Ce trebuie să facă oamenii de bine pentru a fi mântuiţi?

Fap. 10:1-6 

Introducere 

- Tendinţa de a crede că numai cei făcători de rele trebuie să facă ceva major pentru a putea fi mânuiţi 

- Corneliu e descris ca un om de bine, însă căruia îi mai lipsea ceva important pentru a fi mântuit 

I. Să accepte că faptele lor bune sunt preţuite de Dumnezeu dar nu sunt îndeajuns pentru mântuire (v. 2-6) 

a. Frumuseţea faptelor bune (într-o lume ca a lui Corneliu şi ca a noastră) 

   i. Evlavia – într-o lume obsedată de putere şi plăceri (lumea Imp. Roman şi lumea noastră) 

   ii. Frica de Dumnezeu – pentru un militar roman care nu trebuia să se teamă de nimeni 

   iii. Influenţa pozitivă în familie – faptele lui Corneliu erau asumate de toată familia lui (v.2) 

   iv. Caritatea (milostenia) 

   v. Viaţa de rugăciune 

b. Aprecierea faptelor bune de către Dumnezeu (v. 4, 34-35) – s-au suit înaintea lui Dumnezeu şi El şi-a adus aminte de ele (oamenii adesea le uită repede) 

c. Insuficienţa acestor fapte pentru mântuire: mai era ceva important ce rămânea de făcut (v. 6) 

   i. Ceva ce trebuie luat în serios (vezi demersurile făcute de Corneliu) 

   ii. Ceva ce face diferenţa dintre condamnare şi mântuire 

II. Să creadă că mântuirea este numai prin Hristos (v. 43) 

a. Viaţa Sa ca model 

b. Moartea Sa ca ispăşire 

c. Judecata Sa ca pecetluire a destinului 

III. Să primească botezul rânduit de Dumnezeu 

a. Un botez al celor suficient de mari ca să înţeleagă mesajul Evangheliei 

b. Un botez al celor ce cred 

c. Un botez prin scufundare totală Încheiere: ştafeta credinţei de la apostoli, la Corneliu, la candidaţii de azi, la cei ce vor să ia locul pentru botezul următor