Categoria: Rugaciune
Probabil ca fiecare dintre noi am fost confruntati, cel putin odata in viata, cu situatii in care un prieten sau un cunoscut a apelat la noi: “Roaga-te pentru mine ! Am o mare problema…”
Chiar daca nimeni nu a venit la noi cu o astfel de cerere, noi insine avem pe inima suflete dragi pentru care simtim nevoia sa ne rugam: copii, parinti, prieteni, vecini, colegi, uneori chiar dusmani…
Este eficienta rugaciunea de mijlocire ? Are ea vreun efect real asupra celor pentru care ne rugam ? Schimba ea cu ceva situatiile dificile, incurcaturile si problemele cu care se confrunta semenii nostri ? Sau ne rugam doar pentru a ne linisti constiinta ca ne-am facut datoria ? Te poti astepta la un raspuns din partea lui Dumnezeu in situatii si imprejurari la care nu vezi nicio rezolvare ?
Experienta oricarui crestin sincer care se roaga pentru semenii lui demonstreaza ca raspunsul la toate aceste intrebari este unul afirmativ. Da, rugaciunea de mijlocire poate misca bratul Domnului, care, la randul Lui, poate rasturna situatii si imprejurari, poate schimba inimi si destine.
Ce spune Scriptura despre rugaciunea de mijlocire ?
“Va indemn, dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.
Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului. Caci este un singur Dumnezeu si este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Iisus Christos, care S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti.” ( 1 Timotei 2, 1-6 )
Pasajul biblic citat ne invata cateva lucruri importante:
1) Rugaciunea de mijlocire trebuie sa ocupe un loc prioritar in experienta noastra crestina: “Va indemn, inainte de toate…”, spune Pavel, aratand ca locul acestui gen de rugaciune in viata crestinului nu este unul lipsit de importanta.
2) Rugaciunile si cererile noastre trebuie impletite cu multumirea si exprimarea recunostintei fatza de Dumnezeu.
3) Rugaciunea de mijlocire este bine primita inaintea lui Dumnezeu.
4) Rugaciunea de mijlocire e eficienta nu datorita meritelor noastre, ci datorita lui Iisus Christos, singurul Mijlocitor adevarat intre Dumnezeu si om.
Pe vremea cand era doar o adolescenta, la varsta de 14 ani, Ellen White, pe atunci E. Harmon, avea un grup de prieteni de aceeasi varsta. Tinerii insa nu se aratau interesati de lucrurile spirituale, fapt ce o indurera pe tanara Ellen. S-a hotarat atunci sa se roage pentru fiecare dintre ei, incercand in acelasi timp sa le vorbeasca personal si sa-i indemne sa se impace cu Dumnezeu. Rezultatul ? Toti prietenii sai au fost castigati pentru Christos.
Aceasta experienta din anii adolescentei, pe care a continuat-o intreaga sa viata, a determinat-o sa scrie: “De ce credinciosii nu manifesta un interes mai profund, mai arzator, pentru cei ce traiesc departe de Christos ? Pentru ce nu se unesc ei doi sau trei pentru a mijloci inaintea lui Dumnezeu pentru salvarea unui suflet si apoi a altuia ?” ( SD, p. 274 )
“Dumnezeu va face din cuvintele voastre un suvoi vindecator de o influenta cereasca, va naste convingeri si dorinte, iar Iisus va adauga mijlocirea Sa la rugaciunile voastre, va cere pentru cel pacatos darul Duhului Sfant si-L va revarsa asupra fiintei sale.”
Cineva se poate intreba: De ce asteapta Dumnezeu rugaciunile noastre pentru a interveni in viata cuiva ? Nu are El puterea sa faca ce vrea ? Nu este El Stapanul intregului Univers ?
Cand ne punem astfel de intrebari, uitam ca ne aflam cu totii angrenati in marea lupta dintre bine si rau, dintre Christos si Satana. In aceasta lupta milenara, inceputa in cer si continuata pe pamant, si de al carui sfarsit ne apropiem cu repeziciune, Dumnezeu nu poate folosi aceleasi metode ca Satana.
In lupta aceasta, Satana se foloseste de forta, de minciuna si de inselaciune pentru a lupta impotriva lui Dumnezeu si impotriva poporului Sau. El violeaza libertatea omului si uzeaza de toate armele raului pe care le-a perfectionat de-a lungul istoriei pacatului.
Dumnezeu nu poate folosi aceleasi metode. El este iubire, si un Dumnezeu al iubirii nu se poate folosi decat de armele adevarului si dreptatii. El nu poate folosi forta. Daca El ar intra cu forta in viata cuiva, fara sa fie dorit si invitat, Satana ar putea obiecta: “Cu ce drept intervii in viata acestui om ? Nu vezi ca el nu Te vrea ? Cine Ti-a cerut sa-l ajuti ? De ce-l fortezi ?”
Principiul liberului arbitru pe care Dumnezeu il respecta in raportul cu fiintele create de El Il obliga sa nu intervina in viata omului pacatos, afara de cazul in care omul insusi sau altcineva cere acest lucru. Rugaciunea de mijlocire Ii da Domnului Christos dreptul sa faca lucruri pe care altfel nu le-ar face daca nu I se cer.
Intelegem acum de ce multe binecuvantari, mai ales cele sprituale, nu le primim daca nu le cerem? De ce Mantuitorul ne indruma atat de categoric: “Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide. Caci oricine cere, capata; cine cauta, gaseste si celui ce bate i se va deschide” ? ( Matei 7,7.8)
E adevarat ca unele binecuvantari sunt oferite de Dumnezeu tuturor oamenilor, indiferent daca acestia Il cauta sau nu pe El: viata, sanatatea, hrana, lumina soarelui, ploaia… Sunt insa binecuvantari pe care El nu le poate oferi omului decat daca Ii sunt cerute: iertarea , pacea sufleteasca, bucuria mantuirii, darul Duhului Sfant…
Daca Dumnezeu ar acorda tuturor oamenilor aceste binecuvantari, fara ca ei sau altcineva sa le ceara, Satana ar putea obiecta: “De ce le dai iertare, mantuire, Duh Sfant, daca ei nu vor ? Nu vezi ca ei ma iubesc pe mine si viata de pacat ? Daca ei vor sa piara pentru totdeauna, daca ei nu vor sa mai ajunga vreodata in Paradisul pierdut, de ce ii fortezi si intervii pentru ei ?” Insa atunci cand noi cerem aceste binecuvantari , fie pentru noi, fie pentru un semen al nostru, Dumnezeu are dreptul juridic de a interveni in viata omului.
Daca este vreo umbra de indoiala cu privire la nevoia noastra de a inalta rugaciuni de mijlocire, sau ca altii sa se roage pentru problemele noastre, exemplul Domnului Christos este edificator. “Simone, Simone”, ii spune Mantuitorul lui Petru cu putin timp inainte de crucificare, “Satana v-a cerut sa va cearna ca graul, dar Eu M-am rugat pentru tine ca sa nu se piarda credinta ta” ( Luca 22, 31.32 ).
Ce s-ar fi intamplat cu Petru daca Domnul nu ar fi mijlocit pentru el ? Probabil ca, dupa ce s-ar fi lepadat de Domnul si ar fi realizat ce grozav era pacatul savarsit, s-ar fi dus in gradina Ghetsemani, dar nu ca sa planga cu amar, ci ca sa-si puna capat zilelor asemenea lui Iuda.
Cea mai lunga si cea mai miscatoare rugaciune a Mantuitorului pastrata in Evanghelie este cea redata in Ioan cap. 17. In cea mai mare parte a ei, aceasta rugaciune este o mijlocire pentru ucenicii Sai din toate timpurile, care urmau sa se confrunte cu ura lumii si a lui Satana. “Pentru ei Ma rog”, spune Domnul ( vers.9 ). “Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin Cuvantul lor” ( vers. 20 ).
Daca astazi exista crestini adevarati in aceasta lume corupta si aflata sub stapanirea “printului intunericului”, daca astazi exista o biserica a lui Christos care inalta principiile neprihanirii si predica Evanghelia mantuirii unei lumi cazute, aceasta se datoreaza acestei rugaciuni de mijlocire a Domnului Christos – Marele nostru Preot.
Dupa prima minune a inmultirii painilor, ocazie in care Iisus a saturat circa cinci mii de barbati, afara de femei si copii, Mantuitorul ii trimite pe ucenici cu corabia ca sa treaca de cealalta parte a Marii Galileii. Scriptura ne spune ca, dupa ce a dat drumul noroadelor si i-a trimis pe ucenici dincolo de mare, El “S-a suit pe munte sa se roage, singur la o parte” ( Matei 14, 22.23 ).
Pentru ce se ruga Iisus in acea noapte singuratica ? Nu pentru Sine, caci El stia ce avea de facut si cunostea fiecare pas pe care trebuia sa-l faca in desfasurarea Planului de Mantuire. El se ruga pentru oamenii pe care ii hranise cu paine, ca ei sa doreasca si Painea Vietii coborata din cer pentru ei. El se ruga pentru ucenicii Sai, ca ei sa inteleaga natura Imparatiei cerurilor pe care Iisus venise sa o instaureze.
Daca El, ca Fiu al omului, a folosit rugaciunea de mijlocire in timpul vietii Sale pamantesti, si daca El, in calitate de Fiu al lui Dumnezeu, mijloceste azi in favoarea omenirii, acesta nu e un argument suficient ca si noi sa mijlocim in rugaciune unii pentru altii ?
Cateva sugestii practice cu privire la rugaciunea de mijlocire ne vor fi, poate, utile:
1) E bine sa avem o lista cu nume de persoane pentru care ne rugam. Dumnezeu vrea de la noi rugaciuni precise, cu o tinta bine definita, nu rugaciuni cu caracter general.
2) E nevoie si de un timp pus deoparte pentru rugaciunea de mijlocire. Asa cum suntem ordonati in privinta orelor de masa, de munca si somn, trebuie sa fim consecventi si atunci cand prezentam inaintea lui Dumnezeu persoane si probleme pe care le avem pe suflet.
3) Unirea sporeste puterea rugaciunii de mijlocire. “Va mai spun iarasi, ca daca doi dintre voi se invoiesc pe pamant sa ceara un lucru oarecare, le va fi dat de Tatal Meu care este sus in ceruri. Caci acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor.” ( Matei 18,19.20 ) Exemplul bisericii primare, unita in rugaciune pentru eliberarea lui Petru, este edificator (Fapte 12,5 ).
4) In rugaciunea de mijlocire trebuie sa cerem cu insitenta ca Duhul Sfant sa lucreze cu putere in viata persoanelor de pe lista. De ce ? Pentru ca doar El poate face pentru noi sau pentru cei pentru care mijlocim in rugaciune mai mult decat putem face noi prin cuvintele noastre.
5) Daca langa rugaciunea de mijlocire adaugam si stabilirea unor relatii de prietenie cu persoanele pentru care ne rugam, eficienta acestor rugaciuni va creste simtitor. Sa nu uitam ca Mantuitorul nu doar S-a rugat pentru oameni, dar a devenit si prietenul lor, aratand compasiune chiar si fatza de desfranate, vamesi si pacatosi de rand, care reprezentau categoriile cele mai dispretuite in acele vremuri.
6) Rugaciunea de mijlocire trebuie insotita, atunci cand e posibil si atunci cand e cazul, si de cuvintele noastre.
“Cereti lui Dumnezeu sa foloseasca cuvintele voastre ca sa dea nastere convingerii si convertirii. Iisus va adauga mijlocirea Sa la rugaciunea voastra, va cere pentru cel pacatos darul Duhului Sfant si Il va revarsa asupra fiintei sale.” ( Testimonies vol. 5. p. 274 )
sursa: https://www.loribalogh.ro/