Categoria: Profetii biblice
‘’Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu;
pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.
El m-a învățat, a stat de vorbă cu mine și mi-a zis: ‘’Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea.
Când ai început tu să te rogi, a iesit cuvântul, și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești preaiubit și scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta și întelege vedenia!
Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetații tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților.
Să știi dar și să întelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul(Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și doua de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.
După aceste șaizeci și doua de săptămâni, Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic.Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreuna cu el și pustiirile.
El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.’’ (Daniel 9:20-27)
Pe la mijlocul secolului 6 înainte de Christos, profetul Daniel a primit de la Dumnezeu și prin intermediul arhanghelului Gabriel, una din cele mai exacte profeții referitoare la cronologia perioadei de pâna la trimful lui Mesia.
Adolescent fiind, Daniel a fost luat în captivitate la Babilon, la curtea împaratului babilonian Nabucodonosor, în perioada deportării evreilor- anul 586 i.c. Datorită inteligenței și faptului că era un bun sfătuitor, Daniel a fost prim ministru în timpul domniei mai multor împărați.
În primul an de domnie al lui Darius, împaratul mezilor, ca urmare a rugăciunilor înalțate către Dumnezeu, Daniel a primit o revelație care s-a dovedit extrem de exactă, cel putin pentru partea care s-a împlinit deja.
Încă de la început trebuie subliniate mai multe aspecte:
1. Această profeție este adresată strict poporului evreu, în sensul că cele 70 de săptămâni cuprind evenimente în care este implicat acest popor. Arhanghelul Gabriel spune foarte clar: ‘’Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetații tale celei sfinte….’’(Daniel 9: 24). Daniel era evreu și ca atare poporul lui este poporul evreu iar cetatea lui cea sfântă este Ierusalimul.
2. Termenul ‘’săptămână’’(shabua) la evrei se referă la o perioadă de șapte ani.
3. Profetia grupează în cele șaptezeci de săptămâni toate perioadele, începând cu anul în care s-a dat porunca pentru reconstrucția Ierusalimului și până la venirea lui Mesia(a doua venire), în care poporul evreu, în calitate de popor ales de Dumnezeu, este socotit un fel de ‘’ceas al istoriei’’. În aceste șaptezeci de săptămâni, Dumnezeu a concentrat planul său de mântuire a întregii omeniri. Poporul evreu a fost ales de Domnul pentru a fi mijlocul prin care îsi duce la îndeplinire toate hotărârile. Evreii au făcut legământul cu Dumnezeu, ei au Profeții, ei au trăit toate acele evenimente miraculoase zugrăvite în Vechiul Testament și tot din mijlocul lor a ieșit Isus. Ei sunt poporul ales de Dumnezeu, nu pentru că ar fi altfel decât noi ceilalți, neamurile, ci pentru că pur si simplu Dumnezeu i-a ales pe ei ca să-și ducă la îndeplinire planul de salvare a noastră, a tuturor, din ghearele satanei. Din păcate, tot ei sunt cei care l-au respins pe Isus ca fiu al lui Dumnezeu. În acel moment, Dumnezeu a întrerupt cursul firesc al primelor 69 de săptămâni, dându-ne nouă, neamurilor, prin intermediul creștinismului propovăduit de Isus și al Bisericii sale, posibilitatea de a participa activ la planul de mântuire. Finalul însă, acea ultimă săptămână, este rezervat tot poporului evreu și va fi o perioadă de grea încercare pentru ei, dar și pentru noi.
4. Momentul inițial din care începe să se deruleze profeția este cel în care s-a dat porunca pentru zidirea din nou a Ierusalimului. În timpul ocupației babiloniene, Ierusalimul și templul au fost distruse iar evreii au fost deportați în trei valuri successive. După căderea Imperiului Babilonian, evreii au trecut sub stăpânirea Imperiului Medo-Persan iar în anul 457i.c., Artaxerxes, regele Persiei, a dat porunca pentru reconstrucția Ierusalimului și a celui de-al doilea Templu.
Momentul de final al profeției coincide cu a doua veniere a lui Isus: ‘’…..până la încetarea fărădelegilor, până la ispașirea păcatelor, până la ispașirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților.’’
Profeția celor șaptezeci de săptămâni poate fi înteleasă numai dacă punem cap la cap, pe o axa a timpului, toate fragmentele de vreme pe care le putem identifica în text, în mod cronologic și exact în ordinea în care ele apar:
1. ‘’Să știi dar și să înțelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul(Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și doua de săptămâni , piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.’’(Daniel 9: 25) Arhanghelul Gabriel îi transmite astfel lui Daniel că , de la momentul în care se va da porunca pentru reconstrucția Ierusalimului, adică din anul 457i.c. până la prima venire a domnului Isus, vor trece șapte săptămâni plus alte șaizeci și doua de săptămâni, adică un total de șaizeci și nouă de săptămâni. În ani, aceste șaizeci și nouă de săptămâni înseamnă 69×7=483 de ani. Calculând 483 de ani cu plecare din 457i.c., ajungem la anul 26 după Christos, an în care se pare că a avut loc botezul lui Isus. O altă variantă ar fi să luăm în calcul și cei patru ani care rezultă dintr-o eroare de calcul, ajungând astfel la anul 30d.c. Există și alte variante de interpretare dar cu variații foarte mici, concluzia fiind că cei 483 de ani se încheie cândva în decursul ultimilor trei ani și jumătate din viața lui Isus, ani în care Domnul nostru și-a dezvăluit identitatea de Fiu al lui Dumnezeu, i-a învătat pe oameni preceptele creștine, i-a vindecat pe bolnavi și a propovăduit Evanghelia Împărăției.
2. ‘’După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic.’’(Daniel 9:26). La finalul celor șaizeci și doua de săptămâni care vin după primele șapte săptămâni, adică după cele șaizeci și nouă de săptămâni, Isus a fost răstignit dar după trei zile a înviat.
3. ‘’Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; (Daniel 9:26) În anul 70d.c. , împăratul Titus a distrus Ierusalimul și al doilea Templu, omorând peste un million de evrei, în timp ce alte câteva au fost capturate și înrobite.
4. ‘’….este hotărât că razboiul va ține până la sfârșit și împreuna cu el și pustiirile.’’(Daniel 9:26) Această scurtă revelație este de o imensă importanță pentru că lămurește pe oricine vrea să înțeleaga, două lucruri: primul este că tot parcursul evoluției umane, deci și vremurile pe care le trăim în prezent, sunt sub controlul direct al lui Dumnezeu. El a hotărât deja tot planul după care se desfașoară toate evenimentele de pe Pământ precum și viețile noastre. Asta nu înseamnă însă că noi nu avem liber arbitru, ci doar că Domnul a cunoscut încă de la începuturi intențiile malefice ale Satanei și firea slabă și înclinată spre păcat a oamenilor. Al doilea aspect care reiese din fragmentul în discuție este că Răul, adică războaiele și pustiirile vor fi prezente pe Pământ până la sfârșit. Cu alte cuvinte, nu va exista nicidecum o îmbunătațire la nivel global a stării de conștiința așa încât oamenii să devină mai buni, mai corecți, mai empatici, mai iubitori, mai conștienți de păcatele lor. Nu se va produce acea trezire universală, acel salt al conștiinței universale într-o dimensiune superioară. Nu se va produce nimic din toate acestea la nivel global astfel încât să putem spera într-un alt final, mai îndulcit poate sau chiar inexistent, decât cel zugrăvit în Apocalipsă. Va fi doar război și pustiire până la sfârșit. Odată înțeles acest lucru, vom găsi și unica soluție: întoarcerea cu tot sufletul, cu toată mintea, cu toată viata, în tot timpul care ne-a mai rămas de trăit, la Domnul.
Acest fragment introduce o nouă perioadă de timp, plasată între finalul primelor șaizeci și nouă de săptămâni, și începutul ultimei săptămâni, adică între moartea Domnului Isus și Vremurile de pe urmă. Adică, între cele 69 de săptămâni hotărâte de Dumnezeu pentru evrei, și cea de- a 70-a și ultima săptămână stabilită pentru același popor, există o perioadă de timp a cărei durată nu este cunoscută de noi, oamenii, dar este cunoscută de Domnul, și în care nu vor fi decât război și pustiiri. Această perioadă intercalată între crucificarea lui Isus și Apocalipsă, este perioada dată de Dumnezeu neamurilor, adică nouă tuturor care nu suntem evrei, pentru a participa efectiv la planul salvării noastre, având ca apărător pe Domnul Isus și ca unică armă, credința în Dumnezeu. Explicația este foarte simplă : evreii l-au respins pe Domnul Isus, nu l-au recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu și l-au crucificat. Așa că Domnul a hotărât să-și ducă mai departe planul de mântuire , dându-ne nouă, neamurilor, posibilitatea ca prin credință și alături de Domnul Isus, să ajungem totuți in Împărăția lui.
În Biblie găsim pilde și pasaje de text care ilustrează această mutare a sarcinilor și responsabilitaților deținute de evrei și cu privire la mântuire, pe umerii neamurilor:
‘’De aceea vă spun că Impărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.’’ (Matei 21:43)
‘’A văzut un smochin lângă drum și S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: ‘’De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine.’’ Și îndată smochinul s-a uscat.’’ (Matei 21:19) Explicație: Poporul evreu este asemănat de multe ori în Biblie cu un smochin.
‘’Ascultați o altă pilda. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă tară.
Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.
Vierii au pus mâna pe robii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
A mai trimis alți robi, mai mulți decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel.
La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicand: ‘’Vor primi cu cinste pe fiul meu!’’
Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘’Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.’’
Și au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât.
Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?
Ei i-au răspuns: ‘’Pe ticăloșii aceia, ticălos îi va pierde, și via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.’’(Matei 21: 33-41)
Această pildă a vierilor a fost dată de Domnul Isus când învăta norodul în templu și a fost întrerupt de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. Ea zugrăvește cu o exactitate uimitoare realitatea relației dintre preoții, cărturarii și fariseii evrei, și ca urmare poporul evreu, și Dumnezeu. Gospodarul este Dumnezeu, vierii sunt evreii, robii sunt prorocii , fiul este Domnul Isus. Evreii și-au omorât prorocii așa cum vierii i-au ucis pe robi. L-au omorât pe Domnul Isus tot așa cum vierii l-au ucis pe fiu. E uimitor până și faptul că l-au răstignit pe Domnul Isus afară din cetatea Ierusalimului, tot așa cum vierii l-au scos întâi din livadă pe fiu și apoi l-au ucis. Ce altceva ar fi putut gospodarul să facă decât să ia via de la vierii necredincioși și să o dea altor vieri? Ce altceva ar fi putut să facă Dumnezeu decât să le ia această responsabilitate a mântuirii și să o dea neamurilor?
5. ‘’El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât. (Daniel 9:27) În momentul în care Domnul va hotărî încheierea perioadei de timp acordată neamurilor, evreii vor primi pentru înca o săptămână, adică pentru încă șapte ani, însărcinarea de a fi cei care adeveresc profețiile lui Dumnezeu. Legământul încheiat între antichrist(el) , evrei și mulți alții va asigura o pace aparentă în care prosperitatea îi va amăgi pe mulți. La mijlocul perioadei, adică dupa trei ani și jumătate, antichristul va rupe legământul ‘’și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește’’. Acel unul, Satana, Balaurul, ‘’stăpânitorul acestei lumi’’, va fi alungat de Dumnezeu din Ceruri și va dezlănțui aici pe pământ una din cele mai aprige prigoane îndreptate împotriva sfinților lui Dumnezeu. Apocalipsa este tabloul în mișcare al acestei ultime săptămâni. Dumnezeu a pus însă finalul la o parte iar noi, creștinii, nu avem de ce să ne temem, atâta doar dacă suntem creștini numai cu vorba și nu cu fapta. Pustiitorul va avea putere numai atât timp cât îi va permite Dumnezeu, și asta ca să-i pedepsească pe toti cei care au vrut să-i zădărnicească planul de salvare.
Acuratețea cu care această profeție a lui Daniel vorbește despre evenimente viitoare la momentul revelării dar deja adeverite parțial la momentul actual, ar trebui să ne dea de gândit. Biblia este instrumentul pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a-l folosi în căutarea adevărului. Ar trebui să fie toiagul nostru, lumina care ne hrănește ochii închiși, mâna întinsă de Domnul și acceptată de noi, ca să fim salvați din negura ce ne împresoară. Să ne păstrăm credinta, căci:
‘’ Iată,Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul. ‘’
sursa: https://indemnlaveghere.ro/