ACTUALIZAREA PROFEȚIEI CANONICE. Mica
Necesitatea acestui studiu
Frământată fiind de starea de fapt a fenomenului religios penticostal actual, observându-i coborâșurile din punctul de vedere al experiențelor spirituale- prin raportare la înaintașii noștri în credință, dar știind care ar fi starea de... drept înaintea lui Dumnezeu, am decis, prin experiența mea spirituală, să adâncesc dorința de actualizare a darurilor spirituale promise de/ în Scriptură. Unul dintre aceste daruri este cel al profeției (exact pe acesta, printre altele care îmi sunt străine, dintr-o listă prezentată și în studiul: Utilitatea darurilor supranaturale în contextul cântării, nu îl am!).
Conform definiției de DEX, două sinonime pentru profeție ar fi: prevestire, prezicere. (Aici sunt întru totul de acord cu definiția propusă!) Însă, pentru a restrânge puțin cadrul la care mă voi referi, am specificat de la început faptul că mă refer la cadrul religios biblic, excluzând zona profețiilor... păgâne; nu mă refer la căderi în transă ș. a. m. d, ci la acea comuniune sacră cu Dumnezeu, din care derivă adevărata lucrare profetică.
Introducere
Mica (în engleză, Micah) este unul dintre profeții mici ai Bibliei. El a profețit despre Samaria și despre Ierusalim (după cum reiese în mod explicit din primul verset al primului capitol, indiferent care ar fi traducerea pentru care optezi).
P. S: Probabil, din... modestie am renunțat la pluralul modestiei în acest studiu. Oricum, nu mă simt reprezentativă pentru starea de fapt a penticostalilor (în general); mă simt, eventual, reprezentativă (și, prin urmare, răspunzătoare) pentru starea lor de... drept înaintea lui Dumnezeu.
ACTUALIZAREA PROFEȚIEI CANONICE. ÎNTRE DOUĂSPREZECE ROSTIRI IMPORTANTE
Mica este împărțită în șapte capitole. Presupun că pentru mulți cititori nu constituie o surpriză faptul că nu există această artificială împărțire în original. Am încercat, prin urmare, să gândesc profeția aceasta în funcție de câteva secvențe identificate în ea, și nu în funcție de capitole.
Din punctul meu de vedere, cele mai importante secvențe ale sale ar fi împărțite cam așa:
1) Atitudinea profetului față de popor (reiese din cap. 1:8,9);
2) Atitudinea profetului față de nedreptate (rostirea acelui: Vai! , cap. 2:1,2);
3) Atitudinea profetului față de profeții falși (cap. 3:5-7);
4) Justificarea propriei slujbe, propriei poziții (cap. 3:8);
5) Vestirea restaurării spirituale, după rostirea condamnării (cap. 4:1-10);
6) Îndemn la ridicare spirituală (cap. 4:13);
7) Vestirea explicită a înlăturării idolatriei, a înlăturării manifestărilor puterilor demonice (cap. 5:12-15);
8) Amintirea izbăvirilor trecute (cap. 6:3-5);
9) Rostirea atitudinii cerute de Dumnezeu de la popor (cap. 6:8);
10) Deplângerea stării poporului (cap. 7:2-4);
11) Identificarea profetului cu poporul (cap. 7:7-11);
12) Atitudinea finală a Domnului față de popor (cap. 7:19-20).
Voi privi aceste rostiri într-o încercare de actualizare a principiilor care stau la baza lucrării profetice, și nu apelând la istorie, la contextualizarea în perimetrul în care au fost rostite.
După cum specificam, voi privi câteva secvențe ale profeției Mica. Prima dată, mă voi referi la atitudinea profetului față de popor.
ATITUDINILE PROFETULUI AUTENTIC
Atitudinea profetului față de popor
Observ din cap. 1:8,9 că profetul plânge starea poporului (îi este milă de el), din cauza rănii sale. Reiese foarte clar din versetele anterioare faptul că rana poporului este cauzată de păcat! Însă rana profetului este cauzată de rana poporului. Într-o oarecare măsură, profetul se identifică, evident, cu poporul, dar el este fără păcat. PROFETUL NU ESTE EGALUL POPORULUI, EL NU ESTE VOCEA POPORULUI, PROFETUL ESTE VOCEA LUI DUMNEZEU PENTRU POPOR.
Atitudinea profetului față de nedreptate
Atitudinea profetului față de nedreptate reiese din cap. 2:1,2. Profetul rostește acel vai referitor la cei care practică nedreptatea. Condamnă, așadar, nedreptatea. Condamnă explicit, în aceste versete, câteva tipuri de nedreptate:
1) cugetarea nelegiuirii;
2) înfăptuirea răului;
3) însușirea bunurilor pe nedrept;
4) manipularea pe criterii genealogice.
Atitudinea profetului față de profeții falși
O importanță aparte are și atitudinea profetului față de profeții falși. Profetul adevărat prevede sfârșitul real al celor falși:
1) experimentarea lipsei de inspirație și, prin urmare...
2) experimentarea rușinii.
Justificarea propriei poziții
Prin contrast, profetul autentic își justifică ulterior poziția, prin experimentarea puterii spirituale cu implicații reale, prin experimentarea puterii Duhului Sfânt (prin experimentarea cunoașterii care derivă din acea putere a Duhului Sfânt).
Acestea sunt câteva caracteristici ale profetului autentic.
ELIBERARE ȘI RESTAURARE PRINTR-UN PROFET MIC (MICA)
Am decis să omit două secvențe selectate în analiza pe care mi-am propus-o. Eventual, încercați o analiză proprie a secvențelor respective (Vestirea restaurării spirituale și Îndemn la ridicare spirituală). Așadar, voi realiza un salt la:
Vestirea înlăturării idolatriei
Observ că profetul vestește hotărârea lui Dumnezeu de a înlătura în Mica 5:12-15:
1) descântecele din țară;
2) vrăjitorii;
3) idolii/ stâlpii idolești.
De asemenea, Dumnezeu își prezintă poziția față de popoarele care nu ascultă de El: răzbunarea!
După vestirea înlăturării idolatriei, observ o altă rostire importantă:
Amintirea izbăvirilor trecute (cap. 6:3-5)
Sunt amintite:
1) ieșirea din Egipt;
2) investirea conducătorului poporului pentru acea eliberare din robia egipteană: Moise (ajutat de Aaron și de Maria). Observ că pentru Dumnezeu contează și membrii familiei conducătorului, nu doar reprezentantul ales- Moise; altfel, nu ar fi fost amintiți- e amintit și numele unei femei, un lucru mai puțin tipic pentru o cultură patriarhală.
3) episodul cu Balaam ș. a. m. d.
Rostirea atitudinii pretinse de la popor
Ulterior, profetul rostește cerințele lui Dumnezeu pentru popor (Mica 6:8):
1) să facă dreptate (în baza lucrurilor descoperite);
2) să iubească mila;
3) să umble smerit cu Dumnezeul său.
P. S: Atunci când dreptatea și mila se exclud reciproc, în mod sigur, Dumnezeu pretinde alegerea dreptății. De exemplu, Dumnezeu nu va susține niciodată prostituția doar pentru că cineva ar muri de foame fără. DUMNEZEU ESTE SFÂNT ȘI NU SE CONTRAZICE PE SINE! Dar, atunci când cele două atitudini- dreptatea și mila- nu se exclud reciproc, Dumnezeu pretinde exercitarea lor.
SUPERIORITATEA PROFETULUI
Punctul meu de vedere susține că o persoană vrednică de dispreț (o prostituată, de exemplu) își merită disprețul public! Merită un fel de stigmat, un fel de literă stacojie, prin care să fie resimțită din plin repudierea/ renegarea din partea oamenilor de bine. Din păcate, societatea românească, în lipsă de ceva mai bun, a ajuns nu doar să nu mai repudieze nonvalori, ci chiar să le cultive! Eu le voi repudia până când voi muri (dacă nu va interveni cumva pocăința între timp)!
Chiar și așa, mă învață profetul Mica și astăzi că starea poporului, oricât de jalnică ar fi, trebuie deplânsă.
Deplângerea stării poporului
Observ în Mica 7:2-4 că profetul remarcă regresul social, manifestat prin:
1) lipsă de cinste (oamenii sunt necinstiți);
2) mită.
Într-un astfel de context, profetul, deplângând starea poporului, vestește pedeapsa divină.
Va urma…
Atitudinea finală a Domnului față de popor
(Voi sări și peste secvența: Identificarea cu poporul.)
Observ că, în finalul profeției (Mica, cap. 7:19,20), profetul intermediază relația dintre Dumnezeu și popor, prin faptul că îi amintește lui Dumnezeu promisiunile făcute înaintașilor, patriarhilor. În baza acelor promisiuni, profetul are certitudinea că Dumnezeu va lucra. Privind retrospectiv, e sesizabilă, desigur, veridicitatea profeției lui Mica.
De aici, extragem un principiu: profetul trebuie să intermedieze întotdeauna relația dintre Dumnezeu și om și prin raportare la promisiunile trecute ale Sale. În baza intermedierii profetice pot susține că atitudinea finală a lui Dumnezeu față de popor este îndurarea. Chiar faptul că (mai) exista intermediere profetică reprezintă un semn al îndurării divine. Același lucru este valabil și astăzi!
În concluzie, darul profetic este verificabil și empiric. El reprezintă o valoare inestimabilă, printre alte daruri inestimabile ale Duhului Sfânt; dar nici el, nici altele nu sunt pentru oricine! Darurile Duhului Sfânt pot fi primite doar prin sfințire!
