Daniel, cap. 1
Biblia este o carte despre Dumnezeu.
Subiectul principal al Scripturii este Isus si lucrarea Lui de mantuire.
De la Geneza pana la Apocalipsa, Biblia ne vorbeste despre Isus.
El este subiectul central, prezentat in profetiile lui Daniel, si ne este revelat pe masura ce interventiile lui Dumnezeu in favoarea poporului Sau se succed pe scena istoriei.
Biblia ne arata, pe de o parte
- pacatele unor oameni care nu au ascultat de Dumnezeu si consecintele dezastruoase, iar pe de alta parte, ne arata
- credinciosia unor oameni si beneficiile ascultarii de Dumnezeu.
Unele dintre cele mai puternice exemple de credinciosie le intalnim in cartea “Daniel”.
Totusi, cand studiem cartea “Daniel” sa nu uitam pe Dumnezeu,
pe Cel ce se cheama "Cel credincios - si "Cel adevarat",
pe Cel care i-a calauzit si i-a sustinut pe cei patru tineri evrei in confruntarea lor cu puterea si farmecul Imperiului Babilonian.
Cartea “Daniel” ne invata importanta faptului de a fi credincios lui Dumnezeu si ilustreaza modul in care Dumnezeu ii binecuvinteaza pe cei credinciosi Lui.
De asemenea, cartea consemneaza actiunile, profetiile si vedeniile prorocului Daniel, unul dintre “prinsii de razboi ai lui Iuda”.
La prima vedere, cartea “Daniel” incepe intr-o nota sumbra, a infrangerii.
Regatul lui Iuda capitulase in fata lui Nebucadnetar si vasele sfinte de la Templul din Ierusalim fusese luate si duse in tara Sinear.
(Cuvantul “Sinear” apare prima data in Geneza cap. 11:2, denumind locul unde a fost ridicat “Turnul Babel”, un proiect diavolesc, care avea menirea de a-L sfida pe Dumnezeu).
Totusi, primele versete din Daniel ne spun clar ca infrangerea Ierusalimului nu poate fi pusa pe seama puterii armate mai mari a imparatului Babilonului, ci pe faptul ca,
“Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda si o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa vistieriei dumnezeului sau.” (Daniel cap. 1:2)
Cu mult inainte Dumnezeu spusese ca, daca poporul Sau Il va uita si va incalca legamantul, il va trimite ca rob intr-o tara straina.
“Toata tara aceasta va fi o paragina, un pustiu, si neamurile acestea vor fi supuse imparatului Babilonului timp de saptezeci de ani.” (Ieremia cap. 25:11)
Astfel, Daniel stia ca in spatele puterii militare a Babilonului era Dumnezeul cerului si al pamantului care conduce istoria.
Aceasta intelegere clara asupra suveranitatii lui Dumnezeu in istorie i-a sustinut pe cei patru tineri si le-a dat puterea si curajul de a infrunta ispitele si presiunile Imperiului babilonian.
In confruntarile si provocarile zilelor noastre, si noi trebuie sa prindem aceasta idee despre suveranitatea lui Dumnezeu.
El este Suveran!
El este in controlul tuturor lucrurilor si nimic nu se intampla fara stirea Lui.
De asemenea, in cartea “Daniel” observam ca Dumnezeu nu este numai puterea din spatele istoriei, prin suveranitatea Sa, ci El este si Cel ce intervine plin de mila in viata poporului Sau evreu, oferindu-i ajutorul potrivit “la vreme de nevoi”.
De aceea sa fim plini de incredere ca tot asa, Dumnezeu va interveni si pentru noi, copiii Sai din vremea sfarsitului, indiferent de cat de multe atacuri vor veni asupra noastra si asupra credintei noastre, caci sta scris:
“Dumnezeu este adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi. (Ps. 46:1)
Daniel avea in jur de 14 ani cand a ajuns rob in Babilon, si era “de neam imparatesc si de vita boiereasca”, ca si ceilalti copii luati robi din neamul lui Israel.
Ei au fost prorociti cu mult timp inainte sa ajunga robi in in Babilon, caci iata ce sta scris in cartea 2 Imparati cap. 20:
16. “Atunci Isaia a zis lui Ezechia: "Asculta cuvantul Domnului!
17."Iata ca vor veni vremuri cand vor duce in Babilon tot ce este in casa ta si ce au strans parintii tai pana in ziua de azi; nu va ramane nimic - zice Domnul. -
18. Si vor lua din fiii tai, care vor iesi din tine, pe care-i vei naste, si-i vor face fameni slujitori in casa imparatului Babilonului."
Si Cuvantul Domnului, spus prin Isaia, s-a implinit intocmai, caci sta scris:
Daniel cap. 1:
3. “Imparatul a dat porunca lui Aspenaz, capetenia famenilor sai dregatori, sa-i aduca vreo cativa din copiii lui Israel de neam imparatesc si de vita boiereasca,
4. niste tineri fara vreun cusur trupesc, frumosi la chip, inzestrati cu intelepciune in orice ramura a stiintei, cu minte agera si pricepere, in stare sa slujeasca in casa imparatului si pe care sa-i invete scrierea si limba haldeilor.
5. Imparatul le-a randuit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui si din vinul de care bea el, vrand sa-i creasca timp de trei ani, dupa care aveau sa fie in slujba imparatului.
6. Printre ei erau, dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Misael si Azaria.”
Educatia primita de la parinti si interesul fata de Scrierile sfinte au facut din cei patru tineri evrei copii ascultatori si iubiti de Dumnezeu.
Ei s-au confruntat inca de la inceput cu cea mai puternica incercare a credintei si a convingerilor lor:
au fost alesi sa primeasca o instruire speciala pentru a deveni functionari imperiali in Babilon.
Acest proces de instruire avea ca scop sa-i indoctrineze, sa-i converteasca si sa-i determine sa-si uite identitatea si educatia primita de la parinti, si sa asimileze cultura si valorile babiloniene.
In cadrul acestui proces numele lor, care faceau referire la Dumnezeul lui Israel, au fost inlocuite cu nume care faceau referire la dumnezeii Babilonului.
Mai mult
5. Imparatul le-a randuit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui si din vinul de care bea el, vrand sa-i creasca timp de trei ani, dupa care aveau sa fie in slujba imparatului.”, ceea ce insemna acceptarea sistemului de inchinare al imparatului si participarea lor la aceasta inchinare.
Ca sa ramana credinciosi lui Dumnezeu si sa supravietuiasca puterii covarsitoare a sistemului imperial era nevoie de o minune.
La acea vreme Babilonul era expresia monumentala a realizarilor umane. Frumusetea arhitecturala a templelor babiloniene, gradinile suspendate si fluviul Eufrat care strabatea cetatea, ofereau o ilustrare a puterii inegalabile si a slavei de care se bucura Imperiul Babilonian.
Lui Daniel si tovarasilor sai le era oferita ocazia de promovare si sansa de a se bucura de beneficiile si prosperitatea acestei imparatii pagane.
Alegerea parea grea: sa-si compromita ei principiile pentru a pasi pe calea stralucitoarei glorii?
Nu!
Exista doua posibile motive pentru care cei patri tineri au refuzat sa manance de la masa imparatului Nebucadnetar:
-in primul rand, bucatele de la masa imparatului contineau hrana “necurata” (Leviticul cap. 11) si sangele animalelor vanate.
· “ Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati.” (Fac. 9:4)
· “Caci viata oricarui trup sta in sangele lui care este in el. De aceea am zis copiilor lui Israel: "Sa nu mancati sangele niciunui trup; caci viata oricarui trup este sangele lui: oricine va manca din el va fi nimicit." (Lev. 17:14)
· “Numai sangele sa nu-l mancati, ci sa-l varsati pe pamant ca apa.”(Deut. 12:16)
-in al doilea rand, mancarea de la masa imparatului era oferita mai intai ca hrana chipului zeului si apoi trimisa pentru a fi consumata.
Astfel ca, atunci cand au refuzat hrana, ei au dat dovada de mare curaj.
Chiar in robie fiind, cei patru prieteni Daniel, Hanania, Misael si Azaria, au hotarat in inima lor sa ramana credinciosi lui Dumnezeu, dupa porunca pe care o dadu-se Domnul:
Ieremia 10
1. Ascultati cuvantul pe care vi-l vorbeste Domnul, casa lui Israel!
2. Asa vorbeste Domnul: "Nu va luati dupa felul de vietuire al neamurilor si nu va temeti de semnele cerului, pentru ca neamurile se tem de ele.
3. Caci obiceiurile popoarelor sunt desarte.”
Daca analizam dialogul dintre Daniel si capetenia famenilor dregatori observam cateva aspecte importante:
- Daniel a inteles postura dificila in care se punea oficialul babilonian si i-a propus un test de zece zile.
Zece zile, in care sa consume alta hrana decat cea “randuita”, aveau sa linisteasca temerile capeteniei famenilor.
- Siguranta lui Daniel ca in zece zile rezultatul avea sa fie pozitiv se baza pe increderea lui deplina in Dumnezeu.
- Alegerea unui alimentatii bazata pe zarzavaturi ne indreapta gandul spre hrana data de Dumnezeu omenirii la creatiune, in Geneza 1:29
“Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.”
Daniel a stiut ca nimic nu putea fi mai bun ca hrana data de Dumnezeu.
Dumnezeu a onorat crednciosia celor patru robi evrei si, la sfarsitul celor zece zile de incercare, ei aratau mai sanatosi si mai bine hraniti decat cei care mancau de la masa imparatului.
Domnul le-a dat acestor tineri slujitori ai Sai “stiinta si pricepere pentru tot felul de scrieri” si, in special pe Daniel l-a facut “priceput in toate vedeniile si visele” Acest dar divin urma sa aiba un rol semnificativ in lucrarea lui profetica.
Asa cum Dumnezeu a onorat credinta tinerilor sai slujitori la curtea baniloniana, tot asa, Dumnezeu ne da si noua intelepciune cand ne confruntam cu provocarile acestei lumi.
Din experienta lor invatam ca este posibil sa ramai drept intr-o lume stramba si este posibil sa slujim lui Dumnezeu din mijlocul unei lumi idolatre.
Pentru ca Dumnezeu este Suveran!
Dupa trei ani de instruire in “Universitatea babilonului” cei patru tineri au fost adusi inaintea imparatului pentru examenul final.
Ei nu doar ca au fost mai sanatosi decat ceilalti invatacei, ci i-au si intrecut in stiinta si intelepciune.
Insa rezultatele lor superioare nu veneau din cei trei ani de “scoala babiloniana”, ci de la Dumnezeu.
Ce puternic exemplu, care ne arata ce poate face Dumnezeu pentru cei ce se incred in El!
Nu trebuie sa ne temem de cei care ameninta sa ne distruga identitatea noastra de copii ai lui Dumnezeu.
Important este sa ascultam de Dumnezeu.
El se afla la carma istoriei
El ne da intelepciune ca sa putem naviga in apele ostile ale acestei lumi
Domnul ii onoreaza pe cei care se incred in El cu toata inima si o dovedesc prin stilul de viata.
Capitolul 1 se inceie cu afirmatia: “Asa a dus-o Daniel pana in anul intai al imparatului Cirus” (Daniel 1:21)
Mentionarea lui Cirus aici este deosebit de importanta, pentru ca aduce o raza de speranta in experienta lor de robie babiloniana.
Cirus a fost profetit de Dumnezeu sa elibereze poporul Sau si sa ii permita sa se intoarca la Ierusalim.
Desi incepe vorbind despre infrangere si exil, capitolul 1 se incheie intr-o nota de speranta a intoarcerii acasa.
In Babilon, Daniel si tovarasii sai au fost supusi la teste severe ale caracterului lor, la fel ca Iosif in Egipt, in anii tineretii lui.
Dar cu Dumnezeu de partea lor au iesit invingatori.
Acesta este Dumnezeul nostru: chiar si in cele mai grele momente ale vietii noastre, El este cu noi, un “ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi”.
Binecuvantat sa fie Numele Lui!
Marcel Dumitru
Bucuresti
09.01. 2020
