BISERICA LUI HRISTOS: AMBASADA CERULUI PE PAMANT

Motivațiile ambasadorilor lui Dumnezeu (Efes. 5:5-21)

Introducere

Cap. 4 și începutul cap. 5 (mai ales secțiunea 4:17 – 5:4) se focalizează asupra a CE trebuie să facă ambasadorii cerului: să se îmbrace după „moda cerului” (vezi mesajul trecut)

Adevăr în loc de minciună (v. 25)

Indignare sfântă în loc de mânie firească (v. 26-27)

Muncă cinstită în loc de hoție (v. 28)

Vorbe care zidesc, în loc de cuvinte care strică (v. 29-30; 5:4)

Bunătate în loc de asprime (v. 31-32)

Dragoste altruistă în loc de satisfacții egoiste (5:1-3)

Secțiunea de față accentuează DE CE trebuie să trăiască (sau „să se îmbrace”) ei astfel

Motivația: importantă pentru orice persoană și pentru orice organizație

1. Miza veșniciei (v. 5-7)

Ratarea moștenirii cerești (v. 5)

Nu este vorba despre oricine a căzut vreodată în păcat ci despre cei ce trăiesc în păcat și refuză să se pocăiască în mod real

Magnitudinea pierderii: moștenirea împărăției lui Dumnezeu

Certitudinea judecății („mâniei”) lui Dumnezeu (v. 6)

Chiar dacă mulți scapă de judecata oamenilor

Chiar dacă există mulți înșelători care susțin că Dumnezeu nu va judeca (astfel de lucruri) – vezi gnosticii de atunci, precum și curentele actuale

Importanța disocierii de astfel de influențe periculoase (v. 7)

2. Lumina primită de la Dumnezeu (v. 8-14)

Datoria de a fi lumină (sau dea „umbla în” lumină) – v. 8

Datoria disocierii de lucrările întunericului (v. 11a)

Datoria de a demasca/expune întunericul (v. 11b - 13)

3. Înțelepciunea divină (v. 15-17)

O înțelepciune practică: „umblare” (v. 15) – nu doar teorie/inteligență

O înțelepciune vizibilă în folosirea timpului (v. 16)

O înțelepciune vizibilă în cunoașterea/acceptarea voii lui Dumnezeu (generale și particulare) – v. 17

4. Plinătatea Duhului Sfânt (v. 18-21)

Duhul Sfânt – stimulentul și resursa supremă pentru trăirea în sfințenie (după „moda cerului”)

Contrastul cu beția (v. 18) – a trăi „sub influența” Duhului Sfânt

Implicații/„termometre” ale umplerii cu DS

Comunicare duhovnicească (v. 19)

Mulțumire către Dumnezeu (v. 20)

Supunere reciprocă (v. 21)