Categoria: Profetii biblice
Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul poate fi mai ușor înțeleasă dacă ținem cont de următoarele aspecte:
1. -este o carte al cărui conținut poate fi împărțit în trei părți. Prima parte include capitolele 1,2 și 3 și este cuvântul adresat de Domnul Iisus celor 7 biserici. Cea de-a doua parte cuprinde capitolele de la 4 la 20:6 și relatează evenimentele petrecute pe parcursul celor 7 ani apocaliptici. Cea de-a treia și ultima parte cuprinde capitolele începând cu 20:7 și până la 22 inclusiv și se referă la perioada de după cei 7 ani ai Apocalipsei.
2. – Sfântul Ioan nu asistă de unul singur la aceste viziuni. Ca să participe la momentul solemn în care Domnul Iisus-Mielul care părea înjunghiat, primește din mâna lui Dumnezeu-Cel ce sta pe tron, cartea cu cele șapte peceți, precum și la vizionarea profetică a evenimentelor apocaliptice viitoare declanșate la deschiderea celor 7 peceți, trâmbițarea din cele 7 trâmbițe și vărsarea celor 7 cupe, întreaga suflare din cer se adună laolaltă: sfatul celor 24 de bătrâni, cele patru ființe cu fețe de leu, vițel, om și vultur precum și zecile de mii de zeci de mii și mii de mii de îngeri. Sfântul Ioan este și el martor la acest eveniment, în calitatea sa de reprezentant al oamenilor care primesc astfel asigurarea că Dumnezeu are un plan minuțios pentru pedepsirea necredincioșilor și mântuirea celor care cred în El.
3. -evenimentele din cea de-a doua parte sunt la rândul lor grupate în alte două categorii:
a. -evenimente viitoare punctuale, derulate pe parcursul celor 7 ani apocaliptici și declanșate pe rând la deschiderea de către Domnul Iisus a celor 7 peceți, trâmbițarea din cele 7 trâmbițe și vărsarea celor 7 cupe de către îngeri. Aceste evenimente se vor petrece în cer și pe pământ la sfârșitul vremurilor și ele îi sunt prezentate Sfântului Ioan sub forma unor tablouri în mișcare sau a unor scene dintr-o peliculă cinematografică.
b. -evenimente din prezentul de atunci al Sfântului Ioan, adică din chiar momentele în care avea aceste viziuni cu evenimentele viitoare punctuale ale Apocalipsei. Aici intră evenimentele în care este direct implicat în sensul că i se adresează direct întrebări, i se dau explicații referitoare tot la evenimentele viitoare punctuale sau i se cere să procedeze într-un anumit fel.
4. -dificultatea de înțelegere a părții a doua se datorează multitudinii personajelor implicate, numeroaselor scene descrise dar mai ales faptului că Apocalipsa prezintă în același timp două fire ale povestirii, paralele prin faptul că unul se referă la viitorul apocaliptic iar celălalt, la prezentul Sfântului Ioan din momentul în care i se arătau aceste viziuni, dar în același timp frecvent intersectate pentru că descriu aceleași evenimente.
Studiul de față își propune să grupeze versetele biblice începând cu capitolul 4 și până la capitolul 20.6, adică perioada celor 7 ani apocaliptici, insistând asupra faptului că textul trebuie privit ca o întrepătrundere minuțios țesută, a evenimentelor viitoare așezate în ordine cronologică și declanșate la deschiderea celor 7 peceți, trâmbițarea din cele 7 trâmbițe și vărsarea celor 7 cupe, și a celor din prezentul de atunci al Sfântului Ioan.
Apocalipsa 4-20.6 nu este o succesiune în mișcare a unor evenimente pierdute cândva într-un viitor îndepărtat, deci imposibil de trăit de către noi, cei din prezent. Au trecut multe generații de când Sfântul Ioan a primit această Revelație și poate vor mai trece multe altele. Să nu nesocotim însă grija părintească și imensa implicare a Tatălui și nici cuvintele Domnului Iisus:
‘’Și iată, vin curând. Fericit cel ce păzește cuvintele prorociei acestei cărți!’’
Vino, Doamne Iisuse!
APOCALIPSA 4:1-11
SUIREA SFÂNTULUI IOAN ÎN CER PRIN UȘA DESCHISĂ. CEL CE ESTE VIU ÎN VECII VECILOR, CEI DOUĂZECI ȘI PATRU DE BĂTRÂNI, CELE PATRU FIINȚE PLINE DE OCHI SLAVA DATĂ LUI DUMNEZEU
(Evenimentele au loc în momentele în care Sfântul Ioan este în cer, în duh.)
1.După acestea, m-am uitat şi iată o uşă era deschisă în cer şi glasul cel dintâi – glasul ca de trâmbiţă, pe care l-am auzit vorbind cu mine – mi-a zis: Suie-te aici şi îţi voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea. 2. Îndată am fost în duh; şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva. 3. Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului. 4. Şi douăzeci şi patru de scaune înconjurau tronul şi pe scaune douăzeci şi patru de bătrâni, şezând, îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de aur. 5. Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi şapte făclii de foc ardeau înaintea tronului, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, 6. Şi înaintea tronului, ca o mare de sticlă, asemenea cu cristalul. Iar în mijlocul tronului şi împrejurul tronului patru fiinţe, pline de ochi, dinainte şi dinapoi. 7. Şi fiinţa cea dintâi era asemenea leului, a doua fiinţă asemenea viţelului, a treia fiinţă avea faţă de om, iar a patra fiinţă era asemenea vulturului care zboară. 8. Şi cele patru fiinţe, având fiecare din ele câte şase aripi, sunt pline de ochi, de jur împrejur şi pe dinăuntru, şi odihnă nu au, ziua şi noaptea, zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine. 9. Şi când cele patru fiinţe dădeau slavă, cinste şi mulţumită Celui ce şade pe tron, Celui ce este viu în vecii vecilor, 10. Atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni, căzând înaintea Celui ce şedea pe tron, se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor şi aruncau cununile lor înaintea tronului, zicând: 11. Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut.
APOCALIPSA 5:1-14
BIRUINȚA MIELULUI ÎNJUNGHIAT CA SĂ DESCHIDĂ CARTEA ȘI CELE ȘAPTE PECEȚI ALE EI
(Evenimentele au loc în momentele în care Sfântul Ioan este în cer, în duh.)
1. Am văzut apoi, în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron, o carte scrisă înăuntru şi pe dos, pecetluită cu şapte peceţi. 2. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea şi să desfacă toate peceţile ei? 3. Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea. 4. Şi am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea. 5. Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei. 6. Şi am văzut, la mijloc, între tron şi cele patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, stând un Miel, ca înjunghiat, şi care avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. 7. Şi a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui ce şedea pe tron. 8. Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor. 9. Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti să iei cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul; 10. Şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi pe pământ. 11. Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur împrejurul tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de zeci de mii şi mii de mii, 12. Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat ca să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvântarea. 13. Şi toată făptura care este în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea, în vecii vecilor! 14. Şi cele patru fiinţe ziceau: Amin! Iar bătrânii căzură şi se închinară.
APOCALIPSA 6:1-2
PECETEA 1 CALUL ALB ȘI CEL CARE ȘEDEA PE EL ȘI CARE AVEA UN ARC ȘI CĂRUIA I S-A DAT O CUNUNĂ
(Sfântul Ioan este chemat să vadă evenimentele din viitor declanșate după ce Domnul Iisus va deschide prima pecete.)
1. Şi am văzut când Mielul a deschis pe cea dintâi din cele şapte peceţi, şi am auzit pe una din cele patru fiinţe zicând cu glas ca de tunet: Vino și vezi. 2. Şi m-am uitat şi iată un cal alb şi cel care şedea pe el avea un arc; şi i s-a dat lui cunună şi a pornit ca un biruitor ca să biruiască.
APOCALIPSA 6:3-4
PECETEA A 2 A CALUL ROȘU ȘI CEL CARE ȘEDEA PE EL ȘI CĂRUIA I S-A DAT O SABIE MARE
(Sfântul Ioan este chemat să vadă evenimentele din viitor declanșate după ce Domnul Iisus va deschide pecetea a doua.)
3. Şi când a deschis pecetea a doua, am auzit, zicând, pe a doua fiinţă: Vino şi vezi. 4. Şi a ieşit alt cal, roşu ca focul; şi celui ce şedea pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ, ca oamenii să se junghie între ei; şi o sabie mare i s-a dat.
APOCALIPSA 6:5-6
PECETEA A 3 A CALUL NEGRU ȘI CEL CARE ȘEDEA PE EL ȘI CARE AVEA UN CÂNTAR
(Sfântul Ioan este chemat să vadă evenimentele din viitor declanșate după ce Domnul Iisus va deschide pecetea a treia.)
5. Şi când a deschis pecetea a treia, am auzit pe a treia fiinţă, zicând: Vino şi vezi. Şi m-am uitat şi iată un cal negru şi cel care şedea pe el avea un cântar în mâna lui. 6. Şi am auzit, în mijlocul celor patru fiinţe, ca un glas care zicea: Măsura de grâu un dinar, şi trei măsuri de orz un dinar. Dar de untdelemn şi de vin să nu te atingi.
APOCALIPSA 6:7-8
PECETEA A 4 A CALUL GALBEN-VÂNĂT, MOARTEA ȘI IADUL CĂRORA LI S-A DAT PUTERE PESTE A PATRA PARTE A PĂMÂNTULUI
(Sfântul Ioan este chemat să vadă evenimentele din viitor declanșate după ce Domnul Iisus va deschide pecetea a patra.)
7. Şi când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul fiinţei a patra, zicând: Vino şi vezi. 8. Şi m-am uitat şi iată un cal galben-vânăt şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea; şi iadul se ţinea după el; şi li s-a dat lor putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pământ.
APOCALIPSA 6:9-11
PECETEA A 5 A PREZENȚA SUB JERTFELNIC A SUFLETELOR CELOR ÎNJUNGHIAȚI PENTRU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce Domnul Iisus va deschide pecetea a cincea.)
9. Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o. 10. Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ? 11. Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.
APOCALIPSA 6:12-17
PECETEA A 6 A CUTREMUR ȘI SEMNE ÎN SOARE, ÎN LUNĂ ȘI ÎN STELE
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce Domnul Iisus va deschide pecetea a șasea.)
12. Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, 13. Şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie.14. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor. 15. Şi împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile oştilor şi bogaţii şi cei puternici şi toţi robii şi toţi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor, 16. Strigând munţilor şi stâncilor: Cădeţi peste noi şi ne ascundeţi pe noi de faţa Celui ce şade pe tron şi de mânia Mielului; 17. Că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine are putere ca să stea pe loc?
APOCALIPSA 7:1-8
PECETEA A 6 A PECETLUIREA CELOR 144000
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce Domnul Iisus va deschide pecetea a șasea.)
1. După aceasta am văzut patru îngeri, stând la cele patru unghiuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac. 2. Și am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui și avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul și marea, 3. Zicând: Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunțile lor, pe robii Dumnezeului nostru. 4. Și am auzit numărul celor pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii de pecetluiți, din toate semințiile fiilor lui Israel: 5. Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii; 6. Din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii; 7. Din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii; 8. Din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția Veniamin, douăsprezece mii de pecetluiți.
APOCALIPSA 7:9-12
PECETEA A 6 A MULȚIME MULTĂ DINAINTEA TRONULUI ȘI A MIELULUI, VENITĂ DIN STRÂMTORAREA CEA MARE
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce Domnul Iisus va deschide pecetea a șasea.)
9. După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic.10. Şi mulţimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, Care şade pe tron, şi de la Mielul.11. Şi toţi îngerii stăteau împrejurul tronului bătrânilor şi al celor patru fiinţe, şi au căzut înaintea tronului pe feţele lor şi s-au închinat lui Dumnezeu,12. Zicând: Amin! Binecuvântarea şi slava şi înţelepciunea şi mulţumirea şi cinstea şi puterea şi tăria fie Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin!
APOCALIPSA 7:13-17
EXPLICAȚIILE DATE SFÂNTULUI IOAN DE CĂTRE UNUL DINTRE BĂTRÂNI, CU PRIVIRE LA MULȚIMEA MULTĂ DINAINTEA TRONULUI ȘI A MIELULUI
(Evenimentele au loc în momentele în care Sfântul Ioan este în cer, în duh.)
13. Iar unul dintre bătrâni a deschis gura şi mi-a zis: Aceştia care sunt îmbrăcaţi în veşminte albe, cine sunt şi de unde au venit?14. Şi i-am zis: Doamne, Tu ştii. El mi-a răspuns: Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului. 15. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îi slujesc ziua şi noaptea, în templul Lui, şi Cel ce şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.16. Şi nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei şi nici o arşiţă;17. Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.
APOCALIPSA 8:1-6
PECETEA A 7 A TĂCERE ÎN CER, URMATĂ DE ARUNCAREA FOCULUI PE PĂMÂNT
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce Domnul Iisus va deschide pecetea a șaptea.)
1. Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. 2. Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu şi li s-a dat lor şapte trâmbiţe. 3. Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. 4. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. 5. Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur. 6. Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit ca să trâmbiţeze.
APOCALIPSA 8:7
TRÂMBIȚA 1 GRINDINĂ, FOC ȘI SÂNGE CĂZUTE PE PĂMÂNT
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce primul înger va trâmbița.)
7. Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge şi au căzut pe pământ; şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.
APOCALIPSA 8:8-9
TRÂMBIȚA A 2 A MUNTE MARE ARZÂND ÎN FLĂCĂRI, PRĂBUȘIT ÎN MARE
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al doilea înger va trâmbița.)
8. A trâmbițat, apoi, al doilea înger, și ca un munte mare arzând în flăcări s-a prăbușit în mare și a treia parte din mare s-a prefăcut în sânge; 9. Și a pierit a treia parte din făpturile cu viață în ele, care sunt în mare, și a treia parte din corăbii s-a sfărâmat.
APOCALIPSA 8:10-11
TRÂMBIȚA A 3 A STEA URIAȘĂ CĂZUTĂ DIN CER PESTE IZVOARELE APELOR
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al treilea înger va trâmbița.)
10. Și a trâmbițat al treilea înger, și a căzut din cer o stea uriașă, arzând ca o făclie, și a căzut peste izvoarele apelor. 11. Și numele stelei se cheamă Absintos. Și a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul și mulți dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare.
APOCALIPSA 8:12-13
TRÂMBIȚA A 4 A AFECTAREA CELEI DE-A TREIA PĂRȚI DIN SOARE, DIN LUNĂ ȘI DIN STELE
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al patrulea înger va trâmbița.)
12. Şi a trâmbiţat al patrulea înger; şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor şi ziua să-şi piardă din lumină a treia parte, şi noaptea tot aşa. 13. Şi am văzut şi am auzit un vultur, care zbura spre înaltul cerului şi striga cu glas mare: Vai, vai, vai celor ce locuiesc pe pământ, din pricina celorlalte glasuri ale trâmbiţei celor trei îngeri, care sunt gata să trâmbiţeze!
APOCALIPSA 9:1-12
TRÂMBIȚA A 5 A IEȘIREA PE PĂMÂNT, DIN FÂNTÂNA ADÂNCULUI, A LĂCUSTELOR CARE ÎI CHINUIESC 5 LUNI PE OAMENII CARE NU AU PECETEA LUI DUMNEZEU PE FRUNȚILE LOR
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al cincilea înger va trâmbița.)
1. Şi a trâmbiţat al cincilea înger, şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului. 2. Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare, şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. 3. Şi din fum au ieşit lăcuste pe pământ şi li s-a dat lor putere precum au putere scorpiile pământului. 4. Şi li s-a poruncit să nu vatăme iarba pământului şi nici o verdeaţă şi nici un copac, fără numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. 5. Şi nu li s-a dat ca să-i omoare, ci ca să fie chinuiţi cinci luni; şi chinul lor este la fel cu chinul scorpiei, când a înţepat pe om. 6. Şi în zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor dori să moară; moartea însă va fugi de ei. 7. Iar înfăţişarea lăcustelor era asemenea unor cai pregătiţi de război. Pe capete aveau cununi ca de aur, şi feţele lor erau ca nişte feţe de oameni. 8. Şi aveau păr ca părul de femei şi dinţii lor erau ca dinţii leilor. 9. Şi aveau platoşe ca platoşele de fier, iar vuietul aripilor era la fel cu vuietul unei mulţimi de care şi de cai, care aleargă la luptă. 10. Şi aveau cozi şi bolduri asemenea scorpiilor; şi puterea lor e în cozile lor, ca să vatăme pe oameni cinci luni. 11. Şi au ca împărat al lor pe îngerul adâncului, al cărui nume, în evreieşte, este Abaddon, iar în elineşte are numele Apollion. 12. Întâiul „vai” a trecut; iată vine încă un „vai” şi încă unul, după acestea.
APOCALIPSA 9:13-21
TRÂMBIȚA A 6 A CEI PATRU ÎNGERI DEZLEGAȚI, ÎMPREUNĂ CU OȘTILE DE DOUĂZECI DE MII DE ORI CÂTE ZECE MII DE CĂLĂREȚI, OMOARĂ A TREIA PARTE DIN OAMENI
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaselea înger va trâmbița.)
13. Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Şi am auzit un glas, din cele patru cornuri ale altarului de aur, care este înaintea lui Dumnezeu, 14. Zicând către îngerul al şaselea, cel ce avea trâmbiţa: Dezleagă pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufratul. 15. Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri, care erau gătiţi spre ceasul şi ziua şi luna şi anul acela, ca să omoare a treia parte din oameni. 16. Şi numărul oştilor era de douăzeci de mii de ori câte zece mii de călăreţi, căci am auzit numărul lor. 17. Şi aşa am văzut, în vedenie, caii şi pe cei ce şedeau pe ei, având platoşe ca de foc şi de iachint şi de pucioasă; iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din gurile lor ieşea foc şi fum şi pucioasă. 18. De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de pucioasa, care ieşea din gurile lor, a fost ucisă a treia parte din oameni. 19. Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor sunt asemenea şerpilor, având capete, şi cu acestea vatămă. 20. Dar ceilalţi oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. 21. Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de furtişagurile lor.
APOCALIPSA 10:1-11
PORUNCA DATĂ SFÂNTULUI IOAN DE A PECETLUI ȘI A NU SCRIE CELE SPUSE DE CELE ȘAPTE TUNETE ÎNGERUL JURĂ CĂ ÎN ZILELE ÎN CARE VA TRÂMBIȚA AL 7 LEA ÎNGER, SE VA SFÂRȘI TAINA LUI DUMNEZEU PORUNCA DATĂ SFÂNTULUI IOAN DE A LUA CARTEA DIN MÂNA ÎNGERULUI ȘI DE A O MÂNCA
(Evenimentele au loc în momentele în care Sfântul Ioan este în cer, în duh.)
1.Și am văzut un alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc, 2. Și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, 3. Și a strigat cu glas puternic, precum răgnește leul. Iar când a strigat, cele șapte tunete au slobozit glasurile lor. 4. Și când au vorbit cele șapte tunete, voiam să scriu, dar am auzit o voce care zicea din cer: Pecetluiește cele ce au spus cele șapte tunete și nu le scrie. 5. Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ, și-a ridicat mâna dreaptă către cer, 6. Și s-a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, Care a făcut cerul și cele ce sunt în cer și pământul și cele ce sunt pe pământ și marea și cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi, 7. Ci, în zilele când va grăi al șaptelea înger-când va fi să trâmbițeze-atunci va fi săvârșită taina lui Dumnezeu, precum bine a vestit robilor Săi, prorocilor. 8. Iar glasul din cer, pe care-l auzisem, iarăși a vorbit cu mine, zicând: Mergi de ia cartea cea deschisă din mâna îngerului, care stă pe mare și pe pământ. 9. Și m-am dus la înger și i-am zis să-mi dea cartea. Și mi-a răspuns: Ia-o și mănânc-o și va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. 10. Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. 11. Și apoi mi-a zis: Tu trebuie să prorocești, încă o dată, la popoare și la neamuri și la limbi și la mulți împărați.
APOCALIPSA 11:1-13
SFÂNTULUI IOAN I SE SPUNE CĂ NEAMURILE VOR CALCĂ ÎN PICIOARE SFÂNTA CETATE TIMP DE PATRUZECI ȘI DOUĂ DE LUNI ȘI CĂ MARTORII LUI DUMNEZEU VOR PROROCI O MIE DOUĂ SUTE ȘAIZECI DE ZILE DUPĂ CARE VOR FI UCIȘI DE FIARĂ DAR VOR ÎNVIA DUPA TREI ZILE ȘI JUMĂTATE ȘI SE VOR SUI LA CER
(Sfântului Ioan i se prezintă evenimentele din viitor care se vor derula pe parcursul a patruzeci și două de luni sau a o mie două sute șaizeci de zile.)
1. Apoi mi-au dat o trestie, asemenea unui toiag, zicând: Scoală-te şi măsoară templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei ce se închină în el. 2. Iar curtea cea din afară a templului, scoate-o din socoteală şi n-o măsura, pentru că a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea sfântă patruzeci şi două de luni. 3. Şi voi da putere celor doi martori ai mei şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şi şaizeci de zile. 4. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. 5. Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. 6. Aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge şi să bată pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi. 7. Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, şi-i va birui şi-i va omorî. 8. Şi trupurile lor vor zăcea pe uliţele cetăţii celei mari, care se cheamă, duhovniceşte, Sodoma şi Egipt, unde a fost răstignit şi Domnul lor. 9. Şi din popoare, din seminţii, din limbi şi din neamuri vor privi la trupurile lor trei zile şi jumătate şi nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt. 10. Iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor și vor fi în veselie și își vor trimite daruri unul altuia, pentru că acești doi proroci au chinuit pe locuitorii de pe pământ. 11. Şi după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei. 12. Şi din cer au auzit glas puternic, zicându-le: Suiţi-vă aici! Şi s-au suit la cer, în nori, şi au privit la ei duşmanii lor. 13. Şi în ceasul acela s-a făcut cutremur mare şi a zecea parte din cetate s-a prăbuşit şi au pierit în cutremur şapte mii de oameni, iar ceilalţi s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.
APOCALIPSA 11:14-19
TRÂMBIȚA A 7 A MULȚUMIRI ADUSE DOMNULUI PRIN GLASURILE DIN CER
(Sfântului Ioan i se arată evenimentele din viitor declanșate după ce al șaptelea înger va trâmbița.)
14. Al doilea „vai” a trecut; al treilea „vai”, iată, vine degrabă. 15. Şi a trâmbiţat al şaptelea înger şi s-au pornit, în cer, glasuri puternice care ziceau: Împărăţia lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Hristosului Său şi va împărăţi în vecii vecilor. 16. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care şed înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au căzut cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu,17. Zicând: Mulţumim Ţie, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Cel ce eşti şi Cel ce erai şi Cel ce vii, că ai luat puterea Ta cea mare şi împărăţeşti.18. Şi neamurile s-au mâniat, dar a venit mânia Ta şi vremea celor morţi, ca să fie judecaţi, şi să răsplăteşti pe robii Tăi, pe prooroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să pierzi pe cei ce prăpădesc pământul. 19. Şi s-a deschis templul lui Dumnezeu, cel din cer, şi s-a văzut în templul Lui chivotul legământului Său, şi au fost fulgere şi vuiete şi tunete şi cutremur şi grindină mare.
APOCALIPSA 12:1-18
SFÂNTULUI IOAN I SE ARATĂ SEMNUL FEMEII ÎNSĂRCINATE ȘI AL BALAURULUI FEMEIA FUGE ÎNTR-UN LOC PREGĂTIT DE DUMNEZEU ȘI ÎN CARE ESTE HRĂNITĂ 1260 DE ZILE SAU O VREME ȘI VREMURI ȘI JUMĂTATE DE VREME ARUNCAREA PE PĂMÂNT A BALAURULUI CARE PORNEȘTE SĂ FACĂ RĂZBOI CU CEILALȚI DIN SEMINȚIA FEMEII
(Sfântului Ioan i se arată evenimente din viitor.)
1. Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele. 2. Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască. 3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti. 4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte. 5. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui, 6. Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile. 7. Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. 8. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. 9. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. 10. Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea. 11. Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte. 12. Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. 13. Iar când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe femeia care născuse pruncul. 14. Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui. 15. Şi şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca un râu ca s-o ia apa. 16. Şi pământul i-a venit femeii într-ajutor, căci pământul şi-a deschis gura sa şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul, din gură. 17. Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus. 18. Şi a stat pe nisipul mării.
APOCALIPSA 13:1-18
SFÂNTULUI IOAN I SE ARATĂ ACTIVITATEA FIAREI ȘI A PROROCULUI MINCINOS TIMP DE 42 DE LUNI
(Sfântul Ioan vede evenimente din viitor.)
1. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă. 2. Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare. 3. Şi unul din capetele fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte fu vindecată şi tot pământul s-a minunat mergând după fiară. 4. Şi s-au închinat balaurului, fiindcă i-a dat fiarei stăpânirea; şi s-au închinat fiarei, zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea? 5. Şi i s-a dat ei gură să grăiască semeţii şi hule şi i s-a dat putere să lucreze timp de patruzeci şi două de luni. 6. Şi şi-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui şi cortul Lui şi pe cei ce locuiesc în cer. 7. Şi i s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască şi i s-a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul. 8. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului celui înjunghiat. 9. Dacă are cineva urechi – să audă! 10. Cine duce în robie de robie are parte; cine cu sabia va ucide trebuie să fie ucis de sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor. 11. Şi am văzut o altă fiară, ridicându-se din pământ, şi avea două coarne asemenea mielului, dar grăia ca un balaur 12. Şi toată stăpânirea celei dintâi fiare ea o pune în lucrare, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13. Şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor, 14. Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semnele ce i s-au dat să facă înaintea fiarei, zicând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei care a fost rănită cu sabia şi a rămas în viaţă. 15. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, ca chipul fiarei să şi grăiască şi să omoare pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei. 16. Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. 17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui fiarei. 18. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.
APOCALIPSA 14:1-5
TRÂMBIȚA A 7 A RĂSCUMPĂRAREA CELOR 144000
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaptelea înger va trâmbița.)
1. Şi m-am uitat şi iată Mielul stătea pe muntele Sion şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele Lui şi numele Tatălui Lui, scris pe frunţile lor. 2. Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe şi ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor. 3. Şi cântau o cântare nouă, înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor; şi nimeni nu putea să înveţe cântarea decât numai cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. 4. Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului. 5. Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihana.
APOCALIPSA 14:6-12
TRÂMBIȚA A 7 A CUVÂNTAREA CELOR 3 ÎNGERI
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaptelea înger va trâmbița.)
6.Şi am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având să binevestească Evanghelia veşnică celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul, 7. Zicând cu glas puternic: Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi Lui slavă, că a venit ceasul judecăţii Lui, şi vă închinaţi Celui ce a făcut cerul şi pământul şi marea şi izvoarele apelor. 8. Şi un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale. 9. Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, 10. Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei. 12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
APOCALIPSA 14:13
SFÂNTULUI IOAN I SE SPUNE SĂ SCRIE CĂ FERICIȚI SUNT CEI CE MOR ÎN ACELE MOMENTE ÎNTRU DOMNUL
(Evenimentul are loc în momentele în care Sfântul Ioan este în cer, în duh.)
13. Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei,
APOCALIPSA 14:14-20
TRÂMBIȚA A 7 A FIUL OMUL ARUNCĂ SECERA PE PĂMÂNT ȘI PĂMÂNTUL ESTE SECERAT
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaptelea înger va trâmbița.)
14. Şi am privit şi iată un nor alb şi Cel ce şedea pe nor era asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună de aur şi în mână seceră ascuţită. 15. Şi iată un alt înger a ieşit din templu, strigând cu glas mare Celui ce şedea pe nor: Trimite secera şi seceră, că a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt secerişul pământului. 16. Şi Cel ce şedea pe nor a aruncat pe pământ secera lui şi pământul a fost secerat. 17. Şi un alt înger a ieşit din templul cel ceresc, având şi el un cuţitaş ascuţit. 18. Şi încă un înger a ieşit din altar, având putere asupra focului, şi a strigat cu glas mare celui care avea cuţitaşul ascuţit, zicând: Trimite cuţitaşul tău cel ascuţit şi culege ciorchinii viei pământului, căci s-au copt. 19. Şi îngerul a aruncat, pe pământ, cuţitaşul lui şi a cules via pământului şi strugurii i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20. Şi teascul a fost călcat afară din cetate şi a ieşit sânge din teasc, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
APOCALIPSA 15:1-8
TRÂMBIȚA A 7 A CEI 7 ÎNGERI PRIMESC CELE 7 CUPE
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaptelea înger va trâmbița.)
1.Am văzut, apoi, în cer, alt semn, mare şi minunat: şapte îngeri având şapte pedepse – cele de pe urmă – căci cu ele s-a sfârşit mânia lui Dumnezeu. 2. Şi am văzut ca o mare de cristal, amestecată cu foc, şi pe biruitorii fiarei şi ai chipului ei şi ai numărului numelui ei, stând în picioare pe marea de cristal şi având alăutele lui Dumnezeu. 3. Şi ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând: Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! 4. Cine nu se va teme de Tine, Doamne, şi nu va slăvi numele Tău? Că tu singur eşti sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale s-au făcut cunoscute. 5. Şi după aceasta, m-am uitat şi s-a deschis templul cortului mărturiei din cer. 6. Şi au ieşit din templu cei şapte îngeri cu cele şapte pedepse, îmbrăcaţi în veşmânt de in curat, luminos, şi încinşi, pe la piept, cu cingători de aur. 7. Şi una din cele patru făpturi dădu celor şapte îngeri cele şapte cupe de aur pline de mânia lui Dumnezeu, Cel ce este viu în vecii vecilor. 8. Iar templul se umplu de fum, din slava lui Dumnezeu şi din puterea Lui, şi nimeni nu putea să intre în templu, până ce se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.
APOCALIPSA 16:1-2
PRIMA CUPĂ BUBĂ REA ȘI UCIGĂTOARE PE OAMENII CARE AVEAU SEMNUL FIAREI
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce primul înger va vărsa cupa lui.)
1.Şi am auzit glas mare, din templu, zicând celor şapte îngeri: Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu. 2. Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa lui pe pământ. Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau chipului fiarei.
APOCALIPSA 16:3
CUPA A 2 A MAREA SE PREFACE ÎN SÂNGE ȘI MOARE ORICE SUFLARE DIN MARE
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al doilea înger va vărsa cupa lui.)
3. Şi al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, şi marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, şi orice suflare de viaţă a murit, din cele ce sunt în mare.
APOCALIPSA 16:4-7
CUPA A 3 A RÂURILE ȘI IZVOARELE APELOR SE PREFAC ÎN SÂNGE
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al treilea înger va vărsa cupa lui.)
4. Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri şi în izvoarele apelor şi s-au prefăcut în sânge. 5. Şi am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept eşti Tu, Cel ce eşti şi Cel ce erai, Cel Sfânt, că ai judecat acestea: 6. Fiindcă au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt! 7. Şi am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!
APOCALIPSA 16:8-9
CUPA A 4 A SOARELE DOGOREȘTE PE OAMENI CU FOCUL LUI
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al patrulea înger va vărsa cupa lui.)
8. Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare şi i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. 9. Şi oamenii au fost dogoriţi cu mare arşiţă şi au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
APOCALIPSA 16:10-11
CUPA A 5 A ÎN ÎMPĂRĂȚIA FIAREI SE FACE ÎNTUNERIC
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al cincilea înger va vărsa cupa lui.)
10. Şi al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei şi în împărăţia ei s-a făcut întuneric şi oamenii îşi muşcau limbile de durere. 11. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor şi a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.
APOCALIPSA 16:12-16
CUPA A 6 A APELE EUFRATULUI SEACĂ PENTRU CA SĂ FIE GĂTITĂ CALEA ÎMPĂRAȚILOR DE LA RĂSĂRITUL SOARELUI
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaselea înger va vărsa cupa lui.)
12. Şi al şaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare Eufrat şi apele lui au secat, ca să fie gătită calea împăraţilor de la Răsăritul Soarelui. 13. Şi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca nişte broaşte. 14. Căci sunt duhuri diavoleşti, făcătoare de semne şi care se duc la împăraţii lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotţiitorul. 15. Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează şi păstrează veşmintele sale, ca să nu umble gol şi să se vadă ruşinea lui! 16. Şi i-au strâns la locul ce se cheamă evreieşte Harmaghedon.
APOCALIPSA 16:17-21
CUPA A 7 A CUTREMUR MARE. BABILONUL CEL MARE ESTE POMENIT ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU. GRINDINĂ MARE.
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaptelea înger va vărsa cupa lui.)
17. Şi al şaptelea înger a vărsat cupa lui în văzduh şi glas mare a ieşit din templul cerului, de la tron, strigând: S-a făcut! 18. Şi s-au pornit fulgere şi vuiete şi tunete şi s-a făcut cutremur mare, aşa cum nu a fost, de când este omul pe pământ, un cutremur atât de puternic. 19. Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit, şi Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui. 20. Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară. 21. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.
APOCALIPSA 17:1-3
UNUL DINTRE ÎNGERI ÎL DUCE PE SFÂNTUL IOAN SĂ VADĂ JUDECATA DESFRÂNATEI CELEI MARI
(Evenimentele au loc în momentele în care Sfântul Ioan este în cer, în duh.)
1. Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe, şi a grăit către mine, zicând: Vino să-ţi arăt judecata desfrânatei celei mari, care şade pe ape multe, 2. Cu care s-au desfrânat împăraţii pământului şi cei ce locuiesc pe pământ s-au îmbătat de vinul desfrânării ei. 3. Şi m-a dus, în duh, în pustie.
APOCALIPSA 17:3-6
SFÂNTUL IOAN O VEDE PE FEMEIA SEZÂND PE O FIARĂ ROȘIE
(Sfântului Ioan i se arată imagini din viitor.)
Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară roşie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. 4. Şi femeia era îmbrăcată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei. 5. Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. 6. Şi am văzut o femeie, beată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Iisus,
APOCALIPSA 17:6-18
ÎNGERUL ÎI SPUNE SFÂNTULUI IOAN TAINA FEMEII ȘI A FIAREI CARE O POARTĂ.
(Evenimentele au loc în momentele în care Sfântul Ioan este în cer, în duh.)
şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare. 7. Şi îngerul mi-a zis: De ce te miri? Eu îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne. 8. Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este şi va să se ridice din adânc şi să meargă spre pieire. Şi se vor mira cei ce locuiesc pe pământ ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, văzând pe fiară că era şi nu este, dar se va arăta. 9. Aici trebuie minte care are înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi deasupra cărora şade femeia. 10. Dar sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul mai este, celălalt încă nu a venit, iar când va veni are de stat puţină vreme. 11. Şi fiara care era şi nu mai este – este al optulea împărat şi este dintre cei şapte şi merge spre pieire. 12. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au luat împărăţia, dar care vor lua stăpânire de împăraţi, un ceas, împreună cu fiara. 13. Aceştia au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor o dau fiarei. 14. Ei vor porni război împotriva Mielului, dar Mielul îi va birui, pentru că este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor şi vor birui şi cei împreună cu El – chemaţi şi aleşi şi credincioşi. 15. Şi mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut şi deasupra cărora şade desfrânata, sunt popoare şi gloate şi neamuri şi limbi. 16. Şi cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc. 17. Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 18. Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului.
APOCALIPSA 18:1-24
CUPA A 7 A PEDEPSIREA BABILONULUI CEL MARE
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaptelea înger va vărsa cupa lui.)
1. După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din cer, având putere mare, şi pământul s-a luminat de slava lui, 2. Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte. 3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit. 4. Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei; 5. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei. 6. Daţi-i înapoi, precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei, cu măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i; în paharul în care v-a turnat, turnaţi-i de două ori. 7. Pe cât s-a mărit pe sine şi a fost în desfătări, tot pe atâta daţi-i chin şi plângere. Fiindcă în inima ei zice: Şed ca împărăteasă şi văduvă nu sunt şi jale nu voi vedea nicidecum! 8. Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele peste ea: moarte şi tânguire şi foamete şi focul va arde-o de tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă. 9. Iar împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi s-au dezmierdat cu ea, se vor jeli şi se vor bate în piept pentru ea, când vor vedea fumul focului în care arde, 10. Stând departe de frica chipurilor ei, şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că într-un ceas a venit judecata ta! 11. Şi neguţătorii lumii plâng şi se tânguiesc asupra ei, căci nimeni nu mai cumpără marfa lor, 12. Marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şi tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi de fier şi de marmură, 13. Şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi trupuri şi suflete de oameni. 14. Şi roadele cele dorite de sufletul tău s-au dus de la tine şi toate cele grase şi strălucite au pierit de la tine şi niciodată nu le vor mai găsi. 15. Iar neguţătorii de aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinurilor ei, plângând şi tânguindu-se, 16. Şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, cea înveşmântată în vison şi în porfiră şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Că într-un ceas s-a pustiit atâta bogăţie! 17. Şi toţi cârmacii şi toţi cei ce plutesc pe mare şi corăbierii şi toţi câţi lucrează pe mare stăteau departe, 18. Şi strigau, uitându-se la fumul focului în care ardea, zicând: Care cetate era asemenea cu cetatea cea mare! 19. Şi îşi puneau ţărână pe capetele lor şi strigau plângând şi tânguindu-se şi zicând: Vai! Vai! Cetatea cea mare, în care s-au îmbogăţit din comorile ei toţi cei ce ţin corăbii pe mare, că într-un ceas s-a pustiit! 20. Veseleşte-te de ea, cerule şi voi sfinţilor, şi voi apostolilor, şi voi proorocilor, pentru că Dumnezeu a pronunţat judecata voastră asupra ei .21. Şi un înger puternic a ridicat o piatră, mare cât o piatră de moară, şi a aruncat-o în mare, zicând: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla. 22. Şi glasul celor ce cântă din chitară şi din gură şi din flaut şi din trâmbiţă nu se va mai auzi de acum în tine şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug nu se va mai afla în tine şi huruit de mori nu se va mai auzi în tine niciodată! 23. Şi niciodată lumina de lampă nu se va mai ivi în tine; şi glasul de mire şi mireasă nu se vor mai auzi în tine niciodată, pentru că neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii şi pentru că toate neamurile s-au rătăcit cu fermecătoria ta. 24. Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi de sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.
APOCALIPSA 19:1-10
LAUDĂ LUI DUMNEZEU
(Evenimentele au loc în momentele în care Sfântul Ioan este în cer, în duh. )
1.După acestea, am auzit, în cer, ca un glas puternic de mulţime multă zicând: Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru! 2. Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Lui! Pentru că a judecat pe desfrânata cea mare, care a stricat pământul cu desfrânarea ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei! 3. Şi a doua oară au zis: Aliluia! Şi fumul focului în care arde ea se ridică în vecii vecilor. 4. Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au căzut şi s-au închinat lui Dumnezeu, Cel ce şade pe tron, zicând: Amin! Aliluia! 5. Şi un glas a ieşit din tron, zicând: Lăudaţi pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui, cei ce vă temeţi de El, mici şi mari. 6. Şi am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte. 7. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit, 8. Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor. 9. Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu. 10. Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei.
APOCALIPSA 19:11-21
CUPA A 7 A BĂTĂLIA DE LA HARMAGHEDON
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaptelea înger va vărsa cupa lui.)
11. Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate. 12. Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El. 13. Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu. 14. Şi oştile din cer veneau după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat. 15. Iar din gura Lui ieşea sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea. Şi El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotţiitorul. 16. Şi pe haina Lui şi pe coapsa Lui are nume scris: Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. 17. Şi am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu glas puternic, grăind tuturor păsărilor care zboară spre înaltul cerului: Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18. Ca să mâncaţi trupuri de împăraţi şi trupuri de căpetenii de oşti şi trupurile celor puternici, şi trupurile cailor şi ale călăreţilor lor, şi trupurile tuturor celor slobozi şi celor robi, şi ale celor mici şi celor mari. 19. Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului, şi oştirile lor adunate, ca să facă război cu Cel ce şade pe cal şi cu oştirea Lui 20. Şi fiara a fost răpusă şi, cu ea, proorocul cel mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc unde arde pucioasă. 21. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care iese din gura Celui ce şade pe cal, şi toate păsările s-au săturat din trupurile lor.
APOCALIPSA 20:1-3
CUPA A 7 A PRINDEREA DIAVOLULUI ȘI ARUNCAREA LUI ÎN ADÂNCURI
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce al șaptelea înger va vărsa cupa lui.)
1.Şi am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia adâncului şi un lanţ mare în mâna lui. 2. Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani, 3. Şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amăgească neamurile, până ce se vor sfârşi miile de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat câtăva vreme.
APOCALIPSA 20:4-6
CUPA A 7 A JUDECATA FĂCUTĂ DE CEI CARE ȘEDEAU PE TRONURI ÎNVIEREA CEA DINTÂI
(Sfântul Ioan vede evenimentele din viitor declanșate după ce îngerul al șaptelea va vărsa cupa lui.)
4.Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani. 5. Iar ceilalţi morţi nu înviază până ce nu se vor sfârşi miile de ani. Aceasta este învierea cea dintâi. 6. Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani.
sursa: https://indemnlaveghere.ro/