Citește 1 Timotei 3:1-7; Tit 2:1-2,6-8,3:1-2,9-11 și apoi scrie sub formă de listă fiecare din caracteristicile care descriu un „episcop,” un „presbiter,” un „diacon,” sau în general, un bărbat plăcut Domnului. Ca să te ajut în studiul tău, îți voi da definiția fiecărui cuvânt din limba greacă și însemnătatea fiecărui cuvânt.
"1 Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.” 2 Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. 3 Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; 4 să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. 5 Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? 6 Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. 7 Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.” (1 Timotei 3:1-7)
“1 Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă. 2 Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare.” (Tit 2:1-2)
6 Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi 7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, 8 de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi. (Tit 2:6-8)
Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii. (Tit 3:1-2)
9 Dar de întrebările nebune, de înşirările de neamuri, de certuri şi ciorovăieli privitoare la Lege, fereşte-te, căci sunt nefolositoare şi zadarnice. 10 După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, 11 căci ştim că un astfel de om este un stricat şi păcătuieşte, de la sine fiind osândit.
(Tit 3:9-11)
Fără prihană – a avea un caracter moral ireproșabil, și acest cuvânt este tradus: „a fi vorbit de bine” în Fapte 6:3 și 16:2 – de către cei din biserică și din afara bisericii.
Bărbatul unei singure neveste – mai mult decât a fi căsătorit sau a nu fi divorțat din alte pricine în afară de curvie, și în afară de cazul, când soția necredincioasă nu dorește să locuiască cu soțul credincios, ci înseamnă a fi un om cu o viață morală ordonată și corectă, care își ține în frâu trupul și astfel se păstrează doar pentru nevasta lui și este credincios nevestei sale în inima lui, nu privește o altă femeie ca s-o poftească, nu preacurvește cu vreo femeie în inima lui.
Cumpătat – un om cu un echilibru stabil, cu privire la comportarea față de lumea din jur, având o minte sănătoasă, un om rezervat în vorbe și fapte.
Înțelept – a fi un om, care nu are despre el o părere mai înaltă decât se cuvine. Citește și Romani 12:3 în acest sens, ca să înțelegi mai bine înțelesul cuvântului. „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” (Romani 12:3)
vrednic de cinste – un om respectabil, care duce o viață ordonată și care este un bun exemplu pentru toți. Un astfel de exemplu ni-l dă Pavel în Tit 2:9-10, unde în versetul 10, folosește același cuvânt dar tradus în limba română: „să facă în totul cinste.”
„Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba, să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.” (Tit 2:9-10)
primitor de oaspeți – a fi primitor de oaspeți fără deosebire și a face lucrul acesta fără cârtire, ci din dragoste.
În stare să învețe pe alții – în primul rând a fi doritor să primească învățătură, ca apoi să fie în stare să învețe pe alții, fiind atent la nevoile lor, în stare să converseze cu alții în mod obiectiv, neamenințător, stăpân pe sine însuși, trăind în viața lui, ceea ce predă altora.
Să nu fie nici bețiv – a nu te lăsa sub controlul băuturii, sau chiar al mâncării în exces, pentru că orice pune stăpânire pe un creștin este păcat. „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). Mulți creștini, care n-ar bea un strop de vin, cad în alte excese, care sunt tot spre paguba lor, și a mărturiei, pe care o depun înaintea altora.
Încăpățânat – a avea un caracter arogant, încăpățânat, care face doar ce-i place, un tip de dictator, care are întotdeauna dreptate, care nu recunoaște nici în ruptul capului, că poate greși.
Mânios – a-ți pierde cumpătul din orice. A te mânia este păcat, atunci, când îți pierzi răbdarea prea curând, când ții mânia peste apusul soarelui, atunci, când dorești să te răzbuni singur, când răsplătești răul cu rău. O astfel de „mânie” este de obicei însoțită de „vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbe rușinoase, care ar putea ieși din gură” scrie Pavel în Coloseni 3:8.
bătăuș – a fi un om, care își pierde stăpânirea de sine, un om, care lovește cu vorba (de exemplu: „am auzit vorbindu-se despre cutare... dar te rog să nu spui nimănui”), care lovește cu palma, sau pumnul, nu neapărat pe străini, ci chiar pe cei din familie.
Gâlcevitor – a fi certăreț, a căuta nod în papură, a fi inflexibil sau autoritar, un om căruia nimeni nu-i poate fi pe plac. Iacov 3:14-16 descrie foarte bine un astfel de caracter.
„Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci, acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” (Iacov 3:14-16)
blând – a avea roada Duhului descrisă în Galateni 5:23 și este trăsătura caracteristică a celor cu adevărat „fericiți” (Matei 5:5). A fi blând nu înseamnă a fi un om slab sau unul, care nu ia nici o inițiativă ci înseamnă a primi toate ca din partea Domnului, a te purta cu alții cu „blândețea și bunătatea lui Hristos.” 2 Corinteni 10:1
nu iubitor de bani – nu înseamnă a fi sărac, căci nu banii, ci „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor.” Copilul Domnului nu iubește banii, nu este legat de bani, ci de Domnul, care se îngrijește de toate trebuințele lui.
Să-și chivernisească bine casa – a avea o familie în care soția se supune de bună voie soțului, și copiii cresc în frică și temere de Domnul, o familie în care toți își respectă și își iubesc tatăl. Bărbatul trebuie să-și facă partea lui, ca să aibă o astfel de familie, ca membrii familiei să se poarte în așa fel, iar membrii familiei trebuie să-și facă partea lor. Această calitate este extrem de importantă, pentru că copiii își vor forma imaginea lor despre Părintele ceresc după cum părintele pământesc se poartă și-i iubește. Nu există o mai mare laudă adresată unui tată, decât atunci, când copiii spun despre el „tatăl nostru are așa un caracter frumos ca Tatăl Cel din ceruri.”
să aibă o bună mărturie din partea celor din afară – citește în acest sens și 1 Tesaloniceni 4:11,12; Coloseni 4:5,6; 1 Petru, ca să înțelegi însemnătatea acestor cuvinte.
„Să căutaţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburi şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Şi astfel să vă purtaţi cuviincios cu cei de afară şi să n-aveţi trebuinţă de nimeni.” (1 Tesaloniceni 4:11,12)
Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea (Folosiți toate oportunitățile bune, pe care vi le dă Dumnezeu, și pe care El dorește să le folosiți). Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. (Coloseni 4:5,6)
iubitor de bine – în primul rând a iubi pe Dumnezeu, căci Domnul este bun, și a dori să faci ce este plăcut înaintea Lui. Apoi înseamnă a iubi Cuvântul Lui și a face voia Lui. A iubi ce este bine este mai mult decât un simțământ, este o acțiune. De aceea, Pavel se roagă astfel pentru credincioșii din Colose „De aceea şi noi... nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu... ” (Coloseni 1:9-10).
drept – în Tit 1:8, un om înțelept și clarvăzător (Calitatea de a fi perspicace; agerime, ascuțime (de minte), istețime, pătrundere), în stare să ia hotărâri mature, un om înțelept și priceput (Proverbe 1:1-6), care trăiește o viață după voia Domnului în lumina tuturor calităților arătate mai sus.
Sfânt – un om nestăpânit de păcat sau răutate. Sfințirea este procesul zilnic, prin care suntem formați în asemănarea Domnului, dezbrăcându-ne de omul cel vechi și îmbrăcându-ne cu omul cel nou. (Efeseni 4:24)
