Categoria: Profetii biblice
Acest studiu va încerca să răspundă la întrebarea ‘’ce reprezintă cele patru fiare pe care profetul Daniel le vede în viziunea sa din capitolul 7?’’, urmând ca apoi să înțelegem cine sunt mai exact primele trei fiare. Cea de-a patra fiară din Cartea Daniel 7 este fiara cu șapte capete și zece coarne despre care ne vorbește Sfântul Ioan în Apocalipsa și ea este subiectul unui articol viitor.
Întrucât pasajele biblice cu privire la fiare sunt numeroase, vom începe cu prezentarea lor integrală, urmând ca mai apoi să trecem la studiul efectiv.
Daniel 2 ‘’31. Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. 32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; 33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut…36. Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului.37. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă….39. După tine , se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. 40. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți. 41. Şi, după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. 42. Şi, după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. 43. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. 44. Dar, în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic. 45. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat şi tâlcuirea lui este temeinică.”
Daniel 7: ‘’1. În anul dintâi al lui Belşaţar, împăratul Babilonului, Daniel a visat un vis şi a avut vedenii în mintea lui pe când era în pat. În urmă a scris visul şi a istorisit lucrurile de căpetenie. 2. Daniel a început şi a zis: „În vedenia mea de noapte, am văzut cum cele patru vânturi ale cerurilor au izbucnit pe Marea cea Mare. 3. Şi patru fiare mari au ieşit din mare, deosebite una de alta. 4. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile şi, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om şi i s-a dat o inimă de om. 5. Și iată că o a doua fiară era ca un urs și stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinți, și i s-a zis: ”Scoală-te și mănâncă multă carne!” 6. După aceea m-am uitat mai departe și iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea și patru capete și i s-a dat stăpânire. 7. După aceea m-am uitat în vedeniile mele de noapte şi iată că era o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare şi de puternică; avea nişte dinţi mari de fier, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce mai rămânea; era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte şi avea zece coarne. 8. M-am uitat cu băgare de seamă la coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit din mijlocul lor şi, dinaintea acestui corn, au fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea cu trufie. 9. Mă uitam la aceste lucruri până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roţile lui, ca un foc aprins. 10. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. 11. Eu mă uitam mereu din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars. 12. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit. 13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. 15. Eu, Daniel, m-am tulburat cu duhul şi vedeniile din capul meu m-au înspăimântat. 16. M-am apropiat de unul din cei ce stăteau acolo şi l-am rugat să-mi dea lămuriri temeinice cu privire la toate aceste lucruri. El mi-a vorbit şi mi le-a tâlcuit astfel: 17. ‘Aceste patru fiare mari sunt patru împăraţi care se vor ridica pe pământ. 18. Dar sfinţii Celui Preaînalt vor primi împărăţia şi vor stăpâni împărăţia în veci, din veşnicie în veşnicie.’ 19. În urmă am dorit să ştiu adevărul asupra fiarei a patra – care se deosebea de toate celelalte şi era nespus de grozavă: avea dinţi de fier şi gheare de aramă, mânca, sfărâma şi călca în picioare ce rămânea 20. şi asupra celor zece coarne pe care le avea în cap, şi asupra celuilalt corn– care ieşise şi înaintea căruia căzuseră trei, asupra cornului acestuia, care avea ochi, o gură care vorbea cu trufie şi avea o înfăţişare mai mare decât celelalte coarne. 21. Am văzut, de asemenea, cum cornul a făcut război sfinţilor şi i-a biruit, 22. până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia. 23. El mi-a vorbit aşa: ‘Fiara a patra este o a patra împărăţie care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte, va sfâşia tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. 24. Cele zece coarne înseamnă că din împărăţia aceasta se vor ridica zece împăraţi. Iar după ei se va ridica un altul, care se va deosebi de înaintaşii lui şi va doborî trei împăraţi. 25. El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme. 26. Apoi va veni judecata şi i se va lua stăpânirea, care va fi prăbuşită şi nimicită pentru totdeauna. 27. Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt. Împărăţia Lui este o împărăţie veşnică şi toate puterile Îi vor sluji şi-L vor asculta! 28. Aici s-au sfârşit cuvintele. Pe mine, Daniel, m-au tulburat nespus de mult gândurile mele şi mi s-a schimbat culoarea feţei, dar am păstrat cuvintele acestea în inima mea.”
Daniel 8 1. În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte. 2. Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ţinutul Elam, şi, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. 3. Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia și a ajuns puternic. 5. Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. 6. A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și la călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8. Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor. 9. Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. 10. S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. 11. S-a înălţat până la căpetenia oştirii, i-a smuls jertfa necurmată şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. 12. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ şi a izbutit în ce a început. 13. Am auzit pe un sfânt vorbind şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?” 14. Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!” 15. Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta şi căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţişarea unui om. 16. Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: „Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia aceasta!”. 17. El a venit atunci lângă locul unde eram şi, la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!” 18. Pe când îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. 19. Apoi mi-a zis: ”Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfârșitului. 20. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor. 21. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. 22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărați care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23. La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean. 24. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. 25. Din pricina propăşirii lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omeneşti. 26. Iar vedenia cu serile şi dimineţile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.” 27. Eu, Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi nimeni nu ştia.
Daniel 9 27. El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.
Daniel 10 12.…Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13. Dar căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, și iată că Mihail, una dintre căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo, lângă împărații Persiei….20. El mi-a zis: ‘’Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 21. Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.’’
Daniel 11 1. În anul dintâi al lui Darius Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijin. 2. Acum, îţi voi face cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de-al patrulea va strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi şi, când se va simţi puternic prin bogățiile lui, va răscula totul împotriva împărăției Greciei. 3. Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpâni cu o mare putere și va face ce va voi. 4. Și, cum se va întări, așa se va și sfărâma împărăția lui și va fi împărțită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmașii lui și nici nu va fi tot atât de puternică pe cât era sub el, căci va fi făcută bucățele și va trece la alții, afară de aceștia. 5. Împăratul de la miazăzi va ajunge tare. Dar unul din mai-marii lui va fi şi mai tare decât el şi va domni întemeind o mare împărăţie. 6. După câţiva ani, se vor uni, şi fata împăratului de la miazăzi va veni ca nevastă la împăratul de la miazănoapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nicio putere şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine piept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu tatăl ei şi cu cel ce s-a legat cu ea. 7. În vremea aceea însă se va ridica în locul ei un lăstar din aceeaşi rădăcină cu ea şi va veni împotriva oştirii Siriei, da, va intra în cetăţuia împăratului de la miazănoapte, va face ce va voi cu ea şi va fi biruitor. 8. Va ridica şi va strămuta în Egipt, odată cu prinşii de război, chiar şi pe dumnezeii şi chipurile lor turnate, împreună cu vasele lor scumpe de argint şi de aur. Apoi va lăsa câţiva ani în pace pe împăratul de la miazănoapte. 9. Acesta va porni împotriva împărăţiei împăratului de la miazăzi, dar se va întoarce iarăşi în ţara sa. 10. Totuşi fiii săi vor începe iarăşi războiul şi vor strânge o mare mulţime de oşti, care va înainta, se va revărsa ca un râu care iese din matcă şi-l vor împinge iarăşi înapoi până la cetăţuie. 11. Împăratul de la miazăzi, mâniat de aceasta, va ieşi şi se va lupta cu împăratul de la miazănoapte; va ridica o mare oştire, dar oştile împăratului de la miazănoapte vor fi date în mâinile lui şi nimicite. 12. Atunci, inima împăratului se va îngâmfa, va doborî zece mii, dar tot nu va birui. 13. Căci împăratul de la miazănoapte se va întoarce şi va strânge o oştire mai mare decât cea dintâi şi, după câtăva vreme, după câţiva ani, va porni în fruntea unei mari oştiri bine înarmate. 14. În vremea aceea, se vor ridica mulţi împotriva împăratului de la miazăzi, şi o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia, dar vor cădea. 15. Împăratul de la miazănoapte va înainta, va ridica întărituri şi va pune mâna pe cetăţile întărite. Oştile de la miazăzi, nici chiar floarea oamenilor împăratului nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se împotrivească. 16. Cel ce va merge împotriva lui va face ce va voi şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în ţara minunată, nimicind cu desăvârşire tot ce-i va cădea în mână. 17. Îşi va pune de gând să ia în stăpânire toată împărăţia lui şi, făcându-se că are gânduri curate cu el, îi va da pe fiică-sa de nevastă cu gând să-l piardă, dar lucrul acesta nu se va întâmpla şi nu-i va izbândi. 18. Apoi îşi va întoarce privirile înspre ostroave şi va lua pe multe din ele, dar o căpetenie va pune capăt ruşinii pe care voia el să i-o aducă şi o va întoarce asupra lui. 19. Apoi se va îndrepta spre cetăţuile ţării lui, dar se va poticni, va cădea şi nu-l vor mai găsi. 20. Cel ce-i va lua locul va aduce un asupritor în cea mai frumoasă parte a împărăţiei, dar în câteva zile va fi zdrobit, şi anume nu prin mânie, nici prin război. 21. În locul lui se va ridica un om disprețuit, fără să aibă putere împărătească; dar se va ridica deodată și va pune mâna pe împărăție prin uneltire. 22. Oștile se vor revărsa ca un râu înaintea lui, dar vor fi nimicite împreună cu o căpetenie a legământului. 23. După ce se vor uni cu el, el va întrebuința o viclenie; va porni și va birui cu puțină lume. 24. Va intra pe neașteptate în locurile cele mai roditoare ale ținutului; va face ce nu făcuseră nici părinții lui, nici părinții părinților lui; va împărți prada, jafurile și bogățiile; va urzi la planuri împotriva cetățuilor, și aceasta va ține o vreme. 25. Apoi va porni în fruntea unei mari oștiri, cu puterea și mânia lui, împotriva împăratului de la miazăzi. Și împăratul de la miazăzi se va prinde la război cu o oaste mare și foarte puternică, dar nu va putea să țină piept, căci se vor urzi planuri rele împotriva lui. 26. Cei ce vor mânca bucate de la masa lui îi vor aduce pieirea; oștile lui se vor împrăștia ca un râu și morții vor cădea în mare număr. 27. Cei doi împărați nu vor căuta decât să-și facă rău unul altuia, vor sta la aceeași masă și vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfărșitul nu va veni decât la vremea hotărâtă. 28. Când se va întoarce în țara lui cu mari bogății, în inima lui va fi vrăjmaș legământului sfânt, va lucra împotriva lui și apoi se va întoarce în țara lui. 29. La o vreme hotărâtă, va porni din nou împotriva împăratului de la miazăzi, dar, de data aceasta, lucrurile nu vor mai merge ca mai înainte. 30. Ci niște corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui, iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân, ci, la întoarcere, se va înțelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. 31. Niște oști trimise de el vor veni și vor spurca Sfântul Locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată și vor așeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin lingușiri pe cei ce rup legământul. 32. Dar aceia din popor care vor cunoaște pe Dumnezeul lor vor rămâne tari și vor face mari isprăvi. 33. Înțelepții poporului vor învăța pe mulți. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviți de sabie și de flacără, de robie și de jaf. 34. Când vor cădea, vor fi ajutați puțin, și mulți se vor uni cu ei din fățărnicie. 35. Chiar și din cei înțelepți, mulți vor cădea, ca să fie încercați, curățiți și albiți până la vremea sfârșitului, căci sfârșitul nu va fi decât la vremea hotărâtă. 36. Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii şi va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini. 37. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine seamă de niciun dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi. 38. În schimb, va cinsti pe dumnezeul cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre scumpe şi lucruri de preţ. 39. Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi şi le va împărţi moşii ca răsplată. 40. La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca. 41. Va intra şi în ţara cea minunată, şi zeci de mii vor cădea. Dar Edomul, Moabul şi fruntaşii copiilor lui Amon vor scăpa din mâna lui. 42. Îşi va întinde mâna peste felurite ţări şi nici ţara Egiptului nu va scăpa. 43. Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi etiopienii vor veni în alai după el. 44. Dar nişte zvonuri venite de la răsărit şi de la miazănoapte îl vor înspăimânta şi atunci va porni cu o mare mânie ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi. 45. Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.
Studiul propriu-zis
În Cartea Daniel capitolul 7 luăm la cunoștință faptul că profetul vede în viziunile sale patru fiare, dintre care primelor trei le atribuie un aspect de animal din regnul animal binecunoscut iar pe cea de-a patra nu o asociază cu niciun animal, ea fiind cu totul deosebită de celelalte trei:
– o primă fiară care semăna cu un leu, avea aripi de vultur care i-au fost smulse, care apoi s-a sculat de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om.
– o a doua fiară care era ca un urs care stătea într-o rână, avea trei coaste în gură, între dinți și căreia i s-a spus să se scoale și să mănânce multă carne.
– o fiară ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre, care avea și patru capete și căreia i s-a dat stăpânire.
– o a patra fiară, nespus de grozav de înspăimântătoare și de puternică, care avea niște dinți mari de fier, mânca, sfărâma și călca în picioare ce mai rămânea, care era cu totul deosebită de toate fiarele de mai înainte și avea zece coarne.
Profetul Daniel le vede pe cele patru fiare mari ieșind din Marea cea Mare, aceasta fiind, așa după cum este considerată în Biblie, Marea Mediterană, cea care mărginește la vest, Israelul.
Aflăm apoi că cel ‘’Îmbătrânit de zile’’, cu haina albă ca zăpada și părul capului ca niște lână curată, va sta jos pe scaunul lui de domnie și le va judeca pe fiare. Dumnezeu le va judeca pe fiare. Primelor trei fiare le va fi luată puterea dar vor fi lăsate în viață până la o vreme și un ceas anumit. Celei de-a patra fiare i se va lua stăpânirea care va fi prăbușită și nimicită pentru totdeauna. Ea va fi ucisă și trupul ei va fost nimicit și aruncat în foc, ca să fie ars. Deducem de aici că toate cele patru fiare sunt entități concrete, reale și distincte, care pot fi judecate, pedepsite și chiar omorâte.
Chiar dacă aspectul lor exterior poate să fie modificat, și vom vedea cum anume în Daniel 2-în viziunea cu chipul mare și de o strălucire nemaipomenită, în Daniel 8- în viziunea cu berbecul și cu țapul, în Daniel 10-în viziunea cu căpetenia Persiei și cu căpetenia Greciei, în Daniel 11- în viziunea cu împărații Persiei, al Greciei, cu împărații care se luptă între ei și cu ‘’omul disprețuit’’, în Apocalipsa 6- în viziunea cu cei patru călăreți pe caii lor,aceste fiare nu sunt niște plăsmuiri fantasmagorice și nu sunt nici simboluri abstacte într-o teorie cu care Dumnezeu lucrează pentru a ne prezenta ce este scris în cartea vieții. Sunt entități palpabile, reale, despre care aflăm mai departe în Daniel 7, următoarele: ‘’17. Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ; 23. El mi-a vorbit așa: Fiara a patra este o a patra împărăție care va fi pe pământ. Ea se va deosebi de toate celelalte…..’’ Deci, avem de reținut conform spuselor profetului Daniel, că toate aceste patru fiare sunt în același timp atât împărați cât și împărății și nu doar împărați sau doar împărății.
În acest punct, cheia pentru înțelegerea noțiunii de ‘’fiară’’ se află în Daniel 10, acolo unde aflăm că, după trei săptămâni de post și rugăciune, în cel de-al treilea an de domnie a lui Cirus, împăratul Persiei, profetului Daniel i s-a aratat un mesager divin, probabil însuși Arhanghelul Gabriel, care i-a spus: ”…..Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! 13. Dar căpetenia împărăției Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, și iată că Mihail, una dintre căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor și am ieșit biruitor acolo, lângă împărații Persiei….20. El mi-a zis: ‘’Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei Persiei și, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei! 21. Dar vreau să-ți fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de voievodul vostru Mihail.’’
Înțelegem că este vorba despre un război purtat pe de o parte de mesagerul divin trimis la Daniel și de căpetenia spirituală a evreilor-Arhanghelul Mihail și pe de altă parte, de căpetenia demonică a Persiei, respectiv a Greciei. Este un război spiritual între mesagerii divini și căpeteniile demonice care guvernează peste împărații pământeni și peste împărățiile lor pământene, a Persiei, respectiv a Greciei, tot așa precum am aflat din Daniel 7 că cele patru fiare sunt în același timp împărați și împărății.
În acest articol vom lua pe rând în discuție cele trei fiare despre care vorbește profetul Daniel în capitolul 7, și pentru a înțelege ce anume reprezintă fiecare, vom folosi și informații confirmate de istorici.
‘’4. Cea dintâi semăna cu un leu și avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până în clipa când i s-au smuls aripile și, sculându-se de pe pământ, a stat drept în picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om.’’ Ulterior, tot în Daniel 7, profetul primește o explicație de la ‘’unul din cei ce stăteau acolo’’: ‘’17. Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ.’’
Din datele istorice cunoaștem că Imperiul Neo-Babilonian a asuprit pe evrei în perioada 607-539 îHr. În anul 607 îH., cel mai important împărat neo-babilonian, Nabucodonosor sau Nebucadnețar al II-lea (607-562 ÎH) l-a forțat pe împăratul Ioiachim al lui Iuda să se supună și să devină vasalul său. A dus în captivitate mulți tineri dintre cei mai inteligenți și frumoși evrei, printre care și pe Daniel alături de Hanania, Mișael și Azaria. După alți trei ani, Ioiachim s-a răsculat dar revolta a fost din nou înfrântă. În anul 597 îH., împăratul Nebucadnețar a asediat Ierusalimul și i-a luat robi în Babilon pe fiul lui Ioiachim, familia lui și aproape toată populația lui Iuda, lăsându-i în țara numai pe cei mai săraci oameni. L-a desemnat atunci pe împăratul Zedechia să domnească peste Iuda, dar după nouă ani, acesta a condus o ultimă rebeliune împotriva Imperiului Babilonului. În anul 586, Nebucadnețar și armatele sale au asediat din nou Ierusalimul. Fii lui Zedechia au fost uciși în fața sa, lui Zedechia i-au fost scoși ochii și a fost luat în captivitate. Ierusalimul a fost ars în totalitate, Templul a fost distrus, majoritatea evreilor au fost luați robi și duși în exil, doar un număr foarte mic dintre cei săraci fiind lăsați pe loc. În anul 539 îH., Cirus cel Mare, regele Persiei, a cucerit Babilonia, trupele sale ucigându-l pe ultimul conducător caldeean, regentul Belșațar, nepotul lui Nabucodonosor și fiul împăratului Nabonid(556-539 îH.). Atât Nabucudonosor cât și Belșațar sunt conducători caldeeni la curtea cărora a stat și profetul Daniel și despre care a vorbit în Cartea sa.
Simbolul acestui Imperiu Neo-Babilonian, imaginea care se regăsea pe toate zidurile palatelor si cetăților sale era aceea a unui leu. Leul babilonian nu este doar un animal ales să reprezinte un imperiu, ci este însăși imaginea fiarei demonice, a căpeteniei care a condus pe împărații acestui imperiu. Faptul că a avut aripi dar care i-au fost ulterior smulse, ceea ce a dus la căderea pe pământ prin aruncarea din cer, arată directa intervenție divină. Odată ajunsă pe pământ, s-a ridicat în picioare, a primit o inimă de om și probabil că așa a început viața celui mai important împărat neobabilonian, Nebucadnețar, care a adus moarte, robie și multă suferință în rândul evreilor, copiii necredincioși ai Domnului. Dumnezeu a folosit fiara care semăna cu un leu, a folosit Babilonul și pe împărații săi pentru a-l judeca pe Israel, pentru idolatria, necredința și pentru păcatele sale.
Atunci când în Daniel 2, profetul îi tălmăcește împăratului Nebucadnețar visul cu chipul de aur avut în cel de-al doilea an de domnie, acesta i se adresează spunându-i: ”31. Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare și de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea lui era înfricoșătoare. 32. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul și brațele îi erau de argint; pântecele și coapsele îi erau de aramă; 33. fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier și parte de lut…36. Iată visul. Acum îi vom spune și tâlcuirea înaintea împăratului.37. Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți-a dat împărăție, putere, bogăție și slavă….39. După tine , se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă și care va stăpâni peste tot pământul. 40. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți.
Capul de aur din Daniel 2 este o altă reprezentare a primei fiare din Daniel 7, care conduce din umbră Imperiul babilonian și pe împăratul Nebucadnețar.
Întrucât Daniel 7 vorbește despre patru fiare iar Apocalipsa 6 vorbește despre patru cai pe care stau patru personaje, și întrucât se poate demonstra că cea de-a patra fiară din Daniel 7 este cel ce sta pe primul cal, cel alb (demonstrația va fi făcută în studiul asupra fiarei a patra), am putea deduce că primele trei fiare din Daniel 6 sunt personajele de pe ultimii trei cai din Apocalipsa 6, cel roșu, cel negru și cel gălbui.
Despre cea de-a doua fiară, profetul Daniel ne spune în capitolul 7: ‘’5. Şi iată că o a doua fiară era ca un urs şi stătea într-o rână; avea trei coaste în gură, între dinţi, şi i s-a zis: Scoală-te şi mănâncă multă carne!’’ Ulterior, profetul primește următoarea explicație de la ‘’unul dintre cei ce stăteau acolo’’: ‘’17. Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. 18. Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.’’
Cea de-a doua fiară pe care a văzut-o Daniel este căpetenia demonică supranaturală care a guvernat activitatea Imperiului Medo-Persan și a împăraților săi. Imperiul Medo-Persan a stăpânit peste Iudeea între anii 539 îH., când a căzut Babilonul, și 331 îH., când medo-perșii au fost înfrânți de greci. Fiara cu aspect de urs stătea într-o rână, adică una din cele două jumătăți ale corpului era poziționată deasupra celeilalte. Este exact situația în care se găsea Persia după ce a cucerit regatul Mediei în anul 550 îH., prin Cirus cel Mare, adică o poziție de superioritate a cuceritorului față de cucerit. Cele trei coaste ținute în gură sunt cele trei mari cuceriri ale Imperiului Medo-Persan: Imperiul Neo-Babilonian, Regatul Lidian și Egiptul.
Această a doua fiară din Daniel 7 este cel de-al doilea segment al chipului foarte mare și de o strălucire nemaipomenită din Daniel 2, adică pieptul și brațele care erau din argint. Profetul îi spune împăratului Nebucadnețar: ’’39. După tine, se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a ta.’’ Istoria ne confirmă că după Imperiul Babilonian s-a ridicat o altă împărăție, Imperiul Medo-Persan, mai neînsemnat decât primul.
În Daniel 8 avem o altă reprezentare a fiarei a doua din Daniel 7. De această dată, fiara nu mai este un urs, ci un berbec cu două coarne înalte dintre care cel care a crescut cel din urmă este mai înalt: ‘’3. Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt a crescut cel din urmă. 4. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia şi a ajuns puternic.’’ Aflăm apoi de la Arhanghelul Gabriel că ’’20. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor.’’ Realitatea istorică este cea care confirmă acest lucru. Cornul crescut la urmă și mai înalt sunt împărații perșilor care au devenit ulterior mai puternici decât împărații mezilor. Medo-perșii au început apoi cuceririle către vest, către sud și către nord, creând un imperiu extrem de vast care a dominat lumea antică până în anul 331 îH., când Alexandru cel Mare, împăratul Greciei, l-a cucerit.
La cartea Daniel 10 revenim, întrucât am discutat anterior, doar ca să reamintim cititorilor că fiara a doua este căpetenia demonică ce a condus din umbră Imperiul Persan și pe împărații lui, și cu care s-a luptat mesagerul divin și înainte și după ce i-a transmis profetului Daniel, ceea ce este scris în cartea adevărului. În lupta cu această căpetenie, singurul ajutor al mesagerului divin a fost Arhanghelul Mihail, ‘’voievodul’’ evreilor.
Profetul Daniel ne relatează în Daniel 11 cele spuse lui de același mesager divin care apare și în Daniel 10. De data aceasta, aflăm de la acest mesager că : ’’1.În anul dintâi al lui Darius Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijin. 2. Acum, îţi voi face cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de-al patrulea va strânge mai multă bogăţie decât toţi ceilalţi şi, când se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei.’’ Din mărturisirea mesagerului divin, aflăm că acesta fusese în contact direct cu Darius Medul, în calitate de sprijinitor care îl ajuta. Darius Medul a fost primul împărat care a fost pus să conducă peste Babilonul recent cucerit în anul 539 de către Cirus cel Mare. Istoria confirmă că după Darius Medul au mai urmat încă trei împărați: Cirus al doilea cel Mare (559îH….), Cambyses II (529îH…) și Darius I cel Mare (522îH…), iar în anul 480 îH, cel de-al patrulea împărat, Xerxes I (486îH…) a avut o tentativă eșuată de invadare a Greciei, moment care marchează începutul declinului Imperiului Persan. Toți acești împărați persani sunt de fapt cornul mai înalt al berbecului cu două coarne care este cea de-a doua fiară văzută de Daniel în capitolul 7.
Despre cea de-a treia fiară, profetul Daniel ne spune în același capitol 7: ‘’6. După aceea m-am uitat mai departe şi iată o alta ca un pardos, care avea pe spate patru aripi ca o pasăre; fiara aceasta avea şi patru capete şi i s-a dat stăpânire.’’ Ulterior, profetul primește următoarea explicație de la ‘’unul dintre cei ce stăteau acolo’’: ‘’17. Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. 18. Dar sfinții Celui Preaînalt vor primi împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veșnicie.’’
Cea de-a treia fiară din Daniel 7 este căpetenia demonică supranaturală care a guvernat din umbră activitatea Imperiului Grec și a împăratului său, Alexandru cel Mare. Conform datelor istorice, în anul 331 îH., în urma bătăliei de la Guagamela, Darius, ultimul împărat persan a fost înfrânt de Alexandru cel Mare(Alexandru Macedon). Acesta, pe cât de repede a reușit acestă performanță militară spectaculoasă, la douăzeci și patru de ani fiind împăratul celui mai mare imperiu existent vreodată, pe atât de repede a dispărut de pe scena istoriei. A murit în anul 323 ÎH., la treizeci și doi de ani, bolnav de febră tifoidă sau de malarie, după o viață încărcată până la refuz de desfrâu, beții, orgii și excese de tot felul. Repeziciunea cu care au evoluat acest Imperiu Grec și împăratul său este foarte bine subliniată cu ajutorul imaginii de pardos a celei de-a treia fiare. Pardosul este o specie de panteră, un animal extrem de agil, fioros și rapid. După moartea lui Alexandru cel Mare, a urmat o lungă perioadă de războaie numite ale diadohilor, în urma cărora Imperiul grec a fost împărțit și reîmpărțit între cei patru generali succesori, adică între cele patru capete ale fiarei văzută de Daniel în capitolul 7: Ptolemeu, Antigon, Seleucus și Lysimachus.
În Daniel 8, fiara a treia care în Daniel 7 era un pardos, este de data aceasta un țap care a venit de la apus și a cutreierat toată fața pământului. Profetul relatează: ‘’5. Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el(de berbec); țapul acesta însă avea un corn mare între ochi. 6. A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. 7. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și la călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. 8. Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor.’’ Arhanghelul Gabriel i-a dat ulterior lui Daniel explicațiile pentru această viziune: ‘’21. Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mai mare dintre ochii lui este cel dințâi împărat. 22. Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt , sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta , dar care nu vor avea atâta putere.’’ Istoria ne dă și ea din nou mărturie cu privire la veridicitatea celor spuse cu câteva sute de ani înainte de a se întâmpla. Alexandru Macedon, cornul cel mare al țapului, a venit dinspre Macedonia, adică dinspre vest, el fiind inițial un general macedonean. A atacat Imperiul Medo-Persan care și-a pierdut până la urmă împărații, adică cele două coarne ale berbecului. Când Imperiul Grec condus din umbră de fiara a treia a devenit foarte puternic, cornul cel mare s-a frânt, adică Alexandru cel Mare a murit. A rămas în urma lui un imperiu vast care a fost împărțit între cele patru coarne mari, adică între cei patru generali succesori. Aceștia au semnat un tratat de pace care consfințea existența a patru regate separate. Ptolemeu a preluat Egiptul, Antigon a luat Asia, lui Cassander i-a revenit Europa (Macedonia și Tesalia) iar Lysimachus a preluat Tracia. Seleucus, deși lăsat în afara tratatului, a păstrat controlul asupra Babilonului. A urmat o perioadă marcată de intrigi, trădări și războaie neîncetate.
Din Daniel 10 aflăm că mesagerul divin îl informează pe profetul Daniel că după ce se va lupta împotriva căpeteniei demonice a Persiei, va pleca și ulterior va veni căpetenia Greciei.
Din cartea Daniel 11 aflăm că după ce cel de-al patrulea împărat din Persia a răsculat totul împotriva Împărăției Greciei: ‘’3. Dar se va ridica un împărat viteaz, care va stăpâni cu o mare putere şi va face ce va voi. 4. Şi, cum se va întări, aşa se va şi sfărâma împărăţia lui şi va fi împărţită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui şi nici nu va fi tot atât de puternică pe cât era sub el, căci va fi făcută bucăţele şi va trece la alţii, afară de aceştia.’’ În plus față de ce știam până acum, înțelegem, așa cum confirmă și istoria, că împărăția lui Alexandru cel Mare se va fărâmița în mai multe părți care nu vor rămâne până la urmă în posesia urmașilor săi, adică a generalilor diadohi, ci vor trece la alții, mai exact vor fi cucerite de Imperiul Roman.
Tot în cartea Daniel 11, în pasajul cuprins între versetele 5-35, avem o remarcabil de exactă istorie a perioadei de după moartea lui Alexandru Macedon, perioadă marcată de războaie neîncetate între generalii succesori. În cadrul acestei perioade, fragmentul cuprins între versetele 21-35, are un rol aparte și va fi analizat într-un articol viitor, pentru că vorbește despre ‘’omului disprețuit’’. Acesta este Antioh al IV-lea( Antioh Epifanes), cel care, în anul 167 îH. va ataca Ierusalimul și va face să înceteze jertfa necurmată, așezând în templu urâciunea pustiitorului.
Concluzie: cele patru fiare sunt entități demonice, reale, palpabile, distincte, care sunt în același timp împărați și împărății și care conduc din planul supranatural pe împărații și pe împărățiile lor de pe pământ. Sunt prezentate sub diverse forme, de leu, urs, pardos, berbec, țap, căpetenii, călăreți pe cai alb, roșu, negru sau gălbui și fiară care seamănă cu un leopard și care are labe ca de urs și gură ca o gură de leu. Pot fi reprezentate ca segmente ale unui corp ce are un cap de aur, piept și brațe de argint, pântece și coapse de aramă, fluiere ale picioarelor din fier și picioare din fier și lut. Dumnezeu le va judeca, le va lua puterea iar pe cea de-a patra o va omorî.
Oricât de fioroase și înspăimântătoare ni s-ar părea aceste fiare, noi avem în apărarea noastră pe cineva mult mai puternic decât ele. Un miel blând se luptă pentru noi, și împărăția lui Dumnezeu Lui I-a fost data, acum și-n vecii vecilor, amin.
Vino, Doamne Iisuse!
sursa: https://indemnlaveghere.ro/