Categoria: Profetii biblice
Parabola smochinului înfrunzit a fost dată de Iisus Hristos ucenicilor săi adunați ca să-i asculte predica de pe Muntele Măslinilor, cu două zile înainte de Paște și de momentul în care avea să fie vândut. Este scrisă în Matei 24:32-35, Marcu 13:28-31, Luca 21:29-33.
Matei 24:32-35
32”De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.
33Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
34Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
35Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
Marcu13:28-31
28”Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape.
29Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
30Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri.
31Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
Luca21:29-33
29”Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.
30Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.
31Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
32Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până când se vor împlini toate aceste lucruri.
33Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
Pentru a putea descifra înțelesurile acestei parabole, este important să înțelegem în primul rând contextul în care a fost dată. Iisus Hristos se afla pe Muntele Măslinilor și fusese întrebat de ucenici: ‘’Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Si care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?’’(Matei 24:3) ; ‘’Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?’’(Marcu 13:4) ; ‘’Învățătorule’’, L-au întrebat ei, ‘’când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Și care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?’’(Luca 21:7)
Răspunsul care vine din partea Domnului Iisus este unul amplu și cuprinde informații despre principalele semne care vor indica vremea de la ‘’sfârșitul veacului acestuia’’: războaie și vești de războaie, ridicarea unui neam și a unei împărății împotriva unui alt neam și unei alte împărății, cutremure, foamete, boli, prigoana credincioșilor, apariția unor proroci mincinoși, propovăduirea evangheliei Împărăției în toată lumea, așezarea urâciunii pustiirii în Locul Sfânt, Necazul si fuga evreilor. Parabola smochinului completează tabloul tuturor acestor semne a căror împlinire arată că ‘’Împărăția lui Dumnezeu este aproape’’.
La o primă impresie, îndemnul de a observa frăgezirea mlădițelor și înfrunzirea smochinului are scopul de a anticipa apropiata venire a verii, așa cum și împlinirea tuturor acestor semne ar trebui să certifice faptul că ‘’Fiul omului este aproape, este chiar la uși.’’ Analizând însă în ansamblu parabolele și pildele date de Domnul Iisus, constatăm că ele au un dublu înțeles, și asupra acestui lucru ne atrage atenția chiar Domnul, prin faptul că el însuși dă o explicație de clarificare a acestora, imediat după sau chiar în timp ce le enunță. Parabola smochinului înfrunzit nu este tălmăcită ulterior, dar faptul că multe altele sunt, întărește ideea că nu este vorba despre o simplă descriere a unor fenomene care anunță apropierea verii, ci acolo există o simbolistică a cărei înțelegere suntem invitați să o descoperim. Pildele în sine și explicațiile Domnului se îmbină foarte frumos și dau claritate mesajului transmis, arătându-ne că există o semnificație pe care, atunci când nu am primit-o, trebuie să o căutăm, pentru că ea există. În Evanghelii, Domnul Iisus dă câteva pilde pe care le și tălmăcește, pe unele complet, pe altele parțial: pilda casei zidite pe stâncă(Matei 7:21-27; Luca 6:46-49) ,pilda semănătorului(Matei 13:1-23; Marcu 4:1-20; Luca 8:4-18), pilda neghinei(Matei 13:24-30; 36-43), pilda grăuntelui de muștar(Matei 13:31- 32; Marcu 4:30-32; Luca 13:18-190), pilda aluatului(Matei 13:31-33; Luca 13:20-21), pilda comorii ascunse și a mărgăritarului(Matei 13:44-46), pilda năvodului(Matei 13:47-51), pilda cu oaia rătăcită(Matei 18:10-14; Luca 15:1-7), pilda robului nemilostiv(Matei 18:21-35), pilda lucrătorilor tocmiți la vie(Matei 20:1-16), pilda celor doi fii rugați să lucreze în vie(Matei 21:28-32), pilda nunții fiului de împărat(Matei 22:1-14), pilda celor zece fecioare(Matei 25:1-13), pilda talanților(Matei 25:14-30), pilda cu sămânța(Marcu 4:26-29), pilda vierilor și a stăpânului plecat din țară(Marcu 12:1-12; Luca 20:9-19), pilda samariteanului(Luca 10:37), pilda bogatului căruia i-a rodit țarina(Luca 12:13-21), pilda robilor care își așteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă(Luca 12:35-40), pilda ispravnicului credincios(Luca 12:41-48), pilda cu ușa cea strâmtă(Luca 13:22-30), pilda celor poftiți la cină(Luca 14:15-24), pilda leului pierdut(Luca 15:8-10), pilda fiului risipitor(Luca 15:11-32), pilda ispravnicului necredincios(Luca 16:1-13), pilda bogatului nemilostiv(Luca 16:19-31), pilda judecătorului nedrept(Luca 18:1-8), pilda vameșului și a fariseului(Luca 18:9-14), pilda polilor(Luca 19:11-28), pilda păstorului cel bun(Ioan 10:1-18), pilda în care Domnul Iisus spală picioarele ucenicilor săi(Ioan 13:1-17), pilda cu Iisus, Vița(Ioan 15:1-11).
Chiar și numai simpla enumerare a tuturor acestor parabole împărtășite și tălmăcite de Domnul Iisus ucenicilor săi, ne arată cât de importantă a fost această cale aleasă de Hristos pentru a dezvălui adevărurile divine. Din această perspectivă, putem întelege că acolo unde nu am primit o explicație de la Domnul, trebuie să încercăm noi să deslușim înțelesul, pentru că el există, doar că a fost intenționat ascuns. Ascuns doar, nu interzis a fi cunoscut.
Matei 13:34-35
34Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde şi nu le vorbea deloc fără pildă,
35ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”
Marcu 4:33-34; 18
33Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă.
34Nu le vorbea deloc fără pildă, dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.
Matei 13:10-23
10Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”
11Isus le-a răspuns:
„Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
12Căci celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.
13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.”
Luca 8:9-10; 17-18
9Ucenicii* Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta?
10El le-a răspuns:
„Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca, măcar că văd, să nu vadă şi, măcar că aud, să nu înțeleagă.’’
17Fiindcă nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
18Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da, dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”
Lucrurile ascunse de la facerea lumii, Tainele Impărăției Cerurilor sunt scrise în Biblie și ne-au fost date nouă tuturor celor care vrem să le descifrăm, pentru că ‘’nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nimic tăinuit care nu va fi cunoscut și nu va veni la lumina.’’
Odată înțeleasă însemnătatea tuturor acestor parabole , precum și necesitatea de a le descifra, putem trece mai departe, cu rezerva că putem greși, dar cu cele mai oneste intenții în încercarea de a interpreta această parabolă a smochinului înfrunzit.
Există o simbolistică pusă în evidență de cercetătorii Sfintelor Scripturi, conform căreia israeliții sunt ca:
1. -niște smochine:
a. Osea 9:10
10„Am găsit pe Israel ca pe nişte struguri în pustie, am văzut pe părinţii voştri ca pe cele dintâi roade ale unui smochin, în primăvară, dar ei s-au dus la Baal-Peor, s-au pus în slujba idolului scârbos şi au ajuns urâcioşi ca şi acela pe care îl iubeau.
b. – Ieremia 24:1-10
Cele două coșuri cu smochine
1Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadneţar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim şi dusese în Babilon pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari şi fierari.
2Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâi, iar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.
3Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Nişte smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele şi, de rele ce sunt, nu se pot mânca.”
4Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5„Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara haldeenilor.
6Îi voi privi cu un ochi binevoitor şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta; îi voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge.
7Le voi da o inimă ca să înţeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporulMeu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.
8Şi ca smochinele cele rele, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc în ţara Egiptului.
9Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărăţiile pământului, de ocară, de batjocură, de râs şi de blestem în toate locurile unde îi voi izgoni.
10Voi trimite în ei sabia, foametea şi ciuma, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor.’’
2.-un smochin fără smochine
Ieremia 8:5; 8:13
5”Pentru ce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruieşte în înşelătorie şi nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu?’’
13’’Vreau să isprăvesc cu ei’’, zice Domnul. ‘’Nu vor mai fi struguri în vie, nici smochine în smochin şi frunzele se vor veşteji. Le voi da celor ce vor trece peste ele.’’
Toate aceste versete biblice arată clar că atunci când Domnul vorbește despre smochine, se referă de fapt la israeliți, iar atunci când vorbeste despre smochin, are în vedere Israelul. Putem astfel să concluzionăm și noi că smochinul din parabola smochinului înfrunzit este Israelul.
Există și o a doua categorie de argumente, extrem de puternice, care devin evidente odată cu însușirea unor cunoștințe minime de istorie a poporului evreu și care apar în urma unei deducții logice prin studierea în paralel a parabolei smochinului înfrunzit și a evenimentului numit ‘’blestemarea smochinului’’, eveniment înregistrat în Matei 21:18-22.
Matei 21:18-22
18Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.
19A văzut un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis:
„De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!”
Şi îndată smochinul s-a uscat.
20Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipa?’’
21Drept răspuns, Isus le-a zis:
„Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci , chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face.
22Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
La o zi după ce a intrat în Ierusalim și a gonit vânzătorii din templu, Iisus a înfăptuit singura minune cu conotație negativă dintre toate cele pe care le-a realizat. În cei trei ani și jumătate cât a durat activitatea sa pe pământ, Domnul a vindecat pe bolnavi, a scos demoni din oamenii posedați, a înviat din morți pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain și pe Lazăr, fratele Mariei și al Martei, a propovăduit iubirea de Dumnezeu și de aproapele. Tot ce a făcut Iisus demonstrează o preocupare constantă pentru viața și sănătatea aproapelui. În acest context, apare o întrebare: de ce a ales Hristos să blesteme smochinul găsit fără rod mai degrabă decât să îl binecuvânteze? Pentru că Dumnezeu avea un plan cu poporul evreu, cel care urma să-l respingă pe unicul său Fiu, trimițându-l la moarte.
Domnul a așezat în Vechiul și Noul Testament un tipar care se repetă constant pe parcursul derulării istoriei poporului evreu. Este tiparul unei relații normale de familie între un tată si copiii lui, numai că de data aceasta, Tatăl este Dumnezeu iar copiii lui sunt israeliții. De fiecare dată, Tatăl îi iubește cu o dragoste infinită, doar că aceștia se răzvrătesc mereu și Domnul e nevoit să-i corecteze ca să-i aducă pe calea cea dreaptă, pedepsindu-i. Copiii se întorc apoi la Tatăl, dar după un timp, din necredință, se răzvrătesc din nou. Întreaga istorie a israeliților demonstrează existența acestui tipar pe care îl aplică Dumnezeu în relația cu poporul său, pentru ca prin iubire absolută dar și severitate părintească să-l vadă crescând. Să urmărim doar câteva exemple în acest sens:
-după ce au prosperat în țara făgăduită părinților lor, evreii și-au întors fața de la Domnul în timpul domniei lui Iacov și au fost nevoiți să facă fată unei foamete cumplite.
-doar cu voia Domnului au scăpat refugiindu-se în Egipt și acolo au reușit să-și refacă viețile și averile.
-și-au întors din nou fața de la Dumnezeu care i-a pedepsit făcîndu-i robii faraonului pentru patru sute de ani.
-prin mila Domnului, au fost scoși din Egipt sub conducerea lui Moise și numai după ce asupra egiptenilor au cazut cele zece plăgi.
-l-au mâniat din nou pe Dumnezeu care i-a făcut să rătăceasca patruzeci de ani prin pustiu.
-ajutați din nou de Domnul au reușit să ocupe Canaanul unde au prosperat ulterior.
-uitând încet, încet de unicul Dumnezeu, au fost dați de acesta pe mâna Imperiului asirian și ulterior babilonian. Împăratul Nebucadnețar a distrus primul templu, cel construit de Solomon, a ucis și a dus în captivitate foarte mulți evrei.
Înțelegând acum mai bine cum anume a planificat Domnul să-și crească copiii și aplicând același tipar peste cele două parabole, cea a smochinului blestemat și cea a smochinului înfrunzit, vom constata că ele se referă la același popor evreu și la aceleași două mijloace folosite de Dumnezeu pentru a-și corecta copiii: iubirea necondiționată și pedeapsa necesară.
Motivele pedepsei necesare sunt explicate de Isus în Matei 23:1-39
Iisus mustră pe cărturari şi farisei
1Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi,
2a zis:
„Cărturarii şi fariseii şed pe scaunul lui Moise.
3Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
4Ei leagă sarcini grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte.
5Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacterele late, îşi fac poalele veşmintelor cu ciucuri lungi,
6umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele dintâi în sinagogi,
7le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’
8Voi să nu vă numiţi ‘Rabbi’. Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.
9Şi ‘Tată’ să nu numiţi pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.
10Să nu vă numiţi dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul.
11Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru.
12Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri va fi înălţat.”
Nelegiuirile cărturarilor şi fariseilor
13Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.
14Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi, de aceea veţi lua o mai mare osândă.
15Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.
16Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: ‘Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic, dar, dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.
17Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul, care sfinţeşte aurul?
18‘Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar, dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui.’
19Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul , care sfinţeşte darul?
20Deci, cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui;
21cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el
22şi cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.
23Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.
24Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!
25Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.
26Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.
27Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţie.
28Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.
29Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi
30şi ziceţi: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor.’
31Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe proroci.
32Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri.
33Şerpi, pui de năpârci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
34De aceea , iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate,
35ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar.
36Adevărat vă spun că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
Pedeapsa Ierusalimului
37Ierusalime , Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
38Iată că vi se lasă casa pustie;
39căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: ‘Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!’
Adunate laolaltă, argumentele de mai sus demonstrează că smochinul din parabola smochinului înfrunzit și nu numai, reprezintă de fapt Israelul.
După ce l-au respins pe unicul Fiu al lui Dumnezeu, pedeapsa evreilor nu a întârziat să apară. In anul 70 d.c., după un asediu care a durat jumătate de an, armatele romane conduse de împăratul Titus au dărâmat complet al doilea Templu, au distrus Ierusalimul și au omorât peste un million de evrei. Alte sute de mii muriseră deja în cetatea asediată, de foame și boală și alte sute de mii luaseră calea autoexilului, răspândindu-se ulterior în toată lumea. Domnul Iisus vorbise despre aceste lucruri când spusese:
Matei 24:1-2
Dărâmarea Ierusalimului
1La ieşirea din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.
2Dar Isus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.”
Regimul nazist condus de Adolf Hitler a fost și el responsabil de uciderea a șase milioane de evrei. Cu peste 2500 de ani în urmă, profetul Ezechiel probabil că despre Holocaustul evreilor profețea atunci când vorbea despre valea oaselor uscate(Ezechiel 37).
Câteva cuvinte sunt necesare aici pentru a lămuri o dilemă în care foarte mulți se încurcă, pentru că odată puși în fața acestei crunte realități a milioanelor de evrei uciși, ar putea gândi că numai un Dumnezeu nemilos și neîndurător ar putea plănui așa ceva. Și acesta ar fi pentru ei un argument puternic în a nu-l accepta pe Dumnezeu în viața lor. În realitate lucrurile nu stau deloc așa. Omul este cel care alege de partea cui vrea sa fie, a lui Dumnezeu sau a satanei iar Domnul îi respectă întrutotul voința. Pedeapsa apare numai cu voia Celui de sus și numai după ce Domnul și-a ridicat mâna protectoare de pe oameni și i-a îngăduit satanei să ducă la îndeplinire ceea ce aceștia au ales deja.
Vom analiza acum, pe rând, fiecare afirmație din pildă.
‘’De la smochin învățați pilda lui’’:
– se poate traduce prin: Fiți atenți la poporul evreu, uitați-vă spre ei pentru că au o pildă care este și pentru noi, creștinii.
‘’Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița’’:
– odată cu distrugerea celui de-al doilea Templu și culminând cu Holocaustul, evreii nu au mai fost un popor. S-au împrăștiat în toată lumea și părea că niciodată nu vor mai reuși să se reunească și să trăiască în ținutul promis părinților lor de către Dumnezeu. S-a întâmplat însă ceea ce era scris în Biblie cu peste 2500 de ani în urmă. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, conform unei decizii a Natiunilor Unite, s-a înființat Statul Israel, la data de 14 mai 1948. În acel moment, evreilor li s-a recunoscut un teritoriu pe care să-l dețină și unde să se poată întoarce milioanele de evrei din diaspora, teritoriu care era de fapt al lor dar din care fuseseră alungați de către Imperiul roman. Exact așa s-a și întâmplat. În ciuda conflictelor cu palestinienii și a războaielor cu statele arabe, milioane de evrei s-au întors acasă și poporul evreu a început să prospere din acel 14 mai 1948. Putem pune un semn de egalitate între acest 14 mai 1948 și momentul în care mlădița smochinului frăgezește și înfrunzește? Probabil că da.
Pentru a arăta încă o dată că Dumnezeu duce la îndeplinire fiecare promisiune făcută, să lecturăm doar câteva dintre cele făcute evreilor și adeverite peste mii de ani:
Ezechiel 37
Intoarcerea lui Israel și unirea celor doua împărății
1Mâna Domnului a venit peste mine şi m-a luat în Duhul Domnului şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase.
2M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii şi erau uscate de tot.
3El mi-a zis: „Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze?” Eu am răspuns: „Doamne Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta!”
4El mi-a zis: „Proroceşte despre oasele acestea şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!
5Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu către oasele acestea: Iată că voi face să intre în voi un duh şi veţi învia!
6Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh în voi şi veţi învia. Şi veţi ști că Eu sunt Domnul.”
7Am prorocit cum mi se poruncise. Şi, pe când proroceam, s-a făcut un vuiet şi iată că s-a făcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!
8M-am uitat şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut şi le-a acoperit pielea pe deasupra, dar nu era încă duh în ele.
9El mi-a zis: „Proroceşte şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, ca să învieze!»’”
10Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.
11El mi-a zis: „Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israel. Iată că ei zic: ‘Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!’
12De aceea, proroceşte şi spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ”Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iarăşi în ţara lui Israel.
13Şi veţi şti că Eu sunt Domnul când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!
14Voi pune Duhul Meu în voi şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut”, zice Domnul.’”
15Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
16„Fiul omului, ia o bucată de lemn şi scrie pe ea: ‘Pentru Iuda şi pentru copiii lui Israel, care sunt tovarăşii lui.’ Ia apoi o altă bucată de lemn şi scrie pe ea: ‘Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, şi pentru toată casa lui Israel, care este tovarăşa lui.’
17După aceea, împreună-le una cu alta într-o singură bucată, aşa încât să fie una în mâna ta.
18Şi, când îţi vor zice copiii poporului tău: ‘Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă lucrul acesta?’,
19să le răspunzi: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată că voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este în mâna lui Efraim, şi al seminţiilor lui Israel, care-i sunt tovarăşe, le voi uni cu toiagul lui Iuda şi voi face un singur lemn, aşa că vor fi una în mâna Mea.»’
20Toiegele de lemn pe care vei scrie să le ţii astfel în mâna ta, sub ochii lor.
21Şi să le spui: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, îi voi strânge din toate părţile şi-i voi aduce înapoi în ţara lor.
22Voi face din ei un singur neam în ţară, pe munţii lui Israel; toţi vor avea un singur împărat şi nu vor mai fi două neamuri, nici nu vor mai fi împărţiţi în două împărăţii.
23Nici nu se vor mai spurca prin idolii lor, cu urâciunile lor şi cu toate fărădelegile lor. Îi voi scoate din toate abaterile cu care au păcătuit şi-i voi curăţi; ei vor fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul lor.
24Robul Meu David va fi împărat peste ei şi toţi vor avea un singur păstor. Vor urma poruncile Mele, vor păzi legile mele şi le vor împlini.
25Vor locui iarăşi în ţara pe care am dat-o robului Meu Iacov şi pe care au locuit-o şi părinţii voştri. Da, vor locui în ea ei, copiii lor şi copiii copiilor lor pe vecie şi Robul Meu David va fi voievodul lor în veci.
26Voi încheia cu ei un legământ de pace, care va fi un legământ veşnic cu ei; îi voi sădi şi-i voi înmulţi şi voi pune LocaşulMeu cel Sfânt în mijlocul lor pentru totdeauna.
27Locuinţa Mea va fi între ei; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.
28Şi neamurile vor şti că Eu sunt Domnul, care sfinţeşte pe Israel, când Locaşul Meu cel Sfânt va fi pentru totdeauna în mijlocul lor.»’”
Isaia 66:5-11
5Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, care vă temeţi de Cuvântul Lui: „Iată ce zic fraţii voştri, care vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: ‘Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!’ Dar ei vor rămâne de ruşine!
6Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului, care dă vrăjmaşilor Lui plata cuvenită!
7Înainte ca să simtă dureri, a născut şi, înainte ca să-i vină suferinţele, a dat naştere unui fiu.
8Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un neam aşa dintr-odată? Abia au apucat-o muncile, şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!
9Aş putea să deschid pântecele mamei şi să nu o las să nască?”, zice Domnul. „Eu, care fac să nască, aş putea să împiedic oare naşterea?”, zice Dumnezeul tău.
10Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul şi veseliţi-vă cu el, toţi cei ce-l iubiţi; împărţiţi şi bucuria cu el, acum, toţi cei ce l-aţi plâns,
11ca să fiţi săturaţi bând laptele mângâierilor lui, ca să vă desfătaţi în totul de plinătatea slavei lui.’’
‘’știți că vara este aproape.’’:
– vara este, din punct de vedere al muncilor agricole, vremea secerișului grânelor de pe câmp. Din punct de vedere biblic, vremea secerișului este, așa cum ne spune Domnul Isus în Pilda neghinei din Matei 13:24-30, si ulterior în Tâlcuirea pildei neghinei din Matei 13:36-43, momentul de la ‘’sfârșitul veacului’’, atunci când cei ce săvârșesc fărădelegea vor fi smulși și aruncați în cuptorul aprins, iar cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția tatălui.
Pilda neghinei
24Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.
25Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.
26Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.
27Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’
28El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.’ Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’
29‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul* împreună cu ea.
30Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’”
Tâlcuirea pildei neghinei
36Atunci, Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: ‘’Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină.’’
37El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.
38Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.
39Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.
40Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.
41Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea
42şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.
43Atunci, cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.’’ :
Domnul Iisus dorește ca noi să fim atenți la împlinirea semnelor care vor indica ‘’vremea de la sfârșitul veacului acestuia’’ ca să înțelegem că în acele timpuri, a doua lui venire va fi iminentă.
‘’ Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.’’:
– neamul contemporan cu Domnul Iisus a trecut și evident că nu la acesta s-a referit Hristos, deoarece încă nu s-au întâmplat pe pamânt evenimentele profețite în discursul de pe muntele măslinilor. Este foarte posibil ca Iisus să se fi referit la neamul sau generația care a trăit momentul înfrunzirii smochinului, adica 14 mai 1948. Biblia ne spune în psalmul 90:10 : ‘’Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.’’ Adăugând la 1948 încă 80 de ani, ajungem la anul 2028. În aceeași măsură în care am putea greși, am și putea să spunem că este posibil să trăim vremurile la care s-a referit Domnul Iisus în parabola smochinului.
‘’Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.’’:
– ar trebui să ne dea de gândit aceste cuvinte, și în primul rând celor care nu conștientizăm că a doua venire a Domnului se poate petrece oricând, la fel de bine în viitorul apropiat cât și peste alte mii de ani. Oricare ar fi timpul ales de Domnul, această revenire va avea cu siguranță loc. Planul lui Dumnezeu este implacabil în acest sens și nu avem nici un motiv real, afară de spaima de a ne gândi că am putea trăi acele vremuri teribile, de a respinge ideea că este posibil să trăim chiar noi, vremurile de sfârșit. Războaie au mai fost, la fel și pandemii, foamete, prigoană a credincioșilor, dar smochinul nu a înfrunzit niciodată pâna acum. Trecând peste vechiul și nesăbuitul laitmotiv: ‘’lasă-mă cu asta că o să văd eu ce o să fac atunci’’, ar trebui să trăim fiecare zi a vieții noastre pregătindu-ne pentru momentul în care vom fi la judecată în fața Domnului, cu o credință de nestrămutat, cu fapte bune, cu o viața curată și cu multă smerenie. Dar pentru asta, ar trebui în primul rând să nu nesocotim îndemnul dat nouă de Domnul Iisus, în Matei 25:13 :
‘’ Vegheaţi dar , căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.’’
sursa: https://indemnlaveghere.ro/