Lectia 12 - Cine se lauda

INTRODUCERE

1. Vremurile  din urmă sunt vremurile lăudăroşilor: alazon (gr.) – lăudăros; medic - vraci din Grecia antică; alazoneia (gr.)– lăudăroşenie; a-ţi asuma calităţi demne de laudă, dar pe care nu le posezi deloc sau numai parţial (Romani 1:30; 1 Ioan 2:16).

2. Vremea Bisericii prin excelenţă este vremea laudei în Domnul (Ieremia 9:23-24; 2 Corinteni 10:17-18; 1 Timotei 3:2)

I. LAUDA PENTRU DOMNUL

A. De ce lăudăm pe Domnul? (1 Cronici 16:34-36)

1. Pentru mântuirea realizată de El pentru noi (1 Corinteni 1:28-31; Efeseni 2:8-9)

2. Pentru toate lucrările Sale (1 Corinteni 4:6-7; Isaia 25:1)

B. Cum să-L lăudăm pe Domnul? (Psalmul 148; 52:9; 108:3)

1. Prin toate formele verbale de exprimare umană (Osea 14:2; Evrei 13:15; Psalmul 150; Efeseni 5:19; Matei 11:25-26)

2. Prin viața trăită, prin caracterul atribuit de natura divină (Filipeni 1:11; Tit 1:16; 1 Petru 2:12; Leviticul 19:24; Efeseni 1:5-14)

II. LAUDA CUVENITĂ OAMENILOR

A. Nimeni să nu se laude singur (pe sine), numai în Domnul

1. Lauda de sine – de orice formă – este o evaluare subiectivă şi fără de folos (2 Corinteni 3:1; 10:12-18; 11:16; 12:1-6; Daniel 4:34, 37; Iacov 4:15-16)

2. Aprecierile personale trebuie să realizeze un centru obiectiv de greutate atât între oameni cât şi între Dumnezeu şi oameni (Iacov 1:9-10; Galateni 6:12-14; Proverbe 27:2; 1 Corinteni 1:13)

3. Lauda personală corectă este confirmată de un cuget curat (2 Corinteni 1:12)

B. Laudă-i pe cei vrednici, dar cu măsură umană!

1. Laudă partenerul şi părinţii, direct şi în societate (Proverbe 31:28-31; Exodul 20:12)

2. Laudă familia bisericii, Biserica Domnului, potrivit cu realizările Duhului, în diferite domenii (Evrei 11:39-40; 1 Corinteni 11:2; 2 Corinteni 1:14; 5:12; 7:14; 8:18; 2 Tesaloniceni 1:3-4)

ÎNCHEIERE

1. Lauda în Domnul este un raport al vieţii de aici şi a celei viitoare: aici prin Domnul ne lăudăm cu Împărăţia Lui – acolo ne vom primi lauda pentru ce a realizat El aici prin noi / în noi (Evrei 3:6; 1 Corinteni 4:5; 1 Petru 1:7)

2. Dragostea poartă în sine măsura laudei (1 Corinteni 13:4)