Încurajări când misiunea e grea

Luca 10:1-12

Introducere

• Misiunea din Luca 10 ca „stagiu de practică” al ucenicilor
• Greutăţile misiunii ucenicilor este subliniat în două moduri:
• Contextul misiunii: după ce Domnul Isus pornise pe drumul spre Ierusalim, drum ce avea să ducă la patimile şi moartea Sa; ucenicii aveau să îl însoţească pe acest drum al patimilor

1. Secerişul nu este al tău (v. 2)
   1. Dumnezeu este „Domnul secerişului”, iar secerişul este „secerişul Său”
   2. Relevanţa practică a acestui fapt pentru secerători: recolta este sub controlul Stăpânului!
2. Nu eşti singurul secerător (v. 2)
   1. Domnul i-a trimis câte doi, ca să fie conştienţi că nu sunt singuri
   2. Deşi grupul de „secerători” al fiecăruia era mic (doi), secerătorii Stăpânului erau mult mai mulţi (70)
   3. Înaintea celor 70 mai fuseseră trimişi alţii (10:1; 9:1)
3. Asigurarea resurselor nu depinde de tine (v. 4)
   1. Aceasta nu înseamnă că ei nu trebuie să fie niciodată preocupaţi de resurse ci că acestea nu depind în primul rând de ei. Există totuşi situaţii în care Domnul le-a cerut să îşi ia provizii cu ei (Luca 22:35-36)
   2. Resursele sunt însă în primul rând responsabilitatea Celui ce trimite
      1. El are grijă de cele necesare: Cei ce umblă cu El nu rămân fără resurse: creaţia ex nihilo; mana în pustie; înmulţirea pâinilor etc.
      2. El le dă puterea de care au nevoie (Fap. 1:8)
4. Împărăţia merge înainte chiar şi când reuşitele tale dau înapoi (v. 9, 11)
   1. Împărăţia lui Dumnezeu se manifestă acolo unde ucenicii sunt primiţi bine şi au rezultate pozitive (v. 5-9): „Împărăţia lui Dumnezeu S-a apropiat de voi”
   2. Împărăţia lui Dumnezeu se manifestă chiar şi acolo unde ucenicii nu sunt primiţi şi nu au rezultate (v. 10-11): „totuşi să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi”

• Încheiere: aceste încurajări nu justifică indiferenţa şi inactivitatea ci ne motivează la a lucra cu mai multă dăruire, nu sub presiune ci cu bucurie