Categoria: Profetii biblice
Studiul Bibliei aduce în prim plan o realitate incontestabilă și anume că Domnul folosește anumite numere cărora le acordă o semnificație specială în legătură cu mesajul care se dorește a fi transmis. Numere precum 7, 12, 40, 13, 3 și jumătate, par a fi niște discrete semnale de alarmă care ar trebui să atragă atenția cititorului avizat, că acolo, în textele care le conțin, există semnificații care trebuie descifrate.
Studiul de față se va concentra numai pe semnificația unui număr cu adevărat special, numărul 13 și va încerca să stabilească numitorul comun al evenimentelor aflate în legătură directă cu acest număr.
Între toate cele 22 de capitole ale Apocalipsei, capitolul 13 ocupă un loc foarte important pentru că aici găsim o descriere detaliată dar și concentrată a evenimentelor care vor avea loc la sfârșitul vremurilor dar mai ales a personajelor implicate. Apocalipsa, pentru a fi înțeleasă, trebuie citită și studiată în integralitatea ei, alături de Cartea Daniel și de cele patru Evanghelii, dar dacă un necunoscător încă, ar dori să înceapă de undeva studiul lui, punctul de plecare ar fi Apocalipsa 13.
Redăm mai jos textul integral al Apocalipsei 13:
1. Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă. 2. Fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe ca de urs şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare. 3. Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. 4. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” 5. I s-a dat o gură care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi două de luni. 6. Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-i hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer. 7. I s-a dat să facă război cu sfinţii şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. 8. Şi toţi locuitorii pământului i se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat. 9. Cine are urechi, să audă! 10. Cine duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor. 11. Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. 12. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. 14. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia. 15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. 16. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte 17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei. 18. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.
Studiul de față nu este un studiu al Apocalipsei 13, dar pentru o înțelegere mai ușoară vom aduce câteva lămuriri. Fiara pe care o vede Sfântul Ioan și care are zece coarne și șapte capete, este o împărăție, un sistem sau poate o nouă ordine care va fi pe pământ în vremurile de apoi.
Capul ei care părea rănit de moarte este cornul mic cu gură de om și care vorbea cu trufie din Daniel 7, este împăratul fără rușine și viclean din Daniel 8, este cel din Daniel 9 care va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână, este împăratul din Daniel 11 care va face ce va voi, este omul nelegiuirii și fiul pierzării din Epistola a doua către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel, este călărețul de pe calul alb din Apocalipsa 6, este antihristul. În textul apocaliptic, fiara se identifică cu acest cap care părea rănit de moarte.
Balaurul care dă fiarei puterea lui, scaunul lui de domnie și o stăpânire mare, este tatăl minciunii din Evanghelia după Ioan 8:44, este șarpele cel vechi numit diavolul și Satana din Apocalipsa 12.9.
Acea altă fiară cu două coarne ca ale unui miel și care vorbea ca un balaur, este profetul mincinos.
Fiara va primi putere de la balaur pentru patruzeci și două de luni, adică pentru trei ani și jumătate. Va rosti hule la adresa lui Dumnezeu, va purta un război cu sfinții și îi va birui și va primi stăpânire peste toate semințiile, noroadele, limbile și neamurile.
Acea altă fiară cu două coarne ca ale unui miel îi va amăgi pe oameni prin semnele mari pe care le va face, va cere să fie făcută o icoană fiarei și i se va da putere să dea suflare acestei icoane care va vorbi și la care cei care nu i se vor închina, vor fi omorâți. Apoi va face ca fiecare să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, fără de care să nu poată să cumpere sau să vândă.
Am lăsat la urmă un detaliu extrem de important pe care îl putem analiza și prin prisma evenimentelor care s-au petrecut deja sau se vor petrece în viitor: unul din capetele fiarei pare rănit de moarte. Pare, nu este. Dar rana de moarte a fost vindecată. Și tot pământul se mira după fiară. Și au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui, fiarei.
Așa că atunci când Domnul a hotărât să lege numărul 13 de conținutul acestui capitol al Apocalipsei, ne-a atras de fapt atenția că acolo găsim informații foarte importante despre personajele și evenimentele implicate în vremurile de pe urmă.
Dacă până acum am cercetat profețiile biblice în legătură directă cu numărul 13, vom face trecerea spre cea de-a doua categorie, cea a evenimentelor și profețiilor laice în raport cu acest număr. Aparițiile Sfintei Fecioare de la Fatima sunt printre cele mai importante momente ale vieții religioase din Biserica Catolică în particular, dar ar trebui să fie la fel de cunoscute și prețuite și de către noi, ortodocșii. Ele sunt un ajutor de o valoare inestimabilă trimis nouă de Domnul Iisus, prin intermediul Sfintei Sale Maici, și mare supărare facem Domnului când nu le luăm în seamă. Găsiți pe acest blog toate informațiile necesare aprofundării acestui subiect. Poate vă întrebați, așa cum m-am întrebat și eu de multe ori, de ce au avut loc aceste apariții publice ale Sfintei Fecioare în lumea catolică și nu și în lumea ortodoxă? Și asta parcă ne face pe noi, ortodocșii, detașați și neîncrezători față de acest subiect. Răspunsul este însă foarte simplu: aparițiile publice ale Sfintei Fecioare au avut loc acolo unde a fost mai mare nevoie de ele. Căci femeia din Apocalipsa 17, va fi judecată: ‘’1. Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari. 2. Cu ea au curvit împăraţii pământului şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” 3. Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. 4. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu, era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. 5. Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului. 6. Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o, m-am mirat minune mare.’’
Noi, ortodocșii, o avem pe Sfânta Fecioară alături oricând i ne încredințăm. Nu e nevoie să o mai supărăm cu nemulțumirea și neîncrederea noastră în aparițiile publice pe care numai inima ei preacurată, a ales să le înfăptuiască pentru frații noștri de credință, catolicii, aflați în mare pericol.
În data de 13 mai a anului 1917, la Fatima, în Portugalia, Sfânta Fecioară s-a arătat celor trei copii care își pășteau oile pe versantul muntos din Cova da Iria: Lucia, Jacinta și Francisco. I-a transmis atunci Luciei un mesaj, cerându-i să fie prezentă în același loc, în zilele de 13, la aceeași oră, timp de șase luni consecutive(incluzând și data de 13 mai 1917), specificând că se va întoarce acolo de șapte ori(a șaptea ocazie se referă la apariția din 16 iunie 1921, când Sfânta Fecioară a venit cu un mesaj personal pentru Lucia).
Ceea ce a urmat a fost o serie de apariții petrecute în datele solicitate, adică exact în zilele de 13 din iunie până în octombrie. La fiecare apariție, Sfânta Fecioară reamintea copiilor necesitatea reîntâlnirii la data de 13 a lunii următoare. Faptul că Domnul Iisus a ales această dată pentru ca Preasfânta Lui Maică să vină pe pământ și să transmită mesaje extrem de importante, ar trebui să ne atragă atenția cu privire la acest număr. Din nou, am putea identifica acest număr cu expresia ‘’mesaj extrem de important de la Domnul’’.
Textele integrale ale convorbirilor și mesajelor de la Fatima sunt cuprinse în articolele Mesajele și profețiile de la Fatima(1), (3) și (4) de pe acest blog și vă recomand să le lecturați pentru a înțelege încă o dată, dacă mai era nevoie, cât de mult suntem iubiți de Preascumpa noastră Mamă din ceruri și cât de mult își dorește să ne ajute.
Ne vom opri în acest studiu numai asupra celui mai amplu și mai important dintre mesaje, cel din 13 iulie 1917, dată care introduce, pe lângă numărul 13, o nouă informație la fel de valoroasă, aceea care se referă la luna iulie. Acest mesaj conține primele trei părți ale ‘’Secretului de la Fatima’’, care au fost date publicității de către Vatican abia în anul 2000, precum și cea de-a patra parte a Secretului, care este deocamdată un subiect tabu la Vatican, un subiect care zguduie însă din temelii însăși Biserica catolică și despre care au scris autori foarte cunoscuți precum Antonio Socci( în cartea sa ‘’Al patrulea Secret de la Fatima’’) și Alberto Villasana Munguia(în articolele sale bine documentate ‘’Cel mai bine păstrat secret al masoneriei”-pe care îl găsiți tradus pe acest blog și ”Adevărul despre aparițiile de la Fatima” precum și în cartea sa ”Adevărul despre aparițiile de la Fatima”).
Prima și a doua parte a Secretului de la Fatima dezvăluit de Sfânta Fecioară în data de 13 iulie 1917 au fost relatate de sora Lucia în Cel de-al treilea Memoriu datat 31 august 1941 și adresat episcopului de Leiria-Fatima:
‘’Prima parte este o viziune a iadului.
Sfânta Fecioară ne-a arătat o mare de foc care părea că se află sub pământ. În acest foc erau cufundați demoni și suflete în formă umană,ca niște tăciuni aprinși transparenți, toți înnegriți sau cu nuanțe de bronz lustruit, plutind în încleștare, apoi ridicați prin aer de flăcările care izbucneau din interiorul lor printre nori mari de fum, apoi căzând înapoi din toate părțile ca niște scântei într-un foc uriaș, fără greutate sau echilibru și în mijlocul țipetelor și al gemetelor de durere și disperare care ne-au îngrozit și ne-au făcut să tremurăm de frică. Demonii se puteau asemăna, prin aspectul lor terifiant și repulsiv cu niște animale înfricoșătoare și necunoscute, negre și transparente. Viziunea nu a durat decât o clipă. Cum am putea vreodată să fim suficient de recunoscători bunei noastre mame cerești care ne pregătise deja la prima apariție, promițându-ne că ne va lua în Rai. Altfel cred că am fi murit de frică si teroare.’’
Aceasta este cea de-a doua parte a Secretului:
‘’Ați văzut iadul în care merg sufletele bieților păcătoși. Pentru a le salva, Dumnezeu vrea să instituie în lume devoțiunea către Inima mea Imaculată. Dacă ceea ce vă spun este înfăptuit, multe suflete vor fi salvate și va fi pace. Războiul se va încheia în curând; dar dacă oamenii nu încetează să-l ofenseze pe Dumnezeu, unul mai rău va izbucni în timpul pontificatului lui Pius al XI-lea. Când veți vedea o noapte luminată de o lumină necunoscută, să știți că acesta este marele semn trimis vouă de Dumnezeu cum că este pe cale să pedepsească lumea pentru crimele ei, prin intermediul războiului, foametei și al persecuțiilor împotriva Bisericii și împotriva Sfântului Părinte. Pentru a preveni acest lucru, voi veni să cer consacrarea Rusiei către Inima mea Imaculată și Comuniunea de reparație în Primele Sâmbete. Dacă cerințele mele vor fi luate în seamă, Rusia va fi convertită și va fi pace; dacă nu, își va răspândi ororile în lume, cauzând războaie și persecuții ale Bisericii. Cei buni vor fi martirizați; Sfântul Părinte va avea mult de suferit; mai multe națiuni vor fi anihilate. În final, Inima mea Imaculată va triumfa. Sfântul Părinte îmi va consacra Rusia și ea va fi convertită și o perioadă de pace va fi acordată omenirii.” În cel de-al patrulea Memoriu, Sora Lucia a adăugat: ‘’În Portugalia, dogma credinței va fi mereu păstrată, etc..’’
Aceste prime două părți ale Secretului de la Fatima vorbesc concret despre iad și despre sufletele păcătoșilor care ajung acolo, despre încheierea războiului(primul război mondial), despre o iminentă pedeapsă de la Dumnezeu asupra lumii, pentru crimele ei și prin intermediul unui război(cel de-al doilea război mondial), al foametei, dar și despre ce anume ar trebui noi să facem pentru a îndepărta pedeapsa: să ne rugăm pentru pace, pentru convertirea păcătoșilor și pentru iertarea păcatelor, să facem consacrarea Rusiei către Inima Imaculată a Sfintei Fecioare și să instituim Comuniunea de Reparație în primele sâmbete.
Până la urmă, așa cum acest mesaj din 13 iulie 1917 a profețit, primul război mondial s-a încheiat curând și cel de-al doilea război mondial și Rusia și-au răspândit la câteva zeci de ani după, ororile, în întreaga lume. Papa Ioan Paul al doilea a făcut ulterior, în 1981,1982 și 1984 câteva încercări de consacrare a Rusiei către Inima Imaculată a Sfintei Fecioare, dar niciodată specificând cu exactitate că este vorba despre consacrarea Rusiei în particular și nici având alături pe toți episcopii, așa cum solicitase Sfânta Fecioară(mai multe detalii găsiți în articolul ‘’Mesajele și Profețiile de la Fatima(2)’’. Chiar și așa, după consacrare, adică începând cu anii ’80, lumii i s-a acordat o perioadă de pace. Dar pare că această perioadă de pace se va încheia curând.
Cea de-a treia parte a Secretului de la Fatima dezvăluit de Sfânta Fecioară în data de 13 iulie 2017 a fost redactată de sora Lucia la data de 3 ianuarie 1944:
‘’După ce (am primit) cele două părți pe care vi le-am explicat deja, la stânga Sfintei Fecioare și putin deasupra, am văzut un înger cu o sabie în flăcări, în mâna stângă; fulgerând, din ea ieșeau flăcari care arătau ca și cum ar da foc lumii; dar ele se stingeau în contact cu splendoarea care radia din mâna dreaptă a Sfintei Fecioare; arătând către pământ cu mâna sa dreaptă, Îngerul striga cu o voce puternica: ‘’Penitență, penitență, penitență!”
Și am văzut într-o lumină imensă cine este Dumnezeu și ceva similar cu imaginea oamenilor care apar în oglindă atunci când trec prin fața ei, un Episcop îmbracat în alb despre care am avut impresia că este Sfântul Părinte. Alți episcopi, preoți, bărbați și femei religioase urcau pe un munte abrupt în vârful căruia era o cruce mare din trunchiuri cioplite grosolan, ca de arbore de plută cu scoarță; înainte să ajungă acolo, Sfântul Părinte a trecut printr-un oraș mare, jumătate în ruină, jumătate tremurând de ezitare, afectat de durere și părere de rău; el s-a rugat pentru sufletele morților pe care i-a întâlnit în calea sa; ajungând în vârful muntelui și stând în genunchi la piciorul Crucii celei mari, a fost ucis de un grup de soldați care au tras cu gloanțe și cu săgeți în el, și în același fel au fost uciși, unul după altul, Episcopii, bărbații și femeile religioase și oamenii obișnuiți având diferite statusuri sociale și poziții. Sub cele două brațe ale crucii, erau doi îngeri, fiecare cu câte un vas de cristal în mâini, în care adunau sângele martirilor cu care stropeau sufletele care își croiau drum către Dumnezeu.’’
Această a treia parte a Secretului a primit din partea Vaticanului, prin vocea cardinalului Sodano, o falsă interpretare care susținea că viziunea se referă la un eveniment istoric: atentatul la adresa Papei Ioan Paul al II-lea, petrecut în piața Sf. Petru, la aceeași data de 13, doar că de aceasta dată, mai 1981. Doar că în atentatul din 1981, Roma nu era în ruine, Papa Ioan Paul al II-lea nu părăsise orașul fugind , nu existau cadavre pe străzi și Karol Wojtyla(Papa Ioan Paul al II-lea) nu fusese ucis.
Cel de-al patrulea Secret de la Fatima dezvăluit de Sfânta Fecioară la aceeași data de 13 iulie 1917, nu este deocamdată recunoscut, discutat sau publicat oficial de către Vatican și se referă la apostazia din Biserica catolică și la pedeapsa dată Romei de către Dumnezeu, pentru infidelitatea ei. Trebuie însă neapărat subliniat că atât Papa Ioan Paul al II-lea cât și Papa Benedict al XVI- lea au avut câteva tentative nereușite de devoalare a acestei a patra părți a Secretului de la Fatima(mai multe informații găsiți în articolul ‘’Mesajele și Profețiile de la Fatima (4)’’. Ca ortodocși, primim astfel răspuns la întrebarea pe care ne-am adresat-o la începutul acestui articol. Textul acestei a patra părți este următorul:
Marți, 04.01.1944
Acum voi dezvălui a treia parte a Secretului: această parte este apostazia în Biserica!
Sfânta Fecioară ne-a arătat un individ pe care l-aș descrie ca pe un “Sfânt Părinte” în fața unei mulțimi care îl aclama.
Dar se deosebea de adevăratul Sfânt Părinte, avea o uitătură diavolească, acesta avea ochi de diavol.
Apoi, după câteva momente, l-am văzut pe acest papă intrând în biserică, dar această biserică era biserica iadului; în niciun fel nu pot descrie urâțenia acelui loc. Arăta ca o fortăreața gri de ciment, cu îngeri căzuți și ferestre asemănătoare cu niște ochi; era o spărtură în acoperișul construcției.
Apoi am ridicat ochii către Sfânta Fecioară și ea ne-a spus:
”Ați văzut apostazia în biserică; această scrisoare poate fi deschisă de Sfântul Părinte, dar trebuie să fie anunțată după Pius al XII-lea și înainte de 1960.
În timpul domniei Papei Ioan Paul al II-lea, piatra de temelie a mormântului Sfântului Petru trebuie scoasă de la locul ei și mutată la Fatima.
Deoarece dogma credinței nu este respectată la Roma, autoritatea acesteia va fi luată și dată către Fatima.
Catedrala din Roma trebuie distrusă și alta nouă trebuie construită la Fatima.
Dacă după 69 săptămâni de la publicarea acestui ordin, Roma continuă cu abominațiile ei, orașul va fi distrus.”
Sfânta Fecioară ne-a spus că aceste lucruri sunt scrise în Daniel 9:24-25 și Matei 21: 42-44.’’
Individul cu uitătură diavolească, cu ochi de diavol, aclamat de mulțime, care intră în biserica iadului și a cărui descriere este făcută de Sfânta Fecioară în partea a patra a Secretului de la Fatima revelat în data de 13 iulie 1917, este episcopul despre care sora Lucia a spus atunci când a vorbit despre al treilea secret de la Fatima că este ”un episcop îmbrăcat în alb despre care am avut impresia că este Sfântul Părinte.” Iar locul în care el intră, este Biserica Catolică. Cutremurător, pentru că Secretul vorbește despre căderea în necredință, apostazia și infiltrarea celui rău până la vârful bisericii fraților noștri catolici.
Adunând laolaltă toate cele scrise până acum, putem înțelege de ce anume este numărul 13, un număr ales cu multă grijă de Domnul. Mesajul transmis și asociat cu acest număr este unul extrem de important, mai ales pentru că este posibil să facă în egală măsură referire la vremurile de pe urmă cât și la vremurile din prezentul pe care îl trăim cu toții.
Acum, la final, ține doar de noi să identificăm ce anume s-a mai petrecut într-o zi de 13 iulie.
Să nu ne lăsăm înșelați. Când vom înțelege că alegerea spre care suntem mânați, nu este între rău și bine, sau între rău și mai puțin rău, ci între foarte rău și cel mai rău, atuni vom fi înțeles. Răul este rău dar binele este cel mai rău, iar pacea care vine, este otrăvită. Căci pare că trumpeta Apocalipsei va suna curând.
Ajută-ne, Doamne!
sursa: https://indemnlaveghere.ro/