale iubite și a făcut o promisiune cu ei, ceea ce înseamnă că este vorba despre Dumnezeul harului și legământ, altfel numit „Yahweh”.

De aceea, putem vedea că capitolul 1 și 2 sunt menite să transmită două semnificații diferite.

Î15 A fost omul întradevăr făcut din țărâna pământului?

Potrivit Bibliei, Dumnezeu a făcut pe om din țărână și a suflat suflare de viață în nări. De asemenea, se afirmă că Dumnezeu a făcut o femeie din coasta bărbatului, când a pus omul într-un somn profund. Aceasta nu este o metaforă sau ficțiune. Nu ar fi capabil Creatorul Universului de a crea pe om din țărână? Dumnezeu poate crea, într-adevăr, omul nu numai cu țărână, dar cu nimic.

Conform unor studii științifice, componente primare ale corpului uman nu sunt diferite decât țărâna. Acest lucru explică de ce omul se întoarce în țărână.

Creația Evei din coasta lui Adam, de asemenea, are origini științifice. Coasta este diferită de alte oase, deoarece se poate regenera în cazul oricăror daune substanțiale. În mod natural, coasta era osul cel mai perfect pe care Dumnezeu l-ar fi putut folosi. Adam a trăit o viață normală, deoarece coasta lui a fost regenerată.

În Biblie, există o mulțime de lucruri care nu pot fi explicate de știința modernă sau raționalitate. În ceea ce sfera lui Dumnezeu este uneori inexprimabilă prin limbaj, nu este nici pe deplin înțeles de rațiunea umană. Totuși, este ilogic să presupunem că dacă ceva nu se poate explica, nu este adevărat.

Deoarece Biblia este cuvântul perfect al lui Dumnezeu, nu este nimic ce să nu putem crede; ba mai mult, trebui să fie crezut.

Î16 În Geneza 4, fiul lui Adam, Cain, și-a omorât fratele, Abel. Cu cine s-a căsătorit Cain? Mai erau alte persoane?

Geneză, reprezentarea începutului a tot ceea ce, a ales în mod specific cazul lui Cain și Abel pentru a explica originea și semnificația arderilor de tot. Aceasta nu înseamnă că Adam nu a avut mai mulți fii și fiice.

Adam și Eva au fost creați ca adulți; au avut capacitatea de a purta copii din prima secundă a creației lor. Adam și Eva au avut, probabil, mai mulți copii în afară de Cain și Abel, și au continuat să aibă mai mulți chiar și după ce Cain a plecat. Adam era în vârstă de o sută treizeci de ani când Dumnezeu i-a dat pe Set ca înlocuitorl lui Abel; trebuie să fi avut mai mulți copii de atunci. Cu trecerea timpului, copiii se căsătoreau cu frații și surorile lor în familie.

Atunci când Cain a zis: „Oricine mă va găsi mă va omorî”(Geneza 4:14), lui i-a fost frică de represaliile descendenților direcți ai lui Adam.

Aceste căsătorii inter-familiare ridică, de asemenea, întrebarea de ce descendenții direcți ai lui Adam nu au efecte secundare genetice, la fel de comune în căsătoriile incestuoase de astăzi. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că, deși au fost distribuite gene mutante, posibilitatea copiilor deformați a crescut cu cât mai mult timp căsătoriile de incest au avut loc. În timpul lui Adam și Eva, nu a existat nici o posibilitate de gene mutante pentru a fi acumulate, pentru că ei au fost prima generație de ființe umane în existență.

Î17 Cine sunt fii lui Dumnezeu din Geneza 6:1-2?

Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales (Geneza 6:1-2)

Mulți oameni sunt sub concepția greșită că „fiii lui Dumnezeu”, la care se face referire în aceste versete, sunt îngeri.

Scriptura descrie îngerii ca duhuri slujitoare trimise pentru a servi celor ce vor moșteni mântuirea (Evrei 1:14). Cu toate că îngerii vor apărea în formă umană, îngerii înșiși sunt entități complet spirituale care nu au capacitatea de a face copii. Isus a explicat „Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer”. (Matei 22:30). Uriașii născuți din aceste căsătorii nu dovedesc că statutul de „fiii lui Dumnezeu” este a îngerilor. Cu toate ca copiii lui Anac erau oameni în mod excepțional înalți, Biblia nu precizează că strămoșii lor ar fi fost îngeri.

Cu toate că îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, ei prin nici un mijloc sunt „fii ai lui Dumnezeu”. Îngerii căzuși, adică, îngerii care slujesc lui Satana, nu sunt nici ei „fii ai lui Dumnezeu”.

Atunci cine sunt „fii ai lui Dumnezeu”?

Adam s-a împreunat iarăşi cu nevastă-sa; ea a născut un fiu şi i-a pus numele Set3; „căci”, a zis ea, „Dumnezeu mi-a dat o altă sămânţă în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”. Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului (Geneza 4:25-26)

„Fiii lui Dumnezeu” sunt descendenții lui Set, așa cum scrie în versetele de mai sus. Copii Seth a început să „chema numele Domnului”. Cu alte cuvinte, ei au început să i se închine, iar ei au devenit „fii ai lui Dumnezeu”, la care se face referire în Geneza 6.

Abel a fost întruchiparea omului salvat, și în același timp, a prevestit pe Hristos cu darul său lui Dumnezeu, care El a acceptat. Moartea lui Abel face aluzie la moartea lui Isus. După cum Cain la ucis pe Abel și a fost blestemat, poporul evreu s-au adunat pentru moartea lui Isus și au fost blestemați. Mărturisirea lui Cain de „oricine mă va găsi mă va omorî” (Geneza 4:14) implică tristul adevăr că evreii au fost uciși în fiecare colț al lumii în urma morții lui Hristos.

Abel este un model al lui Isus Hristos. Așa cum Dumnezeu a dat o viață nouă, Set, ca înlocuitor al lui Abel, noi vieți sunt născute din nou și salvate în fiecare zi prin moartea lui Isus Hristos. Astfel, copiii lui Set sunt întruchiparea omului salvat. Copiii lui Set chemând numele Domnului implică închinarea viitorilor sfinților mântuiți. Credința și închinarea care copiii lui Set au exprimat față de Dumnezeu i-a desemnat ca "fiii lui Dumnezeu". În contrast cu aceasta, neglijența care copii lui Cain au arătat față de Dumnezeu i-a desemnat ca „fiicele oamenilor”.

De ce atunci Biblia nu distinge în mod specific „fiii lui Dumnezeu” și „fiicele oamenilor”?

Fiicele, de obicei, nu au dreptul de moștenire. Astfel, „fiicele oamenilor”, sunt cei care și-au pierdut moștenirea lor de la Dumnezeu. Cei care sunt mântuiți sunt fii spirituali ai lui Dumnezeu și vor primi moștenirea lui Dumnezeu. Prin urmare, „fiii lui Dumnezeu” reprezintă urmașii lui Set și sunt un exemplu de creștini născuți din nou. „Fiicele oamenilor” reprezintă urmașii lui Cain și sunt cei care nu vor moșteni moștenirea lui Dumnezeu, cei de pe Pământ.

Aceste versete explică modul în care urmașii lui Set nu a reușit să-și păstreze credința față de Dumnezeu și căzut, căsătorindu-se cu oameni fără de Dumnezeu, fiicele oamenilor, care au urmat tradiția și modelul lui Cain.

Ca urmare, „fiii lui Dumnezeu” s-au integrat în societatea seculară, lăsând complet pe Dumnezeu, o situație care a durat până la potop.

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău (Geneza 6:5)

Aici este motivul pentru judecata Marelui Potop.

Î18 E adevărat că oamenii trăiau mai mult înainte de Potopul lui Noe?

În conformitate cu Geneza capitolul 5, cea mai bătrână persoană vreodată pe acest pământ a fost un om pe nume Matusalem, care a trăit 969 de ani (Geneza 5:27). Capitolul dovedește că oamenii trăiau mai mult de 900 de ani, în medie, înainte de Marele Potop. Dupa potop, cu toate acestea, durata medie de viață a devenit considerabilă mai scurtă. Tatăl lui Avraam, Terah, a trăit timp de 205 ani; în generația lui Moise, oamenii trăiau doar până la 70-80 de ani (Psalmul 90:10).

În conformitate cu relatarea din Geneza, trebuie să fi avut loc ceva semnificativ pentru a modifica durata medie de viață într-un mod așa de drastic.

Înainte de Marele Potop, au existat „apele peste care sunt deasupra întinderii” (Geneza 1:7). Cu alte cuvinte, cantități mari de apă au fost plasate sub formă de strat de apă în partea superioară a atmosferei. Se presupune că acest lucru a adus un efect de seră, oferind Pământului o climă blândă și o protecție locuitorilor săi de radiațiile solare. Mai târziu, apele de deasupra întinderii s-au coagulat și a căzut pe Pământ, provocând Marele Potop. Fără învelișul protector de apă al Pământului, oamenii au început să trăiască o viață mai scurtă.

Notabilele informații studiate de știința modernă a longevității spun că factorul original pentru longevitate este rata procesului de îmbătrânire și factorii de mediu care o afectează. Acest lucru înseamnă că cel mai important factor este mediul. Pe baza acestuia, apele de deasupra întinderii au dispărut în momentul potopului, s-au generat cele patru sezoane (Geneza 8:22), și a cauzat o schimbare de mediu extremă, care a accelerat procesul de îmbătrânire.

Marile cantități de fosile descoperite recent, de asemenea, prezintă câteva informații importante. Aceste fosile au fost întotdeauna găsite în forme și dimensiuni similare – în Geneza 1, „după soiul lor” este menționat de zece ori – și un alt punct important este faptul că cele mai multe fosile sunt mai mari decât specimenele de astăzi.

De exemplu, registrul fosilelor găsit a arătat gândaci de aproximativ 30cm, fluturi de 56cm, castori de 2,4 m, libelule cu aripi de 79-100cm si chiar urma piciorului uman de 51-56 cm. Între anumite plante, sparanghelul este 27m de lung (astăzi sparanghelul este 1,5m de lung), și mușchi de 60-90cm (mușchii de astăzi su aproximativ 3cm). Se poate vedea că atât animalele cât și oamenii trăiau mai mult si erau semnificativ mai mari.

Mai mult decât atât, faptul că permafrostul, fiind acoperit cu gheata, are numeroase resurse subterane dovedește că a fost un loc avantajos pentru om de a trăi. De exemplu, în Golful Prudhoe din Alaska de nord, au fost recent descoperite rezerve uriașe de petrol în subteran. Această descoperire și dezvoltare i-a făcut pe locuitorii locali cei mai bogați oameni nativi din lume, cu 35.000 dolari pe an (Dong: Un ziar, 10 decembrie 1993). Siberia este în curs de dezvoltare pentru resurse subterane, cum ar fi cărbunele.

In concluzie, oamenii înainte de potop aveau o durată de viață mai lungă.

Î19 De unde a provenit toată apa din Potop?

Dumnezeu a scris despre potopul lui Noe în Biblie și ne-a furnizat cu mai multe elemente de probă pentru a dovedi legitimitatea poveștii. Potopul lui Noe este un eveniment foarte important are învățături pentru generația următoare.

Unii sceptici susțin că potopul lui Noe nu este dovedit științific; bazați pe presupunerea că o astfel de cantitate de ploaie este imposibilă. Teoria lor este că ploaia vine de la umiditatea adunată în nori; Prin urmare, este imposibil să avem așa multă apă rezervată pe norii cerului. Astfel, afirmă că povestea potopului este neadevărată.

În mod evident, acești oameni nu cunosc Biblia.

În Biblie, se explică existența unui strat de apă în cer în vremea lui Noe.

Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” Şi Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost (Geneza 1:6-7)

Înainte de potopul lui Noe, stratul protector de apă în atmosferă egaliza temperaturile și zonele cu climă din întreaga lume, având ca rezultat aproape nici o diferență de presiune atmosferică și fără vânt. Ca rezultat, nu au existat nori de ploaie, dar o ceață de pe Pământ uda toată fața pământului.

Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului (Geneza 2:6)

În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor. Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Geneza 1:6-7)

Acest verset deduce că sursa de venit de apă venea din stratul de apă din firmament. Atunci când apa de deasupra cerului a fost golită pe pămînt, clima din jurul lumii s-a schimbat drastic. Efectul de seră, care până acuma stabilit o temperatură constantă la nivel mondial, a dispărut, și a fost înlocuit cu sistemul de patru sezane care îl vedem în ziua de azi (Geneza 8:22).

Acesta este motivul pentru care durata de viață umană este scurtată atât de rapid.

Î20 Au intrat câte două animale în corabia lui Noe, unul de parte bărbătească și unul de parte femeiască sau șapte de fiecare, parte bărbătească și parte femeiască?

În Geneza 6:19-20, Dumnezeu a instruit pe Noe să aducă o pereche de orice animal viu în corabie. Totuși, în Geneza 7:2, Noe a fost instruit să ia șapte perechi de animale curate și două perechi de animale necurate în corabie. Aceste două instrucțiuni pot părea să dea mesaje contradictorii, dar de fapt, nu. În timp ce cele mai multe animale au fost luate în corabie în perechi, animale curate au fost puse în șapte perechi; mascul și femelă. Această ciudată cerință a lui Dumnezeu găsește un motiv în următorul verset:

Noe a zidit un altar Domnului, a luat din toate dobitoacele curate şi din toate păsările curate şi a adus arderi-de-tot pe altar (Geneza 8:20)

Noe avea nevoie de animale curate pentru arderi de tot, cum indică versetul de mai sus.

În cazul în care animalele ar fi fost aduse în corabie numai câte o pereche, o ardere de tot ar fi rupt descendența animalului imediat, provocându-i extincția.

Î21 A fost corabia lui Noe suficient de mare pentru toate animalele?

Este destul de evident că această întrebare a fost făcută necunoscând tipul de creaturi vii aduse în corabie, numărul total de specii care trăiau în lume, sau dimensiunea corabiei.

Amintiți-vă că nu fiecare viețuitoare oceanice a trebuit să meargă în Arca. Peștii și alte creaturi marine nu sunt incluse. Au fost doar târâtoare, păsări și animale care respiră aer.

Potrivit studiilor, în timp ce suma totală a speciilor de animale la nivel mondial este peste 1.000. 000 de specii, animalele care aveau nevoie de Arcă pentru a supraviețui erau numai 17,600. De asemenea, dimensiunile corabiei sunt descrise în Geneza 6:14-16 în detaliu. Acesta a fost de aproximativ 140 de metri lungime (300 coți), 23 de metri lățime (50 de coți), 14 metri (30 de coți) și 3 etaje în înălțime. Cu aceste dimensiuni, corabia era puțin mai lungă decât un teren de fotbal, si jumătate în lățime. Capacitatea ei ar fi similară cu un tren de cale ferată de aproximativ 570 de vagoane.

Acum, presupunem că 17.600 tipuri de viețuitoare în perechi trebuie să intre în tren – Ar fi trenul capabil să le țină pe toate? În primul rând, dimensiunea medie a fiecărui animal este aproximativ mărimea unei oi adulte; astfel, trenul ar trebui să poată deține un număr total de 35.200 de oi. Pe baza acestuia, oamenii de știință au calculat că 570 de vagoane pot deține aproximativ 125.280 de oi, care este de trei ori mai mare decât numărul real de animale în corabie. Chiar dacă luăm toate cele șapte perechi de toate animalele curate aduse în corabie și toate animalele disparute in considerare, corabia ar fi avut mai mult decât suficient spațiu pentru toate animalele.

Arca lui Noe a fost cea mai sigură corabie proiectată de Dumnezeu Însuși. Arca cu trei etaje a permis tuturor acestor tipuri de vietăți a rezista la inundații în condiții de siguranță.

Î22 Ce perspectivă biblică avem noi față de teoria evoluției a vârstei geologice?

Evoluționiștii susțin că Pământul a fost format în urmă cu cinci miliarde de ani și că prezenta ființă umană a evoluat în această lume în urmă cu cinci sute de mii de ani.

Potrivit acestora, primul lucru viu care a apărut în lumea primitivă a fost microbul, din care provine toată viața de pe pământ. Biblia, cu toate acestea, afirmă implicit că lumea a fost creată în 6 zile.

Urmărind arborele genealogice din Biblie, se constată că primul om, Adam, a fost creat în urmă cu 6.000 de ani.

Aceasta este o diferență destul de mare între Biblie și teoria evoluției; sunt miliarde de ani de diferență între datele pe care Biblia le oferă și datele pe care evoluționiștii furnizează, provocând multă confuzie.

Evoluționiștii calculează vârstele bazându-se pe stratul geologic și fosile.

Pentru calcularea vârstei stereografică, se măsoară lungimea stratului, presupunând că se adună 6mm de grămezi de straturi de roci sedimentare la 100 de ani sau se analizează pietriile în funcția propietăților izotopilor de uraniu. Într-o altă metodă, oamenii de știință aleg o epocă în care un anumit habitat a fost activ – apoi presupun că în epoca aceea stratele s-au adunat, datorită fosilelor găsite. În conformitate cu acest lucru, ar trebui să găsim același strat în registrul fosil.

Cu toate acestea, aceste metode geologice de calculare au multe contradicții și complicații.

Să presupunem că straturile de roci sedimentare sunt stivuite 6 mm la câte 100 de ani, ar avea nevoie de cel puțin 833 de ani pentru o fosilă de peste 5 cm, în cazul în care, în același timp, peștele s-ar dezintegra și ar dispărea condițiile care creează fosili. În plus, metoda de utilizare a proprietăților izotopilor de uraniu are nevoie de o mulțime de presupuneri, dar încă mai există contradicții. Fiabilitatea sa este încă nu s-a dovedit.

Mai mult decât atât, chiar straturile și fosilele prezintă multe dovezi împotriva teoriei evoluției.

De exemplu, evoluționiștii clasifică timpul geologic într-un sistem de 12 epic, din epoca paleozoic, care este cunoscută ca fiind începutul unei explozii de forme de viață, la epoca cenozoic, care este ultima și cea mai recentă dintre perioadele geologice.

Problema este că nu există nici un loc unde să se găsească toate aceste 12 straturi în ordine la un singur loc. În contrast, fosile de copac s-au constatat că prezintă aceste straturi care trec prin vertical. Pentru ca să se găsească aceste fosile, ar fi fost nevoie să treacă mai multe epoci. Copacii trăiesc timp de câteva sute de mii de ani, nu pot deveni fosile într-un timp atât de scurt.

În cele din urmă, unele straturi prezintă mai multe fosile de diferite epoci grupate, care ar trebui să fie găsite în straturi diferite. Unele tipuri de libelule, gândaci și alte insecte, care se pretinde că ar fi trăit zeci de milioane de ani în urmă, nu au suferit nici o schimbare evolutivă. Deși ei spun că dinozaurii și ființele umane ar fi trăit în diferite vârste, gruparea de urme umane și de dinozauri au fost găsite în același strat. Prin urmare, se dovedește că metoda evolutivă de clasificare și teoria lor geografică sunt defecte.

Mai degrabă dovedesc legitimitatea marelui potop din Geneza.

În anul al şase sutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor. Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi (Geneza 7:11-12)

Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi, dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă, suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu (Psalmii 104:6-8)

El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări (Psalmii 33:7)

Atunci când a avut loc Marele Potop, Dumnezeu a deschis ferestrele cerului ți a turnat apa cerului pe Pământ și a adus apele subterane ale adâncului. Când apele acoperit vârfurile munților, Dumnezeu a redus înălțimea suprafeței apei punând gheață la ambii poli cu mare diastrofism.

Acum, 75% din rocile sedimentare care acoperă suprafața de astăzi a Pământului s-au format în timpul acestei perioade. Marcajele de valuri și structurile de apă au fost găsite, imprimate în stratul acoperitor.

Potrivit evolutioniștiilor, a fost nevoie de câteva sute de mii de ani la câteva milioane de ani pentru a face strat peste strat. În timpul acestui proces presupus, trebuie să fi existat urme de întemperii de vânt, dar nu au existat.

În cazurile în care se găsesc fosile în masă, peștii sunt acoperiți de straturi sedimentare; chiar și creaturi vii de pe suprafața apei, au fost acoperite de acesta. Acest lucru nu poate fi explicat fără întâmplarea unei catastrofe la nivel mondial, cum ar fi Marele Potop.

Motivul pentru care se găsesc atâtea feluri de fosile diferite în straturi diferite este că, atunci când apele creșteau, animalele mergeau la locul cel mai înalt posibil ca să scape de apă.

Prin urmare, veridicitatea Bibliei stă nevătămat în ciuda atacurilor teoriei evoluționiste asupra Bibliei. În mod ironic, straturile și fosilele, care se presupun a fi la sol după argumentele lor, lucrează mai degrabă împotriva teoriilor evolutive și dovedesc Creaționismului și Potopul.

Î23 Ce spune biblia despre Epoca de Gheață?

Urmele Erei Glaciare sunt, de obicei, găsite în întreaga emisfera nordică. Zgura de gheață mișcată de ghețari dovedește acest lucru.

Cu toate acestea, între straturile de zgură de gheață acumulate există urme de întemperii și plante și animale din regiunile temperate. Se presupune a început o Eră Glaciară și s-a încheiat cu o climă blândă (cunoscută ca perioada interglaciară), urmată de altă Eră Glaciară.

Pe baza acestei ipoteze, evoluționiștii susțin că au avut loc patru ere glaciare și trei perioade interglaciare.

Biblia, cu toate acestea, a menționat doar o singură dată despre Epoca de Gheață, când Dumnezeu a adunat toată apa din lume într-un singur loc după potop – nu există referințe la altă Epocă de gheață în Biblie.

Vijelia vine de la miazăzi şi frigul, din vânturile de la miazănoapte. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheaţa şi micşorează locul apelor mari (Iov 37:9-10)

El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări (Psalmii 33:7)

Din moment ce acest eveniment s-a întâmplat înainte ca continentele să fie împărțite, gheața a fost ținută aprovizionată în nord, iar corpurile de numeroase plante și animale ar fi putut fi mutate la nord de vântul puternic și curentul oceanic.

Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe, de toate vieţuitoarele şi de toate vitele care erau cu el în corabie şi Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise şi ploaia din cer a fost oprită. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat (Geneza 8:1-3)

Prin urmare, faptul că Epoca de Gheață a existat pe Pământ și în Biblie nu sunt contradictorii deloc. Biblia oferă informații exacte cu privire la Era Glaciară.

Î24 Putem explica că grămezile de șindrile (țigle) sau schelete marine aflate înălțimile munților Himalaya și Alpi nu sunt numai rezultatul Potopului, ci și a răsturnării continentale?

Evoluționiștii sunt de acord că descendența continentelor a avut loc în lanțuri muntoase, cum ar fi munții Himalaya sau Alpi, în epoca geologică. Fosilele animalelor care au trăit au fost găsite de curân pe straturile de munte, astfel încât nu se poate concluziona că revolta ar fi fost înainte.

De asemenea, Biblia include revolte continentale în pasajele sale. Singurul dezacord cu evoluționiștii este perioada de formare a straturilor și fosile – A fost în timpul Potopului. Fosilele creaturilor marine care au fost descoperite in Himalaya, Alpi și Munții Stâncoși, și așa mai departe, sunt probe evidente a diastrofismului din Marele Potop.

Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi, dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă, suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu (Psalmii 104:6-8)

Î25 Spune ceva Biblia despre extratereștri?

Scrierile din Biblie, pe care Dumnezeu le-a scris pentru om, s-au concentrat în jurul Pământului și oamenilor de pe Pământ. Geneza capitolul 1 descrie crearea cerurilor și a pământului și, prin urmare, spune:

Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului, ca să lumineze pământul (Geneza 1:16-17)

După cum este scris, întregul univers a fost pregătit pentru Pământ.

Biblia afirmă, de asemenea, că cerurile și Pământul sunt făcute pentru oameni.

Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, şi nu este altul! (Isaia 45:18)

Dumnezeu a creat universul special pentru oameni; El a scris Biblia și aplănuit mântuirea pentru ei. Prin urmare, nu pare a fi niciun motiv pentru care Dumnezeu ar fi creat extratereștri. Existența vieții extraterestre este pur și simplu ideea lui Satana.

Mulți oameni, chiar și unii creștini, pun sub semnul întrebării existența extratereștrilor ca urmare a unor imagini și zvonuri despre OZN-uri din zilele noastre.

Cu toate acestea, așa cum a fost deja dezvăluit prin massmedia sau alte studii, imaginile și dovezile de OZN și sunt toate prefabricate. Mai mult decât atât, cei care pretind întâlnit extratereștri, de obicei, neagă Creștinismul La urma urmei, acesta este un artificiu pentru a interfera în răspândirea Evangheliei. Mai ales, idea că extratereștri ar fi creat pe Isus, Buddha, și Mohamed sau pretinzând numele „Elohim” (numele lui Dumnezeu, care indică Treimea) ca numele unui extraterestru este ultima înșelăciune a lui Satan pentru oamenii care sunt atrași la lucruri ciudate. Satana este pe deplin capabil să exercite orice fenomen supranatural sau minuni interesante pentru a înșela și seduce oamenii care nu cred în adevăr, ci mai degrabă aleg să iubească nelegiuirea (2 Tesaloniceni 2:9-12).

Noi, creștinii, trebuie să fim fermi pe cuvântul concret al lui Dumnezeu și să nu plecăm urechea la trucurile lui Satana.

ISRAEL

Î26. De ce Dumnezeu a ales pe Israel ca Poporul Său ales?

Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului (Deuteronomul 7:6)

Israelul este o națiune aleasă de Dumnezeu ca să dea mărturie despre Sine în lume. În timp ce toată lumea se închina la idoli, Dumnezeu a ales poporul Israel pentru a arăta că idolii nu sunt altceva decât o minciună și că Dumnezeul lui Israel este singurul Dumnezeu adevărat.

Judecata asupra Egiptului și zeului său, despărțirea Mării Roșii pentru eliberarea din robie a israeliților din Egipt, și cucerirea Canaanului sunt toate dovezi că Dumnezeu Însuși este Dumnezeul adevărat.

Întreabă vremurile străvechi, care au fost înaintea ta, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ, şi cercetează de la o margine a cerului la cealaltă: a fost vreodată vreo întâmplare aşa de mare şi s-a auzit vreodată aşa ceva? A fost vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu vorbind din mijlocul focului, cum l-ai auzit tu, şi să fi rămas viu? A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni şi lupte, cu mână tare şi braţ întins, şi cu minuni înfricoşate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt şi sub ochii voştri? Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoşti că numai Domnul este Dumnezeu şi că nu este alt Dumnezeu afară de El (Deuteronoul 4:32-35)

Poziția Israelului chiar în mijlocul lumii, o națiune mică, dar

puternică în economie și forțe armate, iar inteligentă - cam 1/3 din câștigătorii premiului Nobel sunt evrei - dovedesc că Dumnezeu este cu Israel.

Mai mult decât atât, împlinirea profețiilor biblice, cum ar fi

restabilirea lui Israel, după ce a fost risipit timp de 1.900 de ani și cultivarea terenurilor, cum ar fi Grădina Edenului, dovedesc, de

asemenea, că Dumnezeu care se află cu Israel.

Ca atare, Israel există ca martor al lui Dumnezeu.

„Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul –, voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut niciun dumnezeu şi după Mine nu va fi (Isaia 43:10)

Alt motiv pentru care Dumnezeu a ales pe Israel e pentru a scrie Sfintele Scripturi.

Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu (Romani 3:1-2)

Dumnezeu a creat Vechiul Testament, care conține profeții despre venirea lui Isus, lucrarea sa pe Pământ, moartea și învierea, cu

profeții din Israel. De la prima venire a lui Isus, Noul Testament a fost completat prin răspândirea mântuirii și promisiunea că Isus va

reveni.

Dumnezeu a încredințat Scripturile evreilor inițial, dar, de asemenea, a devenit disponibilă pentru neamuri, ca răscumpărare.

Aici este un alt motiv vital.

Era nevoie de o națiune pentru Hristos, pe care Dumnezeu a promis lui Avraam și prin diferiți profeți, pentru a finaliza mântuirea și să fie gata să se răspândească acestei lucrări.

Ei sunt israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin! (Romani 9:4-5)

Așa cum a s-a profețit, Isus s-a născut dintr-o fecioară la timpul stabilit de Dumnezeu. De-a lungul slujirii Sale pe pământ, El a explicat scopul venirii Sale pe pământ, a făcut minuni, a fost trădat și răstignit pentru a răscumpăra păcatele oamenilor.

Lucrare completă a lui Isus de a salva omenirea este binecuvântarea pe care Dumnezeu ia promis lui Avraam.

Î27. De ce a fost Israel ales dintre toate popoaerele?

De la potopul lui Noe, oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu și au trăit în conformitate cu carnea lor. Ca rezultat, au construit Turnul Babel pentru a învinge pe Dumnezeu (Geneza 11). Atunci când nimeni nu cunoștea nici nu căuta pe Dumnezeu ca înainte, o națiune a fost aleasă pentru a dovedi pe Dumnezeu ca adevăratul Dumnezeu. Prin această națiune, Dumnezeu a fost mărturisit; Biblia a fost finalizată; și Isus, care a devenit o sursă de binecuvântare pentru lume, a fost născut.

Pentru a-și arăta puterea și minunata Lui existență printr-o națiune, națiunea a trebuit să fie mică la număr. Dumnezeu a ales să folosească o nouă națiune, nu una existentă, și l-a pus pe Avraam ca strămoșul națiunii sale. Avraam a fost, probabil, cel mai bun candidat ca un strămoș de credință în acest timp. Prin Avraam a început istoria lui Israel.

Nu pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele (Deuteronomul 7:7)

Pentru a-și îndeplini chemarea de a face pe Israel, națiunea Sa aleasă, o lumină pentru neamuri, Dumnezeu a pus-o în inima lumii. De aceea, Dumnezeu zicându-i lui Avraam să meargă în Canaan și restabilirea lui Israel, după ce a fost risipit timp de 1900 de ani, este providența divină a lui Dumnezeu.

Unii dintre voi poate vă întrebați: de ce a ales Dumnezeu pe Israel în loc de noi? Nu contează pe cine ar fi ales Dumnezeu, ar fi trebuit să treacă prin necazuri și persecuții, și să primească gloria la fel cum a făcut Israel. Așa cum Israel a fost ales pentru a asista la Dumnezeu; ea a fost binecuvântată prin ascultarea ei, dar blestemată din cauza neascultării.

Î28. De ce evreii au respins pe Isus ca Mesia?

Este foarte greu de înțeles de ce evreii, poporul ales al lui Dumnezeu, a respins și a predat pe mult așteptatul Mesia la romani să fie uciș. Este chiar mai rău decât un fiu care face o acuzație falsă împotriva propriului său tată, dându-l la moarte.

Cu toate acestea, a existat un motiv pentru care evreii au respins pe Isus, și noi trebuie să învățăm din oribila lor greșeală.

În ciuda istoriei strălucitoare a împăratului David și Solomon, Israel a fost în mod continuu sub controlul altor națiuni, cum ar fi Babilonul, imperiul Ahemenid, Grecia și Roma; a suferit atât politic, cât și economic. Astfel, s-au rugat pentru un Mesia serios și intens. Cu toate acestea, Mesia pe care ei îl doreau era un lider politic care va avea de cucerit Roma, libera Israelul, și construi o împărăție centrată în jurul Ierusalimului.

În timp ce erau prea concentrați la problemele lor imediate, au devenit orbi în ceea ce privește profețiile distinctive ale morții lui Isus pentru a salva sufletele oamenilor din puterea păcatului și a morții și, de asemenea, învierea Lui.

Planul principal al lui Dumnezeu a fost să salveze sufletele din puterea păcatului și a morții și să le călăuzească spre Împărăția Sa veșnică, mult mai mult decât livrarea lor din starea lor națională sau fizică. Cu toate acestea, preocuparea lor cheie nu era bunăstarea lor spirituală.

Evreii au asistat la multe minuni săvârșite de Isus de-a lungul timpului. Ei au spus "într-adevăr, El este profetul promis” și au vrut să-L facă regele lor cu forța atunci când au văzut pe Isus hrănind cinci mii de oameni cu cinci pâini și doi pești. Gândul de a avea propriul lor rege a însemnat o revoluție față de Roma. Cu toate acestea, Isus S-a retras din popor, fiindcă nu dorea să fie regele lor, și s-a urcat la un munte singur (Ioan 6:15)

Cum Isus nu a menționat problemele lor politice și nici nu a avut dorința de a deveni regele lor, evreii au devenit foarte dezamăgiți. Așa că așteptarea lor mesianică s-a transformat într-o ură de moarte față de Isus și au început să-L persecute.

Acest lucru se datoreză la faptul că nu aveau o înțelegere profetică corectă a lui Hristos.

Un alt motiv pentru care acestea nu au recunoscut și au respins pe Hristos este pentru că inimile lor erau determinate pentru a găsi un scut care să-i scape din starea lor fizică.

Î29. Respingerea evreiilor față de Isus a fost pregătită de Dumnezeu? Dacă e cazul, nu este nedrept pentru Israel?

Oamenii nu înțeleg inima lui Dumnezeu cu privire la respingerea evreiască a lui Isus, dacă moartea lui Isus a fost profețită. Ei simt că este mult prea nedrept față de poporul lui Israel, care a trebuit să treacă printr-o serie de chin înfricoșător, dacă a fost tot aranjat dinainte de Dumnezeu.

Cu toate acestea, Dumnezeu niciodată nu a condus pe israeliți să respingă pe Isus. În ciuda respingerii poporului, Isus a continuat livrarea cuvintelor lui Dumnezeu pentru ei, și chiar s-a rugat pentru ei când a fost răstignit pe cruce.

„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” (Luca 23:34)

Dumnezeu nu a pregătit ca evreii să-L răstignească pe Isus. El a știut mai dinainte că ei vor respinge adevărul din cauza inimilor lor împietrite.

Pur și simplu, nu i-a oprit din a-L răstigni pe Isus. El nu i-a manipulat să facă ceea ce au făcut, ci pur și simplu și-a realizat bunătatea Lui folosind inimile lor împietrite.

Evreii sunt pe deplin responsabili pentru respingerea lui Isus până la sfârșit. Printre evrei, toți cei care au căutat adevărul au crezut în Isus. Nu toți evreii au respins pe Isus, dar cei ce L-au respins erau oameni răi care nu au acceptat adevărul.

Dumnezeu are preștiința tuturor lucrurilor, dar nu predestinează. El folosește pur și simplu circumstanțele pentru a realiza voia Lui; aceasta se numește exclusiv "suveranitatea transcendentală" a lui Dumnezeu. Nu are rost să spun că Dumnezeu nu provoacă rău în inimile oamenilor; El pur și simplu le folosește pentru a realiza bunătatea Lui prin preștiința lui.

Este același caz cu trădarea Iuda Iscarioteanul. Dumnezeu nu a provocat rău în inima lui Iuda: el, pur și simplu, iubea banii. L-a urmat pe Isus numai pentru a-și satisface propria lăcomie de bani și. în cele din urmă, a trădat pe Isus atunci când nu mai sunt îndeplinite nevoile sale. Dumnezeu a știut dinainte intenția lor și păcatul lui Iuda. Iuda a fost folosit ca parte a planului de mântuire al lui Dumnezeu.

Isus a luat pe Iuda ca unul dintre ucenicii Săi și iubit și l-a învățat până la capăt, așa cum a făcut cu restul ucenicilor Săi. Iuda a ales

sa-L trădeze pe Isus; Dumnezeu, pur și simplu; nu l-a oprit din a face acest lucru.

Î30. Nu este prea aspră pedeapsa evreilor pentru păcatul strămoșilor lor de a-l omorî pe Isus?

Poporul, Israel, a fost ales în mod specific pentru a asista lui Dumnezeu. Astfel, ei au devenit un caz de probă pentru Neamuri, arătând consecințele ascultării și neascultării.

Dumnezeu a promis binecuvântări pentru cei ascultători și blesteme la neascultători dinainte (Deuteronom 28).

Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.” (Matei 27:25)

Fiindcă au invocat blestemul lui Dumnezeu asupra lor și urmașii lor, Dumnezeu i-a blestemat după cum a avertizat Deuteronom 28.

Exod 20:5 afirmă că Dumnezeu îi va pedepsi pe copi pentru păcatele părinților lor până la a treia și a patra generație. Nu sunt excluși de a primi mântuirea, ci face referință la judecata lor în această lume. Evreii au suferit în continuu timp de 1900 de ani din cauza păcatului strămoșilor lor și cuvintele lor.

Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu le-a luat șansa lor de mântuire. Blestemul a fost unul fizic; dar sufletelor lor Dumnezeu le-a acordat o șansă. Ei pot accepta Evanghelia și să fie mântuiți sau respinge și să fie aruncați în iadul veșnic.

Î31. Există evrei salvați?

Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” (2 Corinteni 6:2)

Acum este timpul de har. Oricine care nu este mântuit va fi aruncat în iad, dar oricine crede poate fi salvat. Mai mult, Duhul Sfânt încă lucrează pentru a salva pe toți oamenii. Astfel, suntem responsabili în mod individual pentru decizia noastră de a alege mântuirea.

Acest lucru este valabil și pentru poporul evreu. Deși au respins pe Isus și încă nu cred că Isus e Mesia, ușa mântuirii este încă deschisă pentru ei. Șansa de a crede este încă disponibilă.

În prezent sunt evrei născuți din nou, iar unii sunt chiar și pastori din Israel.

De asemenea, în timpul primei perioade de 3-1 / 2 ani din cei 7 ani de necaz, care este după ce toți creștinii născuți din nou sunt răpiți, o șansă de salvare va fi dată poporului evreu. Această șansă este dată numai poporului evreu. Toți evreii se vor întoarce în cele din urmă la patria lor din toată lumea, și va avea loc o mișcare de pocăință la nivel național. În timpul mișcării, 144.000 de evrei vor fi mântuiți (Ezechiel 39:25-26; Apocalipsa 7)

SF RȘITUL ZILELOR

î32. Apare expresia Cei Șapte Ani de Necaz subliniată, de fapt, în Biblie?

Expresia Șapte ani de Necaz nu se găsește în Biblie, dar vremurile și condițiile acelor șapte ani de Necaz sunt puternic susținute de Biblie. Una dintre părțile cel mai precis prezisă a celor șapte ani de Necaz este situată în capitolul 9 din Daniel. Versetele din Daniel 9:24-27 sunt o predicție cu privire la poporul lui Israel și templul din Ierusalim.

Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor (Daniel 9:24)

Biblia afirmă că, odată ce au trecut cele 70 de săptămâni promise pentru copiii lui Israel și orașul Ierusalim, lucrarea lui Hristos de răscumpărare este finalizată, și toate profețiile sunt realizate; Hristos va intra și guverna această lume.

Ea prezice (din versetul 25), că o dată ce 69 săptămâni au trecut de la porunca de a reconstrui Ierusalimul, va veni Mesia să moară. Aici cuvântul "săptămână" poate fi tradus "shavua" în ebraică, și, de asemenea, poate fi interpretat ca șapte ani, în funcție de sensul de context. Acest "savuim" (tradus "săptămâni"), în acest pasaj ar trebui să fie măsurat timp de șapte ani, nu șapte zile.

Pe baza acestei preziceri, Isus a murit pe cruce tocmai 59 shavuim (483 de ani) după porunca de a reconstrui Ierusalimul. Conform profeției (din versetul 26), Ierusalimul și templul au fost nimiciți cu desăvârșire, iar copiii lui Israel s-au împrăștiat în întreaga lume.

El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât’.” (Daniel 9:27)

Totuși, mai este o „săptămână”. Daniel 9:24-27 este o profeție despre copiii lui Israel și templul. Restul săptămânii indică un eveniment care va avea loc ulterior restaurarea națiunii Israel.

„El” se referă la Anticrist, care va veni ca un lider al unui termen de șapte ani de pace mondială. Cu toate acestea, acest acord de șapte ani de pace este o aberație care va aduce în schimb un mare necaz. Prin urmare, această perioadă de șapte ani se denumește „Cei 7 Ani de Necaz”.

În prima jumătate a celor șapte ani de Necaz, sacrificiile și darurile vor fi interzise, iar Necazul cel mare va începe până la sfârșitul veacului. Pe baza a acestui eveniment, perioada Necazului va fi practic împărțite în două jumătăți.

Cele 1.260 de zile, pentru care doi martori vor prooroci, se referă la prima jumătate a anului (Apocalipsa 11:3); „o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi” (Daniel 7:25, Daniel 12:7, Apocalipsa 12:4), „patruzeci și două de luni” (Apocalipsa 13:15), și „1260 de zile” din Apocalipsa 12:6 – perioada în care femeia a fugit în pustie, ca să nu moară – se referă la cea de a doua jumătate a anului.

Odată ce perioada acestor șapte ani de Necaz se încheie (după cum se menționează în Daniel 9:24), procesul de răscumpărare față de neamuri și evrei este complet și dă loc împlinirei tuturor profețiilor. Hristos va veni din nou și El va guverna lumea aceasta.

Î33. Există motive biblice pentru Răpirea din înaintea Necazului cel Mare?

Unii bibliști și evanghelici susțin că creștinii născuți din nou vor fi prezenți și în timpul Necazului. Acești oameni dețin fie vizualizarea Mid-Necaz sau vizualizarea Post-Necaz. Ce ce susțin Mid-Necazul cred că Răpirea va avea loc la mijlocul Necazului, și cei ce susțin Post-Necazul cred că Răpirea va avea loc chiar înainte de bătălia de la Armaghedon. Cu toate acestea, nici una dintre ele este corectă din punct de vedere biblic.

Cei Șapte ani de Necaz este timpul rezervat pentru Dumnezeu, pentru a finaliza judecata Sa a lumii necredincioase. Cu siguranță, Dumnezeu va salva pe sfinți (cunoscute și sub denumirea de Biserică) din aceast moment de mânie. Nu există nici un motiv legitim pentru care Dumnezeu ar trebui să permită sfințiilor Săi să treacă prin această judecată. Există mai multe dovezi biblice cu privire la această doctrină.

Și să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare (1 Tesaloniceni 1:10)

Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos (1 Tesaloniceni 5:9)

Răpirea Bisericii a fost demonstrată prin răpirea lui Enoh înainte de potop. Enoh este un model al creștinilor care vor fi răpiți în fața judecății.

Isus însuși a menționat răpirea pentru a avertiza pe creștini să fie gata în orice moment, pentru că El va veni atunci când nimeni nu se așteaptă.

Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi (Matei 24:40-44)

Avertizarea lui Isus ar fi fost complet inutilă dacă răpire ar avea loc fie la jumătatea Necazului sau la sfârșitul Necazului. Ne-ar fi fost usor să ghicim momentul Răpirii cu ajutorul calendarelor stabilit pentru cei sapte ani de Necaz.

Un uitați: Isus a spus că El va veni atunci când este cel mai puțin de așteptat!

Pe baza acestor diverse relatări scripturistice, teoria răpirii înainte de Necaz este de încredere.

Î34. Sunt evrei care s-au născut din nou. Vor fi și ei răpiți?

Înainte de sosirea lui Isus pe pământ, au existat doar două grupuri: evrei și neamuri. De la sosirea lui Isus, s-a adăugat un nou grup: Biserica. Orice membru salvat din orice grup este, în mod automat, un membru al Bisericii.

Biserica este singurul grup, din cele trei, care vor fi răpiți în momentul revenirii Domnului. Evreii născuți din nou sunt acum un membru al Bisericii; în consecință, orice evreu născut din nou, va fi, de asemenea răpit.

De aceea, voi, care altădată eraţi neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului, aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace, şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci prin El şi unii, şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh (Efeseni 2:11-18)

După cum pasajul de mai sus a statat, nu există nici o distincție între evrei și neamuri în Biserică. Pur și simplu, atât evrei cât și gentili vin împreună înaintea lui Dumnezeu, ca unul, prin Duhul Sfânt.

Î35. Ce se va întâmpla în prima jumătate și a doua jumătate a Necazului cel Mare?

Răpirea Bisericii este evenimentul în care Dumnezeu adună toți credincioșii născuți din nou de pe pământ. Atunci când Isus se va întoarce pentru a îndepărta Biserica la sfârșitul Timpului de Har, toți credincioșii născuți din nou (cei morți și cei vii) vor fi schimbați într-un corp glorios, într-o clipeală de ochi, pentru a întâlni pe Isus în cer.

Dupa ce a avut loc Răpire, Necazul de o perioadă de șapte ani va începe, împărțit în două jumătăți.

Pe parcursul primei jumătăți a celor șapte ani de Necaz, se va semna un acord de pace între Israel și alte câteva țări din Orientul Mijlociu. Pacea mondială va ajunge la toata lumea într-un mod niciodată introdus înainte.

După cum s-a menționat în Daniel 9:27, „ El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână”. Aici, o săptămână înseamnă șapte ani - un acord de pace pe termen de șapte ani. Pe parcursul acestei perioade, evreii din întreaga lume se vor întoarce în țara lor natală, Israel.

Şi vor şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor, care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acolo (Ezechiel 39:28)

În cele din urmă, poporul lui Israel va trece printr-o mișcare mare de pocăință națională. Națiunea lor va recunoaște pe Isus ca Mesia cel respins de părinții lor în urmă cu două mii de ani. În mod similar, în acest moment, doi martori (Apocalipsa 11), vor începe perioada lor de evanghelizare timp de 1.260 de zile, în care vor fi salvați 144.000 de oameni.

Acei 144.000 oameni vor fi toți evreii și neamurile vor lua parte.

Odată ce națiunea iudaică a pornit mișcarea pocăinței, Antihristul va pune capăt sacrifiicilor și ofrândelor și va intra în Templul din Ierusalim - va avea loc la jumătatea celor șapte ani de necaz. Acest templu va fi reconstruit în prima jumătate a celor șapte ani, iar Anticristul însuși va domni acolo. El se va poziționa în templul lui Dumnezeu, proclamându-se ca Dumnezeu (2 Tesaloniceni 2:4)

La acel moment, o treime din evrei vor realiza eroarea lor și vor recunoaște pe Anticrist ca un fals Mesia. Acești evrei vor fugi la refugiu sub protecția lui Dumnezeu. În ultimul război, Muntelui Măslinilor se va despica la mijloc și ei vor fugi în acestă vale (Zaharia 14).

În toată ţara, zice Domnul, două treimi vor fi nimicite, vor pieri, iar cealaltă treime va rămâne. Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc şi o voi curăţi cum se curăţă argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: ‘Acesta este poporul Meu!’ Şi ei vor zice: ‘Domnul este Dumnezeul meu!’ (Zaharia 13:8-9)

Dupa Necaz, o treime dintre evreii supraviețuitori, plus cei 144.000 de evrei, vor fi aduși în împărăția de o mie de ani (milenialism) sub păstrarea fizică a lui Dumnezeu.

Restul lumii va pierde în minciunile Antihristului și îl vor primi ca Mesia. Lumea îi se va închina în timp ce el stă în Templu, proclamând că el însuși e Dumnezeu, îndeplinind astfel această profeție:

Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi (Ioan 5:43)

Se va stabili un guvern mondial. După cum Apocalipsa 13 descoperă, Dragonul (Satana) îi va da (Antihristului) propria-i putere, tronul și o mare autoritate de a vorbi hule împotriva lui Dumnezeu. El însuși va pretinde a fi Dumnezeu și va promite lumii pacea mondială și raiul pe pământ.

Timp de 42 de luni, Antihristul va conduce lumea. De data aceasta va fi un iad pe pământ. Din cauza poluării mediului înconjurător, marea va muri; din cauza lipsei de aer, oamenii de abia vor fi capabili să respire. Din cauza lipsei de apă și hrană, mulți oameni vor muri de foame. Oamenii vor muri de boli mortale și epidemii; va exista suferință, care ii va face pe oameni să caute moarte, dar nu o vor găsi. Vor exista cutremure de pământ în multe părți ale lumii; orașe și clădiri înalte se vor prăbuși creând o confuzie îngrozitoare. Scriptura avertizează despre grindine grele de 34 de kilograme care vor devasta lumea.

După cum s-a profețit în Apocalipsa capitolul 9, într-un astfel de eveniment, o treime din omenire pe pământ va fi ucisă într-un moment. Isus se va întoarce în cele din urmă pe pământ după ultimul război din Armaghedon: un război care va cauza aproape dispariția omului.

Î36. Va avea loc într-adevăr venirea Împărăției de o mie de ani? Poate fi o metaforă sau un simbol?

Expresia „Un cer nou și un pământ nou” se arată în Scriptură cu două sensuri diferite. Una dintre ele este un loc fără tristețe sau lacrimi, dar bucurie veșnică (Apocalipsa 21:1-4,2 Petru 3:12-13), iar în celălalt există moartea; este un blestem. Prin urmare, putem fi siguri că această lume va fi recreată de două ori. În primul rând, prin împărăția de O Mie de Ani care va veni după Necaz.

Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina (Zaharia 14:7)

Versetul de mai sus presupune procesul de recreere a pământului ca grădina Edenului. Natura care a fost blestemat din cauza căderii omului va fi restaurată la starea inițială – starea de dinaintea căderii lui Adam și Eva. Este momentul în care toată creația anticipează eliberarea ei din robia stricăciunii (Romani 8:19-21)

Când se va termina Împărăția de o Mie de Ani, Dumnezeu va crea un cer nou și un pământ nou veșnice (Apocalipsa 21:1). Acesta este Paradisul.

Expresia "Împărăție de o mie de ani" nu se găsește în Scriptură, dar în Apocalipsa capitolul 20, se profetizează în mod specific că această împărăție va dura timp de o mie de ani; „O mie de ani” este scris de șase ori.

Scripturile explică faptul că Satan va fi legat într-o groapă fără fund pentru o mie de ani, în timp ce Hristos și sfinții Săi domnesc. La sfârșitul Împărăției de o Mie de Ani, Satan va fi eliberat pentru o perioadă scurtă de timp; el va căuta din nou ca să înșele Neamurile, dar va fi câștigat.

Există mai multe locuri în Scriptură unde se vorbește despre Împărăția de o mie de ani în detaliu; în acea zi, copiii se vor juca cu animalele sălbatice (Isaia 11:6-9); aceste animale vor fi în pace cu cele domesticite (Isaia 65:17-25); și Domnul Dumnezeu va fi Împărat al întregului pământ (Zaharia 14:16-21).

Este greu de crezut ca aceste versete să fie doar metaforice sau simbolice.

Oameni care interpretează Împărăția de O Mie de Ani ca o metaforă sau un simbol de asemenea, înțeleg cei Șapte ani de Necaz în același fel. Ei interpretează „fiara” ca Imperiul Roman din trecut și „împărăția de o mie de ani” ca timpul care îl trăim acuma.

Totuși, zilele noastre sunt Momentele de Har, în care suntem martori de toate profețiile scrise fiind îndeplinite. În conformitate cu aceste profeții scrise, timpul unei păci false se apropie, națiunea evreiască va reactiva poziția sa în patria lor natală, și Antihristul va apărea. Noi, creștinii născuți din nou, vom fi răpiți înainte ca toate aceste evenimente să aibă loc, așa cum este promis în Scripturi. Sfinții vor reveni – după Necaz – să domnească și vor stăpâni Împărăția Milenară cu Hristos.

Î37. Cine va intra în Împărăția de o mie de ani, și ce fel de corp vor avea?

Este important să înțelegem că există două tipuri de oameni care vor intra în Împărăția de o mie de ani. Sunt cei care vor domni cu Hristos în epoca milenială în corpurile lor nemuritoare înviate; și, sunt cei care vor intra în epoca milenială în corpurile lor carnale muritoare care au supraviețuit Marelui Necaz.

Cei care vor domni cu Hristos sunt cei care au fost incluși în Prima Înviere – cei care au fost răpiți înainte de Necaz, precum și cei 144.000 de evrei care au fost martirizați în timpul Necazului. Nunta Mielului se va pregăti în ceruri – în perioada Necazului – și sfinții se vor întoarce pe pământ împreună cu Hristos ca Mireasa Sa înviată.

Corpurile lor vor fi transformate în trupuri nemuritoare și glorioase, la fel ca trupul înviat al lui Isus. Trupul înviat a lui Isus a fost capabil să treacă prin elemente și a fost, de asemenea, și tangibil. Cu toate că nu putem înțelege pe deplin conceptul, transformarea fizică a corpului creștinilor născuți din nou este inevitabilă.

El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile (Filipeni 3:21)

Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi (1 Corinteni 15:51-52)

Sunt unii care vor intra în o mie de ani în corpurile lor carnal muritoare.

Cea mai mare parte omenirii va fi ștearsă în bătălia de la Armaghedon; din cei care au supraviețuit, o treime dintre supraviețuitorii evrei vor intra în Împărăția de o mie de ani. De dragul poporului evreu, Muntele Măslinilor va fi împărțit la mijloc și se va face o vale foarte mare.

Matei 24:21-22 afirmă că nici o ființă vie nu ar putea supraviețui Necazului dacă Dumnezeu Însuși nu ar scurta momentele de calamitate. Pentru aleșii Lui, adică, pentru o treime din evrei, aproximativ 30 de zile vor fi scurtat. În conformitate cu aceasta, cele 1.290 de zile etichetate în Daniel 12:11 se vor scurta la 1.260 de zile în Apocalipsa (12:6).

Cu cât mai greu necazul, cu atât mai mare devine numărul morților. Pentru a asigura siguranța poporului evreiesc, „scurtarea zilelor” este o necesitate.

Lăsând la o parte cei 144.000 de evrei care vor fi martirizați printre cele douăsprezece triburi, o treime din poporul evreu va supraviețui Necazului. Acești oameni vor intra în Împărăția de o mie de ani în trupurile lor muritoare.

Printre neamuri, „acei ce vor mai rămâne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor” și vor supraviețui.

Un număr extrem de mic de neamuri va supreviețui în mod miraculos și va intra în Împărăția de o mie de ani, de asemenea. Din moment ce vor intra în Împărăție în trupurile lor muritoare, vor păstra capacitatea de a se reproduce. Atunci, oamenii nu vor mai fi considerați în vârstă la o sută, indică Scriptura.

Nu vor mai fi în el nici copii cu zile puţine, nici bătrâni care să nu-şi împlinească zilele. Căci cine va muri la vârsta de o sută de ani va fi încă tânăr şi cel ce va muri în vârstă de o sută de ani va fi blestemat ca păcătos (Isaia 65:20)

Fiind în trupurile lor muritoare, ei se vor reproduce și se vor înmuluți. În conformitate cu versetul de mai sus, oamenii vor avea o durată de viață atât de lungă ca pe vremea lui Noe. Oamenii care au intrat în Împărăția de o mie de ani fără o salvare spirituală prin credință, cei care au fost blestemați, vor muri prematur.

Fiind Satana eliminat din lume, oamenii vor avea o inimă bună. Cu toate acestea, Biblia nu este clară despre sufletele acestor oameni. Doar indică faptul că oamenii încă vor avea dreptul la libera alegere, unde vor decide daca vor sau nu să se închine lui Dumnezeu. Se spune că unii oameni au plecat la Ierusalim ca să se închine și să țină sărbătoarea corturilor, în timp ce „alții” nu (Zaharia 14:14-16)

Chiar și în perioada Împărăției de o mie de ani, oamenii se vor inmulți semnificativ și vor prospera.

Î38. Puteți explica bătălia care va avea loc la sfârșitul Împărăției de o mie de ani în detaliu?

Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat şi va ieşi din temniţa lui ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor (Apocalipsa 20:7-10)

Când se va termina Împărăția de o mie de ani, Satana va fi eliberat din abis (Apocalipsa 20:7). Apoi, el va ieși să înșele Neamurile, din fiecare colț al pământului, aici numite Gog și Magog. Îi va aduna laolaltă pentru o luptă. Acești oameni înșelați a națiunilor sunt oamenii care s-au născut în perioada Împărăției de o mie de ani, dar nu s-au închinat lui Dumnezeu. Nu au putut merge împotriva lui Dumnezeu, deoarece Satana era închis în cușcă de-a lungul Împărăției de o mie d ani. Odată ce Satana este eliberat, ei vor deveni ostili față de Dumnezeu.

Atunci când fiecare națiune din fiecare colț va provoca un război și vor lucra cu Satana, iar când va începe bătalia în contra lui Dumnezeu și sfinții Lui, Dumnezeu va pe Satana și urmașii săi și îi va aruncă în iazul de foc veșnic.

Dumnezeu va elimina apoi cerul și pământul existent, și va stabili un cer nou și un pământ veșnic.

Î39. De ce a plănuit Dumnezeu perioada de o mie de ani?

Biblia nu precizează în mod explicit, de ce Dumnezeu a planificat cu înaintare Împărăția de o mie de ani. S-ar putea găsi indicii și motive de-a lungul evenimentelor Mileniale din Biblie.

Împărăția de o mie de ani este o perioadă în care Isus va domni și regula ca Rege al Regilor cu creștinii născuți din nou.

Pământul va fi restaurat la fel ca Gradina Edenului, toată creația va fi repusă ant ia parte la libertatea glorioasă (Romani 9:19-22). Mai mult decât atât, orice genunchi se va pleca și toată creația trebuie să se supună înaintea prezenței slavei lui Dumnezeu.

Dumnezeu a creat pământul cu intenția de a-l binecuvânta, fără păcat, moarte și blestem și Adam supunând pământul și fiind stăpân peste pești și păsări și toate animalele (Geneza 1:27-28). Ca rezultat al căderii lui Adam, pământul a fost blestemat și păcatul și moartea au intrat și relația dintre Dumnezeu și om s-a rupt. Cu toate acestea, Dumnezeu a restaurat această relație ruptă prin Isus Hristos, cu 2000 de ani în urmă; iar acum, El va stapâni pe pământul pe care Adam a pierdut în fața lui Satan, și va domni cu creștinii născuți din nou, timp de o mie de ani.

Luați în considerare acest lucru: autoritatea asupra pământului a fost predată Satanei la scurt timp după creare. Se poate presupune că Dumnezeu a proiectat o perioadă de o mie de ani, în scopul de a-și îndeplini și de a demonstra intenția inițială a creației pământești în timp ce domnește cu sfinții.

Un alt scop ar putea fi realizarea Împărăției mesianică pe care El a promis iudeilor. Există mai multe legăminte făcute de Dumnezeu cu Israel, de-a lungul atât Vechiul Testament cât și Noului Testament. Când Isus a venit în urmă cu 2000 de ani, evreii se așteptau ca Isus să construiască o împărăție să se pronunțe asupra lumii conform profețiilor mesianice. Ei credeau în Împărăția Mesianică așa cum s-a profețit în Vechiul Testament.

Cu toate acestea, ei nu și-au dat seama că Împărăția Mesianică profețită în Vechiul Testament nu va fi finalizată până la a doua venire a lui Isus.

După a doua venire a lui Isus, El va domni și va conduce pământul centrat în jurul poporului Său ales, Israel, timp de o mie de ani, în care se vor îndeplini promisiunile din Vechiul Testament.

Prin urmare, unul dintre motivele pentru care Împărăția de o mie de ani a trebuit să fie planificată este pentru a îndeplini promisiunile Vechiului Testament față de evrei.

CĂDEREA ȘI JUDECATA DE APOI

î40. De unde vine Satana?

Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’ Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! (Isaia 14:12-15)

Pasajul de mai sus, în Isaia 14 este o referire la Babilon prezentată în mandria ei, splendoarea ei și căderea ei. Cu toate acestea, este puterea lui Satan în spatele relei împărății a Babilonului care este, de fapt, abordată (păstrați în minte: această profeție a fost făcută înainte de a ajunge Babilon la putere). În special, Isaia 14:12-15 se referă la originea lui Satan și cauza căderii sale.

Numele Lucifer face referiré la Purtător de Lumină sau Steaua Dimineții. Satan a fost aruncat din cer, ca rezultat al răzvrătirii lui împotriva lui Dumnezeu.

Găsim acest mesaj similar în Ezechiel

Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. (Ezechiel 28:13-17)

Pasajul de mai sus este promisiunea profetică a căderii vechiului Tir (un oras vechi, care a dispărut din istorie de la cucerirea lui Alexandru cel Mare). Orașul a prosperat fabulos ca un oraș comerciant; ca urmare, regele Tirului a crescut cu mândrie, și sa considerat a fi un zeu. Acest segment particular este profeția căderii sale de către Babilon și Imperiul grec. În realitate, acest lucru este, de asemenea, adresat puterii lui Satan, așa cum a fost el însuși autorul mândriei regelui.

După ce a luat aceste două profeții în examinare, nu se exclude că Satana a fost un înger, probabil cel mai frumos dintre toți îngerii. Cu toate acestea, acest înger frumos s-a înălțat în sine, în mândria lui și a fost aruncat din cer.

Î41. De ce nu îl oprește Dumnezeu pe Satana?

Acesta este destinul final lui Satana:

Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei; mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.’ Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! (Isaia 14:12-15)

Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui! (Matei 25:41)

Dumnezeu la testat pe Adam interzicându-i să mănânce fructul cunoștinței a binelui și a răului. Dumnezeu a avertizat pe Adam cu privire la ispita lui Satan față de Adam în viitorul apropiat. A asculta de Satana înseamnă moarte; a asculta de Dumnezeu înseamnă viață, înseamnă a gusta din pomul vieții.

Omul are libertatea de a alege dacă vrea să stea de partea lui Dumnezeu sau a lui Satana.

Dumnezeu a intenționat să acorde omului poziția pe care Satana dorea cu nerăbdare; cu toate acestea, această poziție extrem de onorată nu era disponibilă pentru oricine. Această poziție poate fi obținută numai prin tăria față de ispita lui Satan și onoarea este realizabilă numai după trecerea testului.

Adam nu a trecut testul. Pentru a recupera eșecul lui Adam și să recâștige accesul la pomul vieții pentru om, Isus a venit pe acest pământ. Dumnezeu ne-a iertat păcatul de a mânca fructul oprit, și ne dă o șansă de a lua din pomul vieții, încă o dată. De asemenea, acest lucru este o alegere personala care noi, ca indivizi, trebuie să facem.

Dumnezeu îi va permite lui Satan să efectueze lucrările sale înșelătoare până la sfârșitul lumii. În timp ce Dumnezeu cheamă oamenii la mântuire, Satana duce pe oameni la necredință. În cele din urmă, omul este cel care trebuie să facă o alegere.

Dumnezeu îi va permite lui Satan să existe și să influențeze lumea până la sfârșit, timp după care Satana va fi pus în iazul de foc veșnic.

Î42. De ce a creat Dumnezeu Pomul cunoștinții a binelui și a răului dacă știa că Adam va cădea?

Dumnezeu a creat pe om ca să fie tovarășul Său, să îndeplinească dorința Lui de părtășie, și unul cu care să se poată împărtăși gloria Lui. Astfel, El a suflat în el suflarea vieții din propria Sa înfățișare.

Dumnezeu nu a creat omul să fie un robot fără minte. Cum ar putea un astfel de robot să fie tovarăș al lui Dumnezeu?

De aceea, Dumnezeu ia dat lui Adam voință liberă, dorind ca Adam să ia inițiativa de a-L iubi și asculta. Odată ce voința liberă a fost dată, Dumnezeu a poruncit un legământ ca un semn al dragostei lui Adam și supunerea față de El. Porunca zicea „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci”.

Odată ce Dumnezeu a dat porunca, i-a permis lui Satana sa-l pună pe Adam la încercare. Adam nu ar fi picat niciodată testul dacă l-ar fi iubit într-adevăr pe Dumnezeu. Adam a picat testul fiindcă a decis să asculte pe Satana în loc de a păstra simpla poruncă a lui Dumnezeu.

Din momento ce Adam a fost creat pentru a fi partenerul lui Dumnezeu, a trebuit să fie creat după imaginea lui Dumnezeu; trebuia să aibă liberă alegere, și era nevoie să treacă un test. Nu a fost creat să păcătuiască și nici nu a fost programat să mănânce fructul interzis. Adam a fost creat intr-o formă perfectă, și totuși, a propia lui alegere care l-a încurajat să un asculte de Domnul.

Totuși, Dumnezeu iubea omenirea. Știa că Adam va pica testul, așa că a pregătit un plan de salvare pentru omenir prin Isus, chiar înainte de creație. A iubit așa de mult omenirea că a pregătit un plan chiar înainte de a crea omul. Planul era ca El Însuși, Dumnezeu, să coboare pe pamân în trup și să moară pe cruce (2 Timotei 1:9; 1 Petru 1:19-20).

Nici o persoană care a realizat într-adevăr această uimitoare dragoste și sacrificiu a lui Dumnezeu un poate sa-L învinuiască sau judece. Ar trebui să se smerească și să fie mulțumitor pentru această dragoste.

Î43. De ce Dumnezeu i-a interzis lui Adam să mânânce din Pomul Vieții după caderea lui?

Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam, şi, la răsăritul grădinii Edenului, a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii (Geneza 3:22-24)

Viața veșnică se obține mâncând din pomul vieții; cu toate acestea, Adam a avut mai întâi să treacă testul ne având voie să mănânce din fructul interzis. Aceasta a fost regula lui Dumnezeu.

Adam și Eva trebuiau să devină copii ai lui Dumnezeu și să obțină viața veșnică în grădina Edenului. Pentru a obține viața veșnică și să fie în slava lui Dumnezeu, trebuia să învingă mai întâi pe îngerul căzut, diavolul, prin depășirea ispitele sale. Trecând acest test era singura modalitate de a obține acces la pomul vieții.

Oamenii sunt creați cu posibilitatea de a alege între Dumnezeu și diavolul: viața sau moartea. Primul om, Adam, cu toate acestea, nu a reușit să treacă primul test, și a mâncat din fructul interzis. În consecință, comunicarea dintre Dumnezeu și om s-a rupt, iar omul a pierdut accesul la fructul din pomul vieții.

Dumnezeu la avertizat pe Adam de judecata moții dacă mănâncă din fructul oprit. Această moarte nu se referea numai la moartea fizică, dar, de asemenea, moartea spirituală, ca urmare a supunerii diavolului, nu lui Dumnezeu.

"Din noi", în „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul” (Geneza 3:22) indică trinitatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu cunoaște binele și răul, și are autoritate asupra lor. Pe de altă parte, Adam și Eva nu au cunoscut, nu trebuiau să cunoască, și nu aveau cum să cunoască binele și răul. Tot ceea ce era nevoie era să cunoască pe Dumnezeu. Cu toate acestea, odată ce păcatul le-a intrat, conștiința lor a început să lucreze, iar ei au fost în stare să distingă binele și răul. Ei au devenit ca Dumnezeu, în sensul că știu acum despre bine și rău. Cu toate acestea, ei nu au avut puterea de a face bine, ci doar dorința de a face rău. „Dorinţa lui se ţine după tine” (Geneza 4:7) face referință la dorința inimii omenești de a păcătui.

Omul care mănâncă din pomul cunoștinței binelui și răului nu poate mânca fructul din pomul vieții. Ce s-ar întâmplă dacă un păcătos ar trăi veșnic fără a fi curățat de păcatul lui? Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a ascuns pomul vieții de om.

”Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci” (Geneza 3:22)

Dumnezeu a pus heruvimi și o sabie de flăcări să păzească drumul spre pomul vieții. Orice păcătos care încercă să ajungă la pomul vieții va muri instantaneu. Pomul vieții reprezintă viața lui Dumnezeu, și sabia de foc se referă la judecata lui Dumnezeu.

Să presupunem că căderea lui Adam a luat toată speranța omenirii.

Nu am mai fi avut nici o cale de a ajunge la pomul vieții. Acesta este motivul pentru care Isus a venit pe pământ: pentru a recupera pomul vieții pentru omenire. Pentru a ajunge la pomul vieții, omul a trebuit să treacă prin moarte. Acesta este exact motivul pentru care Isus a venit pe pământ; să conducă pe om la pomul vieții prin jertfa Lui. Astfel, Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața”. Prin moartea Sa personală, accesul la pomul vieții a fost încă o dată dat omului. Acum, Domnul oferă rodul pomul vieții, și oricine mănâncă fructul va crede.

Î44. De ce a creat Dumnezeu oameni și îngeri cu capacitatea de a păcătui? Nu este Dumnezeu, în cele din urmă, responsabil pentru căderea omenirii și a îngerilor?

Dumnezeu este credincios, sfânt și bun. Nici un păcat nu vine din partea lui Dumnezeu și nimeni nu poate da vina pe El.

Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.” Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi dezlănţuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? (Romani 3:4-6)

Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni (Iacov 1:13)

Punctul acestei întrebări este „de ce au fost îngeri și omul creați imperfecți, și susceptibili la păcat? Nu este în cele din urmă vina lui Dumnezeu că omul păcătuiește?”

Dumnezeu a creat îngerii și pe om ca ființe speciale. Îngerii au fost creați ca un spirit de slujire pentru a-L sluji pe Dumnezeu și lucrarea Lui. Omul este creat pentru a fi ca Dumnezeu; pentru a fi tovarășul lui Dumnezeu.

Îngerii sunt creați pentru a fi frumoși și glorioși, cu înțelepciune și putere. Omul este creat pentru a fi o ființă mult mai valoroasă și prețioasă decât îngerii. În timp ce îngerii sunt strict ființe spirituale (Evrei 1:14), omul este și spiritual și o ființă fizică. Face parte din planul lui Dumnezeu ca omul ar trebui să fie, de asemenea, o ființă fizică temporar.

De ce a făcut Dumnezeu pe om și pe îngeri ca ființe imperfecte? Mai întâi de toate, Dumnezeu nu a creat roboți care să urmeze ordini. Dacă ar fi fost roboți, Dumnezeu nu ar fi glorificat. Bineînțeles că Dumnezeu dorește ca creația Sa să se supună, dar alegerea de a se supune a fost dat creației.

Această libertate de alegere a fost darul lui Dumnezeu pentru creația Sa. Totuși, destinul lor este determinat în funcție de alegerile lor.

Îngerii, mai întâi, au trebuit să-și recunoască poziția onorabilă în slujirea lui Dumnezeu. Au trebuit să se supună în ascultare slujirii și sființilor Lui, pentru că pentru aceasta au fost creați. Cu toate acestea, cei care nu s-au supus și au devenit îngâmfați L-au provocat de Dumnezeu au fost dați afară din Cer.

Noi, într-adevăr, nu putem da vina pe Dumnezeu pentru că a dat omului libertate. De asemenea, libertatea în sine nu este un păcat. Dumnezeu dorește ca omul să-și exercite această libertate, și, în mod liber, să aleagă să servească pe Dumnezeu.

Este exact același concept care se pune în aplicare cân vorbim de viața de creștin.

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească (Galateni 5:13)

Ceea ce determină slava noastră în ceruri este utilizarea adecvată a libertății noastre. Creștinii născuți din nou nu sunt programați să se supună întotdeauna. Noi putem alege să trăim în conformitate cu Duhul Sfânt sau în trup; pentru Dumnezeu sau pentru noi înșine. Această libertate este un dar prețios de la Dumnezeu pentru om.

Î45. De ce sunt eu păcătos din cauza lui Adam?

Dumnezeu a avertizat pe Adam despre fructul interzis. El a spus: „să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza 2:17). Cu toate acestea, Adam nu a murit în ziua în care a mâncat fructul, chiar a trăit încă 900 de ani sau cam ața ceva. A mințit Dumnezeu, atunci?

Desigur că nu. Adam a murit în ziua în care a mâncat fructul; a fost o moarte spirituală. Deconectarea de Dumnezeu este moarte.

Sufletul care păcătuieşte acela va muri (Ezechiel 18:20)

De la căderea lui Adam, toți oamenii se nasc morți spiritual, deconectați de Dumnezeu.

Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea (Psalmul 51:5)

Nu păcatele noastre ne face păcătoși. Suntem păcătoși, deci, păcătuim. Un măr face mere fiindcă este un măr. Este același concept.

Unii cred că nu este corect să se fi născut păcătoși. Totuși, nu trebuie e nevoie să gândim așa. Acesta este exact motivul pentru care Isus a venit pe pamânt și a murit pe cruce. Singurul lucru ce trebuie făcut acuma este să acceptăm lucrarea Lui și să fim mântuiți. La fel cum Adam a avut de dat un test și să nu mănânce din fructul interzis, oamenii se înfruntă și ei cu un test: a crede sau nu.

Î46. De ce le-a dat Dumnezeu oamenilor o lege care nu poate fi respectată?

De ce credeți că a dat Dumnezeu Legea oamenilor? Mulți cred că e pentru ca să o îndeplinim, insă Biblia ne spune ca nimeni nu este în stare de a păstra Legea.

Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună (Romani 7:12)

Legea reflectă sfințenia, dreptatea și bunătatea lui Dumnezeu; este nevoie ca omul să fie sfânt, drept și bun ca Dumnezeu. Cu toate acestea, cei care se nasc cu o natură păcătoasă și căzută nu pot respecta legea.

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac (Romani 7:18)

Dacă oamenii ar fi copaci; ar fi copaci răi. Oamenii sunt născuți păcătoși, și din această cauză păcătuiesc în mod natural. Să ceri o viață bună, sfântă și neprihănită de la un păcătos este ca și cum ai cere struguri, portocale sau mere de la o tufă de spini. Imposibil, nu?

Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.’ Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei (Matei 5:21-22)

Isus a spus că mânia merită judecată; A-i spune cuiva Nebunule! (ceea ce înseamnă tâmpit) sau Prostule! merită focul iadului. Biblia afirmă că cel ce urăște a și comis o crimă (1 Ioan 3:15). Acest lucru se datorează faptului că crima provine din ură.

Dumnezeu cântărește rădăcina acțiunilor noastre înainte de orice. Omul judecă după fapte, în timp ce Dumnezeu judecă inima. Lumea condamnă un om pentru omor datorită acțiunile lui, dar Dumnezeu condamnă un om pentru gândirea omului despre crimă.

Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu preacurveşti.’ Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui (Matei 5:27-28)

Un bărbat este considerat vinovat de adulter doar prin a avea gânduri desfrânate, chiar și fără a comite actul real. Legea este rezumată în două porunci. „Să iubeşti pe DOMNUL, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta” și „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Marcu 12:30-31).

Cum ar putea un păcătos căzut și egoist din naștere, eventual, să iubească pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea și cu toată puterea și să iubească pe aproapele său ca pe el însuși? Cei care nu-l iubesc pe aproapele său ca pe ei înșiși au încălcat toate legile către oameni, și cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu cu toată inima și sufletul lor au încălcat toate legile față de Dumnezeu.

Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege (Galateni 3:19)

Omul păcătuiește fără să conștientizeze, astfel, legea este dată omului ca să definească și să clarifice păcatul. Legea a fost adăugată din cauza fărădelegilor; cel care studiază legea va dobândi o înțelegere mai distinctă a păcatului. Să presupunem că nu există legi, criminali nu vor fi pedepsiți. În cazul în care nu ar exista legi, nimeni nu ar fi în măsură să definească și să sancționeze pe nimeni. În momentul în care există o lege, păcatul este revelat. Legea există din cauza păcatului.

Căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase (1 Timotei 1:9-10)

O persoană bună nu are nevoie de lege. După cum pasajul de mai sus spune, legea este pentru păcătoși, nu și pentru cei drepți.

Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. (Romani 3:19-20)

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Romani 5:12)

Deoarece toți păcătoșii sunt în conformitate cu legea, legea vorbește celor păcătoși. Legea, în esență, oprește gurile tuturor păcătoșilor care se află sub lege.

Unii ar putea spune: „De ce sunt eu un păcătos?”, cu toate că păcătuiesc în viața lor. Atunci când o persoană este ignorantă față de păcat, devine un curajos orb. Totuși, va tăcea odată ce va înțelege Legea. „Orice gură trebuie închisă” înseamnă că nici un păcătos nu ar putea pretinde nevinovăția lui.

Legea este dată omului, astfel încât nimeni nu va fi în măsură să depună mărturie despre falsa lui nevinovăție în fața lui Dumnezeu. Așa, toată lumea va înțelege că judecata este numai a Lui.

... deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului (Romani 3:20)

Legea joacă rolul unei oglinzi care să reflecte asupra ta. Un copil cu o față murdară recunoaște cât de murdar este atunci când se vede în oglindă. De asemenea, oamenii pot identifica nefericitul destin al iadului prin lege. Scopul final al legii este a arăta oamenii incapacitatea lor de a ajunge la standardul de sfințenie perfectă a lui Dumnezeu și să îi conducă la calea mântuirii.

Î47. De ce se întâmplă lucruri bune la oameni răi și lucruri rele la oameni buni?

Acesta este unul dintre motivele principale pentru care unii nu cred în Dumnezeu și nu recunosc existența Lui. Se întreabă de ce lucruri bune se întâmplă oamenilor răi, în timp ce se întâmplă lucruri rele oamenilor buni.

Asaf, în Psalmi 73, l-a întrebat pe Dumnezeu aceeași întrebare.

Totuşi era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte şi trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. (Psalmii 73:2-5)

Era tulburat de prosperitatea celor răi. Cu toate acestea, iluminarea a venit când a intrat în locul sfânt, când problema a fost pus în mâinile lui Dumnezeu.

M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic (Psalmii 73:16-19)

Asaf și-a dat seama atunci de adevăratul sfârșit a celor răi. A înțeles că prosperitatea fizică este ca un vis scurt, dar există o viață să vină, care este eternă. Vă puteți imagina nedumerirea unui om rău prosperat când se găsește în mijlocul focului iadului după moartea lui?

Acesta este sfârșitul celor răi.

Dacă nu ar exista viață după moarte, Dumnezeu ar binecuvânta cu siguranță pe cel drept și ar pedepsi pe cei răi în această viață. Această viață este scurtă, dar viața de după moarte este veșnică.

Căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor (Plângerile 3:33)

Ceea ce Dumnezeu dorește este pregătirea inimii omului pentru a primi mântuirea prin muncă, dureri și necazuri. Pentru unii, un accident neașteptat a deschis ușa spre mântuire; pentru alții, boala lor genetică le-a dus la mântuire.

Prin urmare, nu este nevoie să invidiem pe cei răi sau plângem pentru mizeriile celor buni. Cel mai important lucru este că Dumnezeu dorește ca omul să primească mântuirea și să moștenească viața veșnică, și El se uită la inima lor.

Î48. Cum putem știi că omul este o făptură duhovnicească?

Este important să știm dacă omul este o ființă spirituală sau nu. Dacă omul nu ar fi o ființă spirituală, nu este nevoie să se preocupe de viața de după moarte, rai sau iad. Omul ar urmări pur și simplu dorințele lui în această lume. Cu toate acestea, Biblia declară că omul este o ființă spirituală.

Motivul pentru care omul nu poate vedea pe Dumnezeu este fiindcă „Dumnezeu e duh” (Ioan 4:24)

Potrivit Bibliei, îngerii sunt „duhuri slujitoare” (Evrei 1:14)

Mai mult decât atât, omul este creat după chipul lui Dumnezeu, care se referă la duh.

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut (Geneza 1:27)

Omul are imaginea lui Dumnezeu, care este duh. Putem să ne referim la corpurile noastre ca și case care conțin duhul. Adevărata substanță a omului este duhul care este în corp.

Biblia arată că omul este o triună compusă din corp, suflet și duh.

Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii (Evrei 4:12)

Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos (1 Tesaloniceni 5:23)

Corpul uman este trupul cu 5 simțuri; sufletul uman are funcțiile intelectului, putere de raționament, și emoții; spiritul ne face cine suntem, și tânjește după veșnicie.

Una dintre probele solide care dovedește că omul e o ființă spirituale este conștiința. Conștiința umană diferențiază binele de rău, și ne deranjează când facem ceva greșit, deși nu ne vede nimeni; aceasta este, în esență, ochii lui Dumnezeu. Conștiința este partea selectivă a duhului care nu se găsește la animale.

Conștiința este motivul pentru care omul a practicat religie și, de asemenea, motivul pentru care căutăm viața veșnică. Oamenii nu sunt mulțumiți cu lucrurile de pe această lume, pentru că sinele nostru spiritual nu poate fi umplut cu lucruri materiale.

Omul este o ființă spirituală. Fără acest lucru, am fi ca animalele care pier în decese materiale.

Î49. Chiar există Iadul?

Adventiști de ziua a șaptea și Martorii lui Iehova nu cred în existența unui iad literal. In Noul Testament, cuvântul Gheenă a fost folosit în locul iadului. Numele „Gehenna” a derivat dintr-o groapă de gunoi arzând lângă Ierusalim, care a fost numit „valea Hinom”. Astfel, ei pretind că iadul este pur și simplu simbolic și figurativ.

Această vale era un loc real în care oamenii ardeau cadavre și alte gunoaie; umplut cu viermi și miros puternic. Astfel, Isus a folosit cuvântul Gheena pentru a explica mai bine ce loc înfiorător este iadul. Singurul care poate descrie cel mai bine viața veșnică de dincolo de moarte este Dumnezeu, care este Creatorul Universului, a omului și a duhului din om.

Isus, care era Dumnezeu întrupat, vorbit de multe ori despre iad. Unii cred că povestea bogatului și Lazăr din Luca 16 este doar o metaforă; Totuși, Isus nu a menționat niciodată nume când a vorbit în pilde. Povestea din Luca 16 este o poveste adevărată cu oameni reali.

Isus ne-a avertizat personal de multe ori despre iad.

Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul, şi trupul în gheenă (Matei 10:28)

Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi sărată cu sare (Marcu 9:48-49)

Isus a murit pe cruce într-o manieră oribilă. Dacă nu ar fi nici un iad, Isus nu ar fi trebuit să moară pe cruce, într-o formă așa de mizerabilă și dureroasă pentru păcatele noastre.

În societatea de astăzi, neîncrederea răspândită în realitatea cerului și a iadului este tot în creștere. Chiar și în vremea lui Noe, oamenii, cu excepția familiei lui Noe, nu credeau în judecata de apă.

În istoria Sodomei și Gomora, Avraam și Lot a crezut în judecată, în timp ce ginerii lui Lot au luat-o ca o glumă. Există încă mulți oameni care neagă realitatea iadului. Cu toate acestea, Biblia mărturisește în mod explicit existența iadului.

Oricum, cei care neagă existența iadului, la sfârșit vor regreta și boci cu amărăciune odată ce se trezesc la realitatea lui.

Î50. Cum poate un Dumnezeu al dragostei să trimită oameni în Iad?

Iadul este un loc pregătit pentru Satana și urmașii lui, nu pentru oameni.

„Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25:41)

„Diavolul” face referință la îngerul căzul, Lucifer, și „îngerii lui” se referă la treimea de îngeri care l-au urmat pe Lucifer.

Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! (Isaia 14:15)

El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa (Iuda 1:6)

Se dovedește că Dumnezeu a rezervat îngerilor căzuți „lanțuri veșnice în întuneric”, iar locul întunecat este de fapt iadul.

Dacă este așa, de ce omul merge în iad?

Oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu; cu toate acestea, în cazul în care se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu stând de partea diavolului, singurul loc în care s-ar sfârși este iadul.

Sufletul uman nu poate muri; este nemuritor. O dată ce murim fizic, sufletul nostru spiritual va merge fie în cerul veșnic sau în iadul veșnic. Raiul și iadul există fără îndoială, iar cei care nu merg în rai trebuie să meargă în iad. Nu există nici un alt loc după moarte decât ​​rai și iad.

Este absolut adevărat că Dumnezeu este un Dumnezeu al Iubirii. Acest lucru poate fi dovedit prin exemplul tâlharului care a fost răstignit alături de Isus. Tâlharul i-a a spus „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia Ta”, iar Isus a răspuns „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:42-43)

Aceasta este dragostea necondiționată. Dumnezeu nu vrea ca nimeni, nici măcar cel mai rău păcătos, să meargă în iad. Dragostea lui Dumnezeu este atât de mare, încât este mai mult decât suficientă pentru a acoperi toate păcatele lumii.

Mai mult decât atât, moartea lui Isus pe cruce a fost demonstrarea dragostei lui Dumnezeu față de om.

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi (Romani 5:8)

Oamenii merg în iad pentru că nu acceptă dragostea lui Dumnezeu.

Încă un lucru ce ar trebui să știm despre Dumnezeu este că nu numai că este un Dumnezeu al dragoste, El este și un Dumnezeu al dreptății. Dragostea Lui este absolută, și dreptatea Lui este, de asemenea, tot absolută. Dreptatea lui Dumnezeu nu trece cu vederea sau toleră păcatul. Dreptatea lui Dumnezeu trebuie să judece păcatul.

Prin urmare, Dumnezeu Însuși a venit pe acest pământ, a purtat păcatul lui fiecare persoană din lume, și a murit pe cruce pentru a satisface pe deplin atât dreptatea, cât și iubitoare a lui Dumnezeu simultan. Crucea, în cele din urmă, ne arată ce înseamnă iubirea și dreptatea lui Dumnezeu.

Dumnezeu a pregătit un mod în care omul poate fi salvat din iad. Nu este dragoste mai mare ca dragostea dovedită pe cruce de Dumnezeu Însuși. Astfel, dacă cineva ajunge în iad, el însuși este pe deplin responsabil pentru nelegiuirile lui. El merge în iad pentru că nu a acceptat invitația iubirii lui Dumnezeu până la sfârșit.

Totuși, Dumnezeu încă așteaptă, așa că s-ar putea ca omul să nu piară și să accepte mântuirea lui Dumnezeu.

Care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului (1 Timotei 2:4)

Î51. Primesc toți păcătoșii exact aceași pedeapsă?

În primul rând, toți oamenii nemântuiți vor merge în iad. Indiferent dacă trăiau o viață morală sau imorală, vor merge toți în iad dacă sunt nemântuiți.

Totuși, vor exista diferite grade de pedeapsă în iad. Biblia afirmă că fiecare persoană va fi judecată după faptele lor. (Apocalipsa 20:12-13)

Isus a spus, de asemenea, că orașele în care Evanghelia a fost predicată mai mult vor fi sub o judecată mai mare decât alte orașe (Luca 10:10-15)

2 Petru afirmă că cei nedrepți vor fi pedepsiți, iar o judecată mai mare este rezervată pentru alții în particular.

Înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii: mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile (2 Petru 2:9-10)

Aceste mesaje implică că vor exista diferite grade de pedeapsă în iad în funcție de faptele omului.

Biblia este tăcută în ceea ce privește tipurile de pedeapsă; totuși, pedeapsa va fi, fără îndoială, diferită.

Î52. Ce se întâmplă cu acei ce au trăit înainte ca Biblia să fi fost scrisă sau nu au auzit niciodată despre Cuvânt?

Așa cum Isus a poruncit, evanghelia este predicată până la marginile pământului în acest moment. În prezent, Biblia a fost tradusă în 2.300 de limbi. Ignoranța Bibliei nu este nici o scuză acceptată.

Cu toate acestea, ce se întâmplă cu oamenii care au trăit înainte de a se răspândi Evanghelia sau a se scrie Biblia sau a să se fi născut Isus? Acei oameni nu au știut că treuie să creadă în sângele lui Isus sau că trebuie să fie mântuiți prin harul lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat cu destinul lor?

Biblia declară următoarele:

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Fapte 17:30-31)

În vremurile de ignoranță, adică, înainte ca Evanghelie să fie predicat, nu se putea justifica păcatul necredinței. Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a iertat necondiționat păcatele oamenilor care au trăit în acele vremuri, ci mai degrabă că nu îi face responsabili de ignoranța lor față de Isus.

Cu toate acestea, Dumnezeu a spus că El a dat mărturie despre Sine chiar înainte ca Evanghelia să fi fost predicată.

El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi v-a umplut inimile de bucurie. (Fapte 14:16-17)

Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi (Romani 1:19-20)

Pasajele de mai sus indică faptul că Dumnezeu ș-a făcut cunoscut omului, astfel încât L-au simțit ca ființa pe El și existența Lui.

Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor (Proverbele 20:27)

Dumnezeu a pus un duh în om, prin care El cercetează adâncurile interioare ale inimii omului. La fel cum un radar poate detecta inamicii și trimite semnale, Dumnezeu va trimite semnale de mustrare atunci când omul păcătuiește. Dumnezeu trimite semnale conștiinței noastre prin care suntem condamnați pentru păcatele noastre, iar această conștiință caută pe Dumnezeu.

Chiar înainte ca Evanghelia sa fie răspândită, au existat oameni care s-au temut de Dumnezeu și s-au străduit să trăiască o viață morală în funcție de conștiința lor. Acești oameni trăiau într-o generație diferită decât generația în care a fost predicată Evanghelia. Din moment ce în Biblie nu se spune nimic despre acești oameni, nimeni nu știe dacă s-au dus în rai sau în iad. Este evident, totuși, că standardul judecății lui Dumnezeu trebuie să fie diferite pentru ei. Vor fi judecați după conștiința lor.

Când neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege, şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc, sau se dezvinovăţesc între ele. Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor (Romani 2:14-16)

Este clar că Dumnezeu îi va judeca pe acei oameni în funcție de conștiința lor; cu toate acestea, nu știm cât de mulți vor fi salvați, deoarece nu este scris în Biblie. Biblia nu conține fiecare bucată de informație; ea nu dezvăluie lucrurile care nu sunt necesare să fie cunoscute. Prin urmare, trebuie să ne punem încrederea deplină în Dumnezeu cu privire la aspectele care nu sunt scrise în Biblie.

Î53. Ce se întâmplă cu oeamnii cu dizabilități mintale sau bebelușii avortați?

Nu este un răspuns biblic adecvat la această întrebare. Vedem multe persoane cu dizabilități în jurul nostru. Toate tragediile omenirii sunt rezultatul păcatului. Toate boliile și suferința, mintală sau fizică, sunt tot un rezultat al păcatului. Dumnezeu nu ar fi permis niciodată aceste tragedii în viața unui om dacă nu ar fi fost din cauza căderii lui. Unele persoane se nasc sănătoase și bogate, în timp ce altele nasc în sărăcie și cu handicap fizic.

Unii o numesc karma dintr-o viață trecută, dar nu e adevărat.

Toți oamenii se nasc păcătoși, și se nasc în probleme.

Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare (Iov 5:7)

Dumnezeu a blestemat pământul și a permis suferința pentru ca omul să nu iubească pământul.

Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? (Iov 2:5)

A fost odată un om care s-a depărtat de Dumnezeu când lucrurile îi mergeau bine, dar s-a întors la El și a primit mântuire când a ajuns la sărăcie. În termenii vieții fizice, a pierdut totul, dar a primit binecuvântare salvării în schimb. Sunt persoane care primesc salvarea numai când sunt pe moarte sau în boli terminale. Suferința, din perspectiva lumii, poate fii o povară, dar Dumnezeu nu o vede așa.

Căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor (Plângerile 3:33)

Iată, chiar suferinţele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai găsit plăcere să-mi scoţi sufletul din groapa putrezirii. Căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele! (Isaia 38:17)

Motivul pentru care Dumnezeu permite suferința în viețile noastre este ca să ne deie pace. Este sănătatea fizică sau faima lumească o adevărată binecuvântare? Nu chiar. Să presupunem că o persoană cu un handicap primește mântuirea. Poate situația lui de handicap l-a îndrumat către Dumnezeu. Dumnezeul nostru este acel care poate schimba tragedia în binecuvântare.

Atunci, ce se întâmplă cu persoanele retardate mintal care sunt incapabile de a înțelege mesajul lui Dumnezeu? Și ce se întâmplă cu copii care au murit foarte tineri sau au fost avortați?

Persoanele retardate mintal sunt la fel ca și copii.

Dumnezeu are o formă minunată de a ajunge la ei.

Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!” (Iona 4:10-11)

Ninive a fost un oraș plin de răutate și păcat. Se presupune că, aproximativ, 600.000 de persoane trăiau în acel oraș, și 1/5 erau persoane „care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor”, sau copii. Pasajul de sus dă de înțeles că Dumnezeu se va folosi de copii mici, chiar dacă oamenii mari ar pieri.

Ar fi nedrept dacă Dumnezeu i-ar judeca cu aceleași standarde. Copii nu au capacitatea de a face alegerea adecvată în credință. Sufletele copiilor vor fi mântuite. La fel se întâmplă și cu persoanele retardate mintal. Dumnezeu este un Dumnezeu drept. Totuși, aceste probleme nu sunt explicate în detaliu în Biblie. Se crede că nu e nevoie să știm acest lucru.

Î54. Copilul meu are probleme cu salvarea lui. Cum îl pot ajuta?

Copii tind să se copieze unul de altul cu mărturia lor. Sunt copii care sunt într-adevăr mântuiți, dar alții imită doar felul lor de comportare. În ziua de astăzi, copii se desvoltă și maturizează mai repede. Unii chiar primesc mântuirea la o vârstă foarte tânără. Oricum, părinții are trebui să îndrume și să întărească copii pentru a dori să fie salvați când sunt pe clasa a 3-a sau a 4-a. Cu toate că sunt tineri, este o mare posibilitate să dorească mântuirea.

A învăța pe copil Biblia acasă este crucial. În loc de a-l învăța despre salvare, mai bine învață-L despre Dumnezeu. Prezintă-L pe Dumnezeu ca Creator al Universului și a lui. Fă poveștile interesante și împărtășește cât mai multe povești din Biblie.

Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat: din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire prin credinţa în Hristos Isus (2 Timotei 3:14-15)

Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine (2 Timotei 1:5)

La școala duminicală, profesorii fac studiul Bibliei interesant și original pentru cei micuți. Și celor puțin mai mari le oferă școala duminicală studii și îndrumări pentru a fi mântuit. În așa fel, copilul va fi pregătit să primească salvarea la un moment dat.

Deci, părinții trebuie să fie cei mai buni profesori din viața unui copil. Părinții creștini trebuie să fie un bun exemplu pentru copii lor și să le vorbească despre cât de minunată e relația cu Dumnezeu.

Nu este nici o comparare atunci când părinții citesc Biblia, se roagă și-L laudă pe Domnul îimpreună cu copii. Învață-l pe copil exact cum trebuie practicată credința.

6. M NTUIREA

î55. Are omul dreptul de a alege mântuirea deoarece este autoritatea lui Dumnezeu?

Bineînțeles! Omul e liber de a alege; Adam a avut liberă voința de a accepta sau de a respinge fructul interzis. Dumnezeu îi spune omului să creadă în el, dar dacă crede sau nu, depinde de om. Cu toate acestea, Dumnezeu îi ajută pe cei care Îl caută cu seriozitate. Cu alte cuvinte, acesta este un efort comun. Suntem mântuiți prin harul lui Dumnezeu, dar trebuie să dorim a fi mântuiți.

Dumnezeu ne oferă apă și aer, dar este responsabilitatea noastră să le acceptăm ca să trăim.

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă (2 Petru 3:9)

Dumnezeu ne așteaptă cu răbdare.

Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu (Romani 2:4-5)

Disprețul față de mila, iertarea și răbdarea din belșug al lui Dumnezeu conduce pe oameni în iad, mult mai repede decât o face păcatul. Cei ce trăiesc pentru trupul lor și s-au îndepărtat de Dumnezeu, caută judecata lui Dumnezeu asupra lor. Să presupunem că cineva este pe cale de a-ți oferi un cadou minunat: este propria ta decizie dacă îl accepți sau nu.

De ce un Dumnezeu care este Cel Atotputernic ar face ceva pentru care să învinuit de către orice om? Nu este înțelept să refuzi harul lui Dumnezeu și să continui să te agiți și să-L respingo fără nici un motiv.

Salvarea este o decizie personală.

Î56. De ce nu mântuie Dumnezeu pe toată lumea?

E adevărat că Dumnezeu vrea ca toată lumea să fie mântuită, și nu vrea ca nimeni să meargă în iad.

Care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului (1 Timotei 2:4)

Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască? (Ezechiel 18:23)

Așa, Dumnezeu S-a sacrificat în numele tuturor oamenilor. Cu toate acestea, nu toată lumea este salvată, fiindcă sunt responsabili în mod individual de a accepta darul mântuirii.

Dumnezeu nu poate salva pe cei care nu doresc mântuirea.

Cu toate că Dumnezeu a făcut calea spre mântuire la dispoziția tuturor oamenilor, El nu poate salva pe cei care iubesc lumea și pe diavol mai mult decât darul mântuirii.

Dumnezeu a dat omului voință liberă pentru că omul este creat pentru a fi tovarășul Lui. Dumnezeu vrea o relație personală cu oameni, nu cu roboți. De aceea, noi trebuie să facem alegerea potrivită. Pentru a stabili o relație personală cu Dumnezeu, trebuie să alegem pe Dumnezeu de bună voie, nu pe diavol, și să acceptăm dragostea Lui. Cei care neagă pe Isus ca Domn și Mântuitor al lor și aleg să fie slujitorii diavolului caută pedeapsa veșnică în iad.

Î57. A fost vărsarea de sânge pentru mântuire necesară pentru un Dumnezeu care este Atotputernic?

De la căderea lui Adam, toți oamenii au devenit păcătoși. Pentru ca Dumnezeu să salveze oamenii din păcat și moarte și să-i călăuzească spre cer, a fost cerut prețul păcatului. Și prețul păcatului este moartea.

Fiindcă plata păcatului este moartea (Romani 6:23)

Dumnezeu vrea ca toată lumea să fie iertată și salvată, dar este necesară o plată a păcatului, fiindcă este un Dumnezeu al Dreptății.

Totuși, cine ar putea face această plată, că toți oamenii sunt păcătoși înaintea lui Dumnezeu?

Prin urmare, Dumnezeu a luat decizia să-și verse propriul Său sânge ca să plătească pentru păcatul omenirii. Astfel, Fapte 20:28 ne spune „Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său” și 1 Corinteni 6:20 afirmă „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ”.

Totuși, a fost vărsarea de sânge, într-adevăr necesară? În Biblie, sângele înseamnă viață și a fost întotdeauna folosit pentru a fi stropit pe capacul ispășirii în timpurile Vechiului Testament. Așa, e nevoie de sânge pentru a se ierta păcatele (Evrei 9:22)

Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire (Leveticul 17:11)

Viața poate fi înlocuită doar cu viață; Astfel, a fost nevoie de sângele lui Isus.

Î58. Cum poate sângele lui Isus ierta toate păcatele omenirii?

Oamenii au tendința de a-L limita pe Dumnezeu; dar Dumnezeu nu este un om. Dacă s-ar ruga 6 miliarde de oameni toți în același timp, El i-ar putea auzi pe toți. El știe chiar totul, de la început până la sfârșitul lumii.

Toți oamenii au devenit păcătoși din cauza căderii lui Adam. Adam a fost creat ca primul om și tatăl lui întregii omeniri. Fiind tatăl rasei umane, atunci când a păcătuit, toți oamenii au devenit păcătoși, și, astfel, toți oamenii au fost aruncați afară din prezența lui Dumnezeu. Acțiunea unei persoane a determinat destinul întregii rase umane.

1 Corinteni 15:45 se referă la Adam ca „primul om Adam” și la Isus ca „Ultimul Adam”. Adam, fiind primul Adam, a reprezentat toată rasa umană. La fel face și Isus, fiind ultimul Adam. Adam reprezintă un păcătos; Isus reprezintă un răscumpărător.

Dumnezeu a considerat pe toți oamenii păcătoși când Adam a păcătuit, și a considerat pe toți oamenii condamnați când Isus a murit.

Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit (2 Corinteni 5:14)

Am devenit păcătoși prin Adam fără să știm, și am fost iertați prin Isus fără să știm. Asta a făcut Dumnezeu pentru noi.

Cine ar putea s-ar putea opune vinei și nevinovăției noastre, când Dumnezeu este cel care a luat păcatele noastre, după Biblie? Biblia nu este un subiect de interpretat cu cunoștință omenească. Ea trebuie să fie acceptată și crezut ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu este cel care a declarat iertarea noastră; în acest fel, să credem în El și să-I mulțumim.

Î59. Poate toată lumea ajunge în Rai, deoarece Isus a luat asupra Lui toate păcatele?

El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi (1 Ioan 2:2)

Așa cum spune pasajul de mai sus, Isus a murit pentru păcatele tuturor oamenilor. Astfel, nu există nici unul care să meargă în iad din cauza păcatului său. Aceasta înseamnă că nimeni nu merge în iad acum?

Isus, cu toate acestea, a spus că există un păcat care este de neiertat.

În ce priveşte păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine (Ioan 16:9)

Aici este un păcat care merită iad; este distrugerea lucrării mântuitoare a lui Isus și refuzul dragostei lui Dumnezeu. Păcatul de a urmări în continuu pe diavol și a nu se întoarce la Dumnezeu este de neiertat.

Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 3:18)

Noi nu mai suntem sub judecata lui Dumnezeu, atâta timp cât credem în lucrarea de răscumpărare prin sângele lui Isus. Acest lucru se datorează faptului că Isus a luat pedeapsa păcatelor noastre în locul nostru. Este scris că cei care nu cred sunt deja condamnați pentru că nu cred. Acest lucru înseamnă că acestea au fost deja condamnați la moarte; sentința va fi executată după moarte.

Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3:36)

Prin urmare, oamenii vor merge acum în iad nu din cauza păcatelor lor, ci din a nu accepta adevărul, adică Evanghelia lui Dumnezeu.

Î60. Dacă Isus a plătit pedeapsa păcatelor noastre, nu ar trebui să meargă și în Iad pentru noi?

Păcatul și moartea au intrat în lume, ca urmare a căderii lui Adam.

De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Romani 5:12)

De la căderea lui Adam, omul a fost trecut prin moarte fizică și despărțit de Dumnezeu. Acum, nimeni nu este în stare să vină la Dumnezeu prin propria lui neprihănire.

Dacă plata păcatului este moartea, toți oamenii sunt responsabili pentru propriile lor păcate. Prin urmare, cine ar putea să moară, pentru alții și să împace pe păcătoși cu Dumnezeu?

Acesta este motivul pentru care Isus a venit în această lume. El a fost conceput de Duhul Sfânt în pântecele unei fecioare și a trăit o viață fără păcat.

Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat (1 Ioan 3:5)

Scopul venirii Lui a fost să ia toate păcatele și să fie pedepsit în numele păcătoșilor. Mai mult, Dumnezeu a pus păcatele noastre pe El și L-a pedepsit conform planului Său. De aceea, Isus a vărsat sângele Său, să plătească prețul păcatului nostru.

Punctul din această întrebare este: De ce nu a mers Isus în iad dacă a murit pentru păcătoși?

Totuși, un lucru care trebuie să înțelegem este faptul că acesta era trupul fizic al lui Isus, care a fost judecat în locul nostru. Duhul din Isus era perfect nevinovat și fără de păcat, și El era Dumnezeu Însuși, care este drept. Judecata a fost pe trupul Său fizic, nu pe duhul Său.

Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească1 o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului (Romani 8:3)

Isus a fost în stare să suporte toate păcatele omenirii asupra trupului Său pentru că El era perfect fără păcat, atât spiritual cât și fizic. Acest lucru a fost mai mult decât suficient pentru a răscumpăra toate păcatele. În consecință, nu a existat absolut nici un motiv pentru care duhul lui Isus ar trebui să meargă în iad.

Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină (Coloseni 1:21-22)

În plus, altă misiune a lui Isus pe acest pământ a fost cea de a cuceri puterea iadului. Oamenii se tem de moarte din cauza existenței iadului și, prin urmare, trăiesc în robie toată viața lor (Evrei 2:15); Isus a zdrobit puterea acestui iad și a fost înviat. Victoria Domnului împotriva puterii iadului împuternicește pe creștinii mântuiți să calce pe urmele Lui și garantează securitatea mântuirii.

La urma urmei, obiectivul sosirii lui Isus în această lume a fost a cuceri puterea morții, adică, puterea iadului.

Îi voi răscumpăra din mâna Locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele! (Osea 13:14)

El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor (Coloseni 1:13-14)

Î61. Cum avem încrederea că Isus chiar a înviat?

Dacă Isus nu ar fi înviat niciodată, ceea ce noi credem în zilele de azi ar fi în zadar. Mântuirea noastră ar fi în zadar, precum și viețile anteriorilor creștini dedicate care au acceptat pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor al lor.

Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre (1Corinteni 15:17)

Învierea lui Isus adaugă toate semnificațiile pentru credința noastră. Creștinismul este, prin urmare, fără limite, o religie de înviere.

Așa cum este scris, „ Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi” (Ioan 1:14), Dumnezeu Însuși a venit în această lume într-un corp de carne pentru a salva rasa umană. Vechiul Testament ne-a oferit nenumărate profeții despre Isus, iar Isus a venit pe acest pământ din pricina acelor profeții.

Isus a venit și a împlinit toate profețiile cu privire la El: nașterea din fecioară (Isaia 7:14), nașterea în Betleem (Mica 5:2), moartea (Isaia 53:3), răstignirea (Psalmul 22:14-18), și așa mai departe.

Mai mult, el a fost înviat în conformitate cu următoarea profeție.

Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea (Psalmul 16:10)

De ce profețiile despre învierea să un s-au împlinit, dacă toate celelalte profeții cu privire la El au fost indeplinite?

Planul de înviere făcea parte din Marele proiect de Mântuire al lui Dumnezeu.

Ucenicii au revenit la stilul lor de viață vechi într-o mare primejdie când a murit Isus. Acești ucenici au fost cândva niște lași care au dezertat de Isus și au fugit cu frică la momentul arestării sale; Totuși, ei s-au transformat pe deplin în predicatori curajoși așa cum au fost martorii învierii lui Isus.

Ce a cauzat această schimbare?

Să presupunem că ucenicii i-au ascuns trupul lui Isus pentru a pretinde o înviere falsă, pentru evrei (Matei 28:11-15); ucenicii nu mai trebuie să-și riște viața predicând. De asemenea, autoritățile romane ar fi încercat tot posibilul pentru a găsi trupul pentru a preveni răspândirea Evangheliei. În același timp, creștinismul nu ar fi fost răspândit în toată lumea, influențând un numeros număr de martiri.

Totuși, Isus a înviat din mormânt trei zile mai târziu pentru a împlini profețiile și promisiunea făcută ucenicilor Săi. Ucenicii s-au schimbat drastic când s-au întâlnit cu Isus cel înviat; Astfel, s-au transformat în martori cu îndrăzneală.

Despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea. Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui (Fapte 2:31-32)

Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi (Fapte 4:33)

Î62. Nu este mântuirea prea simplă având nevoie numai de credința?

Unii oameni resping mântuirea așa cum este acordată numai prin credință, și li se pare prea ușor și simplu. Este de înțeles că unii se așteaptă la o explozie de sentimente sau sute de fapte bune în schimbul mântuirii.

Totuși, nicăieri în Biblie nu este scris că mântuirea este ușoară; nu poate fi ușoară. Poate vi se pare prea ușor, deoarece mântuirea necesită numai credință, dar există multe obstacole până ce mântuirea este disponibil pentru noi.

În primul rând, ia în considerare suferințele prin care a trecut Isus pentru a termina lucrarea mântuirii. Suferințele pe cruce pe care le-a îndurat ca să ne răscumpere. Trebuie să fi fost o experiență destul de rușinoasă, obositoare și dificilă. Mântuirea pare ușoară din moment ce Isus a suferit totul deja.

Și tot ce trebuie să facem e să credem în lucrarea Lui.

De asemenea, multe vieți au fost sacrificate, până când ne-a ajuns Evanghelia. Acești creștini care și-au sacrificat viața pentru a păstra evanghelia, au suferit bătăi, pușcărie și torturi brutale.

Pentru a fi salvat, trebuie să realizezi cu adevărat starea păcătoasă în care trăiești și să te predai cu totul Domnului și, asta nu e niciodată prea ușor. Unii primesc mântuirea imediat prin ascultarea cuvântului din cauza umilința lor; unii întâmpină dificultăți din cauza mândriei lor și caracterul nedispus să se umilească.

Pnetru mântuire trebuie numai credință; cu toate acestea, trebuie să fi dispus să renunți la toate faptele bune, trebuie să ai un spirit umil, și trebuie să te rogi pentru eliberarea lui Dumnezeu într-o astfel smerenie, care nu poate fi niciodată prea ușor.

Î63. Ce înseamnă Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit?

În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec, căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit (Romani 10:12-13)

Multe învățături false au fost produse din cauza neînțelegerii pasajului de mai sus.

Cuvântul care trebuie remarcat este „oricine! ; nu „va chema”.

Punctul cheie din acest pasaj este disponibilitatea deplină a mântuirii pentru oricine, chiar dacă unul este evreu sau grec.

Atunci, ce înseamnă „Oricine va chema Numele Domnului”? Observați versetul 14.

Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? (Romani 10:4)

Versetul de sus dă de înțeles că mai întâi trebuie să crezi în Dumnezeu ca să poți chema Numele Său.

Chiar și versetele 9 și 10 definesc subiectul credinței noastre.

Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Romani 10:9-10)

În ce credem este în jertfa lui Isus ca să plătească păcatele noastre și înviera Lui ca să ne înalțe; El este Salvatorul nostru.

Numele Isus înseamnă Salvator. Dacă cineva crede în nume, va fi salvat și va putea sa-și mărturisească viața Savatorului lui personal.

A chema Numele lui Isus e un act de credință și acceptarea Lui în viața ta ca Stăpân și Salvator.

Odată ce Isus devine Salvatorul cuiva, va deveni și Stapânul său.

Î64. E necesar să cunoaștem data și momentul mântuirii noastre?

A fi salvat și a fi născut din nou dețin același înțeles. Nașterea noastră spirituală, prin Cuvântul lui Dumnezeu, poate fi comparată cu nașterea noastră fizică din pântecele mamei noastre. Așa cum avem un moment de nașterea noastră fizică, ar trebui să avem un moment al nașterii noastre spirituale.

Care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr (Coloseni 1:6)

Prin urmare, este imposibil să nu se știe momentul în care ne-am născut din nou. Desigur, este posibil să nu se cunoască data și ora exactă, în cazul în care a fost de mult timp, sau dacă unul pur și simplu nu-și amintește acea dată particulară. Cu toate acestea, oricine care este născut din nou, trebuie să fi trecut prin experiența de a fi iertat.

Î65. Poți fi nesigur pe propia ta mântuire?

Dacă cineva nu e sigur de mântuirea sa, e probabil să nu fie mântuit. O persoană care nu recunoaște reședința Duhului Sfânt în sufletul ei e ca o persoană care nu știe dacă a mâncat sau nu.

Biblia afirmă că dacă suntem mântuiți – știm.

Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Hristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi (2 Corinteni 13:5)

Toți cei care cred în Dumnezeu sunt responsabili de a examina propria lor credință. O persoană ar trebui să revizeze asigurarea intrării în Cer, obiectivul credinței, și reședința Duhului Sfânt, înainte de a continua cu viața sa creștină.

Î66. Unii oameni înțeleg în mod clar mesajul mântuirii; totuși, nu au fost încă mântuiți. Ce s-a întâmplat?

Nu contează cât atentă e o persoană la predici, persoana nu poate fi mântuită decât dacă este pregătită în inimă. Mântuirea nu este de la om, este de la Dumnezeu. Astfel, un ascultător trebuie să aibă inima adecvată înaintea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să-i deschidă inima pentru a primi mântuirea.

Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel (Fapte 16:14)

El şedea jos şi asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit (Fapte 14:9)

Unii oameni aud mesajul Evangheliei în mod repetat, și au nevoie să fie salvați.

Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit (Evrei 4:2)

În primul rând, trebuie să fie gata și să caute cu seriozitate mântuirea prin conștientizarea gravității stării sale păcătoase.

Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit (Psalmii 34:18)

Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită (Psalmii 51:17)

Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite (Isaia 57:15)

Dacă cineva aude Cuvântul lui Dumnezeu, fără o inimă pocăită sau care caută din inimă, cuvântul nu are niciun impact asupra persoanei.

În parabola semănătorului (Matei 13), Isus ne-a dat perspective a trei reacții diferite de oameni la mesajul Evangheliei. Aceste trei reacții sunt comparate cu cele trei tipuri diferite de soluri: marginea drumului, piatră, spini. Aceste trei reacții diferite ilustrează următoarele persoane: cei care aud cuvântul, dar nu sunt interesați de el, cei care renunță la ascultarea cuvântului din cauza persecuției din ascultarea cuvântului, iar cei care îngrijorează de povara unui creștin și de lista de lucruri-de-făcut și lucruri-interzise, în caz că vreodată devine creștin.

Înainte de toate, acești oameni trebuie să aibă o schimbare a inimii. Pentru a primi mântuirea, ei trebuie să aibă o înțelegere corectă a stării lor păcătoasă, importanța mântuirii, și dorința de a smeri voințele lor înaintea lui Dumnezeu.

Î67. Ce înseamnă cunoștiința intelectuală, asa cum o numesc unii?

Această expresie nu se găsește în Biblie. Unii o folosesc pentru a se referi la persoanele care predică Cuvântul, dar nu se vede în faptele lor. Pe scurt, expresia aceasta se folosește atunci când mântuirea cuiva este dubioasă. Totuși, nu e recomandată utilizarea acestei expresii.

Cunoștința concretă e direct correlativă cu credința concretă. Dacă o personă are bune cunoștințe teoretice, dar nu e mântuită, nu are cunoștința necesară. Nimeni nu e mântuit prin a avea mai multă cunoștință. Biblia, foarte des folosește cuvântul cunoștință și credință cu același înțeles.

Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el (1 Ioan 4:16)

Pot totul în Hristos, care mă întăreşte (Filipeni 4:13)

Care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului (2 Timotei 2:4)

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu (Ioan 17:3)

Cei care pretind a fi mântuiți, dar nu arată nici o credință prin acțiunile lor, cel mai probabil e să nu știe ce înseamnă adevărata mântuire. Ei chiar nu au avut niciodată o imagine clară a stării lor mizerabile ca păcătos. Nici nu sunt siguri dacă păcatele lor sunt cu adevărat iertate, sau nu-nțeleg de ce a înviat Isus.

Acești oameni au nevoie să fie încurajați să audă Cuvântul lui Dumnezeu în mod continuu. Să nu judecăm credința nimănui, ci cu înțelepciune să ghidăm acei oameni la cuvânt și părtășie, astfel încât ei să descopere starea lor și să caute mântuirea.

Î68. Ce facem cu persoanele care declară că cred dar nu demonstrează nici o lucrare ca să sprijinească credința lor?

De fapt, mulți oameni au această problemă. Este îngrijorător să vedem creștini care pretind că au credință, dar nu prezintă semne, sau prezintă foarte puține. Numai Dumnezeu știe dacă o persoană este cu adevărat salvată; cu toate acestea, în cazul în care persoana este de asemenea conștienăt de starea ei, atunci trebuie să se roage imediat cerând mântuirea.

În cazul în care o persoană este cu adevărat născută din nou, va arăta semne. Poate nu imediat, dar în cele din urmă. Acest lucru este garantat, pentru că Duhul Sfânt într-un credincios va transforma pe acel credincios. Cu cei născuți din nou, creștinii vor avea această nouă dorință de a citi, de a învăța, și să ajungă tot timpul la Biblie. De asemenea, ei tânjesc pentru alți credincioși cu care să împartă părtășie și dragoste. Sistemul lor de valori se va schimba, de asemenea. Interesul lor principal în viața folosit pentru a fi doar prosperitate materială, dar e diferit acum. Vor dori acum să trăiască pentru Domnul. Principala lor preocupare acum este răspândirea Evangheliei. Ei vor fi întotdeauna nerăbdători să restituie harul lui Dumnezeu. Vor disprețui acum păcatul și vor avea milă de sufletele nesalvate.

Cartea lui Iacov spune credința fără fapte este moartă. Credința este substanța întrucât fapta este o umbră. Noi trebuie să verificăm și să testăm credința noastră, dacă avem credință, dar este prezentată nici o lucrare.

Î69. Ce înseamnă a primi Duhul Sfânt?

Este scris în Geneza 1:27 că omul este făcut după chipul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, acest lucru este diferit de Duhul lui Dumnezeu, adică, Duhul Sfânt. Spiritul din om, de fapt, nu era complet. Adam și Eva în grădina Edenului erau creația lui Dumnezeu, dar și fii ai Săi. Un fiu are dreptul de a moșteni moștenirea tatălui. Adam a fost creat ca moștenitor al lui Dumnezeu, adică, să primească slava lui Dumnezeu, dar Adam nu a obținut.

Pentru a moșteni Împărăția lui Dumnezeu, Adam a trebuit să treacă testul de a nu mânca din fructul interzis. Cu toate acestea, Adam nu a reușit primul test. Dumnezeu a spus „să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit. .” (Geneza 2:17)

Această moarte a însemnat despărțirea de Dumnezeu cazând în neascultare. A însemnat moartea spirituală.

În parabola fiului pierdut din Luca capitolul 15, tatăl a spus, referindu-se la fiul sa întors, „căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit”. Tatăl a dovedit despărțirea de moarte.

Totuși, moarte înseamnă despărțire de părinte. Fiul a fost recunoscut ca fiu când sa întors în cele din urmă acasă și, prin urmare, el trăiește acum.

Dar cine se lipeşte de Domnul este un singur duh cu El (1 Corinteni 6:17)

În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi (Ioan 14:20)

Domnul și cu mine am devenim una așa cum El este în noi, iar noi suntem în El. Duhul Sfânt vine în spiritul nostru în momentul în care suntem iertați, și în același timp, ne dăm seama dragostea uimitoare a lui Dumnezeu.

Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat (Romani 5:5)

Dumnezeu Tatăl a promis mântuirea prin Isus Hristos, Dumnezeu Fiul a împlinit promisiunea pe cruce, iar Duhul Sfânt ne îndrumă să realizăm lucrarea de răscumpărare care a realizat Isus. De aceea, noi primim Duhul Sfânt în momentul in care suntem iertați. Primirea Duhului Sfânt și a primi mântuirea se întâmplă deodată.

Î70. Când primim Duhul Sfânt?

Duhul Sfânt a locuit în oameni chiar și în vremuri de Vechiul Testament. David a fost mișcat de Duhul Sfânt, când a fost uns de Samuel, și sa rugat lui Dumnezeu să nu ia Duhul Sfânt de la el după ce a păcătuit.

Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea şi în cele următoare (1 Samuel 16:13)

Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt (Psalmii 51:11)

De asemenea, scriitorii Vechiului Testament au declarat că au fost mișcați de Duhul Sfânt.

Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt (2 Petru 1:21)

Este important să știm că funcția Duhului Sfânt în vremurile Vechiului Testament a fost numai pentru a împlini voia lui Dumnezeu prin oameni, care este total diferit de vremurile Noului Testament.

Însăși prima venire a Duhului Sfânt în Noul Testament a fost asupra ucenicilor care erau adunați în odaia de sus lui Marcu, în Ziua Cincizecimii, care a fost a 50-a zi de la învierea lui Isus. Isus a promis Duhul Sfânt ucenicilor înainte de înălțarea Sa, și acela fost momentul în care promisiunea Duhului Sfânt s-a împlinit.

Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt (Fapte 1:4-5)

Duhul Sfânt care a venit asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii a fost total diferit de Duhul Sfânt al vremurilor Vechiului Testament. Duhul Sfânt în vremurile din Vechiul Testament pleca de la oameni odată ce voia lui Dumnezeu era împlinită printr-o persoană, și/sau atunci când o persoană păcătuia împotriva lui Dumnezeu. Duhul Sfânt în vremurile Noului Testament are rezidență. Odată ce El intră într-o persoană, nu pleacă niciodată.

Duhul Sfânt în vremurile Noului Testament ghidează oamenii la mântuire și construiește Biserica lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt intră într-o persoană în momentul în care persoana aude și înțelege Evanghelia. Intrarea Duhului într-o persoană nu se face prin acorduri sau fapte legale. Biblia ne spune acest lucru.

Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit (Efeseni 1:13)

Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul ori prin auzirea credinţei? (Galateni 3:2)

Î71. Ce relație are botezul cu mântuirea?

Botezul este una dintre cele două practici religioase pe care Isus le-a poruncit Bisericii să efectueze și să respecte până la întoarcerea Lui.

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28:19-20)

Cuvântul botez provine dintr-un cuvânt grecesc, baptidzo, ceea ce înseamnă că "a se scufunda, a fi plasat într-un lichid, a se îngropa". Astfel, botezul trebuie administrat prin scufundare, nu prin stropire pe cap, ca pe vremea lui Isus și Biserica timpurie.

Botezul ilustrează identificarea credinciosului cu moartea, îngroparea și învierea lui Hristos.

Persoana care se botează ar trebui să aibă siguranța mântuirii prin credința în Isus Hristos ca Mântuitor; cei care sunt mântuiți trebuie să fie botezați. Mântuirea nu se pierde, chiar dacă un credincios nu este botezat; totuși, botezul este o declarație publică a credinței credinciosului în Isus și angajamentul față de El.

Este același concept ca și o ceremonie de nuntă în public pentru a declara unitatea a doi oameni în dragoste și angajament. Creștinii declară public poziția lor ca mireasa lui Hristos prin botez.

Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos (Galateni 3:27)

Tot aşa şi voi înşivă socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru (Romani 6:11)

Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

1 Timotei 3:16

Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

Ioan 17:17

POȚI GĂSI ORICE RĂSPUNS ÎN BIBLIE

VOL. 1 Cunoștința în Cunoașterea Adevărului

Această carte îți va răspunde întrebărilor cu care te poți confrunta când evanghelizezi

VOL. 2 O Viață demnă de Evanghelie

Această carte se ocupă de întrebările generale despre viața creștină

VOL. 3 Teme complicate din Biblie

Această carte se ocupă de versetele din Biblie greu de înțeles