ADEVĂRUL despre STRUCTURA morfo-funțională a OMULUI
Scurt Prologos
Atunci când suntem călăuziți să elaborăm un studiu biblic, nu se poate să nu descoperim mai târziu o sinergie (coordonare) între ceea ce ne descoperă Duhul Sfânt la fiecare dintre noi, când studiem Sfânta Scriptură, și ceea ce a descoperit deja Duhul Sfânt altor credincioși, care au trăit înainte de noi sau sunt contemporani cu noi.
Fiind același Duh, care ne iluminează gândirea în procesul studierii Sfintei Scripturi, El va descoperi fiecărei generații de credincioși aceleași adevăruri ale lui Dumnezeu consemnate în Biblie.
Însă, revelația divină fiind progresivă, Duhul Sfânt a descoperit, descoperă și va descoperi noi înțelesuri, noi mesaje ale Cuvântului divin, celor care studiază sub îndrumarea Sa; fiindcă Dumnezeu înainte de întemeierea lumii a orânduit totul astfel încât, „la vremea sfârșitului... cunoștința va crește”.
----------------------------------------
Rezumând informațiile despre structura morfo-funcțională a omului, așa cum sunt prezentate în Biblie, putem reafirma încă o dată că Dumnezeu a creat trupul omului din unele elemente ale pământului, iar natura sa imaterială, duhul și sufletul au fost făcută din suflarea lui Dumnezeu.
Materia superior organizată în trupul omului de către Dumnezeu este creierul, sau mintea, care are menirea de a procesa toate manifestările, toate activităţile duhului şi ale sufletului şi de a prelucra informaţiile senzoriale primite din mediul ambiant.
----------------------------------------
Rolul principal al duhului unui om este de a deveni locuința Duhului Sfânt, care are menirea de a-l călăuzi pe om prin intermediul sufletului pentru a-și forma caracterul după chipul și asemănarea Domnului Isus Hristos.
Sufletul la rândul său are menirea de a fi canalul prin care Duhul controlează și dirijează trupul omului pentru a-l face cunoscut lumii pe Domnul Isus Hristos
Important este faptul că mintea omului, rațiunea sa, este predată Duhului doar printr-o permanentă atitudine de rugăciune. Aceasta este rugăciunea în duh. În acest sens apostolul Pavel a scris în Romani 12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia (adică pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii), ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre (adică predarea minţii sub controlul Duhului), ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Trupul omului este factorul activ, instrumentul sau agentul, care dă expresie personalităţii omului. El are menirea să susţină viaţa biologică, să o perpetueze şi să-l integreze pe om în mediul ambiant.
----------------------------------------
Aşa cum a fost creat de Dumnezeu, OMUL (cu duhul, sufletul și trupul său) trebuia să fie sub autoritatea şi îndrumarea Creatorului. Dar când omul a păcătuit, el s-a despărţit de Dumnezeu şi a devenit independent.
Ca urmare a căderii omului în păcat, dorinţele fireşti ale trupului fizic au devenit pofte şi patimi, iar omul în fiinţa sa lăuntrică a fost pervertit.
Aceasta înseamnă că păcatul este o problemă a întregii persoane. El afectează trupul, mintea (raţiunea), emoţiile, voinţa. În fiinţa omului a început să acţioneze legea păcatului şi a morţii.
Ceea ce guvernează viaţa omului nemântuit este principiul egoismului, care pune mai presus de orice preocuparea exagerată pentru interesele personale şi indiferenţă faţă de interesele altora.
----------------------------------------
În dialogul cu învățătorul Nicodim, Domnul Isus a afirmat în Evenghelia după Ioan în capitolul 3 cu 6 că tot ce este născut din carne [fire] este carne [firesc], şi ce este născut din Duh, este duh [duhovnicesc].
Cu alte cuvinte am putea spune că ce este născut din carne [ adică din fire] este carne [adică, firesc], pentru că viaţa egoistă a sufletului şi trupului împreună reprezintă firea pământească.
Astfel, omul nemântuit nu poate trăi o viaţă după standardul lui Dumnezeu. El poate asimila prin educaţie o cultură vastă, dar modul lui de viaţă va fi în conformitate cu valorile firii pământeşti. Egoismul va fi factorul care va domina personalitatea şi conduita omului.
----------------------------------------
Trupul, deşi afectat de păcat, în sine şi prin sine, nu se se face vinovat de călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Vinovat este eul omului pervertit, care motivează trupul şi care îşi are originea în Satan, cel care i-a determinat pe Eva şi Adam să încalce porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului.
Apostolul Pavel a scris în l Corinteni 15:50 că firea pământească a omului vechi NU mai poate fi corectată: „ce spun eu, fraţilor, este că NU POATE carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.”
----------------------------------------
Firea pământească este într-o continuă luptă cu Duhul lui Dumnezeu. Această realitate este revelată în Galateni 5:17 „căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi”.
Deasemenea, firea pământească nu are capacitatea să se supună legii lui Dumnezeu. În Romani 8:7 este scris: „fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună”.
„Dumnezeu nu transformă natura firii omului păcătos în ceva plăcut Lui. Şi aceasta pentru că viaţa egoistă a firii omului păcătos este domeniul Diavolului. Dumnezeu nu transformă firea pământească fiindcă diavolul, cel care a creat-o, nu se poate schimba.” Diavolul, care i-a amăgit pe Eva şi Adam în grădina Edenului (cf. 1Timotei 2:14) este condamnat de Dumnezeu la pedeapsa eternă în focul cel veșnic (cf. Matei 25:41).
----------------------------------------
La Cruce, Domnul Isus Hristos a răstignit firea pământească după cum este scris în Evrei 10:19-20 „astfel, deci, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt, pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua din lăuntru, adică trupul Său”. Ca urmarea a jertfei Domnului Isus în Galateni 5:24 este scris: „ cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.”
Din aceste motive, noi credincioșii aşteaptăm a doua venire a Domnului Isus Hristos, în văzduh, când trupurile noastre supuse morţii vor fi glorificate. Atunci, creştinii decedaţi vor fi înviaţi şi glorificaţi. Apoi, cei care vom mai fi în viaţă vom fi ridicaţi împreună cu ei pe nori spre a-L întâmpina pe Domnul Isus Hristos în văzduh şi pentru a rămâne cu El întreaga veşnicie (cf. 1 Tesalonicieni 4:16-17; 1Corinteni 15:53-54; Filipeni 3:20-21; Romani 8:23).
----------------------------------------
Concluzii esențiale:
Rolul principal al duhului unui om este de a deveni locuința Duhului Sfânt, care are menirea de a-l călăuzi pe om prin intermediul sufletului pentru a-și forma caracterul după chipul și asemănarea Domnului Isus Hristos.
Iar Sufletul la rândul său are menirea de a fi canalul prin care Duhul controlează și dirijează trupul omului pentru a-L face cunoscut lumii pe Domnul Isus Hristos.
----------------------------------------
Dobrescu Victor
