Ne continuăm studiul astăzi despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Motivul pentru care studiem asta este fiindcă, înainte ca Isus să meargă în cer, le-a spus ucenicilor Săi să se ducă în fiecare naţiune de pe faţa pământului, în Matei 28:19-20, să facă ucenici şi să-i înveţe fiecare lucru pe care l-a poruncit El. Aşadar, noi doar ne străduim să împlinim această mare trimitere, să-i învăţăm pe oameni fiecare lucru pe care l-a poruncit Isus, punând accent în special pe acele lucruri care nu sunt subliniate îndeajuns în creştinism astăzi. Mulţi oameni sunt mulţumiţi doar cu a avea păcatele iertate şi atât. Ei nu-L cunosc pe Isus ca Mântuitor al lor. Îl cunosc ca Iertător.
Am considerat, de exemplu, două păcate anumite în ultimele două studii: mânia şi gândurile sexuale desfrânate. Acestea nu sunt două păcate despre care auzi să se vorbească mult, fiindcă majoritatea predicatorilor n-au biruinţă în niciunul din aceste domenii, şi deci nu pot avea cu niciun chip autoritatea să vorbească împotriva lor. Şi chiar dacă vorbesc împotriva lor, nu vor vorbi de ele într-un mod practic în privinţa felului în care să le biruieşti. Aşadar, vrem să ne uităm un pic mai mult la aceste păcate, astfel încât nu doar să auzim de ele şi să vedem gravitatea lor, ci să înţelegem de asemenea cum să le biruim. Gravitatea lor se vede din faptul că acestea sunt singurele două păcate din Predica de pe munte, unde Isus a menţionat posibilitatea ca o persoană să meargă în iad, ca rezultat al acestor păcate.
Acum, eu aş zice că 99% din creştini nu consideră că mânia e un păcat foarte grav. Cu siguranţă, ei nu consideră că mânia îi poate duce în iad. Cu alte cuvinte, ei nu cred ce a spus Isus în Matei 5:22. Nu ştiu ce tip de Biblie au ei, nu ştiu ce fel de creştini sunt ei dacă nu cred ce a spus Isus Hristos. Atunci pe cine credeţi? Îi credeţi pe psihologi? Ei bine, ei nu vă pot conduce în cer.
În acelaşi fel, nu cred că 99% din creştini cred că, a pofti o femeie cu ochii este destul de grav încât să te ducă în iad. Majoritatea oamenilor nu iau acest lucru în serios deloc. Şi aceasta e lucrarea diavolului, că a făcut păcatul un lucru atât de neînsemnat, neimportant. Gândiţi-vă la o boală precum SIDA... oamenilor le e frică chiar şi de cancer. SIDA este mult mai rea. Câţi dintre voi aţi privi SIDA ca pe un lucru foarte neînsemnat, nu contează? Vă spun cine. Cel care e complet ignorant cu privire la ce poate face SIDA.
Unei femei sărace, analfabete dintr-un sat, dacă-i spui că are cancer nu e tulburată, pentru că nu ştie ce e cancerul. Ea nu cunoaşte gravitatea cancerului, fiindcă e analfabetă. O persoană educată ar fi foarte tulburată dacă doctorul i-ar spune că s-a răspândit cancerul în tot trupul său. De ce e tulburată? Fiindcă vede pericolul cancerului. În acelaşi fel, când eşti analfabet spiritual, nu consideri mânia gravă. Când eşti analfabet spiritual, nu consideri grav a pofti femei. Acesta este un semn al analfabetismului tău spiritual, la fel cum acea femeie analfabetă nu ştie cât de grav e cancerul. În acelaşi fel, un om care e în mod spiritual educat va lua aceste păcate cu mare seriozitate. N-are nevoie nici chiar de cuvintele lui Dumnezeu să-i spună acest lucru, ştie instinctiv că acestea sunt păcate grave, fiindcă unul îi răneşte pe alţii, iar celălalt îl răneşte pe el însuşi. De aceea, vrem să ne uităm la acestea mai atent, şi să ne întrebăm cum putem să le biruim.
Amintiţi-vă că Isus a zis că, e responsabilitatea celor care predică Cuvântul lui Dumnezeu să-i ajute pe toţi cei din turma lor, dacă sunt pastori, sau dacă sunt învăţători, să-i înveţe pe toţi cei cărora le predică cum să biruiască în aceste două domenii. Vreau să te întreb, în cazul în care eşti predicator, pastor sau învăţător, dacă faci asta. Ai biruit tu însuţi în aceste două domenii? Şi îi înveţi pe alţi oameni, cărora le predici, să biruiască în aceste două domenii? Le arăţi cum e posibil? Dacă nu, eşuezi în îndatorirea ta, şi eu aş spune că n-ai niciun drept să fii un slujitor al Evangheliei dacă nu-i înveţi pe oameni ce ne-a învăţat Isus.
Majoritatea cestinilor astăzi predică ce predau psihologii, nu ce ne-a învăţat Isus în Biblie. Sunt foarte puţine glasuri profetice în creştinism astăzi, care-i ţin pe oameni sus la standardele pe care Isus le-a vestit în Cuvântul Său. Lipsesc cu tristeţe. Diavolul a redus la tăcere glasurile profetice în biserică. Şi majoritatea oamenilor gândesc că profeţia e doar a prezice viitorul, şi de obicei a prezice viitorul în legătură cu lucruri materiale. Asta-i o înşelăciune. Glasul profetic e cel care-i conduce pe oamenii lui Dumnezeu la pocăinţa de păcatele care îi distrug.
Prosperitatea materială nu este calea către cer, ci eliberarea de păcat e calea către cer. Îngerul când a venit la Iosif în Matei capitolul 1... Citim că prima promisiune - când deschidem la paginile Noului Testament - prima promisiune, în Matei 1:21, este: "Isus va mântui (salva) pe poporul Lui de păcatele sale." Acesta e înţelesul numelui Isus. Mulţi oameni folosesc numele Isus şi nici măcar nu ştiu ce înseamnă. Matei 1:21 ne spune că numele Isus înseamnă: "Cel care va mântui pe poporul Lui de păcatele sale."
Care e diferenţa între a fi salvaţi de păcatele noastre şi a fi iertaţi de păcatele noastre? Haideţi să luăm aceste două păcate, pe care le-am avut în vedere în ultimul nostru studiu: mânia şi gândurile sexuale desfrânate. Dacă te mânii într-un mod păcătos şi te pocăieşti de asta, şi-I ceri Domnului să te ierte, El te va ierta. Iar mâine te mânii din nou într-un mod păcătos, şi Îi ceri Domnului să te ierte. El te va ierta. Şi săptămâna următoare faci acelaşi lucru, şi-I ceri să te ierte. El te va ierta. La fel e şi cu gândurile sexuale desfrânate. Pofteşti o femeie cu ochii şi-ţi dai seama că e păcat, şi-I ceri Domnului să te ierte. El te va ierta. Faci acelaşi lucru mâine şi Îi ceri să te ierte, iar El te va ierta. Te duci la internet şi te uiţi la pornografie, şi-I ceri Domnului să te ierte, iar El te va ierta. Dar ai fost salvat de aceste păcate? Nu. Ai fost iertat? Da. Experienţa ta e următoarea: păcătuieşti, Îi ceri Domnului să te ierte, păcătuieşti din nou, Îi ceri Domnului să te ierte... E un cerc fără sfârşit: păcătuieşti şi-I ceri Domnului să te ierte, păcătuieşti din nou şi-I ceri Domnului să te ierte. Ai fost iertat? Da. Se poate să fi păcătuit de 1000 de ori. Toate păcatele îţi sunt iertate. Dar ai fost salvat de păcatul tău? Nu! Fiindcă continui să-l faci.
E ca şi cum ieşi dintr-o groapă şi cazi din nou în groapă. Îi ceri cuiva să te scoată afară, te scoate, iar mâine cazi iar în groapă, şi-i ceri cuiva să te scoată, şi iar cazi înapoi. Când se va sfârşi? Isus te iartă. N-ar trebui să fii sincer şi să spui: "Îl cunosc pe Isus ca Iertător, dar nu-L cunosc ca Salvator"? "Îl cunosc ca Cel ce-mi iartă păcatele, dar nu ca Cel care mă salvează de păcatele mele."
Trebuie să fim sinceri. Dacă nu suntem sinceri cu noi înşine, nu vom ajunge niciodată la plinătatea a ceea ce ne promite Biblia. Dumnezeu iubeşte oamenii sinceri. Vreau să te încurajez să fii sincer înaintea lui Dumnezeu, şi-i să-I spui sincer din inima ta: "Doamne Isuse, Te cunosc doar ca Iertător, nu Te cunosc ca Salvator." Şi dacă eşti sincer cu El şi spui: "Doamne, vreau să Te cunosc ca Salvator, nu ca Cel care doar mă iartă, nu ca Cel care continuă să mă ridice din groapa în care cad. Promisiunea Ta este că mă vei salva de păcatele mele." Isus nu înseamnă Iertător, ci Mântuitor, "El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale", nu "El le va ierta păcatele". Desigur că ne iartă. Mulţumim lui Dumnezeu pentru asta! Niciunul dintre noi n-am putea trăi fără aceasta. Dar, El face mai mult decât atât, ne salvează. Şi trebuie să le experimentăm pe amândouă.
Mă gândesc la povestea celor doi orbi care au venit odată la Isus, în Matei 9. Citim aici, în Matei 9:27 că doi orbi s-au luat după Isus şi au zis: "Ai milă de noi!" Şi Isus i-a întrebat: "Ce vreţi să vă fac?" În pasajul paralel dintr-o altă Evanghelie devine clar acest lucru. "Ce vreţi să vă fac?" Iar ei au zis: "Vrem să ni se deschidă ochii." Iar apoi le-a pus o întrebare, în Matei 9:28, "Credeţi că pot face lucrul acesta pentru voi?" Asta e o întrebare foarte importantă. E o întrebare importantă pe care Domnul ne-o pune referitor la orice a promis.
E bine când vă aduceţi cererea inaintea lui Dumnezeu: "Doamne, vreau să mi se deschidă ochii orbi", sau "Vreau să fiu vindecat de o boală", sau "Vreau să fiu izbăvit de un anumit obicei păcătos", sau "Doamne, vreau să obţin o slujbă", "Vreau să găsesc o locuinţă". Sunt atâtea lucruri pe care I le putem cere lui Dumnezeu, şi Lui Îi pasă de toate nevoile noastre, spirituale şi fizice. Însă întrebarea pe care Domnul ne-o va pune, după ce i-am adus o cerere specifică lui Dumnezeu, este aceasta: "Crezi că EU pot face lucrul acesta pentru TINE?" (Isus spune asta). El nu te întreabă: "Crezi că TU poţi birui acest păcat?" Acesta e un gând foarte eliberator. Slavă lui Dumnezeu că Hristos nu ne întreabă: "Crezi că poţi să renunţi la acest obicei păcătos?" Aş răspunde numaidecât: "Nu, Doamne. Nu pot renunţa la niciun obicei păcătos. Sunt un aşa rob al păcatului, născându-mă ca şi copil al lui Adam. Sunt rob al fiecărui păcat! Sunt rob al mâniei, al acestui şi acelui lucru... al oricărui lucru! Dar cred cu toată inima că TU mă poţi elibera de ele." Asta-i întrebarea aici. "Crezi", zice Domnul, "că EU pot face asta pentru tine?" Mulţumim lui Dumnezeu pentru asta!
Isus nu a venit cu vreo învăţătură de psihologie, a felulul cum trebuie să ne instruim noi înşine sau mintea noastră. Nu a venit să ne înveţe yoga, cum să ne controlăm gândurile, sau lucruri de genul acesta, cum să biruim mânia cu autocontrolul. Nu! El te întreabă: "Crezi că EU pot face asta pentru tine?" Fiindcă a spus în Ioan 15:5, "Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic." Slavă lui Dumnezeu pentru acest verset! Zic: "Doamne, Tu Însuţi ai spus că despărţit de Tine nu pot face nimic. Sunt 100% de acord." O ramură nu poate aduce rod dacă nu e în copac. Şi orice ramură îi poate spune unui copac, chiar şi după ce a fost 50 de ani în acel copac: "Despărţită de tine nu pot produce niciun rod. Dar dacă sunt în tine, aproape fără efort produc rod." Credeţi că o ramură se zbate?... Uitaţi-vă la un copac mango. Se zbate acea ramură să producă mango? Nu! Dar dacă tai acea ramură din acel copac, chiar dacă a făcut mango timp de 50 de ani, se opreşte imediat din a produce, fiindcă se usucă. Dar câtă vreme e în copac, seva copacului curge prin ea şi aşa se produc mango. Acesta e principiul biruirii păcatului. Şi asta trebuie să învăţăm pe fiecare om care e ucenic, în fiecare naţiune.
Dragi prieteni, acest lucru trebuie să-l înţelegeţi... Şi dacă eşti predicator, trebuie să-i faci pe alţii să înţeleagă, că fără Hristos nu poţi birui niciun păcat. Poţi birui păcate exterioare, desigur, sunt o mulţime de atei în lume care nu omoară pe nimeni, şi care nici măcar nu preacurvesc fizic. Nu ai nevoie de Isus Hristos ca să menţii exteriorul paharului curat, ci doar trebuie să fii un bun fariseu. Există necreştini a căror viaţă exterioară este foarte dreaptă, care nu înşeală niciodată şi care sunt cinstiţi. Cunosc chiar şi atei. Dar când vine vorba de viaţa interioară, nu mă refer la autocontrol, unde prin yoga şi altele ţii mânia în interior... Asta nu-i izbăvire, e doar ca şi cum închizi sticla ferm pentru ca otrava să rămână înăuntru. Tot te distruge. Nu asta oferă Hristos. Asta e puterea yoga-ului şi a autocontrolului. Însă Hristos oferă izbăvire de mânia din interior. Pot deschide sticla, nu este otravă acolo, nu e mânie. Priveşti în inima mea şi nu e ca şi cum cu mare efort încerc să-mi ţin gura închisă, ca să nu-mi pierd cumpătul. Asta e yoga, nu e izbăvire de mânie. Izbăvirea de mânie este atunci când Hristos ne izbăveşte de mânia din inima noastră. E absentă. Dacă te uiţi în inimă, nu e mânie. Dacă te uiţi în inimă, nu e poftă faţă de acea femeie. Numai Isus poate face asta.
Gândiţi-vă la aceşti orbi care au venit la Isus, şi după ce şi-au exprimat cererea, Domnul i-a întrebat: "Credeţi că pot face lucrul acesta pentru voi?" Şi ştiţi, cu toţii avem doi ochi, iar aceşti orbi nu vedeau cu ambii ochi. Imaginaţi-vă doar această situaţie, în care doi orbi - în fiecare caz nu vedeau cu ambii ochi - stau înaintea Domnului, şi să presupunem că vin unul după altul la Domnul. Iar primului din ei Domnul îi pune această întrebare: "Crezi că îţi pot deschide ochii?" Nu "Crezi că îţi poţi deschide ochii cu puţin exerciţiu sau ceva de genul ăsta?" "Crezi că Eu", spune Domnul, "pot să-ţi deschid ochii orbi?" Şi primul orb spune: "Ei bine, Doamne, aş fi fericit dacă ai putea să-mi deschizi un singur ochi. E mai mult decât suficient pentru mine. Pot supravieţui pe acest pământ, şi cred că Tu poţi face acest lucru." Domnul i-ar răspunde aşa cum a zis aici, în v.29: "Facă-ţi-se după credinţa ta!". "Nu după abilitatea Mea", zice Domnul, "ci după credinţa ta".
Ştiţi că Domnul face pentru noi nu după abilitatea Lui, ci după credinţa noastră? Dacă nu ai credinţă pentru ceva, chiar dacă Domnul are abilitatea să facă mai mult decât atât pentru tine, nu vei experimenta tot ce vrea Domnul să facă pentru tine. Vei experimenta doar în măsura nivelului credinţei tale. Deci, dacă un om zice: "Eu am credinţă pentru deschiderea unui singur ochi", Domnul va spune: "Facă-ţi-se după credinţa ta!" El va ieşi din acea cameră cu un singur ochi deschis, iar celălalt închis. Asta-i destul de bine, ca un orb să aibă chiar şi un ochi vindecat este fantastic!
Acum celălalt orb vine înăuntru, iar Domnul îi pune aceeaşi întrebare: "Crezi că pot face lucrul acesta pentru tine?" Iar el zice: "Da, Doamne, cred că-mi poţi deschide ambii ochi. Ce e imposibil pentru Tine?"... Lui i se deschid ambii ochi, şi vine afară şi-l întâlneşte pe celălalt orb, căruia i s-a deschis doar un ochi, iar acel om spune: "Cum de ţi s-au deschis ambii ochi? Asta trebuie să fie vreo învăţătură falsă." Nu e o învăţătură falsă. El doar a avut mai multă credinţă decât tine. Asta-i tot.
Deci, gândiţi-vă la aceşti doi ochi ca la: iertare de păcate şi a fi salvat de păcat. O persoană le primeşte pe amândouă, alta doar pe una. De ce e aşa? Fiindcă Dumnezeu a fost părtinitor cu acea persoană? Fiindcă acea persoană era mai bună? Nu. El doar a avut credinţă pentru ce poate să facă Hristos pentru el. O persoană a avut credinţă că Hristos poate doar să-i ierte păcatul. Şi a primit asta. Altă persoană nici măcar nu are credinţă că Hristos îi poate ierta păcatul. Aceasta nu primeşte nici măcar iertare. Sunt mulţi astfel de oameni în lume.
Unul are credinţă că Hristos îi va ierta păcatul. El primeşte iertare. Altul are credinţă (ca pentru ambii ochi) că Hristos nu doar îl poate ierta, ci îl poate izbăvi de acel obicei păcătos. El le primeşte pe amândouă. Şi când o persoană le vesteşte pe amândouă, că Hristos nu doar ne poate ierta, ci ne poate şi elibera, oamenii care au experimentat doar iertarea vor numi asta o învăţătură falsă, fiindcă nu au experimentat-o ei înşişi. Ei spun că e imposibil. Ei zic că e imposibil pentru vreo fiinţă umană să fie eliberată de păcat. Întrebarea nu e dacă e imposibil pentru om. Spui că e imposibil pentru Dumnezeu? Isus a spus că nimic nu e imposibil pentru Dumnezeu. Imposibil pentru om, sunt de acord pe deplin. Este imposibil pentru om chiar şi să primească iertare de păcate fără puterea lui Dumnezeu. Deci, cu Dumnezeu nimic nu e imposibil. Aşadar, vă rog să vă amintiţi asta, că dacă nu experimentaţi ceva şi altcineva experimentează, nu e fiindcă el are vreo învăţătură falsă, ci deoarece tu nu crezi la fel de mult ca el.
E ca şi cum, pot folosi o altă ilustraţie, dacă ploaia cade în mod egal în afara casei fiecăruia, şi este deficit de apă în oraş, iar oamenii pun rezervoare afară pentru a colecta apa de ploaie... Un om pune un pahar mic în afara casei, câtă ploaie va primi? Doar un pahar plin. Un alt om pune un bazin uriaş în afara casei lui. Câtă apă primeşte el? Un bazin plin. Există vreo diferenţă între un bazin plin şi un pahar plin? Bineînţeles! Omul cu paharul plin spune: "Cum de ai primit un bazin plin cu apă? A fost Dumnezeu părtinitor cu tine trimiţând mai multă ploaie în faţa casei tale?" Nu! "Aceeaşi cantitate de apă a căzut în afara casei tale, dar tu ai avut doar un mic pahar afară. Acesta a fost nivelul credinţei tale, şi asta e tot ce-ai primit." Primim de la Dumnezeu după măsură credinţei noastre.
Binecuvântarea lui Dumnezeu este nelimitată. Efeseni 1:3 spune că ne-a binecuvântat cu "tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti"; cu toate binecuvântările Duhului Sfânt pentru a ne elibera de fiecare obicei păcătos, nenorocit, pe care l-am căpătat şi l-am moştenit de la Adam, strămoşul nostru. Şi vă spun ceva, toţi am moştenit aceeaşi natură rea de la Adam. Fiecare om rău din lume are aceeaşi fire păcătoasă pe care o avem tu şi cu mine. Poate circumstanţele şi creşterea noastră ne-au oprit de la a face unele din lucrurile rele, teribile pe care le fac teroriştii, însă noi avem aceeaşi fire, şi putem fi eliberaţi de ea numai prin puterea lui Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. Deci, e important să ţinem minte asta.
E important să le explicăm oamenilor, atunci când îi învăţăm tot ce a poruncit Isus, că poruncile Lui pot fi împlinite numai prin puterea Duhului Sfânt, în special în aceste două domenii.
Haideţi să ne uităm la Matei 5. Ne uitam la mânie şi la pofta sexuală. În Vechiul Testament, cum le spunea Domnul oamenilor să biruiască mânia? Acest verset la care ne-am uitat în ultimul nostru studiu, în Efeseni 4:26, "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi", este de fapt citat din Psalmul 4:4. Dacă aveţi traducerea NASB a Bibliei, veţi observa că citările din Vechiul Testament apar cu majuscule în Noul Testament, în epistolă. Şi în Psalmul 4:4, spune aşa: "Cutremuraţi-vă" - şi adnota Bibliei mele spune "Cutremuraţi-vă cu mânie" - "şi nu păcătuiţi". Deci, aceasta e citarea din Efeseni 4:26, "Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi". Poate te cutremuri de mânie, dar să nu păcătuieşti! Nu lăsa ca această mânie să devină păcătoasă. Şi soluţia pentru asta este: "du-te şi cugetă în inima ta când stai în pat, şi taci," şi versetul 5, "încrede-te în Domnul".
Aşadar, soluţia Vechiului Testament pentru mânie era că, atunci când eşti supărat pe cineva, retrage-te de lângă acea persoană, du-te şi încuie-te în camera ta, întinde-te în pat şi cugetă... la Dumnezeu, până te linişteşti. Şi încrede-te în Domnul să aibă grijă de acea situaţie. Asta era tot ce era posibil.
Deci, în Vechiul Testament puteai să-ţi controlezi cuvintele care-ţi ies din gură, oarecum asemănător cu yoga. Dar în Noul Testament, Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt, iar roada Duhului este autocontrolul (înfrânarea), astfel încât, din interior Isus Hristos ne eliberează de acea mânie. Exact la fel e şi cu a pofti cu ochii. În Matei 5, El vorbeşte despre a pofti cu ochii şi continuă mai departe să zică... Apropo, nimeni din Vechiul Testament nu a putut să biruiască asta. A 10-a poruncă, în Exodul 20, era singura poruncă pe care nimeni n-o putea păzi, nu ştiu dacă ştiţi acest lucru. Erau 10 porunci. 9 dintre ele erau exterioare, citim asta în Exodul 20, toate cele 10 porunci. Primele 9 erau toate exterioare şi atât puteau să ţină toţi. Însă a 10-a poruncă era: "Să nu pofteşti - casa aproapelui tău, nevasta aproapelui tău, robul lui" sau orice aparţine aproapelui tău, fiica aproapelui tău... Fiecare femeie care merge pe stradă e fie fiica fie soţia aproapelui tău. Şi zice că nu trebuie s-o pofteşti. A fost efectiv scrisă acolo ca a 10-a poruncă. Şi nimeni nu o putea păzi. Nimeni din Vechiul Testament nu putea să păzească această poruncă.
Apostolul Pavel spune odată că, cu privire la neprihănirea Legii, era fără prihană. În Filipeni 3:6, el spune: "Cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, (am fost găsit) fără prihană." El a mărturisit înaintea marelui preot, în Fapte 23:1, "Am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta." Ce vroia să spună? Că păzea toate poruncile. Dar ce porunci păzea? Doar primele 9. Fiindcă e îndeajuns de sincer încât să spună în Romani 7:7-8, că atunci când a venit la a 10-a poruncă care spunea: "Să nu pofteşti", a descoperit "tot felul de pofte" în el. A descoperit tot felul de pofte: după bani, după soţiile şi fiicele altora, după onoare... Tot felul de pofte în el, şi a realizat că nu putea păzi această poruncă.
Dar când a venit Duhul Sfânt la Ziua Cincizecimii, şi i-a umplut pe oameni... Când apostolul Pavel a fost umplut cu Duhul Sfânt în inima lui, apoi el zice în Romani 8:2 că legea Duhului Sfânt, care nu înseamnă 10 porunci, ci legea vieţii în Isus Hristos... O viaţă - aceasta l-a eliberat de această lege a păcatului, care-l făcea să cadă în mânie, în poftă şi toate celelalte. Şi continuă să spună în v.4 că această poruncă neprihănită a Legii, adică "Să nu pofteşti", este acum împlinită în noi, fiindcă noi nu trăim după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului Sfânt, lucru ce era imposibil sub Vechiul Legământ. Deci, când Isus a vorbit despre biruirea acestor păcate, în Matei 5, El vorbea de ceva care e imposibil pentru om să împlinească, fără puterea Duhului Sfânt.
Dacă citeşti Matei 5, 6 şi 7, vei descoperi la sfârşitul acestor 3 capitole, că cea mai importantă întrebare nu a primit răspuns. Care este asta? "Doamne, cum să trăiesc această viaţă?" Nici măcar nu e menţionat acest lucru în Matei 5, 6 şi 7. Matei 5, 6 şi 7 ne arată doar standardul de viaţă pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la un creştin din noul legământ, un creştin născut din nou. Dar cum să ajungi la el? Nu e menţionat acolo. Atunci cum vom şti ce să facem? Eu cred că Predica de pe munte - Matei 5, 6 şi 7 - a fost spusă de Hristos doar pentru a crea o dorinţă în inima noastră pentru această viaţă. Şi dacă o persoană tânjeşte după această viaţă, se va duce la Dumnezeu şi va spune: "Doamne, care e soluţia?" Iar Domnul va spune: "Trebuie să fii umplut cu Duhul Sfânt. Trebuie să fii întărit în omul din interior."
Există multe experienţe false ale Duhului Sfânt astăzi, care pun accentul doar pe vorbirea în alte limbi, dar această viaţă interioară eliberată de păcat nu e subliniată. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în alte limbi, vorbesc în alte limbi de 35 de ani, dar umplerea cu Duhul Sfânt a adus ceva mult mai important decât asta în viaţa mea: eliberarea de păcatul din interior. Acesta este scopul principal al plinătăţii Duhului Sfânt. Aşadar, haideţi să-L căutăm pe Dumnezeu pentru aceasta!
Tată ceresc, în timp ce ne plecăm înaintea Ta, recunoaştem că fără puterea Duhului Sfânt, toate acestea vor fi doar teorie. Aşadar vrem să venim înaintea Ta şi să-Ţi cerem această putere, astfel încât să o putem experimenta în viaţa noastră şi să Te slăvim pe Tine. Ne rugăm în Numele Domnului Isus, Amin!
