Aduc mesajul astăzi dintr-o biserică încântătoare din Blockley, Anglia. Această congregație are o istorie mai veche de 1000 de ani. De fapt clădirile inițiale din acest loc datează din 600 d.Hr. Oamenii s-au întâlnit pentru închinare în această clădire sau porțiuni din ea din 1000 d.Hr., care înseamnă că această biserică este aproape la fel de bătrână ca unii dintre voi, membrii bisericii Oak Hills. Vestea bună e că putem aduce mesajul astăzi dintr-un loc atât de semnificativ ca acesta. Vestea rea e că numai o persoană a venit la biserică și anume soția mea Denalyn, iar ea suferă de jet lag.
Dar continuăm astăzi o serie de mesaje pe care le-am început despre rugăciune. Se numește „Cele mai bune 10 minute ale tale”, o serie despre rugăciune pentru oameni cărora le este dificil să se roage. Cred că toate rugăciunile din Biblie pot fi reduse la o frază simplă, și anume: Doamne, ești bun. Am nevoie de ajutor. Și ei. Mulțumesc. Și trăind cu această rugăciune câteva minute pe zi, vom intra mai adânc în fiecare din aceste propoziții. Doamne, ești bun. Ești Tăticul meu - am studiat săptămâna trecută. Iar astăzi - Ești în control. Ești în control. Ceva se întâmplă când recunoaștem că Dumnezeu e în control. A recunoaște autoritatea lui Hristos înseamnă a da curaj inimii noastre, ceva ce toți avem nevoie.
Eu am avut nevoie de curaj, în mod sigur. Aveam 9 ani, iar strigătul mi-era blocat în gât. Mi-am deschis gura să strig, dar nu ieșea niciun sunet. Gura mea era larg deschisă, dar fără sunet. Mi-era așa de frică încât nici nu puteam să strig. Concediu cu familia la Yellowstone Park. Am văzut Old Faithful, am hrănit urșii, am pescuit păstrăv, iar acum era miezul nopții și eu dormeam în cort, când am auzit ceea ce am crezut cu siguranță că este un urs grizzly lângă cortul meu. Mama ne dăduse în grijă să ascundem mâncarea, ca să nu vină urșii pentru o gustare la miezul nopții. Cred că un urs venise după o gustare la miezul nopții și ursul acela mă mirosise pe mine. Datorită focului care încă mai pâlpâia, puteam vedea silueta ursului stând în picioare lângă cortul meu. Vă puteți imagina frica mea? Bineînțeles că puteți, pentru că urșii dau târcoale și pe lângă cortul vostru, urșii grizzly încă vin, provocările încă sunt aproape, intrușii încă ne țin treji.
De fapt, iată o întrebare importantă:
I. Cu ce temeri te confrunți?
Am făcut un studiu pe stradă, care a consistat dintr-o singură întrebare: Cu ce temeri te confrunți astăzi? Iată câteva răspunsuri: frica de trăi mai mult decât copiii mei, frica de a fi diagnozat cu o boală terminală, faliment, atac nuclear, o dizabilitate permanentă, o predică foarte lungă a lui Max - i-am spus lui Denalyn că acesta nu-i un răspuns potrivit. Dar toți avem temeri care ne iau bucuria, ne sug viața, ne fură somnul, ne testează credința. Singurul răspuns la toate provocările pe care le avem în viață este frica. Așa să fie? Poate că este și alt răspuns, unul pe care l-am descoperit cu câteva săptămâni în urmă, în timp ce mă urcam într-un zbor pentru o călătorie. În timp ce urcam în avion, cineva m-a strigat pe nume. M-am întors, și era pilotul avionului. „Max, ești pe zborul meu” a zis el. M-am întors și era Joe, un vechi prieten de-al meu. Îl numesc Metusala al aviației. Omul acesta pilotează avioane de când există această capelă... A zburat în (războiul din) Vietnam, a zburat cu servicii de curier, cu avioane private, e pilot comercial de mulți ani. Am auzit toate poveștile lui. Am băut multă cafea împreună și mi-a povestit cum a avut de-a face cu tot felul de situații, de la a goli rezervoarele de benzină până la furtuni turbulente. Am vorbit câteva minute și apoi m-am dus la locul meu cu un zâmbet pe față gândindu-mă: „Avionul acesta e într-adevăr pe mâini bune. Cunosc pilotul. Știu că avionul acesta nu se va confrunta cu nimic la care Joe să nu poată face față.”
Și ce bine mi-a prins această veste bună! Căci la jumătate de oră de la plecare am zburat direct într-un zid de vânt, felul acela de turbulență care face ca avionul să pice ca un lift care e ieșit de sub control. Am avut acele căderi bruște, iar oamenii de-abia își trăgeau respirația, unii strigau, la alții le clănțăneau protezele...
Mie nu mi-era frică. Nu eram bucuros și nu-mi plăcea, dar n-am simțit frica pe care toți ceilalți au simțit-o, pentru că am avut un avantaj: am cunoscut pilotul, l-am cunoscut pe Joe, am știut numele celui ce pilota avionul și am avut încredere în autoritatea lui. Am avut încredere în abilitatea lui, în puterea lui.
Vedeți, curajul se naște când cunoaștem cine este în control. De aceea tema autorității lui Hristos e de extremă importanță. Unde e teamă, este confuzie cu privire la autoritate. Unde e curaj, e încredere cu privire la autoritate.
Deci întrebarea „Cine e în controlul Universului?” e cea mai importantă întrebare cu care ne confruntăm. Cum răspunzi la această întrebare? Când te gândești cine ocupă carlinga istoriei, cine pilotează avionul umanității, cum răspunzi la această întrebare? Cine e la cârmă? Poate răspunsul tău este: „Nimeni. Nimeni nu e la cârmă.” E un răspuns popular astăzi, un răspuns secular - nu este Dumnezeu, nu există o persoană care pilotează avionul. Este un răspuns, dar trebuie să vă spun că duce la multă teamă. Dacă nimeni nu e în control, atunci totul este la întâmplare, accidental, nu există ordine, nu există control, nu există istorie previzibilă. Un alt răspuns la această întrebare este: „Cineva e în control - noi suntem. Educația, guvernul, știința.” Deci facem din știință salvatorul nostru, din educație eliberatorul nostru și din guvern dumnezeul nostru... Știm cu toții ce se întâmplă când este așa. Pentru că oamenii îi dezamăgesc pe oameni. Politicile dau greș. Cele mai bune intenții se destramă. Organizații se ceartă și se luptă. La urma urmelor rămânem cu și mai multă teamă. Dacă noi suntem în control, ce mângâiere e asta? E ca și cum toți pasagerii ar încerca să piloteze acel avion. Dar am avut nevoie de cineva să fie în control. Sau unii oameni spun că Diavolul este în control. Un duh rău, o forță malefică e la cârmă. Asta nu aduce prea multă mângâiere, nu?
Deci, această întrebare e foarte importantă: Cine e în control? Și la această întrebare Isus Hristos dă un răspuns definitiv și plin de încredere. El spune: „Eu sunt. Eu sunt în control.” Biblia Îl prezintă pe Isus ca având o autoritate desăvârșită.
II. Autoritatea lui Isus
Priviți cu mine la autoritatea lui Isus în Efeseni capitolul 1 versetele 20 la 22: „pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor. El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii.”
Isus are autoritate completă. Ioan 1:3 spune „Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.” Asta înseamnă că de la cel mai mic microb până la cel mai înalt munte, Isus le-a făcut pe toate.
Evrei 1:3 spune că El „ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui.” Nu numai că El a creat totul, ci ține totul în mișcare doar prin Cuvântul Său, prin porunca Sa. El rânduiește anotimpurile și mareele, se îngrijește de animalele sălbatice și de cele din ape.
Filipeni 2:9 - „Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume.”
Hristos e cel ce conduce totul. Chiar acum. Un meterorit a trecut printr-o galaxie îndepărtată, Hristos l-a dirijat. O girafă tocmai a tras prima ei suflare în Congo, Hristos a cauzat aceasta. El știe și câte respirații va avea acea girafă pe parcursul vieții ei. Migrația morunilor în oceane - Hristos le dictează itinerarul. El are autoritate asupra lumii, și ascultă: El are autoritate asupra lumii tale.
Asupra lumii tale. Asupra emoțiilor tale, asupra tiparului tău de somn, asupra obiceiurilor tale cu privire la mâncare. El cunoaște totul despre tine. El are autoritate asupra oricărui detaliu din viața ta. El știe cele bune și cele rele și are autoritatea să le folosească pe amândouă pentru a-ți mări credința, pentru a-ți dezvolta caracterul și pentru a-Și lărgi Împărăția.
Scriptura spune în Matei 10:29 - „Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.”
El este centrul de comandă pentru galaxii. Ați știut că într-o zi a scos un ban din gura unui pește?
Altă dată a oprit valurile numai printr-un cuvânt. Altă dată, a vorbit și un copac s-a uscat. Altă dată a vorbit și un coș a devenit o masă copioasă. El controlează totul, de la economie la ecologie, la proviziile de alimente, meteorologie. Isus e cel care e în controlul Universului. El poate înșira numele stelelor și-ți poate spune câte pietricele există la fel de ușor cum tu și eu putem număra până la 10. El este sursa oricărei virtuți. Este la cârmă. Guvernul a încercat să-L intimideze și n-a putut. Diavolul a încercat să-L omoare și a dat greș.
Scriptura spune: „Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.” (Fapte 2:24)
Când Isus a ieșit din mormânt Satan a fugit din cimitir cu coada între picioare și e tot pe fugă de-atunci încoace. Isus „a dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” - Coloseni 2:15
Și nu glumea când a spus: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” (Matei 28:18)
Putere, autoritate.
Deci întrebarea „Cine e în control? Cine ocupă carlinga? Cine pilotează acest avion?” Scriptura ne dă un singur răspuns și anume: Isus Hristos.
Ce diferență face lucrul acesta? O, toată diferența de pe lume.
Vreau să vă arăt istoria cuiva din Biblie care a înțeles bine lucrul acesta. Este vorba de credința sutașului.
III. Credința sutașului
Acesta era ofițer în armata romană, era centurion, ceea ce însemna că avea 100 de oameni care ascultau oricând el dădea o comandă. Era parte din armata romană. Nu te jucai în armata romană. Vorbești despre o forță disciplinată pe care Cezar o folosea pentru a conduce și a schimba lumea. Deci el înțelegea autoritatea. Și a venit la Isus, acest soldat, acest ofițer și a avut o rugăminte: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuieşte cumplit.” Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” (Matei 8:6)
Aici e ceva interesant. Isus, știind că omul avea un prieten sau un servitor care era acasă bolnav i-a zis: „Am să vin să-l vindec.” Dar soldatul i-a zis: „Nu, nu trebuie nici măcar să vii.”
„Doamne” a răspuns sutaşul „nu sunt vrednic să intri sub acoperemântul meu; ci zi numai un cuvânt şi robul meu va fi tămăduit. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi şi zic unuia: „Du-te!” şi se duce; altuia: „Vino!” şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!” şi-l face.” (Matei 8:8-9)
Sutașul spune „Știu cum funcționează autoritatea”, căci și eu am autoritate. Când îi spun soldatului meu „Pune șaua pe calul meu”, el o pune. Spun soldaților să se pregătească de luptă, ei se pregătesc de luptă. Le spun să sară, ei zic: „Cât de sus?” Înțeleg autoritatea, cunosc autoritatea, văd autoritatea și recunosc autoritatea atunci când o văd... și Isuse Hristos, o văd în Tine.”
„Numai zi un cuvânt”, spune el, „numai zi un cuvânt și va fi tămăduit.”
Isus a rămas uimit, mișcat, s-a mirat. „În sfârșit, cineva înțelege.”
„Când a auzit Isus aceste vorbe, s-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare... Apoi a zis sutaşului: „Du-te şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” (Matei 8:10, 13)
Isus zice „Nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare.” Asta înseamnă că El căutase astfel de credință.
Căuta oameni care să se încreadă în autoritatea Lui. Și încă El mai caută. Încă mai caută.
Caută oameni care să vină la El cu problemele lor, cu temerile lor, cu zborurile lor turbulente, care să vină la El în rugăciune spunând: „Tu ești în control, Isus. Tu ești în control. Numai zi un cuvânt. Zi un cuvânt.” Adu-ți aminte că nu vii la Isus ca străin, ca un intrus, ca unul de-afară.
El este Tatăl tău. Doamne ești bun, ești Tăticul meu, ești „aba” al meu. Ai declarat deja că ești parte din familia Lui, că te încrezi în El așa cum un copil se încrede în tatăl său. Chiar acum să spui: „Tu ești în control. Numai zi un cuvânt.”
Vedeți, credința și frica nu pot locui în aceeași inimă. Credința și frica nu pot locui în aceeași inimă.
Când frica vede credința, iese pe ușa din spate. Când frica vede credința intrând, frica se întoarce și pleacă. Unii dintre voi ați trăit prea mult în frică. Vă sculați cu frică și vă culcați cu frică. Ziua voastră e marcată de neliniște. De aceea această rugăciune e atât de importantă pentru voi.
„Doamne, cred că Tu ești la cârmă. Cred că nu este Diavolul, cred că nu sunt eu la cârmă, cred că nu este goală carlinga, ci cred că Tu ești în control.”
Și în timp ce faci această declarație de credință, vei afla că frica va pleca și credința va veni. Deci te încurajez, deschide ușa credinței. Fă ce am făcut eu cu Joe, pilotul. Gândește-te la realizările lui.
Când avionul a început să joace, am început să mă gândesc la tot ce îmi spusese Joe despre toate situațiile grele prin care trecuse. Și mă gândeam: „Lui Joe nu-i e frică, iar dacă lui nu-i e frică, nici mie nu-mi va fi frică.”
Când frica iese la suprafață, gândește-te la toate prin câte a trecut Isus. Gândește-te la toate realizările Lui. Gândește-te la Creație, gândește-te la istoria puternică a acestei lumi, gândește-te la munții pe care i-a făcut. Gândește-te când era pe pământ și a avut de-a face cu provocări: scoțând draci, hrănind oameni flămânzi. Nu există nimic din lucrurile cu care noi ne confruntăm pe care El să nu le poată înfrunta. Deci, întoarce-te cu fața spre El. Zi: „Tu ești în control. Nu cancerul meu e în control, Isus, ci Tu. Economia nu e în control, ci Tu. Soțul meu ursuz nu e în control, ci Tu. Duhul meu cu toane nu e în control, ci Tu.” Apoi cere, cere: „Doamne, zi un cuvânt, zi un cuvânt. Zi un cuvânt, trebuie să plătesc factura la apă. Copiii mei sunt în întârziere, zi un cuvânt. Artrita mea s-a reîntors, zi un cuvânt, Doamne.”
Invită credința să vină în viața ta. Invită credința să vină.
IV. Deschide ușa credinței
Aș vrea să pot spune că întotdeauna am făcut așa și am excelat în orice provocare pe care am avut-o în viață. Nu pot spune asta. Dar îmi amintesc în mod special un timp în prima parte a lucrării mele de slujire, când am ales să mă încred, în loc să mă îngrijorez. Și Dumnezeu a onorat acea credință.
Fata noastră cea mai mare, Jenna, s-a născut în Brazilia. Ce delectare, ce surpriză, ce pachet!
Dar imediat după ce am adus-o acasă de la spital am primit a doua surpriză și anume factura de la spital, pe care n-o puteam plăti. Asigurarea noastră nu voia să plătească factura de la spital.
Încă nici până în ziua de azi nu înțeleg conflictul, dar era ceva cu faptul că asigurarea era ceva cu statul și avea ceva cu spitalul la care am fost în Rio de Janeiro, Brazilia, și nu voiau să plătească.
Așa că am rămas cu o factură de spitalizare de 1500 de dolari. Poate zici: „Max, asta nu e o sumă chiar așa de mare la cât costă să ai un bebeluș.” Vreau să vă spun ceva: este o sumă mare, dacă tot ce ai tu valorează $1500. Asta e exact câți bani aveam.
Eram un tânăr cu un nou-născut într-o țară străină și reușisem să economisesc un fond pentru zile negre, 1500 de dolari. Iar lor le trebuia $1500. Dacă plătesc factura, voi fi falimentar. Dar ce puteam face? Cam în același timp studiam despre rugăciune. Pentru prima dată în toată viața mea încercam să înțeleg rugăciunea. Și Dumnezeu mă învăța să mă încred. Să mă încred.
Îmi amintesc ziua când am scris cecul și l-am trimis prin poștă spitalului. Nu știu dacă i-am spus soției sau doar am avut în gând: „Sunt falit. Sunt falit. Sper ca părinții ei să nu afle. Am un bebeluș și o soție într-o țară străină și nu am niciun ban în dreptul numelui meu.” Dar eram hotărât să mă încred șă să nu mă îngrijorez.
Cu câteva zile mai târziu am primit o invitație să călătoresc din Brazilia în Florida și să vorbesc la o tabără de biserică. A fost singura dată din toți cei 5 ani pe care i-am petrecut în Brazilia când am fost invitat să vorbesc la o tabără de biserică. E cam scump să plătești cuiva zborul din Brazilia până în Florida și m-am gândit: „Ei bine, poate că acesta e parte din răspunsul la rugăciunea mea.”
M-am urcat pe avion într-o miercuri, am ajuns acolo joi, am vorbit vineri, sâmbătă și duminică.
Apoi m-am urcat pe avion să zbor înapoi spre Brazilia și un om din biserică pe care îl cunoșteam prea puțin - îl cunoșteam, dar nu bine - s-a apropiat de mine, mi-a dat un plic și a zis: „Acesta e pentru lucrarea ta în Brazilia.” Nu era ceva neobișnuit. Era destul de uzual ca oamenii să ne dea câte 25 sau 50 de dolari ca să ne ajute în lucrare, și eram foarte recunoscător. Nu m-am mai gândit la acel plic, ba chiar l-am pus în buzunar la haină și zburam spre casă când mi-am amintit: „O, omul acela mi-a dat un plic. Oare ce-o fi fost?” Da, ați ghicit - 1500 de dolari. Până la ultimul bănuț.
Mult mai de valoare pentru mine decât restaurarea fondului pentru zile negre a fost gestul lui Dumnezeu față de mine, pe care nu l-am uitat. El are autoritate absolută. El are autoritate absolută.
Când vin problemele, prima mea reacție și prima ta reacție trebuie să fie: Doamne, Tu ești în control.
Vedeți, torpilăm abilitatea Lui de a ne ajuta când ne înspăimântăm. Torpilăm tot ce s-ar putea întâmpla dacă rezistăm și dacă reacționăm cu frică. Mergem împotriva lucrării Lui când răspundem cu îngrijorare în loc de pace.
Fiecare dintre voi astăzi aveți temeri. Fiecare dintre voi. Aceasta este provocarea mea pentru voi: aduceți aceste temeri la Hristos. Aduceți-le prima dată la El. Faceți ce a făcut sutașul, faceți ce a făcut soldatul și ziceți: „Tu ești la cârmă. Zi numai un cuvânt, Doamne, și robul meu va fi tămăduit.”
Îți va da exact cei $1500 de care ai nevoie?
Ascultă, este peste puterile mele să-ți pot spune cum te va ajuta Dumnezeu, dar știu un lucru: El te va ajuta. El te va ajuta, pentru că El e în control și El e Tatăl tău. El m-a ajutat pe mine în Yellowstone. Îți aduci aminte de ursul grizzly de care vorbeam? Ca și copil de 9 ani mi-era așa de frică încât nici nu puteam striga, nu puteam ieși din sacul de dormit și nici măcar nu voiam să ies din sacul de dormit. Deci, am zis „Doamne, ajută-mă, ajută-mă, ajută-mă!” Mi-am închis ochii, i-am strâns tare și m-am rugat atât de mult încât până la urmă am adormit.
Când m-am trezit, soarele răsărise, tatăl și mama mea se sculaseră, așa că am ieșit din cort și m-am dus direct la masa de picnic unde ea pregătea micul dejun, și i-am spus ce s-a întâmplat. Am zis: „Mamă, a fost un urs lângă cort azi-noapte.” Iar ea a zis: „Ești sigur că a fost un urs?” Și a arătat cu degetul înspre o bluză pe care o atârnase pe o sârmă de rufe... Arăta asemănător cu un urs în picioare. Și a zis: „Cred că ai văzut silueta acelei bluze, cu focul în spatele ei.”
Băiete, toată familia a izbucnit în râs. Micul Max s-a speriat de un grizzly azi-noapte. Totuși până în ziua de azi nu sunt convins. Până în ziua de azi mă întreb: „Am văzut o bluză, sau poate că am văzut un urs? Și am fost singurul care a văzut ursul, iar când m-am rugat, Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea.” Probabil că niciodată nu voi ști, dar știu că atunci când ne rugăm, Dumnezeu preia controlul.
Deci, Doamne, asta e rugăciunea noastră astăzi. Credem că Tu ești bun, că Tu ești Tăticul nostru, că Tu ești în control. Avem nevoie de ajutor, Doamne. Adu-ne, Te rugăm, vindecare, încurajare, Te rugăm să ne conduci și să ne ierți. Prietenii noștrii au și ei nevoie de ajutor. Te rugăm să-i întărești pe acei pe care-i iubim, chiar și pe cei pe care nu-i iubim. Dragă Doamne, Te rugăm să fii cu această lume îndurerată în care trăim. Mulțumim pentru tot ce ai făcut. În Numele lui Isus. Amin.
