Marturia Dorei Ton, fiica fratelui Iosif Ton

de Dorothy  Ghitea  (Dora Ton)

Duhul Sfânt m-a călăuzit să mărturisesc si să proclam minunile pe care le-a făcut El în viata mea pentru gloria numelui Său. Trebuie să stiti că acum opt ani de zile, chiar înainte de a 29 mea zi de nastere, am început să simt simptome foarte stranii de fiecare dată când mâncam ceva care continea făină de grâu. Dacă mâncam o mică bucătică de pâine, după un scurt timp simteam o durere acută, insuportabilă în stomac. Simteam ca si când cineva mi-ar fi înfipt cutite în abdomen, apoi mă cuprindea o greată teribilă si imediat vomam. După aceea, durerea era ca un buldozer care trecea peste toracele meu, asa încât cu greu mai puteam respira. Mi-am dat seama repede că alimente ca pâinea, pizza, si cerealele erau literalmente otravă pentru trupul meu. După o vreme, am realizat că problema mea cu alimentele cu făină era de fapt boala celiac, care este o intolerantă la gluten si că aceasta însemna să exclud din dieta mea o multime de mâncăruri. Am făcut mai multe teste si am descoperit că am alergie si la soia, la ouă si la lapte. Când am eliminat toate acestea din dieta mea, pentru o scurtă vreme m-am simtit mult mai bine, dar apoi am descoperit că am făcut o hipersensibilitate atât de mare la gluten încât cea mai minusculă fărâmă de pâine îmi producea o durere intensă, slăbiciune musculară si chiar si durere la încheieturi. Găteam în mod regulat pentru sotul meu si pentru cei doi copii ai nostri, dar în procesul acesta trebuia să iau măsuri severe să mă feresc de la a mă contamina cu gluten. În ultimii doi ani, chiar în timp ce m-am făcut si mai strictă cu regimul meu anti-inflamator si exclusivist, simptomele mele deveneau mai rele. Adesea nu eram în stare să mă joc cu copiii mei, să-i ajut să-si facă temele, să le fac baie sau să le fac de mâncare, deoarece aveam dureri mari si trebuia să stau culcată. Dacă mă ridicam, nu mă puteam îndrepta de durere.

Am strigat adeseori către Domnul si adesea m-am luptat cu această boală, dar în cele din urmă m-am resemnat cu ideea că Domnul mi-a dat această boală ca să mă învete să depind de El si să-si demonstreze puterea Lui în slăbiciunea mea. Poate că această boală era un fel de ”dar” de la El, sau chiar ”tepusul din carne” dat ca să mă umilească. (Mai târziu Domnul mi-a arătat că această imagine era totalmente departe de adevăr ?i a trebuit să mă pocăiesc de această concepţie greşită despre natura Lui şi despre modul cum se poartă El cu noi.) Când so?ul meu Oliver ?i părin?ii mei se rugau Domnului să mă vindece, tot ce puteam vedea era cuvântul ”incurabil” înfă?urat în jurul capului meu. Mă gândeam: ”Sigur, ei se pot ruga cât vor; eu nu-i pot opri, dar cine poate spune că Dumnezeu vrea să mă vindece?”

În acelaşi timp, viaţa mea de rugăciune a început să se intensifice într-o altă direcţie: stăruiam ca eu să-L gust mai mult pe Dumnezeu, să aud vocea Lui şi ca relaţia mea cu Domnul Isus să atingă noi nivele de intimitate. El mi-a arătat că este Iubitul inimii mele, Mirele meu ?i că se bucură de mine cum se bucură un mire de mireasa lui (Isaia 61:10; 62:5). Este aşa de minunat să mă uit în urmă şi să văd răbdarea pe care a avut-o Domnul cu mine, conducându-mă cu atâta gingăşie de la o descoperire la alta, la ce este El şi cine este El şi ce vrea El să facă în viaţa mea.  Este straniu că chiar şi în cele mai grele momente de durere simţeam dragostea Lui pentru mine atât de puternic şi-L simţeam cum mă strânge la pieptul Lui. Acum ştiu că dragostea Lui mă atrăgea la Sine. Dragostea Lui îmi vorbea. La început aveam urechile surde, dar încet-încet percepţia mea spirituală se deschidea şi Dumnezeu a început să-mi vorbească.

Punctul de cotitură a venit când am participat la o întrunire de rugăciune a unui grup umplut de Duhul Sfânt (sau carismatic) în iunie 2010. Omul lui Dumnezeu care conducea întrunirea m-a întrebat dacă cred că Domnul Isus m-ar vindeca dacă I-aş cere-o să o facă. I-am răspuns că da cred că Domnul Isus poate să mă vindece dar nu ştiu dacă El vrea să mă vindece. Am început să ne rugăm şi am fost copleşită  de nevoia de a-mi mărturisi păcatele Domnului. Voiam să îndepărtez toate barierele pentru ca Domnul să lucreze în viaţa mea. Conducătorul s-a rugat pentru mine specific şi a primit o viziune de la Domnul cu privire la mine. Mai întâi, m-a văzut strânsă într-un colţ, zbătându-mă în durere, strigând disperată către Domnul. Domnul mi-a zis: ”Te-am văzut şi ţi-am auzit strigătele şi sunt mişcat de milă pentru tine.” Apoi slujitorul Domnului m-a văzut stând la o încrucişare de drumuri şi la o oarecare distanţă de acolo era un rug în flăcări. Dumnezeu zicea către mine: ”Trebuie să alegi acum. Tu poţi ori să te îndepărtezi de Mine, ori să păşeşti înainte spre rugul în flăcări şi să auzi ce am să-ţi spun.” Inima mea a fost copleşită în timp ce mă rugam: ”Doamne, Tu ştii că vreau să-ţi aud vocea mai mult decât orice altceva! Eu doar doresc mai mult din Tine! Vorbeşte-mi, Doamne. Arată-mi Cine esti!”

Au trecut mai multe săptămâni şi de fapt sănătatea mea mergea din rău în mai rău. Am mai făcut nişte teste medicale şi inflamaţia intestinelor mele era aşa de severă că şi doctoriţa a fost surprinsă. În august 2010, m-am dus iarăşi la grupul acela de rugăciune şi le-am spus rezultatul ultimelor mele teste. Le-am spus: ”Poate Domnul nu vrea să mă vindece. La urma urmei, mă uit în jurul meu şi văd atâţia creştini care sunt bolnavi, unii mor de cancer şi de alte boli grave. Probabil că aceasta este voia Lui şi pentru mine.” Conducătorul mi-a răspuns că dacă rămân la acest nivel de argumentare cu Dumnezeu îi permit Duşmanului să-mi fure vindecarea. Trebuie să cresc în credinţa mea şi să mă ridic deasupra argumentelor la locul unde voi putea să spun cu încredere: ”Această situaţie va avea ca rezultat manifestarea gloriei lui Dumnezeu în viaţa mea.” Am crezut că Domnul îmi vorbeţte prin omul acesta, aşa că am primit acel adevăr şi m-am agăţat strânsă de el ca şi când toată viaţa mea depindea de el. Din momentul acela am avut o sămânţă de speranţă nouă în inima mea. Dumnezeu urma să-şi arate gloria prin starea mea disperată.

După timpul de rugăciune, în timp ce oamenii se pregăteau să plece acasă, o soră din grupul de rugăciune m-a tras de-o parte. Nu o mai văzusem până atunci şi ea nu ştia nimic despre mine, dar mi-a spus simplu: ”Simt că Domnul mă conduce să-ţi spun că tu trebuie să ierţi ca astfel să poţi fi vindecată. Şi eu am fost vindecată de o infecţie cronică după ce i-am iertat pe oamenii care m-au rănit într-un mod teribil.” M-am uitat la ea şi m-am gândit: ”De unde ştie ea că eu am fost rănită şi că mă lupt să pot ierta?” Evident, ea nu avea de unde şti acest lucru, dar Domnul ştia şi ea a fost pur şi simplu ascultătoare de călăuzirea Lui şi mi-a vorbit. Mi-a arătat apoi o carte care a ajutat-o pe ea în căutarea vindecării. Cartea era întitulatăPrayers That Bring Healing (”Rugăciuni care aduc vindecare”) de John Eckhardt. Am mers acasă şi am comandat imediat cartea. Nu ştiam că prin cartea aceasta Dumnezeu îmi va vorbi într-un mod care îmi va schimba viaţa! De îndată ce am început s-o citesc am fost şocată de modul în care literalmente Dumnezeu îmi răspundea la întrebările mele încă de pe prima pagină.

Am început să înţeleg că Dumnezeu nu aduce boala peste poporul Său. Durerea şi boala sunt parte a blestemului care a căzut peste omenire ca rezultat al păcatului lui Adam şi Eva. Boala poate fi un rezultat al păcatelor pe care le comitem noi sau al încătuşării generaţionale din vieţile noastre (cătuşe moştenite de la părinţi, bunici, sau străbunici). Bolile pot fi deasemenea pur şi simplu un atac al Duşmanului în care credinţa noastră în Dumnezeu este testată în faţa a unei mulţimi de martori spirituali. Adevărul glorios este că Domnul Isus a purtat toate bolile, infirmităţile şi durerile noastre în trupul Său pe cruce şi când El a câştigat biruinţa pe cruce asupra păcatului şi a morţii, El a câ?tigat ?i biruin?a asupra oricărui fel de boală ?i infirmitate. Astfel, când mergem la cruce, noi nu mergem ca să primim numai iertare de păcatele noastre, ci acolo primim ?i vindecare de bolile noastre. ”Prin rănile Lui suntem vindeca?i.” Această afirma?ie scrisă în Isaia 53:5 nu se referă numai la o vindecare spirituală, ci ?i la vindecarea trupurilor noastre, a?a cum este explicat în Evanghelia după Matei: ”Seara, au adus la Isus pe mul?i demoniza?i. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, ?i a vindecat pe to?i bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: ”El a luat asupra Lui neputin?ele noastre ?i a purtat bolile noastre” (8:16-17). Este clar că Matei a în?eles că ”neputin?ele” (infirmită?ile) ?i ”bolile” din Isaia 53 ca incluzând atât stările fizice cât ?i cele spirituale.

Când Domnul Isus a umblat pe pământ, El n-a respins pe nici o persoană care a venit să primească vindecare. De fapt, El i-a lăudat pe cei care se îmbulzeau prin mul?ime ca să ajungă la El să fie vindeca?i. Cei ce aveau credin?ă doar se atingeau de El ?i erau vindeca?i. Domnul mi-a spus clar: ”Du-te ?i caută ungerea Mea.” De vreme ce eu nu auzisem ?i nu cunoscusem pe cineva care să aibă ”ungerea”, la început n-am în?eles ce-i aceasta. Dar Dumnezeu a folosit cartea lui John Eckhart să-mi facă cunoscut faptul că pe acest pământ sunt anumi?i slujitori ai Săi cărora le-au fost date ungeri sau daruri speciale, cum ar fi ungerea pentru vindecare ?i eliberare. Acelea?i lucrări pe care le-a făcut Domnul Isus când era pe pământ sunt făcute în zilele noastre de slujitorii Săi prin faptul că sunt împuternici?i în mod supranatural de către Duhul Sfânt. De fapt, Domnul Isus a spus că ”oricine care crede” în El va face lucrări chiar mai mari decât lucrurile pe care le-a făcut El, deoarece El va merge la Tatăl ?i Duhul Sfânt va veni să trăiască în ei (Ioan 14: 12-13).

Când Domnul mi-a spus să caut ungerea, El mi-a dat ?i numele omului lui Dumnezeu pe care El vrea să-l caut ?i omul acela a fost fratele Nelu Demeter. Eu nu-l întâlnisem niciodată pe omul acesta ?i nu vorbisem niciodată cu el, dar el ?i so?ia lui se rugau pentru mine ?i pentru familia mea de mul?i, mul?i ani. Noi aveam o prietenă comună care le tot cerea să se roage pentru mine când eram în dureri disperate ?i când sim?eam chinul paralizant al efectului glutenului când îl mâncam accidental. A?a se face că în diminea?a următoare primirii călăuzirii de la Dumnezeu am sunat la familia Demeter. Am aflat de la so?ia lui, sora Adriana Demeter, că fratele Demeter era într-o conferin?ă de post ?i de rugăciune ?i că va veni acasă peste câteva zile. Am vorbit cu ea timp îndelungat ?i ascultam cu uimire la lucrurile pe care mi le spunea ea despre lucrarea pe care le-a dat-o Domnul să o facă în România. Apoi am stabilit cu ea programarea ca să-l sun pe fratele Nelu Demeter mar?i diminea?a, în 14 septembrie—cea mai binecuvântată programare pe care am făcut-o în via?a mea! N-am spus nimănui despre acest lucru, deoarece sim?eam că totul este între mine ?i Domnul.

Luni diminea?a, în timp ce a?teptam acea programare divină pentru mar?i, am început să citesc Evanghelia după Marcu. Când citeam primul capitol, Duhul Sfânt mi-a vorbit într-un mod foarte clar prin istoria leprosului care a venit la Domnul Isus ?i L-a rugat în genunchi, zicând: ”Dacă vrei, po?i să mă cură?e?ti” (Marcu 1:40). M-am auzit pe mine spunând exact acela?i lucru: ”Doamne, dacă Tu vrei, Tu mă po?i vindeca de această boală teribilă!” ?i cum i-a răspuns Domnul Isus leprosului? Cuvântul Domnului spune că ”I s-a făcut milă de el” (în traducerea Engleză:”a fost adânc mi?cat”). Apoi Domnul Isus a întins mâna, ”S-a atins de el ?i i-a zis: ”Da, vreau, fii cură?it!” (v. 41). Exact cuvintele acestea L-am auzit că-mi spune ?i mie: ”Da, vreau!”

Am fost umplută de o bucurie de nedescris fiindcă am în?eles în sfâr?it că El voia să mă atingă, să mă vindece, să mă restaureze ?i să mă umple. Dar eu am în?eles deasemenea foarte clar că El avea un plan mult mai mare în gând decât să mă atingă ?i să mă vindece. Mi-am ridicat mâinile în sus ?i am strigat către El: ”Doamne, eu ?tiu că mâine Tu mă vei vindeca a?a încât cei din familia mea să cadă cu fa?a la pământ când I?i văd slava Ta!” Pur ?i simplu m-am închinat Lui ?i I-am mul?umit pentru ceea ce eram absolut sigură că va urma să facă în ziua următoare.

A doua zi la orele 11, am format numărul pentru familia Demeter. Când am început să vorbim, fratele Demeter mi-a spus că Domnul i-a arătat că boala mea era o robie genera?ională ?i că noi trebuie să rupem acele legături în Numele Domnului Isus. Dar acele legături nu pot fi rupte atâta timp cât existau păcate nemărturisite în via?a mea. Apostolul Iacov scrie: ”Este vreunul dintre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii Bisericii ?i să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credin?ă va mântui pe cel bolnav ?i Domnul îl va vindeca; ?i dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisi?i-vă unii altora păcatele ?i ruga?i-vă unii pentru al?ii ca să fi?i vindeca?i. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept” (Iacov 5:14-16).

Păcatele nemărturisite îi dau diavolului dreptul legal de a ocupa acel teritoriu din inimă. Scriptura ne înva?ă clar că păcatul dă un cap de pod lui Satan în via?a noastră, ceea ce înseamnă că el are dreptul legal să fie acolo (Efeseni 4:27). Dar noi putem lua înapoi dreptul acela prin mărturisirea păcatelor ?i prin aplicarea sângelui lui Isus care ne cură?ă de orice păcat ?i nedreptate. Noi pur ?i simplu proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu ?i declarăm că ”dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios ?i drept ca să ne ierte păcatele ?i să ne cură?ească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Apoi, în Numele lui Isus eu am dreptul să proclam libertate de orice influen?ă demonică sau de duhuri, punând capăt sclaviei mele fa?ă de aceste duhuri. În Numele lui Isus eu proclam că toate legăturile de robie sunt rupte ?i că toate blestemele genera?ionale sunt anulate. Când sunt eliberată în Numele lui Isus, sunt eliberată ?i de consecin?ele acelor păcate în via?a mea, consecin?e care adesea iau forma durerii ?i a bolii.

Eu am crezut Cuvântul lui Dumnezeu cu toată inima mea ?i am făcut pas cu pas tot ce m-a îndrumat fratele Demeter, într-un proces foarte amănun?it de mărturisire. După mai mult de două ore de mărturisire a păcatelor mele ?i de sfâ?iere a tot ce m-a ?inut într-o astfel de robie de-a lungul anilor, m-am sim?it cople?ită de mila ?i răbdarea lui Dumnezeu. Harul Lui era atât de darnic si de generos ?i eu eram o păcătoasă zdrobită la piciorul crucii. Îl laud pe Domnul pentru iertarea Lui ?i pentru harul Lui pe care El este gata să-l reverse cu atâta generozitate asupra celor ce vin la El, murdari ?i zdrobi?i, recunoscându-ne nevoia disperată de El ca să ne cure?e, să ne restaureze, să ne vindece ?i să ne umple de via?a Lui ?i de Duhul Lui.

Când am proclamat Cuvântul lui Dumnezeu deasupra vie?ii mele în Numele lui Isus, Cuvântul a devenit via?ă pentru mine. Litera fără Duhul Sfânt ucide, dar ”Duhul dă via?ă” ?i via?a pe care o dă El este abundentă (2 Cor. 3:6; Ioan 10:10). Am proclamat că sunt totalmente iertată. Eu sunt liberă să iert ?i liberă să iubesc. Sunt umplută de Duhul Sfânt. Am fost eliberată de Cristos ?i sunt cu adevărat liberă. M-am declarat liberă de duhul de infirmitate (de boală) ?i de duhul de frică. Ele m-au min?it atât de mul?i ani, dar ele nu mă vor mai min?i! Am declarat că trupul meu este templul Duhului Sfânt ?i nimeni altul nu mai are dreptul să ocupe vreun teritoriu în persoana mea (1 Corinteni 6: 19-20). Sunt liberă de toate alergiile ?i intoleran?ele la alimente. Sunt liberă de infec?ii ?i de inflama?ii. Am fost vindecată ?i sunt o făptură nouă în Cristos Isus (2 Cor. 5:17). Eu sunt înviată cu Cristos ?i întronată cu El în locurile cere?ti (Efeseni 2: 4-6); Cristos este în mine, speran?a gloriei (Coloseni 1:27). Cât despre mine, eu ?i casa mea vom sluji Domnului (Iosua 24:15)!

În timp ce ne rugam, am luat ni?te ulei ?i m-am uns a?a cum m-a instruit fratele Demeter, de vreme ce vorbeam la telefon ?i el nu putea să-mi facă ungerea. Am sfâr?it rugăciunea cu laude ?i cu mul?umiri ?i eu m-am ridicat de unde stăteam cu fa?a la pământ, cu deplina certitudine că am fost totalmente vindecată ?i totalmente liberă.

Nu numai că Domnul Isus mi-a vindecat boala fizică. El mi-a vindecat ?i sufletul. El m-a eliberat de duhul de frică care m-a ?inut într-o varietate de robii toată via?a. El m-a eliberat de multe alte duhuri care produceau multe e?ecuri în umblarea mea cu Domnul, fiindcă ele nu mă lăsau să umblu în victorie. Libertatea în Cristos este atât de dulce încât n-a? schimba-o pentru nimic în lume. De sigur, această libertate include ?i libertatea de a mânca pâine ?i orice altceva făcut din făină de grâu ?i libertatea de a mânca toate alimentele pe care le-a făcut Dumnezeu pentru hrana noastră.

În acea după masă de 14 septembrie mi-am luat copiii de la ?coală ?i le-am spus că am o surpriză specială pentru ei dar că le voi spune-o numai la prăvălia la care le-am promis că le voi cumpăra ni?te prăjituri. După ce am cumpărat prăjiturile, mie mi-am cumpărat un fel de cafea care până atunci îmi fusese interzisă. M-am a?ezat cu copiii la masă ?i am frânt în două un biscuit pe care i l-am cumpărat fiicei mele de ?apte ani, Olivia. M-am uitat la biscuit ?i ?tiam că acum este bun ?i pentru mine, că nu mai este otravă pentru trupul meu. Dumnezeu l-a făcut bun pentru mine. I-am mul?umit Domnului pentru toate ce erau pe masă ?i am mu?cat din biscuit. Imediat, băiatul meu de opt ani, Joey, a exclamat: ”Mami, biscuitul acesta este fără gluten?” ”Nu – i-am răspuns – nu-i fără gluten, dar este în regulă, căci Domnul m-a vindecat astăzi ?i acum pot mânca tot ce vreau!” Copiii s-au bucurat cu atâta credin?ă minunată ?i au acceptat imediat minunea că mama lor este totalmente vindecată.

Mai târziu, în seara aceea, i-am spus soţului meu ce a făcut Domnul pentru mine şi el m-a crezut şi a primit vestea cu mare bucurie. Am râs împreună în timp ce mâncam împreună felii de pâine cu unt şi cu gem. De atunci, pentru noi a mânca împreună pizza a devenit o mare celebrare. Mănânc pâine în fiecare zi din 14 septembrie încoace şi n-am mai avut niciodată simptomele severe si dureroase pe care le avusesem înainte.

Oricât de minunat este faptul că sunt liberă să mănânc tot felul de produse din făină de grâu şi alte alimente pe care le-a făcut Dumnezeu pentru noi, este şi mai minunat să fiu liberă de robia spirituală. Când Domnul m-a vindecat, El mi-a dat pachetul întreg! El mi-a vindecat sufletul, mintea, emoţiile şi trupul. Acea primă rugăciune cu fratele Nelu Demeter a fost primul pas glorios în minunata călătorie pe care Duhul Sfânt a început-o în mine si cu mine.

Vindecarea mea a avut un efect în lanţ în viaţa soţului meu, a copiilor mei şi a altora din familia mea. El ne-a transformat familia şi mi-a revoluţionat căsătoria. Este ca şi când acum trăim într-un univers nou. Îmi ridic mâinile şi mă închin Domnului meu, Vindecătorul şi Eliberatorul meu, cu uimire şi cu adorare, fiindcă El a făcut mult mai mult decât aş fi putut eu cere sau aş fi putut să-mi imaginez. Am văzut puterea şi slava Lui şi am fost umplută de Duhul Lui. Pot spune cu Psalmistul din toată inima: ”Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu mi-ai eliberat inima” (Psalm 119:32, traducerea dupa engleza NIV).