Un cuplu mai în vârstă stătea pe terasa de la intrarea principală a casei. El voia să o încurajeze, așa că i-a spus: „Sunt mândru de tine!”, ea l-a întrebat: „Ce ai spus? !” Iar el i-a repetat: „Sunt mândru de tine!” „Ce ai spus? !” „Sunt mândru de tine!”, iar ea i-a răspuns: „Și eu m-am săturat de tine!”
Deseori este greu să încurajezi pe cineva, deoarece de multe ori cuvinte își pierd din înțeles, dar acest lucru nu ne oprește din a face complimente cuiva. Un bărbat a intrat odată într-un bar. El și barmanul erau singurii din acel bar, dar la un moment dat până și barmanul dispăruse. Așa că, bărbatul a fost foarte surprins că în timp ce stătea la bar a auzit un glas spunându-i: „Ei bine, ai o freză frumoasă!” Bărbatul s-a uitat în jurul său, dar nu a văzut pe nimeni. „Dar papucii unde ți i-ai dus la curățătorie? Lucesc atât de tare!” Bărbatul s-a mai uitat o dată prin bar, dar tot nu a zărit pe nimeni, dar acea voce a continuat: „A trecut foarte mult timp de când ți-am spus ultima dată că ești un om foarte bun.” Chiar atunci, barmanul a revenit, iar omul i-a spus: „Nu știu ce se întâmplă aici, dar tot aud comentarii drăguțe la adresa mea, dar nu văd pe nimeni aici.” Iar barmanul i-a răspuns: „O, este din cauza alunelor, sunt pline de complemente.”
Aș putea continua cu aceste mici glume întreaga zi. A găsi calea potrivită pentru a-i face cuiva un compliment este adesea destul de complicat și, totuși, este absolut necesar. Discutând despre frumusețea unei case sacre – aceasta fiind o casă în care Dumnezeu este prezent – aflăm că, cuvintele încurajatoare sunt cuvintele care pun în funcțiune mecanismul unei case sfinte. Înainte să începem această discuție, aș dori să vă facem o rugăciune. Cred că știm cu toți că doi polițști au fost împușcați în San Antonio în cursul săptămânii trecute. Unul dintre ei a decedat, iar celălalt se află încă în spital.
Tată Ceresc, am dori să ne rugăm pentru familia lui Miguel Moreno, pentru pierderea pe care au suferit-o. Te rog să reverși alinarea Ta peste soția, copiii și familia extinsă a acestuia. Ne rugăm pentru vindecarea ofițerului Cabasos. Tată, ne rugăm pentru toți polițiștii care ajung primii la locul unui atac sau accident, care sunt atât de dispuși să se interpună între noi și pericol. În acest weekend de 4 Iulie, ne extindem rugăciunea și dorim să ne arătăm recunoștința pentru faptul că trăim în această țară. Îți mulțumesc pentru toți aceia care și-au sacrificat viețiile pentru ca noi să putem avea parte de această libertate. Ne-am rugat în Numele lui Hristos, iar întreaga biserică zice „amin”.
Nu știu cine a inventat replica: „Îmi poți rupe oasele cu pietre și bețe, dar cuvintele tot nu mă vor răni”, dar cred că persoana care a inventat-o nu a fost niciodată numit prost, urât sau leneș. Cuvintele au puterea de a răni. Dar cuvintele au și puterea de a lega o rană. Cred că acesta a fost scopul unui om de treabă din Cartea Proverbe 18:20-22 atunci când a zis: „Viaţa şi moartea stau în puterea limbii, ar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele. Cel ce-şi găseşte o soţie găseşte ce este bine şi primeşte astfel o favoare de la Domnul”. „Viaţa şi moartea stau în puterea limbii.” Ce afirmație puternică! Gândiți-vă la oamenii cu care discutați. Gândiți-vă la oamenii cu care vă face plăcere să vorbiți. Probabil că ei aduc dorința de a trăi în viața voastră prin intermediul cuvintelor pe care le rostesc, vă încurajează, vă îmbărbătează, ei vă dăruiesc din înțelepciunea lor, din cunoștiințele lor. Au această abilitate de a aduce suflarea de viață în viața voastră. Dacă ai fi un stejar, ei ar fi ca ploile de vară pentru tine.
Acum, gândiți-vă la oamenii pe care îi evitați. Probabil că ei folosesc cuvinte care aduc moartea, descurajarea, păcatul, pasivitatea, deseori critică, deseori folosesc cuvinte sărăcăcioase, bârfe. Dacă ai fi un stejar, ei ar fi ca ciuperca de stejar. Asemenea cuvinte aduc moartea. Prin urmare, puterea limbii constă în aducerea de viață sau de moarte. Apoi, înțeleptul spune câteva cuvinte despre căsătorie. Este interesant cum el face câteva afirmații despre limbă și cuvinte, apoi combină aceste afirmații cu căsătoria. Haideți să mai citim încă o dată versetele: „Viaţa şi moartea stau în puterea limbii, iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele. Cel ce-şi găseşte o soţie găseşte ce este bine şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.” Este ca și cum toată această discuție despre cuvinte te face să te gândești la propriul cămin. Și acest lucru e perfect normal, deoarece nicio relație nu necesită mai multă grijă în alegerea cuvintelor decât căsătoria. Nicio relație nu necesită mai multă grijă în alegerea cuvintelor decât căsătoria. Cu cât relația este mai intimă, cu atât se amplifică puterea cuvintelor.
Cu cât relația este mai intimă, cu atât se amplifică puterea cuvintelor. Dacă cuiva nu-i place modul în care tu conduci și începe să țipe la tine din mașina alăturată nu-ți face plăcere, dar persoana respectivă nu te cunoaște, deci este ușor să depășești momentul. Acea persoană nu știe cât de briliant ești, cât de înțelept ești, cât de matur ești, el nu te cunoaște, deci este ușor să-l ignori. Dar dacă soția/soțul sau unul dintre părinții tăi te jignesc te deranjează, chiar dacă tu poți ascunde acest lucru. Deoarece cu cât relația este mai intimă, cu atât se amplifică puterea cuvintelor. Dacă acea persoană te cunoaște în mod intim, personal atunci ceea ce ei spun te afectează. Critica venită din partea lor te poate răni. În schimb, atunci când ei te binecuvintează sau te încurajează, poți avea parte de aceste lucruri pentru totdeauna, deoarece cu cât este relația mai intimă, cu atât sunt mai importante cuvintele.
Proiectele de cercetare au descoperit că cel mai important prezicător al succesului sau al eșecului în căsătorie sunt chiar cuvintele rostite unul altuia. Într-un caz, în care în final cuplurile au rămas căsătorite, doar 5 din 100 de comentarii au fost jignitoare. În alt caz, în care cuplurile s-au despărțit, 10 din 100 de comentarii au fost insulte. Cu alte cuvinte, de două ori mai multe cuvinte. Cuvintele și comentariile nemiloase sunt ca buruienile, care împrăștie semințele divorțului. Bazat pe acest sondaj, Harold Martin a scris: „Comentariile ostile acționează ca și celulele canceroase, iar dacă acestea sunt lăsate nesupravegheate distrug relația în timp, iar la sfârșit o negativitate neîncetată preia controlul și cuplul nu poate trece peste o săptămână fără să aibă parte de scandaluri.”
Cine ar fi crezut? Că unicul prezicător al căsătoriei pe care te poți baza nu este mulțimea de afecțiune, lucruri materiale sau educația pe care o deții, ci este felul de cuvinte pe care vi le rostiți unul altuia. „Viața și moartea stau în puterea limbii.” Este logic să fie așa. Dar înainte de asta, este normal și din punct de vedere scriptural. Atunci când tu critici pe cineva, când bârfești pe cineva, tu ești de acord cu evaluarea diavolului asupra acelei persoane. Iar diavolul vine doar ca să omoare, să fure și să distrugă. El este un mincinos, nu a vorbit niciodată un singur cuvânt adevărat. Deci, dacă tu la rândul tău, omori, furi și distrugi – fugi nădejdea, omori visuri, distrugi stima de sine – înseamnă că ești de acord cu diavolul, că intri într-un partenariat cu el; de fapt, tu ajuți la înaintarea scopului Iadului în viața cuiva. Pe de altă parte, atunci când dorești să scoți ce-i mai bun dintr-o persoană, devii partenerul lui Dumnezeu, iar cuvintele pe care le rostești devin o unealtă a Duhului Sfânt, prin intermediul cărora acea persoană poate găsi bucurie, pace, sau chiar să-și descopere destinul. Așa că, nu începe un partenariat cu diavolul, ci începe să-I dai dreptate lui Dumnezeu. Oprește-te din a vorbi cuvinte care aduc moartea, ci dă-ți toată silința pentru a rosti cuvinte care aduc viața. Cum se poate întâmpla asta? Ei bine, există un răspuns care lămurește totul foarte repede, rostește cuvinte de încurajare.
Un băiețel i-a spus într-o zi tatălui său: „Haide să ne jucăm Darts. Eu o să arunc săgețiile, iar tu o să-mi spui că le-am aruncat extraordinar.” Fiecare persoană trebuie să audă din când în când că a făcut ceva extraordinar. Iată și motivule: dscurajatul este o conspirație în mișcare. Marile companii cheltuiesc milioane de dolari pe an pentru a te face să crezi că ești deficient și neadecvat. Până te vor convinge că ești cu defecte tu nu le vei cumpăra produsul. Prin urmare, ei trebuie să te convingă că ai fața îmbătrânită pentru ca mai apoi tu să cumperi cremă de față. Trebuie să te convingă că hainele tale sunt demodate, pentru ca mai apoi tu să-ți cumperi haine noi. Ei trebuie să te convingă că părul tău e decolorat, pentru ca mai apoi tu să-ți cumperi vopsea de păr. Companiile de marketing folosesc cele mai ingenioase minți și consumă cele mai adânci buzunare pentru a ne convinge că suntem grăsuți, urâți, mirositori și demodați.
Așa că, noi suntem mereu sub atac. Fiecare stâlp publicitar, fiecare reclamă, fiecare anunț intenționează să-ți spună că ești deficient, inadecvat, insuficient. Ne putem asemăna cu povestea celor 2 vaci care erau pe o pășune atunci când un transport cu lapte a trecut pe lăngă ele. Pe acel camion scria: pasteurizat, omogenizat, standardizat, cu vitamina A inclusă. Una dintre vaci i-a spus celeilalte: „Te cam face să te simți insuficientă, nu-i așa?” Insuficiența domnește peste milioane de inimi. Cine le va spune adevărul? Cine îi va spune soțului tău adevărul? Cine îi va spune soției tale adevărul? Cine va pune adevărul în copiii tăi? Cine le va spune că ei aparțin lui Dumnezeu, că sunt iubiți și aleși de Dumnezeu? Cine le va spune că ei sunt protejați de un Tată iubitor, care ia fiecare încercare și o transformă în ceva bun? Cine le va spune că importanța cuvintelor lor nu se găsește într-un cont bancar sau în mărimea taliei? Cine le va spune că ei au un destin care este dincolo de această lume? Cine le va spune adevărul? Cine îi va încuraja? Nu e așa că iubiți cuvântul „încurajare”? E ca și cum ai pune încurajarea în interiorul cuiva. Asta este ceea ce realizează încurajarea.
Biblia ne spune în Evrei 10:24: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.” În San Antonio știm ce este un impuls. Impulsul activează mișcarea. „Să veghem” este un cuvânt grecesc ce înseamnă cu alte cuvinte: „să înțelegem pe deplin și cu atenție”. Ideea este că în mintea noastră noi ar trebui să gândim în felul următor: „Voi găsi pe cineva pe care să-l încurajez. Nu e ceva spontan, nu e un compliment pe care-l rostești involuntar, ci este premeditat, plănuit. În ce mod aș putea să încurajez acea persoană?” Toată lumea are nevoie de cineva care să-l susțină și să-l încurajeze.
Așa că, Biblia ne îndeamnă în 1 Tesalonicieni 5:15: „Căutaţi totdeauna să faceţi ce este bine atât între voi, cât şi faţă de toţi.” Încercați acest lucru. Așezați-vă la masă alături de adolescentul vostru și spune-ți-i: „Pot să-ți răpesc 5 minute din timpul tău pentru a-ți spune ce persoană minunată ești?” Apoi lasă ca toate cuvintele minunate să-ți iasă din gură, deschide ușiile „potopului” și inundă-i cu complimente, fă-l să se simtă rușinat dacă e nevoie, uimește-o! Iar când el/ea va spune că nu mai poate să audă asemenea complimente, spune-i să stea jos pentru că încă nu ai terminat cu ce aveai de spus. Acoperă-i în încurajare. Mark Twain vorbea unui suflet când i-a spus: „Eu pot trăi 2 luni în urma unui singur compliment.” Găsește ceva ce îți place la soția/soțul tău și dă-i importanță acelui lucru. Concentrează-ți toată atenția asupra acelui singur lucru pe care-l iubești încât să uiți de celelalte câteva pe care nu le iubești. Apoi, spune-le cât de minunat este acel lucru în legătură cu ei! Soțiilor, ce ar fi să nu mai căutați acul în carul cu fân? Soților, ce ar fi să le faceți complimente soțiilor voastre fără niciun motiv anume?
Toate acele comentarii critice la adresa cuiva, la sfârșitul căruia adăugați „dar eu doar glumeam” ar trebui să dispară. Dacă ai fost nevoit să spui „dar eu doar glumeam”, înseamnă că de fapt nu glumeai, iar daunele sunt deja făcute. Încearcă să fii ca și apostolul Pavel care a spus în Faptele apostolilor 20:20: „Ştiţi că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos şi nu m-am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case.” Pavel era maestrul încurajării. Ați putea să vi se pară dificil. Multor oameni li se pare dificil să încurajeze. În schimb, li se pare foarte ușor să critice, să judece. Li se pare atât de dificil să fie un om care să încurajeze. Poate că nu au văzut pe alții încurajând, poate că au crescut într-o casă plină de critici, dar cred că există și alt motiv la mijloc. Mi se pare că oamenii cărora li se pare dificil să încurajeze pe alții, pur și simplu, au ei înșiși nevoie de încurajare. E imposibil să dai mai departe ceea ce tu nu ai primit niciodată. Nu e ca și cum noi am avea un aparat ce crează încurajări în interiorul nostru. Deci, problema acelor cărora le este greu să încurajeze, ar putea fi faptul că paharul lor este gol și le-ar prinde bine o umplere.
Amintiți-vă că tema principală a acestei serii este „Căminul sfânt” și diagrama pe care v-am arătat-o: mulți oameni consideră că o căsătorie este doar între o ea și un el. Aceasta nu este o casă sacră, ci una laică. Aceea nu e o casă unde este prezent Dumnezeu, ci în acea casă soțul este dependent de soție, iar soția este dependentă de soț, bazându-se unul pe celălalt pentru a-și satisface toate nevoile. Soțul se gândește că ea îl va împlini, iar soția se gândește că el va avea grijă de ea, iar asta este o căsătorie ce se îndreaptă spre distrugere, deoarece nicio ființă umană nu poate să aibă grijă în totalitate de altă ființă umană. Tu nu poți completa pe nimeni. Nu aceasta este datoria ta. Aceasta este datoria lui Dumnezeu. Prin urmare, o casă sacră este formată dintr-o relație în 3, formată din soț, soție, Dumnezeu. Ea apelează la Dumnezeu, el apelează la Dumnezeu. Atunci când ea găsește iertare la Dumnezeu va putea să-l ierte și pe el. Apoi, când el își descoperă destinul și scopul în Dumnezeu implicit își și consolidează relația personală cu Dumnezeu, apoi rezultă o relație mai sănătoasă între soț și soție, deoarece Dumnezeu se află chiar în mijlocul relației.
Prietenul meu, Ted, a văzut acest lucru aseară, la programul de sâmbătă seara, apoi a afirmat: „O căsătorie fără Dumnezeu este ca două căpușe fără un câine.” Această afirmație este destul de profundă. Dar acest principiu este deseori uitat sau trecut cu vederea. Noi, predicatorii, suntem în special vinovați pentru că vă îndemnăm să încurajați, fără a vă aminti unde puteți găsi încurajarea. Adevărata viață de creștin constă mai mult în a primi decât în a dărui. În creștinism, mai important este ce s-a făcut pentru noi, decât ceea ce facem noi pentru Dumnezeu. Creștinismul este absolut unic printre religile lumii, deoarece noi punem mai mult accentul pe ceea ce Dumnezeu a făcut, nu pe ceea ce noi facem. Datorită faptului că Dumnezeu ne-a făcut bine, găsim și noi la rândul nostru curajul și abilitatea pentru a face bine altora. Apostolul iubirii a spus: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi” (1 Ioan 4:19). Deci, dacă vrei să iubești pe cineva, mai întâi lasă-L pe Dumnezeu să te iubească pe tine. Vrei să încurajezi pe cineva? Atunci primește încurajarea de la Dumnezeu.
Cum putem face asta? Ei bine, mă bucur că vă puneți această întrebare. Acum câțiva ani, treceam printr-o perioadă mai dificilă. Eram cu adevărat descurajat, iar acum nici nu-mi mai pot aminti cu adevărat care a fost motivul. Dar mi-a venit o idee: să pun laolaltă toate versetele prin care Dumnezeu ne transmite încurajări. Le-am scris pe toate sub forma unei scrisori. Le-am reformat în așa fel încât să sune ca o scrisoare. Dacă Dumnezeu ți-ar scrie o scrisoare de încurajare, s-ar putea să sune în felul următor: „Drag copil al Meu, Eu sunt Cel care îți dă odihnă. Te-am răscumpărat și Te-am completat. Există o lumină în tine prin care te recunosc ca fiind al Meu. Mă bucur de tine așa cum se bucură un mire datorită miresei sale. Eu nu te voi dezamăgi niciodată. Eu nu te voi uita niciodată. Tu ești îngrijorat și tulburat în legătură cu multe lucruri, dar încrede-te în Mine cu toată inima ta! Deoarece eu știu cum să-I salvez pe oamenii Mei din mijlocul încercărilor. Lasă-mă să te inund cu puterea Mea cea glorioasă! Eu nu mi-am cruțat nici chiar Propriul Fiu, ci L-am dat la moarte pentru tine, oare nu-ți voi da toate celelalte lucruri? Atunci când vei trece prin ape adânci, Eu voi fi cu tine. Atunci când vei trece prin râuri de dificultăți nu te vei îneca. Când vei trece prin focul persecuției nu vei fi ars, iar flăcările nu te vor atinge. Deci nu te îngrijora! Eu nu obosesc niciodată, Eu nu dorm niciodată. Sunt mereu de partea Ta. Îngerii Mei sunt în jurul tău. Eu te ascund în adăpostul prezenței Mele. Eu voi merge înaintea ta, îți voi călăuzi pașii și Mă voi bucura de fiecare detaliu al vieții tale. Dacă te vei împiedica nu vei cădea, deoarece Eu te țin de mână. Te voi călăuzi pe cele mai bune drumuri pentru viața ta. Te voi face să rodești chiar și în momente de suferință. Voi transforma cenușa în frumusețe, bocetul în strigăt de bucurie, disperarea în laudă. Voi pune un duh nou în tine. Te voi ridica din nou! S-ar putea să plângi întreaga noapte, dar bucuria vine odată cu dimineața. Dacă Eu sunt cu tine, cine poate fi împotriva ta? ! Tu crezi uneori că te-am părăsit, că te-am uitat, dar oare, poate o mamă să-și uite copilul pe care-l alăptează? Poate să uite cum să-și iubească copilul căruia i-a dat naștere? Și chiar dacă așa ceva s-ar întâmpla, Eu nu te voi uita! Te-am răscumpărat cu viața și sângele prețios al Neprihănitului Miel al Meu, Hristos. Nimeni nu va putea să te depărteze de Mine. Vezi? Ți-am scris numele în palma Mea, te numesc prietenul Meu. Până și firele de păr îți sunt numărate, deci să nu-ți fie frică! Ai valoare în ochii Mei! Lasă-ți poverile în grija Mea. Eu mă voi îngriji de tine.”
Deci, iată cum funcționează acest lucru. Să ne imaginăm că conduci spre casă la sfârșitul unei zile foarte dificile. Șeful a fost morocănos, clienții au fost irascibili, iar sistemul computerizat s-a oprit. Ești descurajat. Vechiul tu ar fi spus că de abia așteaptă să ajungă acasă pentru ca soțul/soția să te încurajeze. Dar noul tu este mult mai matur și acum realizezi că este posibil ca și soțul sau soția ta să fi avut o zi grea. Deci, în loc să mă bazez că el/ea mă va încuraja, îmi voi aținti privirile spre Dumnezeu și-L voi ruga pe El să-mi fie sursa de încurajare. Chiar dacă te rogi, nu-ți închizi ochii deoarece trebuie să conduci mașina. Dar te rogi cu adevărat: „Doamne, ajută-mă! A fost o zi dificilă, dar sunt pregătit să accept încurajările venite din partea Ta. Îți accept binecuvântările. Accept promisiunea pe care ai făcut-o, și anume că mă iubești. Accept promisiunea Ta, că harul Tău pentru mine nu se va termina. Accept confidența că Tu încă ești pe tronul Tău și că supraveghezi treburile ființelor umane. Accept promisiunea că Mi-ai pregătit un destin, că Îți aparțin Ție, că M-ai răscumpărat.” Și așa dai voie cuvintelor lui Dumnezeu să-ți inunde mintea. Puțin câte puțin, simți cum ți se îndreaptă umerii, cum ți se ridică capul, iar nădejdea va începe să intre în inima ta. S-ar putea ca problemele tale să nu dispară instantaneu, deși ar putea. Dar chiar dacă nu va fi așa, te vei simți încurajat și în momentul în care vei ajunge acasă, nu te vei mai baza pe altă persoană să te încurajeze – dacă te încurajează e minunat, dar dacă nu o fac vei fi în regulă, deoarece ai învățat să-Ți tragi puterea din Dumnezeu.
În Vechiul Testament găsim o poveste despre timpul în care oamenii împăratului David au pierdut o mare bătălie la Țiclag – din toate locurile posibile – David era descurajat, dar Scriptura ne spune astfel: „David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui” (1 Samuel 30:6). Oamenii lui doreau să-l omoare cu pietre, iar el era în mare strâmtorare. Ce a făcut David? S-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. Oare poți face și tu același lucru?
Vor fi momente în care oamenii te vor încuraja și te vor îmbărbăta, dar este esențial ca noi să știm cum să ne îmbărbătăm, să învățăm cum să primim încurajarea de la Dumnezeu. Să fim pregătiți pentru acele timpuri în care niciun om nu va veni să ne încurajeze. Un profesor de la seminar împreună cu soția sa erau în concediu, în Galembert, Tennessee. Se bucurau de micul dejun într-o dimineață, când un domn aparte a intrat în restaurant. Toți cei prezenți păreau să-l cunoască. El a trecut pe la fiecare masă în parte, salutând și urându-le bun venit oamenilor. Ca și cum ar fi fost un ambasador al orașului respectiv. A venit la masa unde se afla profesorul și soția sa, iar când a aflat că nu sunt din oraș le-a urat un bun venit. Apoi, când a aflat că profesorul predă învățăturile Bibliei, i-a întrebat dacă le poate spune o poveste. Fără să aștepte un răspuns, domnul și-a tras un scaun și s-a așezat la masă. A arătat spre o fereastră și i-a întrebat: „Vedeți muntele de acolo? La baza muntelui este un mic oraș, iar acolo o mamă a dat naștere unui băiețel, cu mulți ani în urmă. Băiatul a crescut fără să-și cunoască tatăl. În acel mic oraș, să fii un fiu nelegitim nu a fost ceva ce se trecea ușor cu vederea. Oamenii veneau și-l întrebau cine îi este tatăl, iar el se rușina deoarece nu și-a cunoscut niciodată tatăl biologic. Când băiatul avea 12 ani, la biserica pe care mama lui o frecventa a venit un pastor nou. După slujbă, pastorul a stat în curtea din fața bisericii și făcea cunoștință cu oameniii. Mama băiatului s-a apropiat, iar pastorul s-a introdus. Apoi, s-a uitat la băiatul ei de 12 ani și i-a pus întrebarea pe care băiatul spera să nu o mai audă: „Ei bine, cine este tatăl tău?” Poate că rușinea de pe fața mamei sau poate că a fost modul în care băiatul și-a plecat capul, sau poate că ochii celorlalți care-i priveau, dar cel mai probabil a fost convingere a Duhului Sfânt care l-a făcut pe pastor să realizeze că a pășit într-un teritoriu necunoscut. Acesta s-a aplecat la băiat, l-a privit în ochi și i-a spus: „O, nici nu trebuie să întreb. Îmi dau seama după asemănări. Tu ești copilul lui Dumnezeu! Tatăl tău este Regele regilor! Tu ai o moștenire. Trăiește conform acelei moșteniri, fiule.” Acestea fiind spuse, domnul s-a ridicat de la masa profesorului, privindu-i în ochi și a adăugat: „Dacă acel pastor nu mi-ar fi spus aceste lucruri cu ani și ani în urmă nu știu dacă viața mea ar fi contat sau ar fi însemnat ceva, dar chiar din acea zi, când vreo persoană mi-a adresat acea întrebare despre tatăl meu le-am dat răspunsul pe care pastorul mi l-a spus. Sunt copilul Regelui regilor. Tatăl meu este Dumnezeu! Și am o moștenire minunată.” Apoi, omul s-a întors și a plecat. Vă puteți imagina cum profesorul și soția sa s-au uitat unul la altul și s-au întrebat cine a fost acel domn. Apoi, l-au oprit pe ospătar și l-au întrebat: „Îl cunoști pe domnul acela care a venit și s-a așezat la masa noastă?” Iar el le-a răspuns: „Toată lumea îl cunoaște. Acela este fostul guvernator al Tennessee, Ben Hooper.”
Viața și moartea se află în puterea limbii. Ai posibilitatea de a schimba viața cuiva prin cuvintele pe care i le rostești. Îmi doresc ca și casa voastră să fie o casă în care cuvintele de încurajare să fie primite de la Dumnezeu, apoi împărțite. Ca și rezultat al acestui fapt să se primească viața. Amin?
Deci, Tată, iată care este rugăciunea noastră. Te rugăm să ne folosești limbile ca și instrumente ale încurajării. Chiar și când vom avea discuții dificile, să putem spune mereu adevărul. Să lăsăm în urma noastră adevărul, iubirea, viața în viețile altora. Tată, în legătură cu cuvintele care ne-au fost nouă rostite și care ne-au rănit, Te rugăm să reverși vindecarea Ta. Fă ca încurajările Tale și cuvintele Tale să fie mai puternice decât orice descurajare pe care am putea-o auzi. În Numele lui Hristos ne-am rugat, amin.
„” „” „”
