Categoria: Rugaciune
“Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui”- spune inteleptul Solomon in cartea Eclesiastului ( cap. 3, 1 ). Apoi, el enumera o lista intreaga de lucrari, activitati si trairi sufletesti ale omului despre care afirma ca exista un timp prielnic pentru orice lucru, cand eficienta poate fi maxima: nastera, moartea, saditul, ziditul si daramatul, plansul si rasul, bocitul si jucatul, cautarea si pierderea, razboiul si pacea…
In final, eclesiastul ne indreapta atentia spre Insusi Dumnezeu, despre care spune ca “orice lucru El il face frumos la vremea lui…” (Eclesiastul 3, 11 ).
Exista multa incurajare in aceste cuvinte.
Poate ca ai o problema nerezolvata de mult timp. Nu fii descurajat. Dumnezeu o va rezolva “frumos si la vremea lui.”
Poate ca te rogi de multi ani pentru o persoana iubita, ca sa se intoarca la Dumnezeu si sa se bucure de mantuire. Nu obosi in asteptarea ta ! Dumnezeu va salva tot ce se poate salva, asa cum nici nu ne imaginam. Si o va face “frumos si la vremea lui”
Poate ca rabdarea incepe sa te paraseasca in asteptarea unor schimbari pe care le doresti implinite in biserica ta. Nu-ti pierde rabdarea ! Biserica e a lui Christos si El va face totul “frumos si la vremea lui.”
Dar oare in aceasta lista lunga amintita de Solomon poate fi inclusa si rugaciunea ?
Exista o vreme potrivita si pentru rugaciune, sau rugaciunea este la fel de eficienta oricand ne-am ruga ? Conteaza momentul ales pentru comuniunea cu cerul ?
Pentru a gasi un raspuns biblic la aceste intrebari, ma voi folosi de cateva exemple:
1. Geneza 27, 32-35.38: Esau si binecuvantarea pierduta
“Esau a zis tatalui sau: “N-ai decat aceasta singura binecuvantare, tata ? Binecuvinteaza-ma si pe mine, tata ! Si Esau a ridicat glasul si a plans .” ( vers. 38 )
A fost buna rugaciunea lui Esau ? A cerut el ceva rau tatalui sau ? Binecuvantarea in urma dreptului de intai nascut nu era ceva randuit de Dumnezeu ?
Desigur ! Rugaciunea sa a fost, din punct de vedere al continutului, buna. Ca timp, ea era insa tardiva. Trecuse vremea potrivita pentru ea. Esau ar fi trebuit sa faca aceasta cerere atunci cand, lihnit de foame, a fost dispus sa-si vanda dreptul de intai nascut pentru o farfurie de ciorba. Atunci ar fi trebuit el sa planga si sa se lupte in rugaciune pentru a birui ispita de a desconsidera dreptul de intai nascut. Acum era prea tarziu. Mult prea tarziu…
Daca ne gandim la ceea ce presupunea dreptul de intai nascut, care in mod natural i-ar fi revenit lui Esau, si daca privim peste timp la ceea ce au ajuns urmasii lui Esau ( poporul edomit ), ne putem da seama ce binecuvantari imense a pierdut acest om, impreuna cu urmasii sai, doar pentru ca a pierdut ocazia, pentru ca a ratat vremea potrivita rugaciunii. Despre Edom, profetii Bibliei au numai cuvinte de judecata:
”Paraiele Edomului se vor preface in smoala si pulberea lui in pucioasa. Da, tara lui va fi ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi, nici noapte si fumul lui se va inalta in veci. Din veac in veac va fi pustiit si nimeni nu va trece prin el in veci de veci.” Isaia 34, 9-10
Edomitii- un popor care a iesit din istorie pe usa din dos… Si aceasta pentru ca stramosul sau- Esau- a pierdut vremea potrivita pentru rugaciune, pentru pocainta si pentru orice valoare spirituala care la-r fi putut imbogati pe el si pe urmasii sai.
2. Matei 27, 3-4: Iuda pierde ultima ocazie de pocainta
“Atunci Iuda, vanzatorul, cand a vazut ca Iisus a fost osandit la moarte, s-a cait, a dus inapoi cei treizeci de arginti, i-a dat preotilor celor mai de seama si batranilor si a zis: “Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat.” “Ce ne pasa noua?” i-au raspuns ei. “Treaba ta.”
A fost buna rugaciunea de marturisire a lui Iuda ? Nu era el cu inima sfasiata de cele ce facuse cu Mantuitorul lumii ? Desigur ! Ii lipseau insa doua lucruri:
1. Destinatarul cuvintelor sale de pocainta era gresit. Nu preotilor si carturarilor ar fi trebuit el sa le recunoasca grozavia faptei sale, ci el ar fi trebuit sa o faca in primul rand inaintea lui Dumnezeu.
2. Trecuse vremea potrivita pentru pocainta sa. Stiti care a fost pentru Iuda ultima ocazie de pocainta pe care i-a oferit-o cerul ?
In seara aceea de joi- in noaptea in care Iisus Mantuitorul isi lua ramas bun de la ucenicii Sai in intimitatea camerei de sus- lui Iuda i se oferise ultima ocazie de har. Iisus a condus in asa fel discutia incat sa-l determine pe ucenicul tradator sa–si recunoasca pacatul teribil. Cu tact si delicatete, Domnul, prin Duhul Sau cel Sfant, a facut ultimul apel la inima lui Iuda. Daca el si-ar fi marturisit pacatul in acea seara, cu cateva ore inainte de rastignire, cu siguranta ca ar fi fost iertat si numele lui Iuda ar fi fost scris pe una din cele douasprezece temelii ale Noului Ierusalim ceresc. Dar nu a fost sa fie asa. Desi a fost la un pas de pocainta si de iertare, Iuda a pierdut ultima ocazie.
“Ucenicii nu stiau nimic despre planurile lui Iuda. Numai Iisus putea sa cunoasca taina lui. Si, cu toate acestea, nu l-a demascat. Iisus il iubea din toata inima. Simtea pentru el aceeasi povara ca pentru Ierusalim, cand a plans pentru cetatea nepocaita. Inima Lui plangea. ”Cum pot sa te parasesc ?”Puterea constrangatoare a acestei iubiri a fost simtita de Iuda. Cand mainile Mantuitorului i-au spalat picioarele murdare si le-au sters cu stergarul, inima lui Iuda s-a cutremurat de dorinta ca atunci si acolo sa-si marturiseasca pacatul. Dar n-a vrut sa se umileasca. Si-a impietrit inima si nu s-a pocait , iar vechile porniri, date pentru o clipa la o parte, au ajuns din nou sa-l stapaneasca pe Iuda… Era stapanit de un demon si s-a hotarat sa desavarseasca lucrarea pe care o acceptase, de a trada pe Domnul sau.” E. G. White, Hristos Lumina Lumii , pag. 601
Pana la momentul in care Iuda a iesit afara din camera de sus, in intunericul de afara, pentru a-si desavarsi lucrarea de tradare, el a mai avut har. Din acel moment insa, vremea potrivita pentru pocaita lui trecuse. Pentru totdeauna…
3. Psalmul 32, 3-6: David- un om pocait la vremea potrivita
“Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii. Atunci ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: “Imi voi marturisi Domnului faradelegile!” Si Tu ai iertat vina pacatului meu. De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita ! Si chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.”
Desi a fost un om cu slabiciuni si pacate, David este apreciat de Scriptura ca fiind un “om dupa inima lui Dumnezeu “ ( Fapte 13,22 ; 1 Samuel 13,14 ). Printre calitatile pe care le avea David se numarau si cele care reies din Psalmul 32- psalmul pocaintei sale. Spre deosebire de Iuda, care greseste destinatarul, David stie catre cine sa indrepte rugaciunea sa de pocainta: “sa se roage Tie…”Si mai este un motiv pentru care acest imparat al lui Israel a devenit un om al lui Dumnezeu: el a stiut sa se roage la vremea potrivita, sa se pocaiasca in timp optim, cand harul era inca deschis pentru el. Aceasta intelepciune de a face ceea ce trebuie facut la vremea potrivita, l-a salvat pe David de la o cadere definitiva si a facut din el un model de urmat in ceea ce priveste legatura sa cu Dumnezeu.
Si, pentru ca sa nu credem ca David era doar un bun sfatuitor pentru altii, el insusi se da drept exemplu:
“De aceea catre Tine imi inalt rugaciunea, Doamne, la vremea potrivita…” ( Psalmul 69, 13 )
Concluzii:
Exista un timp optim pentru orice lucru. Daca se pierde ocazia, fie ca acel lucru nu mai poate fi facut, fie el va fi facut cu lipsuri. Rugaciunea este unul din lucrurile pe care trebuie sa le facem la vremea potrivita, daca dorim ca viata noastra spirituala sa aibe eficienta maxima.
Traim inca in timp de har. Nu stim cand harul lui Dumnezeu se va inchide pentru totdeauna. Daca acum nu este vremea potrivita sa ne rugam mai mult, mai fierbinte si mai insitent, atunci cand va veni acel timp ?
Nu este oare acum vremea potrivita sa ne rugam pentru copiii nostri, pentru sotii sau sotiile noastre, pentru parintii nostri care inca nu au gustat din bunatatea lui Dumnezeu ? Cand Mantuitorul nostru- Marele nostru Preot din Sanctuarul ceresc – va inceta lucrarea Sa de mijlocire pentru pacatosi, rugaciunile , oricat de fierbinti si insistente vor fi, nu–si vor mai gasi destinatia. Va fi prea tarziu… Mult prea tarziu…
Nu este oare acum vremea potrivita sa ne rugam pentru Duhul Sfant, ca El sa ne pregateasca pentru criza finala in care va intra intreaga omenire ?
Nu este oare acum vremea potrivita sa ne rugam pentru ca Evanghelia sa fie dusa la orice suflet, iar noua sa ni se descopere locul nostru in aceasta nobila si sfanta lucrare ?
Daca nu acum, atunci cand va fi vremea potrivita ?
“Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi! Chemati-L cata vreme este aproape. Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul care va avea mila de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand. Isaia 55, 6-7
sursa: https://www.loribalogh.ro/