Mai devreme în timpul acestei săptămâni, aveam o conversație cu niște oameni și vorbeam despre cele mai timpurii amintiri de Paște. Cea mai amuzantă a fost povestită de Damian Cortez care a crescut în Corpus Cristi, Texas. Ne-a dus înapoi în anii ‘70, într-un weekend cu ocazia Paștelui, când orașul Corpus i-a invitat pe toți copiii din oraș să vină într-un anumit parc și la o anumită oră și au promis că un elicopter avea să treacă pe deasupra parcului, iar un iepuraș de Paște avea să arunce cu ouă peste toți copiii care aveau să vină. Sute de copii au venit. Mult mai mulți decât oricine s-a așteptat și la timpul hotărât. Vine elicopterul, din el iese cineva îmbrăcat în iepuraș de Paște cu multe găleți cu ouă pe care le aruncă peste copii. Ei bine, au transformat câmpul într-un haos. Copiii erau unii peste alții luptându-se și cățărându-se și încercând să ia un ou de Paște, mulți dintre ei s-au ales cu mai multe vânătăi și tăieturi decât ouă. Nu s-a mai organizat așa ceva de atunci. Mă gândesc că consiliul municipal a pus punct evenimentului. Poate asta este și povestea ta cu Paștele. Poate a fost un timp de forfotă, și cățărări, și călătorii, și cumpărături de rochii noi sau mers în vizită la copii. Dar haideți să luăm o pauză și să ne reamintim că povestea reală de Paște nu are, iertați-mă, nimic de-a face cu iepurașii de Paște, nici cu un elicopter, ci are de-a face cu un mormânt gol și Domnul nostru înviat și o promisiune ca aceasta (1 Corinteni 15:54): „Moartea a fost înghițită de biruință.”
Mă bucur așa de mult că sunteți aici astăzi, celor din auditoriul vestic, vă mulțumim așa de mult, Domnul să vă binecuvinteze, de cei care se uită online din toată lumea, suntem așa de mulțumitori. Suntem toți împreună în biserică celebrând învierea. În timp ce mergem mai departe cu promisiunile din Biblie sub numele „Speranță de nezdruncinat”, în fiecare săptămână facem următoarea declarație. Așa că oriunde te-ai afla te invit să fii parte din asta. Ridicați-vă în picioare, îndreptați-vă umerii, umpleți-vă plămânii cu aer, inimile cu speranță. Dă-i un cot persoanei de lângă tine în caz că o vezi că adoarme și spune cu încredere: Ne clădim viața pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece cuvântul Său este neclintit, speranța noastră este nezdruncinată. Noi nu cedăm în fața problemelor din viață sau durerilor. Noi ne bazăm pe promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu. Amin.
Ai milă de noi, Tată, căutăm adevărul în mijlocul lumii haotice. Iartă vorbitorul, are multe păcate. Ajută-ne să Îl vedem pe Hristos, doar pe Hristos, prin Hristos ne rugăm și toată biserica să spună „amin”.
Cu câțiva ani în urmă am fost chemat la patul unui muribund. Nu îl știam pe Peter foarte bine, dar știam că ani de trai greu i-au răvășit corpul. Până în acest moment, făcuse pace cu Dumnezeu prin Hristos, dar ficatul lui era în conflict cu tot restul și era pe moarte. Când m-a sunat fosta lui soție se afla în salonul de spital stând lângă el la patul lui. Mi-a spus: „Grăbește-te, moartea e la ușă.” M-am grăbit, dar a trecut la cele veșnice înainte să ajung. Îmi aduc aminte că am intrat în salon și era acolo un sentiment de „doar ce s-a întâmplat”. Ea încă stătea la pat, corpul lui era încă în pat, părul era cu grijă dat pe spate de la atingerea ei. Erau picuri de perspirație pe fruntea lui. Era urma unui sărut pe dosul mâinii stângi sub încheieturi. Când am intrat, a privit în sus spre mine și mi-a zis: „Doar ce a plecat, ieșit, pornit, trecut, murit, și-a dat sfârșitul, dar unde? În ce formă? Și odată acolo, ce a văzut el? Cum era el? Ce știa? Ce a realizat?”
Nu tânjim să știm? Cine a plecat din viața ta? Și ce s-a întâmplat când a plecat? Când sunetul de la monitorul la care îți era conectată bunica a devenit o linie dreaptă, când bătăile inimii din pântece au încetat, când partenerul de viață și-a dat ultima răsuflare, ce s-a întâmplat în acel moment? Și ce se va întâmpla în momentul când ți se va întâmpla ție? Vei avea unul! Exceptând momentul revenirii lui Hristos. Plămânii tăi vor expira pentru o ultimă dată, sângele ți se va liniști și vei pleca, vei trece dincolo, dar spre ce? Unde? Întrebarea este: ce vom fi după ce murim? Este o bună întrebare pentru o duminică de Paște, nu-i așa? Ce vom fi după ce murim?
Răspunsurile variază. Unii oameni spun: „Nimic. Nu vom fi nimic. Ne vom descompune, ne vom degrada, ne vom dezintegra, moartea este doar un drum închis, lucrurile noastre și reputația noastră ne-ar putea supraviețui.” Dar noi nu. Sau, unii oameni spun că devenim fantome, năluci, fantasme sub forma unui abur de dimineață, palizi ca un morman de zăpadă. Unii oameni spun că vom deveni șoimi sau vaci, sau un mecanic de mașini în Kokomo. Reîncarnarea sugerează că ne întoarcem pe pământ sub o formă diferită, un trup diferit supus morții, recompensat sau pedepsit după cum am trăit. Sau, alți oameni spun „Suntem doar o parte din univers, suntem absorbiți în univers precum un lac absoarbe o picătură de ploaie. Devenim ceea ce am fost înainte de a fi ceea ce suntem. O parte din conștiința cosmică.” Pe de altă parte, creștinismul propune o idee interesantă, minunată și aceasta este (1 Corinteni 15:54): „Moartea a fost înghițită de biruință.” Moartea nu este un drum închis, cu adevărat moartea este doar o tranziție într-o viață minunată. Potrivit promisiunii la care ne uităm azi dintr-un mormânt gol, prietenul meu Peter s-a trezit într-o lume atât de cu mult mai bună decât aceasta, încât ne întrebăm dacă Dumnezeu l-ar fi putut convinge să se întoarcă. Credem asta deoarece dacă ne uităm la minunile lui Hristos, se pare că a făcut mii de vindecări, dar numai trei învieri și ne întrebăm dacă e așa pentru că nu a mai putut face rost de alți voluntari.
Aceasta este speranța creștină. Și această speranță creștină este confirmată de minunea Paștelui. Știi miracolul? Era duminica dumineața după vinerea crucificării, după ce cerul s-a întunecat și ucenicii s-au împrăștiat. Când dregătorul roman s-a trezit în acea dimineață, poate că se gândea la micul dejun sau la o zi liberă, sau când va primi salariul, dar putem paria că nu se gândea la Mesia de care era răspunzător pentru crucificarea de vineri. S-a asigurat că omul a fost pironit pe cruce cu cuie romane și străpuns în coastă cu o lance romană, ultimul lucru la care s-a gândit a fost că acest om va mai trăi să vadă lumina zilei. Dar ce se înșela! Matei 28:2-6: „Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți. Dar îngerul a luat cuvântul și a zis femeilor: ‘Nu vă temeți; căci știu că voi căutați pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul.’”
Așa că Isus merge înainte, cadavrul transformat în Rege cu masca morții într-o mână și cheile cerului în cealaltă. „A înviat”, a spus îngerul. Înviat. Înviat din morți, nu înviat din somn, nu înviat din amorțeală, nu înviat din confuzie, nu înviat dintr-o imaginație a minților noastre. Nu! El a fost înviat fizic, și cei ce L-au văzut, i-au văzut corpul fizic. Femeile care L-au văzut L-au putut atinge. Apostolii care L-au văzut, L-au văzut mâncând. I-au urmat corpul fizic. Apoi a fost văzut de mai mult de cinci sute de frați deodată (1 Corinteni 15:6). Așa că această înviere nu a fost o apariție retrasă, a fost una publică, un eveniment concret la care au fost martori sute de oameni. Așa că deoarece știm ce se întâmplă cu Hristos, putem să ne punem întrebarea despre moarte: Ce se întâmplă cu Hristos? Ce se întâmplă cu cei care își pun încrederea, care își aliniază viețile și inimile cu El? Ei bine, pentru că mormântul este gol, promisiunea lui Hristos nu este. Și această promisiune este sumarizată în 1 Corinteni 15:54. În simple cuvinte, îți încredințezi lui Hristos viața și El va fi în control veghind asupra ta în moarte. Și uite ce se va întâmpla: când mori, dacă ești creștin, sufletul tău va intra în prezența lui Dumnezeu în mod imediat. Sufletul tău va intra în prezența lui Dumnezeu în mod imediat și te vei bucura de părtășie cu Tatăl Ceresc împreună cu cei care au plecat înaintea ta.
Sunt multe versete care ne spun asta. Unul dintre acestea este scris de apostolul Pavel. El a spus: „Da, suntem plini de încredere, și ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă, la Domnul.” Aș fi putut să îi răspund fostei neveste a lui Peter când a întrebat ce s-a întâmplat zicând: „Ei bine, Peter este departe de trupul său, dar el este acasă cu Domnul.” Este o translatare instantanee în duh în prezența lui Dumnezeu. Nu este aceasta promisiunea pe care Isus i-a făcut-o tâlharului de pe cruce? O poveste frumoasă a unui tâlhar care și-a pus încrederea în Hristos în timp ce murea pe cruce, Hristos s-a întors spre el în timp ce cei doi atârnau pe cruce și a zis: „Astăzi vei fi cu Mine în rai.” Astăzi. Nu într-o zi, ci azi. Așa că nu este nicio adormire a sufletului, nu este niciun purgatoriu, este o simplă și imediată translatare a sufletului în prezența lui Dumnezeu.
Marțea aceasta a fost experimentată de Louis Vasquez. Unul dintre membri noștri. Obișnuiam să îl văd aproape în fiecare dimineață când opream la o cafea. O boală de inimă l-a ținut în neputință în ultimele câteva luni. Marțea trecută a făcut stop cardiac de trei ori și apoi a murit. După prima dată când i s-a oprit inima, l-au adus înapoi și soția sa era în salon. Louis era atât de obosit, vocea îi era slabă, aproape o șoaptă, nu putea sta pe picioare, abia putea să își deschidă ochii, dar când a făcut-o, și-a văzut soția și i-a spus următoarele. I-a zis: „Vino cu mine, este frumos.” Imediata translatare a sufletului în împărăția lui Dumnezeu. Așa că sufletul credinciosului călătorește acasă instantaneu, dar trupul credinciosului rămâne aici pentru un timp până la învierea de apoi la un moment știut doar de Dumnezeu și nu ne este dezvăluit de Dumnezeu, dar la un moment dat, trupul tău va fi chemat din mormânt. Ce priveliște va fi! În toată lumea, din adâncimile mării, până în mormintele ascunse, până în monumentele publice. Va fi o erupție masivă și oamenii vor fi chemați, trupurile lor vor fi chemate și reunite cu sufletele lor. Isus a zis (Ioan 5:25): „cei morți vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce-L vor asculta – și fiți atenți la asta, vor face, ce? – vor învia. ”
Sunt multe discuții referitoare la ce se va întâmpla. Înseamnă asta că începe răpirea și judecata și domnia de 1000 de ani? Este acest lucru doar inaugurarea noii împărății? Putem păstra aceste întrebări pentru un timp când avem mai mult timp? Și pentru duminica aceasta, notează asta: vei face ce făcut Isus. Dacă ești în Hristos și Hristos este în tine, vei face și tu ceea ce a făcut El în mormântul lui Iosif din Arimateea. El te va ridica din mormânt, de oriunde ești, în orice stare ar fi trupul tău, nu te îngrijora dacă este descompus pentru că dacă Dumnezeu a putut să îți pună trupul laolaltă o dată, o poate face din nou. Și te va scoate din mormânt. De ce? Pentru că apostolul a spus (Filipeni 3:20-21): „Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite ” Câți dintre voi vă puteți regăsi în expresia: „trupul stării noastre smerite”? O, durerile și suferințele trupurilor noastre smerite.
Știți, datorită generației Baby Boomers avem mai mulți oameni în vârstă pe planetă decât oricând în istorie. Drept urmare vedem dezvoltarea unui anumit limbaj între cetățenii seniori. Acesta este limbajul codificat pentru mesaje scrise ale cetățenilor în vârstă. PCMBL: Prieten Cel Mai Bun Leșinat; APD: Adu-ți Propriii Dinți; ADA: Acoperit De Asigurare; PCB: Prieten Cu Beta-blocant; RDÎSD: Râd De Îmi Sar Dinții; TSPBSLSC - Trebuie Să Plec, Baterie Slabă La Stimulatorul Cardiac. Nimeni nu întinerește. Cu toții îmbătrânim, cineva tocmai a zis un „amin” încet. Corpul îți este atât de obosit, atât de uzat, încheieturile dor, se instalează rigiditatea, iei acele vitamine, încerci să faci exerciții fizice, dar pare că duci o luptă deja pierdută. Știți, Biblia numește acest corp un „cort” și dacă ai campat vreodată în cort știi că uneori corturile au găuri și uneori vântul rece poate să sufle înăuntru și corturile se pot apleca. Poate că și cortul tău se apleacă. Poate tot timpul a fost așa. Poate că auzul nu ți-a fost niciodată bun, poate că vederea nu ți-a fost niciodată tare, poate mersul tău nu a fost niciodată voinic, poaie bătăile inimii nu au fost niciodată constante. Privești în jur și vezi oameni bucurându-se zi de zi de sănătate. O, ce ai da și tu pentru o zi bună de sănătate. Toate scaunele astea cu rotile, toate stetoscoapele, toate aceste vizite la doctor, internările în spital, dacă nu ai mai avea parte de așa ceva pentru tot restul vieții tale, ai fi fericit. Ce ai da pentru o zi de sănătate?
Dacă te regăsești în această descriere, atunci primește această promisiune profundă din cartea Filipeni. Lasă-mă să termin pasajul. M-am oprit la expresia „trupurile noastre smerite”, dar mergem mai departe (Filipeni 3:20-21): „Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale.” Nu înțeleg tot ce spune, dar știu să trupul glorios al lui Isus Hristos care a ieșit din mormântul lui Iosif din Arimateea este modelul pe care trupul tău îl va urma. Vei fi precum Hristos, vei avea un trup glorios. O altă traducere (BVA) spune: „care va transforma corpurile noastre umile, făcându-le asemănătoare celui glorios pe care îl are El.” O altă traducere (Biblia București GBV) spune: „care va transforma trupul smereniei noastre în asemănarea cu trupul gloriei Sale.” Noua Traducere în Limba Română spune: „El va transforma trupul nostru umil şi-l va face asemenea trupului Său glorios.”
Trupul tău este ideea lui Dumnezeu și nu se găsește nimic în Scriptură care să spună că trupul tău va fi mort și îngropat pentru totdeauna. Nu! Acest trup va fi înviat, iar Adam și Eva în corpurile lor glorioase au arătat cum vor fi corpurile noastre, ca înainte de cădere. Nicio rușine, nicio durere, nicio greutate, nicio luptă, o nouă împărăție într-un trup nou. Și în timp ce vă imaginați cum ar fi să aveți un nou corp, imaginați-vă cum ar fi să fiți într-un univers reabilitat, într-un un timp în care (Isaia 11:6) „lupul va locui împreună cu mielul, și pardosul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și vitele îngrășate vor fi împreună, și le va mâna un copilaș.” Isaia ia penița unui poet aici și descrie cum va fi universul, cosmosul. În sfârșit pace.
Am citit că nu a fost niciodată vreun deceniu lipsit de război de la începuturile istoriei înregistrate. Dintotdeauna am fost în război unii cu alții. Întotdeauna în conflict cu vecinii, cu națiunile vecine. Totuși, vine o zi când leul va locui cu mielul. Va fi pace, pace într-un final. Nu vor mai fi dificultăți (Apocalipsa 22:3): „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo.” scrie apostolul Ioan. A spune că nu va fi nimic vrednic de blestem acolo înseamnă a spune că nu mai există păcat. Nu mai este vină, rușine, regret, eșec, amărăciune, bigotism. Îndepărtarea blestemului îl va readuce pe poporul lui Dumnezeu la Dumnezeu și în universul lui Dumnezeu, la starea vrută de Dumnezeu și în sfârșit satan, acel șarpe vechi, acel ispititor vechi care nu face nimic altceva decât să fure și să ucidă și să distrugă, va fi aruncat pentru totdeauna „în focul cel veșnic care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!” (Matei 25:41). Amin?
Vine o zi bună! Este o zi bună! Și în acel moment această promisiune se va împlini: „Moartea va fi înghițită de biruință.” Aceasta este speranța creștinilor. Acum, aș vrea să te întreb: Este aceasta și speranța ta? Își cunoști destinația? Nu-i așa că are sens? Adică, nu e de bun simț să îți cunoști destinația? Am călătorit destul de mult în viața mea și am stat în sute de avioane comerciale și zboruri, am început sute de conversații cu alți pasageri și cred că în fiecare conversație ori sunt întrebat ori întreb o anumită întrebare: vrea cineva să ghicească care este este întrebarea? „Încotro te îndrepți? Unde mergi?” Nu vi se pune mereu această întrebare? Am pus-o și am observat ceva: De fiecare dată când o pun, călătorul căruia îi pun întrebarea este capabil să răspundă. De fiecare dată. Niciodată nu am dat peste cineva căruia să îi fi pus întrebarea să se uite la mine și să zică: „Ei bine, știi, nu m-am gândit la asta. Hmm. . unde merg?” Nu mi-a spus nimeni: „O, frate, frate, nu știu, sunt aici de dragul călătoriei, doar mă bucur de călătorie, doar mă bucur de zbor.” De asemenea, nu am întâlnit pe nimeni cu răspunsuri intelectuale de genul: „Nimeni nu poate ști cu adevărat. Nimeni, adică, am putea crede că știm, dar uită-te în jur, nimeni nu știe cu adevărat.” Toată lumea știe. Toată lumea înțelege că scopul unui avion este să ducă o persoană dintr-un loc în altul.
Înțelegi că ești un copil al lui Dumnezeu? Că scopul vieții acesteia nu este lumea asta! Nu este! Dacă crezi că scopul acestei vieți este viața aceasta, atunci această viață va duhni și vei merge dintr-o dezamăgire într-alta, pentru că această viață nu îți va satisfice cele mai profunde tânjiri. Niciodată nu a fost aceasta intenția. Promisiunea lui Dumnezeu că năzuințele tale cele mai profunde de comuniune, de împlinire, de puritate, de bucurie de a-ți ști Creatorul, de a ști de ce ești aici, aceste tânjiri profunde, profunde ale vieții, acestea vor fi împlinite în noua împărăție, când Hristos revine, Când trupul tău este reunit cu sufletul tău și acest univers este făcut perfect așa cum a fost să fie. Dumnezeul tău te iubește. El te iubește cu o dragoste veșnică. Și această dragoste se manifestă în faptul că îți adresează o invitație. Nu o cerință, ci o invitație și aceasta este: „Vino, vino cu mine. Este frumos.” Dar El este un gentleman, El niciodată nu te va forța să faci asta. Și cei care vor moșteni împărăția vor fi acei care în această viață au zis „da” invitației lui Hristos. Ai făcut tu asta? Dacă vrei să te asiguri că ai făcut asta, după mesajul meu își oferim șansa să te rogi împreună cu cineva și să fii sigur. Dacă ai făcut-o și ești sigur, te chem să rămâi pe această promisiune, rămâi pe ea. Și data viitoare când bătrânul trup începe să scârțâie și să doară și data viitoare când stai la mormântul cuiva, adu-ți aminte că „moartea a fost înghițită de biruință” (1 Corinteni 15:54).
Acum câteva săptămâni am petrecut ceva timp în biroul directorului unui cimitir. O nouă zi de naștere m-a convins că trebuie să fac niște pregătiri, am realizat că nu am un loc. M-am gândit că ar fi bine să merg să mă uit la niște locuri de înmormântare și i-am zis soției mele Denalyn. Am plecat și am fost surprins de cât de mult costă. Adică nu îl voi folosi foarte mult timp. Dar totuși, așa că am avut o idee pe care i-am zis-o directorului: „Vei crede că sunt nebun, dar am această idee. Mă întreb, dacă ar fi posibil să înregistrez un mesaj care să fie cumva încorporat în piatra mormântului. Așa că, dacă vine cineva vine la mormântul meu să pot să îi spun ceva. Ar putea apăsa un buton și să îmi audă vocea. Ei bine, spre cinstea lui, nu a crezut că sunt nebun! De fapt a zis: „Cred că am mai auzit asta, se poate face!” Și trei sau patru zile mai târziu m-a sunat și mi-a zis: „Am vești bune! Există o companie care va lua un dispozitiv de înregistrare și-l va încorpora în piatra de granit. Și poți avea un buton, poți înregistra un mesaj vocal și oamenii pot apăsa pe buton auzind ce ai de spus.” Așa că cred că o voi face. Mă gândesc că, undeva între numele meu și data nașterii și data morții va fi un buton roșu, un buton roșu care spune: „Pentru un mesaj de la Max, apasă acest buton,” Și am lucrat la mesaj. Nu l-am terminat, bine? Nu l-am înregistrat, dar mă gândesc că ar putea suna în felul următor. Spuneți-mi ce credeți. Vii la piatra mormântului, vezi butonul, apeși și îmi auzi vocea spunând următoarele: „Îți mulțumesc pentru vizită. Îmi pare rău că îți e dor de mine, nu sunt aici, sunt acasă, sunt în sfârșit acasă. La un moment dat Regele meu va face strigarea și acest mormânt se va arăta că este doar temporar. Așa că te rog să te dai la o parte în caz că se întâmplă asta cât ești aici. Spun din nou, apreciez mult de tot că ai venit și sper că ți-ai făcut planuri cu privire la plecarea ta. Toate cele bune, Max.” După cum am spus, mai e nevoie de câteva retușuri, bineînțeles. Dar promisiunea este exactă. „Moartea a fost înghițită de biruință” (1 Corinteni 15:54). Amin?
Îți mulțumim, Doamne, pentru această promisiune minunată și pe această promisiune ne reînnoim legământul cu Tine, ne reînnoim inimile. Tată îndurător, rămâi cu noi când privim spre viitor. Reamintește-ne că ai promis că vei fi cu noi în valea umbrei morții și că le vei da curaj celor care nu ți-au spus „da” să facă asta, înțelepciune să facă asta. Te implorăm, Tată, cheamă-i la Tine. În Numele lui Isus ne rugăm și toată biserica să spună „amin”.
