Categoria: Profetii biblice
Pentru a putea identifica în textul biblic toate datele cronologice care privesc desfășurarea Apocalipsei, este necesar să studiem în paralel Cartea profetului Daniel și Apocalipsa Sfântului Ioan. Din cele două texte biblice scrise la un interval de 600 de ani, se desprinde o informație extrem de importantă: toate datele cronologice sunt indicate cu precizie, se completează reciproc, fără să intre în contradicție iar semnificația lor nu poate fi înțeleasă în ansamblu decât dacă sunt analizate împreună. Fiecare astfel de dată reprezintă o mică piesă din puzzle-ul cronologic al Apocalipsei.
Acest articol nu își propune să explice în amănunt evenimentele cuprinse în Apocalipsă, ci doar să stabilească într-o manieră foarte clară, ușor de înțeles și bazată pe textul biblic, un cadru de timp, o schemă cronologică pe care ulterior, în alte articole, vom adăuga și evenimentele explicate pe larg. Așa încât, nu vă îngrijorați dacă sunt anumite noțiuni mai greu sau poate chiar imposibil de înțeles. Apocalipsa este o carte plină de simboluri a căror înțelegere necesită multă aplecare asupra subiectului, iar autorul acestui articol este și el pe aceeași cale de studiu ca și dumneavoastră: de multe ori nu înțelege nici el ori poate înțelege greșit. Dar știe sigur că vrea să împărtășească și celor care doresc să afle, rezultatele studiului său, pentru că urmează calea trasată de Domnul: ‘’Vegheați dar, pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru.’’(Matei 24:42)
Interpretarea datelor cronologice cu privire la Apocalipsă presupune ca în prealabil să fie cunoscute echivalențele între termenii folosiți în Biblie pentru indicarea anumitor perioade de timp și durata reală pe care aceste perioade o au. Astfel, la evrei, o săptămână are o durată de 7 ani iar o lună are în medie 30 de zile.
Studiul de față va prezenta pe rând, pasajele biblice care conțin indicații de timp precum și explicațiile necesare pentru înțelegerea din punct de vedere cronologic a Apocalipsei.
DANIEL 9:27 El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”
Pasajul biblic de mai sus se referă la cea de-a 70-a săptămână din Cartea profetului Daniel, adică la cei șapte ani apocaliptici și reprezintă finalul capitolului 9. Evenimentele din acest capitol sunt așezate în următoarea ordine cronologică: cele 69 de săptămâni cuprinse între darea poruncii pentru reconstrucția Templului iudaic, apariția ‘’Unsului’’, adică a lui Iisus Christos și ‘’stârpirea’’ lui fără ca să pățească ceva, războiul și pustiirile care vor ține până la sfârșit, ultima sau cea de-a 70-a săptămână de la sfârșit sau Apocalipsa.(explicații suplimentare în articolul https://indemnlaveghere.ro/explicatia-celor-70-de-saptamani-din-daniel/)
Antichristul(El) va face un ‘’legământ trainic’’, un acord, va semna o înțelegere sau un tratat împreună cu mulți alți participanți, acord valabil pe o durată de șapte ani, cei șapte ani ai Apocalipsei. După trei ani și jumătate, adică la mijlocul Apocalipsei, își va încălca promisiunile, făcând ‘’să înceteze jertfa și darul de mâncare’’.
Până la momentul istoric în care romanii au distrus în anul 70 Templul din Ierusalim, viața religioasă a evreilor fusese strâns legată de prezența la Templu și de participarea la ritualuri sacre prin care aduceau jertfe și daruri. După anul 70, odată cu distrugerea Templului, nu au mai existat ca națiune, până în luna mai a anului 1948, când au fost puse bazele statului evreu. Din acel moment, evreii au o țară, Israel, recunoscută de majoritatea țărilor din lume, dar nu au încă un Templu în care să aducă jertfe și daruri. Își doresc foarte mult acest lucru dar realitatea, cel puțin în aceste momente este că obiectivul de a avea un Templu pe ruinele celui vechi pare de nerealizat, întrucât exact acolo se află în prezent două dintre cele mai importante locuri de rugăciune pentru arabi: Cupola Stâncii și moscheea Al Aqsa.
Faptul că antichristul va face ca după trei ani și jumătate ‘’să înceteze jertfa și darul de mâncare’’, înseamnă automat că evreii vor avea în acel moment și probabil încă de la momentul semnării înțelegerii sau la puțin timp după, un Templu.
După încetarea jerfei și a darului de mâncare în Templul din Ierusalim, Domnul Dumnezeu îl va arunca jos pe pământ pe ‘’cel care pustiește’’, adică pe diavol, până la momentul hotărât pentru pedepsirea lui.
Întrucât pare că în urma încheierii legământului trainic, evreii vor putea să-și reconstruiască Templul unde să aducă jertfe și daruri, am putea presupune că situația care a dus la necesitatea încheierii acestui acord este un conflict major în care sunt implicate Israelul și țările arabe din jur, foarte probabil și state precum America și Rusia care susțin fiecare tabere care se dușmănesc de moarte: Israelul, respectiv Iranul. Dacă analizăm situația mondială actuală, putem observa cu ușurință că participanții la viitorul conflict major sunt deja angajați în războaie care pot foarte ușor să se agraveze, aducând lumea în acel moment în care este posibil să se arate cel care va semna un legământ trainic pe o durată de șapte ani.
Odată clarificată informația că Apocalipsa va avea o durată de 7 ani și că la mijlocul ei, adică după primii trei ani și jumătate, va avea loc un eveniment major prin care antichristul își va arăta deschis și pentru prima dată adevăratele intenții diabolice, vom trece la analiza celor două perioade de câte 3 ani și jumătate fiecare.
Apocalipsa 6:1-2 1. Când a rupt Mielul cea dintâi din cele șapte peceți, m-am uitat și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: ‘’Vino și vezi!’’ 2. M-am uitat și iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el avea un arc; i s-a dat o cunună și a pornit biruitor și ca să biruiască.’’
Apocalipsa începe cu momentul în care antichristul primește permisiunea deplină de a-și pune în aplicare pe pământ, printre oameni, planurile sale diabolice. Toată relatarea folosește simboluri astfel încât el vine călare pe un cal alb, încercând prin folosirea acestui simbol animal al forței și puterii, să-i facă pe oameni să-l creadă a fi un fel de ‘’salvator’’ și biruitor al răului. Are un arc dar nu avem niciun indiciu că ar avea și săgeți, ceea ce ne arată că, deși va aduce război, nu va reuși până la urmă să iasă victorios. Prin opoziție, Domnul nostru Iisus Christos va veni la sfârșitul Apocalipsei tot pe un cal alb, doar că din gura lui va ieși o sabie ascuțită cu care va lovi neamurile. Faptul că antichristul primește o cunună, pornește biruitor și ca să biruiască, ne arată că i se dă voie să-i amăgească pe toți cei care nu-l cunosc și nu-l recunosc pe Domnul.
Apocalipsa 13:5 5. Și i s-a dat putere să lucreze patruzeci și două de luni.
Acest verset este definitoriu pentru descrierea din punctul de vedere al duratei de timp pe care se întinde, a primei jumătăți a Apocalipsei. Știm deja din Daniel 9:27 că fiecare din cele două jumăți ale Apocalipsei va dura 3 ani și jumătate, iar acum aflăm că fiara va primi putere să lucreze 42 de luni, adică exact prima jumătate a săptămânii din Daniel 9:27, adică primii 3 ani și jumătate. (3 X 12 luni + 6 luni= 42 luni)
Fiara din Apocalipsa 13 se ridică din mare, are șapte capete și zece coarne, pare a fi un animal fantastic, o combinație de leopard, urs și leu. Unul din capetele ei pare rănit de moarte dar rana de moarte a fost vindecată și tot pământul se miră după fiară. Oamenii încep să se închine diavolului pentru că văd că acesta dă fiarei, puterea lui. Fiara primește putere să lucreze 42 de luni. Apoi își deschide gura și-i hulește numele, cortul și pe cei ce locuiesc în cer. Face război cu sfinții și îi biruiește. Toți locuitorii pământului, al căror nume nu a fost scris de la început în cartea vieții Mielului, i se vor închina.
Apocalipsa 11:3 Voi da celor doi martori ai mei să prorocească îmbracați în saci o mie două sute șaizeci de zile.
Cei doi martori ai lui Dumnezeu sunt probabil Enoch și Ilie, singurii doi oameni despre care se știe din textele biblice că nu au murit și au fost ridicați în viață la Domnul. Dacă luăm în considerare că o lună însumează 30 de zile la evrei(calculele lor calendaristice sunt foarte complicate dar se poate considera că în medie, luna lor are 30 de zile), cele 1260 de zile reprezintă 42 de luni sau 3 ani și jumătate, adică exact prima jumătate din Apocalipsă.
Cei doi martori ai lui Dumnezeu vor spune probabil tuturor celor care vor dori să-i asculte că Apocalipsa este în desfășurare, că cel care a încheiat înțelegerea cu mulți este chiar antichristul și-i vor atenționa pe oameni să nu se lase înșelați primind semnul fiarei. Vor avea de la Domnul darul prorocirii, acest lucru fiind întărit și de aspectul lor exterior asemănător cu al prorocilor din vechime, și anume portul unor saci în loc de haine.
Apocalipsa 11:2 Dar curtea de afară a templului las-o la o parte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci și două de luni.
Sensul biblic al cuvântului ‘’neamuri’’ este acela de oameni de orice naționalitate, mai puțin evrei. I se transmite astfel sfântului Ioan că în primele 42 de luni ale Apocalipsei, adică în prima jumătate însumând 3 ani și jumătate, oamenii vor fi lipsiți de respect și nepăsători față de cuvântul de atenționare al celor doi martori ai lui Dumnezeu. De altfel, ei se vor bucura și își vor trimite daruri ulterior uciderii celor doi.
La mijlocul Apocalipsei, adică la jumătatea săptămânii sau după primele 1260 de zile sau după primele 42 de luni sau după primii trei ani și jumătate, antichristul își va arata public pentru prima dată adevăratele intenții. Îi va ucide pe cei doi martori ai lui Dumnezeu, va întrerupe jertfa necurmată din Templul din Ierusalim și va așeaza acolo urâciunea pustiirii. Diavolul va fi aruncat din ceruri și furios fiind, va declanșa cea mai cruntă persecuție asupra evreilor, cunoscută sub denumirea de Necaz sau Tribulație. O foarte mică parte din evrei vor reuși să scape fugind și refugiindu-se într-un loc pregătit de dinainte de Dumnezeu.
APOCALIPSA 12:6 Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregatit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile.
Aflăm din Apocalipsa 12 că în cer se va arăta un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. Ea va avea un mare chin să nască iar un mare balaur roșu va sta înaintea ei pentru ca să-i mănânce copilul când îl va naște. Ea a născut un fiu care va cârmui toate neamurile și care a fost răpit la Dumnezeu iar femeia a fugit în pustie , într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo în ultimele 1260 de zile ale Apocalipsei, adică în ultimii 3 ani și jumătate.
Femeia care fuge în pustie este probabil rămășița sfântă din poporul evreu, pe care Dumnezeu vrea să o salveze, pentru că ulterior ea va fi cea prin intermediul căreia Domnul Iisus va guverna lumea.
APOCALIPSA 12:14 Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei, unde este hranită o vreme, vremi și jumatatea unei vremi, departe de fața sarpelui.
Ni se atrage din nou atenția asupra faptului că femeia, adică rămășița sfântă din poporul evreu, este ajutată să zboare în pustie ca să se salveze departe de fața diavolului, de data aceasta pe o durată de o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, adică pe o durată de un an, apoi încă 2 ani și apoi încă o jumătate de an, adică în total, ultimii 3 ani și jumătate din Apocalipsă.
DANIEL 12:6-7 6. Unul din ei a zis omului acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: ‘’Cât va mai fi până la sfârșitul acestor minuni?’’ 7. Și am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă și mâna stângă și a jurat pe Cel ce trăiește veșnic că va mai fi o vreme, două vremi și o jumătate de vreme și că toate aceste lucruri se vor sfârși când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.
Finalul Apocalipsei este programat de Domnul să survină atunci când poporul evreu nu va mai avea nicio putere, adică după ultimele trei vremuri și jumătate, adică după ultimii trei ani și jumătate.
DANIEL 12:11-12 11. De la vremea când va înceta jertfa necurmată și de când se va așeza urâciunea pustiirii vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12. Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!
Încetarea jertfei necurmate va avea loc, conform Daniel 9:27, la mijlocul săptămânii astfel încât, între acest eveniment și finalul Apocalipsei vor mai fi încă 3 ani și jumătate, adică încă 1260 de zile. Întrucât în textul din Daniel 12:11-12 ne sunt specificate alte două întervale de timp, de data aceasta mai lungi de 1260 de zile, mai precis 1290 respectiv 1335 de zile, ne putem gândi că ele au legătură cu evenimente care se vor petrece după încheierea Apocalipsei.
Daniel 8:13-14 13. Am auzit pe un sfânt vorbind; și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: ‘’În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare Sfântul Locaș și oștirea?’’ 14. Și el mi-a zis: ‘’Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit.
Întrucât știm deja că Sfântul Locaș sau Templul din Ierusalim va fi pângărit de antichrist la mijlocul Apocalipsei, deci după primele 1260 de zile, prin așezarea urâciunii pustiirii, ne putem gândi că trebuie să treacă două mii trei sute de seri și dimineți din cea de-a doua jumătate a Apocalipsei, adică 1150 de zile pentru ca apoi Templul să fie curățit. Întrucât nu avem elemente suplimentare pe care le putem aduce în discuție pentru a explica acest pasaj, rămâne ca el să fie descifrat ulterior.
Cuvântul Domnului transmis Sfântului Ioan prin Apocalipsa, este implacabil. Ne-a fost explicat la nivel de detaliu și depinde numai de noi să luăm seama la el. Cuvântul Domnului e simplu(nu simplist), e direct, poate fi descifrat dacă te apropii de el și-l studiezi cu pasiune. E pentru noi toți, noi, cei simpli și care nu suntem dintre înțelepții veacului, dar care tânjim neîncetat după Domnul.
Să nu ne temem că am putea pierde ceva dacă vorbim: încrederea celor din jur, prețirea sau respectul lor, libertatea sau poate chiar viața noastră; să ne temem că am putea pierde sufletele copiilor noștri dacă tăcem! Pare că Vremurile sunt aproape și că vine Domnul nostru. Vino, Doamne Iisuse!
sursa: https://indemnlaveghere.ro/