Tată, recunoaștem măreția Ta în ceruri chiar acum. Nimeni și nimic nu e mai mare ca Tine. Totul îți este supus. Doamne, venim aici și mărturisim că suntem nimic. Chiar acum respirăm datorită Ție. Ești atât de frumos, atât de minunat. Nu îndrăznim să Îți cerem nimic, ci Îți mulțumim că ne-ai acordat harul să stăm în prezența Ta. Și totuși Tu ne ceri să-Ți aducem cereri, așa că în această dimineață cer în numele tuturor mamelor din această încăpere, ca Tu să continui să le întărești. Mă rog pentru mamele care suferă pentru copiii lor care nu Te urmează. Ele te iubesc atât de mult și vor ca copiii lor să Te cunoască, dar Tu ești singurul care îi poate atrage la Sine. Așa că îți cerem să faci asta. Doamne, mă rog pentru mamele care trăiesc pentru Tine și încearcă din răsputeri să-și conducă copiii pe calea Ta, ca Tu să continui să le întărești, să le dai îndrăzneală și curaj atunci când alți oameni din lume le vor spune să o ia mai ușor sau să nu ia lucrurile așa în serios, sau chiar să fie destul de puternice să-și conducă copiii în direcția bună atunci când chiar aceștia li se împotrivesc. Mă rog pentru copiii care sunt aici chiar acum, Doamne, și cei de la școala duminicală. Lasă ca în această dimineață să se smerească și să învețe să-și respecte și să-și iubească mamele, după cum ai poruncit Tu, după cum a fost dorința Ta. Acum Doamne mă rog pentru toți cei din această încăpere care nu Te cunosc, ca până la sfârșitul zilei să recunoască că totul în această lume e despre Tine, și Tu ești un Dumnezeu minunat, atât de vrednic de urmat, atât de vrednic de laudă. Isuse, Tu ești minunat și te iubim. În Numele Lui ne rugăm. Amin.
Am atât de multe lucruri să vă spun. Cu câteva săptămâni în urmă am vorbit din Fapte 20. V-am spus că acel pasaj va fi un fel de temă a subiectelor mele. Când Pavel a lăsat în urmă biserica din Efes, a plecat cu conștiința curată, știind că a împărtășit totul, că nu s-a ferit să spună ceva. V-am spus că și eu vreau să fac asta înainte de a pleca. Să vorbesc din nou despre lucrurile care sunt atât de importante și se repetă atât de mult în Scriptură. Dar acum când suntem pe final și mai avem doar două săptămâni, am încercat să mă gândesc care ar fi două lucruri despre care aș vrea să vorbesc. Dar mi-am dat seama că nu există două lucruri, ci vreo 10 sau 15. Așa că voi încerca să vorbesc despre fiecare. Dar voi fi rapid.
În primul rând, mulți dintre voi ați întrebat cum ne descurcăm cu schimbările care au loc și mulți dintre voi ne-ați spus că vă rugați pentru noi. Apreciez foarte mult asta. Vă voi da câteva informații. Lisa și cu mine suntem foarte bine. Căsnicia noastră e mai bună ca niciodată. Ne concentrăm pe misiune mai mult ca niciodată. Avem conversații minunate și suntem entuziasmați. Am călătorit prin împrejurimi, am mers foarte des în Los Angeles. Ultimele câteva zile au fost intrigante. Am fost în South Central, Los Angeles și în zona USC. Există atât de multe nevoi acolo. Una din afirmațiile pe care le auzim destul de des e: "Știți că nu trebuie să faceți asta. Dumnezeu nu se va supăra dacă cheltuiți ceva bani pe voi, și vă asigurați viitorul și asigurați viitorul copiilor voștri. Dumnezeu nu se va supăra dacă faceți asta. Înțeleg că ești liber să faci ce vrei în Hristos, absolut. Dar nu e nimic din tine care vrea să facă asta?" Dacă te uiti la Hristos, în pasajul pe care l-a citit Iosua din Filipeni 2, vezi că Isus nu a trebuit să părăsească cerul. Probabil îngerii îi spuneau, "Știi Tu nu trebuie să pleci. Tu ești Dumnezeu, meriți să fii aici. Poți rămâne aici. Ai o relație bună cu Dumnezeu." Dar pasajul spune că El nu a ținut de aceste lucruri. Avea dreptul să rămână în ceruri? Desigur! Dar ce a ales să facă? El nu a ținut de acele lucruri ci s-a smerit, s-a făcut nimic, a luat chipul unui om. S-a uitat la noi și a spus: "Nu, voi alege să merg. Mă voi smeri și voi renunța la Mine." Așa că El ia chip de rob și moare pe cruce pentru noi. Și Biblia spune că atitudinea noastră ar trebui să fie la fel ca cea a lui Isus Hristos. Nu ar trebui să ne gândim la ce putem obține, ce merităm sau la ce avem dreptul să nu renunțăm. Și acumulăm tot mai mult. Acesta a fost un lucru cu care m-am confruntat când am intrat în lucrare. Pentru că pe atunci mă gândeam: "bun, pot deveni misionar, dar ceea ce ar face un misionar ar fi să renunțe cam la tot, să meargă într-o țară din lumea a treia, să trăiască din aproape nimic, să sufere cum a suferit Hristos. Sau aș putea deveni pastor în America." Și ca pastor în America, dacă biserica ta crește destul de mult ajungi să obții mai multe, să devii mai faimos și să iei mai mult pentru tine, ceea ce pentru mine părea ciudat. Și m-am întrebat dacă nu ar fi posibil să fii un slujitor aici în America și să nu urci mereu pe această scară ca toată lumea. Doar pentru că biserica e mai mare, înseamnă asta că ar trebui să luăm mai mult? Și să trăim mai bine? Sau ar trebui să fiu ca un misionar aici. Și încă de la început, soția mea și cu mine am decis ca indiferent cât de mare va crește biserica noastră, nu vom crește mereu standardul de viață. Toată lumea ne va spune că e în regulă să facem asta, dar mie nu mi se pare ceva biblic. E ceva tipic american dar e oare biblic? Să ținem la aceste lucruri? Pentru că lumea caută aceste lucruri, să-și îmbunătățească standardul de viață tot mai mult și tot mai mult. Eu nu asta văd la Isus. Și încă de când sunt credincios, de când Duhul Sfânt a intrat în viața mea, a existat această dorință de a fi asemenea lui Hristos. Există această dorință, și o lipsă de pace uneori când nu sunt așa. Așa că pe de o parte am decis să nu vreau tot mai mult și să ne menținem pe aceeași linie, iar pe de altă parte acum ne aflăm într-o etapă captivantă când spunem: "Nici asta nu e tocmai după exemplul lui Hristos. Hai să trăim cu mai puțin decât am putea, am merita sau pentru cât am muncit. Hai să încercăm să-L reflectăm pe Isus Hristos și să arătăm cum e El." A fost o perioadă foarte captivantă pentru noi, eu sunt foarte entuziasmat! Încă nu știu exact cum va fi, dar vreau să priviți mai adânc această idee de "a nu trebui să fac asta." Înțeleg. Dar 1 Ioan 3 spune în versetul 16, "Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul." Eu sunt foarte entuziasmat de următoarea etapă a vieții mele, chiar în mijlocul nesiguranței. Ca și familie suntem entuziasmați și vă mulțumim pentru rugăciuni. Nu spun că nu avem nevoie de rugăciunile voastre, dar mi-ar place să schimbați puțin tematica rugăciunilor voastre. M-aș bucura să vă rugați pentru biserica de aici, pentru că asta mă preocupă. Nu mă preocupă locurile în care voi merge. Domnul a fost așa de bun cu mine și nu merit nimic din ce am, nu merit această viață pe care am trăit-o. E o minune de unde m-a luat Dumnezeu și unde m-a pus și spun, "Doamne, e incredibil, și știu că oriunde m-aș afla Tu ești cu mine." Sunt împăcat cu asta.
Dar, sincer, am o preocupare - și anume lăsarea în urmă a acestui trup de credincioși. M-am uitat la acel pasaj din Fapte 20 și am vorbit pe baza lui, dar în versetul 29 Pavel spune, "Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor." Aceasta e partea grea. Pavel spune, "Conștiința mea e curată, am spus tot ce am avut de spus. Am plecat." "Dar," spune el, "trebuie să vă avertizez. Știu că după ce voi pleca se vor vârî printre voi lupi răpitori." Mai mult, Scriptura ne învață că învățătorii falși nu se recunosc imediat. Se spune că ei vin îmbrăcați în haine de oi. Ei sunt de fapt lupi în haine de oi. Și din nou spune că dintre voi se vor ridica astfel de oameni care vor răstălmăci lucrurile. În zilele noastre oamenii se pricep foarte bine să răstălmăcească Scripturile. Poți susține orice punct de vedere vrei cu Scriptura. Am auzit oameni dezbătând cele mai ciudate idei și făcând-o bine. Dar la sfârșitul zilei trebuie să te întrebi ce spune Biblia de fapt? Care e învățătura ei clară? Și cred că atunci când suntem singuri cu Scriptura, ne rugăm și o citim sunt momente în care spunem, "Viața mea nu e întocmai cum scrie aici." Și poate chiar am răstălmăcit astfel încât să justific anumite lucruri în viața mea. Dar și tu știi că la sfârșit vei sta înaintea lui Dumnezeu. Biblia spune că va veni o vreme... și Pavel spune, "Eu plec, dar îmi fac griji pentru ce se va întâmpla după." Știu că nu ar trebui să-mi fac griji. Biblia ne spune să nu ne îngrijorăm, ci să ne rugăm. Așa că m-am rugat tot mai mult, nu pentru mine, pentru că în dreptul meu pot să spun că Dumnezeu a fost atât de bun, și nu îmi fac neapărat probleme pentru viitorul meu, dar câteodată spun, "Doamne, Cornerstone o poate lua ori într-o direcție ori în alta acum. Dar ar fi atât de specific Ție Doamne, să faci din această perioadă o perioadă în care biserica să înflorească. Să lași să se vadă că întotdeauna a fost vorba de Tine și de puterea Ta."
Citesc această Carte și mă uit la tiparul lui Dumnezeu și se pare că atunci când oamenii se smeresc și nu mai depind de oameni ci de Dumnezeu, atunci se întâmplă lucruri extraordinare. M-am rugat, "Doamne, ar putea fi o vreme în care biserica Cornerstone să devină mai serioasă în privința rugăciunii decât oricând." Și să vă revărsați duhurile înaintea lui Dumnezeu ca niciodată pentru a arăta că nu a fost vorba de Francis, și desigur că m-ați folosit ca unealtă până acum, dar întotdeauna a fost vorba despre El și ce a vrut El să facă aici în Simmi Valley. De aceea ne-am concentrat pe rugăciune și v-am implorat și pe voi să petreceți mai mult timp rugându-vă. Rugându-vă chiar pentru biserica de aici, pentru că lui Satan i-ar plăcea să vadă cum lucrurile se destramă. Dar atunci când mă uit în Scriptură văd că Dumnezeu a făcut lucruri mărețe atunci când oamenii au început să se roage consistent. Așa că m-am rugat tot mai mult pentru asta.
Unul din pasajele care m-a ajutat și mi-a dat pace e Isaia capitolul 40. În Isaia 40 versetul 22 se spune, "El şade deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el. El preface într-o nimica pe voievozi şi face o nimica din judecătorii pământului. De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ; şi El suflă peste ei de se usucă, şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie. "Cu cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el? – zice Cel Sfânt." Biblia spune, "El șade deasupra cercului pământului." Vreau să vă întreb: Credeți cu adevărat asta? Gândiți-vă! Gândiți-vă cum ar arăta viața voastră dacă ați crede cu adevărat că există un Dumnezeu care chiar acum stă deasupra cercului pământului. Și a cărui locuitori sunt ca niște lăcuste. Dacă cred cu adevărat asta, că sunt doar un fir de praf pe această planetă și există o Ființă care stă deasupra cercului pământului și se uită în jos... Și spune că El suflă peste conducători și ei se usucă. Dacă eu cred asta cu adevărat, de ce fac altceva decât să mă rog? Înțelegeți la ce mă refer? Serios, ce va determina dacă Cornerstone va înflori în următorii zece ani sau nu? Dumnezeu, și atât! Stai puțin, depinde de el sau de el? Nu, depinde doar de Dumnezeu. Și există atâta frică de conducătorii pământului. El spune că aceștia abia ajung în acea poziție puternică și Dumnezeu spune că poate pur și simplu sufla peste ei și ei se vor usca. Lucrurile nu depind doar de conducători. Ei nu stabilesc ce se întâmplă pe pământ. Ci Dumnezeu! El stă deasupra acestui pământ. Și trebuie să te întrebi: "Dacă cred cu adevărat asta, cum ar arăta viața mea de rugăciune? Nu ar exista mult mai puțin stres și neliniște, încercând să rezolv lucrurile. Ci tot mai mult timp de rugăciune în care să spun, "Doamne e incredibil. Prin sângele lui Isus pot să vin înaintea Ta și iată ce cer: Arată-Ți slava!"
În această săptămână, unul din studenții mei – predau ore de comunicare la universitate - și una din fete vorbea în față, și spunea cât de mari emoții avea, și se ruga mereu, "Doamne, te rog, te rog să fii acolo când vorbesc. Te rog să fii prezent în acea încăpere." Și spune ea că apoi i-a venit un gând prin care Dumnezeu îi spunea, "Asta e petrecerea mea, Eu te-am invitat pe tine." A fost o afirmație extraordinară, pentru că de multe ori ne rugăm, "Te rog Doamne hai în ajutor! Hai în ajutor!" Dar El spune, "Nu Francis, aceasta a fost întotdeauna petrecerea Mea! Bucură-te că ești și tu invitat. Eu voi face ce am de făcut și te-am invitat și pe tine să iei parte într-o mică măsură." Uitându-mă la biserica Cornerstone și întrebându-mă de ce a fost înființată, de ce a făcut Dumnezeu ce a făcut, primesc răspunsul: pentru că a vrut și m-a invitat pe mine să iau parte la petrecere. Și ce surpriză să fi fost invitat și să fi avut partea mea. Acum are o altă petrecere în altă parte și îmi spune: "Vreau să vii aici acum. Petrecerea asta e trăznet, și ești invitat!" Trebuie să începem să gândim astfel despre viață, despre ce s-a întâmplat și despre ce face Dumnezeu. Și noi trebuie să ne alăturăm Lui în ceea ce face El, în loc ca noi să încercăm să punem ceva la cale și să-L chemăm apoi pe Dumnezeu să fie prezent. El spune, "E petrecerea mea." Mi-am spus, "Ce afirmație extraordinară!"
Totul se reduce la Dumnezeu, și trebuie să înțelegem suveranitatea lui Dumnezeu și puterea Lui. Vreau să vorbesc puțin despre asta. Există oameni în Scriptură care înțeleg cu adevărat că absolut totul depinde de Dumnezeu. Înțeleg suveranitatea lui Dumnezeu sau controlul Lui. Atunci când mă uit în Biblie – eu mă gândesc la o persoană anume din Biblie – spun, "Omul acesta a înțeles cu adevărat suveranitatea lui Dumnezeu și controlul Lui." La cine credeți că mă gândesc?
"Daniel."
"Daniel? Daniel e un exemplu bun, pentru că a înțeles că nu depinde de el. "
"Isus."
"Isus? Da, cred că și El a înțeles, dar mă gândesc la altcineva. Dar desigur că și El. El e Dumnezeu și El știe. Bun, atunci numărul doi. Isus este primul."
"Iosif."
"Iosif? Nu, dar e un exemplu bun. "
"Iov."
"Iov? Și Iov! Sunt toate exemple bune, dar mă gândesc la altcineva."
"Pavel."
"Pavel? Nu. Dar și Pavel e un exemplu bun, pentru că dacă te gândești el omora creștinii și dintr-o dată a înțeles că Dumnezeu e în control, nu-i așa? Dumnezeu îl orbește și îi spune că îi va schimba toată viața."
"Petru."
"Petru! Nu."
"Ilie."
"Ilie. Și el e un exemplu bun. Bun haideți să ne oprim."
"Neemia."
"Neemmia… Nu. Dar aveți dreptate. Toți acești oameni au înțeles. Iată la cine m-am gândit eu..."
"Moise."
"Nu. Deși și Moise a înțeles. Bun, îmi place de toți. Nu ați dat răspunsuri greșite. Dar eu mă gândeam la Nebucadnețar. Toată lumea spune acum, "Fix la el mă gândeam."
El e un om care eu cred că a înțeles controlul lui Dumnezeu mai mult decât oricine altcineva. Haideți să vedem ce spune regele Babilonului, Nebucadnețar. Daniel 4 versetul 35, "Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: "Ce faci?" E o afirmație foarte frumoasă! El spune, "Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui." În alte cuvinte, el spune: Dacă ai lua fiecare persoană de pe planetă, toți oamenii, absolut toți din fiecare țară, și i-ai aduna într-un singur loc. Dumnezeu spune, "Adună-i pe toți împreună și nu vor valora nimic în ochii Mei." E o afirmație puternică. Nebucadnețar spune, "Știi ce? Trebuie să înțelegi un lucru." Ce ar fi dacă noi toți am lupta împreună și am fi toți într-un gând. L-am aborda pe Dumnezeu toți împreună, poate și alături de câțiva îngeri și I-am spune, "Noi toți credem că Tu ar trebui să..." Nu contează. Dumnezeu spune că putem strânge absolut fiecare persoană de pe pământ, dar suntem nimic în ochii Lui. "Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea." Înțelegeți? Dacă toți oamenii de pe planetă strigă într-un singur glas, "Doamne, noi nu suntem de acord." Nu contează. Ni se spune că Dumnezeu face ce vrea. "Dar noi credem că ar trebui să schimbi asta și asta..." Nu contează ce spunem noi. El face ce vrea. El face ce vrea și acționează după dorința Lui "cu oastea cerurilor." Dar cum rămâne cu toți cei de sus, toți îngerii... ei nu contează? Totul depinde de o singură persoană. "El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui." Nimeni nu-I poate opri mâna. Dacă Dumnezeu vrea să facă ceva El va face acel lucru. Poate tot pământul să se răzvrătească și să spună: "Hai să ne unim și să încercăm să-L oprim, să aducem de partea noastră toți îngerii, toate ființele umane, toată creația și să încercăm să-L oprim să facă ceva?" El spune că așa ceva nu se poate întâmpla. Înțelegi tu ce putere are El? Și mai spune că după ce El a făcut ceva, nimeni nu-L poate lua la rost întrebând, "Ce ai făcut?" Îl înțelegeți pe acest Dumnezeu căruia am venit să ne închinăm în această încăpere? El e un Dumnezeu care e în controlul tuturor lucrurilor. Nimeni nu Îl va opri, nimeni nu Îl poate lua la întrebări, nimeni nu Îl poate întreba după ce a făcut ceva: "De ce ai făcut asta? Nu ai dreptul." Nu, El are libertate totală, autoritate totală și suveranitate totală să facă ce vrea. Trebuie să înțelegem asta. Dacă citim asta în context, veți înțelege de ce a spus Nebucadnețar asta. Mă gândesc la așa de multe lucruri când vorbesc de controlul lui Dumnezeu.
Nebucadnețar avusese o profeție. Dar în versetul 28 se spune, "Toate aceste lucruri s-au împlinit asupra împăratului Nebucadneţar. După douăsprezece luni, pe când se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, împăratul a luat cuvântul şi a zis: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?" El e regele Babilonului și ce e interesant e că Babilonul e o temă care apare mereu în Scriptură. O vedem și în cartea Apocalipsa. Reprezintă puterea lumii. Aproape că e centrul importanței pe care o acordăm omului. Și pentru mine e interesant că în centrul comercial din Hollywod chiar lângă covorul roșu, scrie numele acelui loc: curtea Babilonului. Se află și dumnezeii Babilonului acolo. Mergem acolo când ieșim în oraș, luăm cina acolo. Nu cred că e o conincidență. E o declarație: uite ce am zidit eu. Asta făcea regele Nebucadnețar în acel moment: "Uitați-vă la acest regat. Uitați ce am construit eu cu mâinile mele." Și apoi, în următorul verset, versetul 31 spune, "Nu se sfârşise încă vorba aceasta a împăratului, şi un glas s-a coborât din cer şi a zis: "Află, împărate Nebucadneţar, că ţi s-a luat împărăţia! Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului, îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi, şi vor trece peste tine şapte vremuri, până vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea!" Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile, ca ghearele păsărilor." Unii dintre voi poate vă întrebați, "Să fim serioși, chiar s-a întâmplat asta?" Înseamnă că nu credeți în puterea lui Dumnezeu. Credeți că Dumnezeu poate crea o lume prin cuvânt, dar poate El cu adevărat să se joace cu mintea mea? Poate să mă transforme într-un animal și să încep să mănânc iarbă? Da, poate. El a luat un om, l-a luat pe rege, l-a luat pe acest conducător puternic și i-a spus, "Datorită aroganței tale te voi face să-ți pierzi mințile," se spune asta și în Romani 1, "Te voi face să te comporți ca o fiară de pe câmp, pentru că așa te comporți oricum. Și ani de zile vei mânca iarba ca un bou. Trupul tău se va distorsiona și va semăna cu o fiară a câmpului." Așa că regele Nebucadnețar este luat și umilit astfel. Apoi în acel context spune Nebucadnețar ceea ce spune în versetul 34, "După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: "Ce faci?" În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!" A ajuns să înțeleagă, nu-i așa? După ce i s-au întâmplat toate acestea a putut să spună, "Bun, tocmai mi-am dat seama că nu contează că sunt regele celui mai puternic regat chiar acum. Există un singur Rege și El face ce vrea. Știu asta pentru că El mi-a luat capacitățile mintale. Sunt nimic înaintea Lui. El m-a făcut să mănânc iarbă ca un bou. M-a făcut să arat ca o fiară. Când m-am uitat în cele din urmă din nou înspre ceruri, mi-a venit din nou mintea la loc, și m-a pus în această poziție din nou. Acum știu că există un singur Rege. Și domnia Lui va stăpâni pe veci, nu a mea. El are putere deplină." Acum înțelegeți de ce a făcut o astfel de afirmație? Afirmație prin care el spune, "Mi-am dat seama că El face ce vrea." Eu nu Îl pot opri, tu nu-L poți opri. Nu contează nici dacă ne strângem toți împreună. Nu Îl putem opri.
Îmi place ultima propoziție. Nebucadnețar se poate smeri, "Toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!" La fel cum se zice în Isaia 40. Pot să suflu peste ei și ei se vor usca. Deci, de ce și-a arătat Dumnezeu favoarea peste biserica Cornerstone? Pentru că a ales să-și arate favoarea peste biserica Cornerstone. Putea să spună cu ani în urmă, "Francis va încerca să înceapă ceva, dar toți vor pleca și nu se va ajunge nicăieri." Asta e tot ce contează. Totul e în mâna lui Dumnezeu. Și știu că toți din această încăpere ne confruntăm cu mândrie mai mult sau mai puțin. Dar unii dintre voi, încă credeți că ați făcut ceva și că e povestea și petrecerea voastră. Și credeți că ați fost atât de drăguți să Îl invitați pe Dumnezeu în viața voastră. Când realitatea a fost de fapt că totul a depins de Dumnezeu întotdeauna. Sper că înțelegeți asta. El poate să smerească orice persoană din această încăpere. Una din rugăciunile pe care o fac des e, "Doamne, te rog ajută-mă să mă smeresc ca să nu trebuiască să o faci Tu." Unii dintre voi știți la ce mă refer. Ați fost în situația opusă, în care Dumnezeu a fost nevoit să vă umilească, și nu e plăcut. Și vă spun sincer că mă rog, "Doamne, ajută-mă să învăț această lecție. Citesc Cuvântul Tău. Ajută-mă să-l înțeleg, ajută-mă să fac ce spune, pentru că nu vreau să fii nevoit Tu să mă smerești. Fă-o în inima mea prin Duhul Tău." Și El o face. O face. O face. Dar în același timp mă rog, "Smerește-mă cumva, pentru că vreau și e așa de bine să fiu sub mâna Ta suverană. Dar te rog, te rog, te rog, ajută-mă să mă smeresc. Dă-mi prin Duhul puterea să mă smeresc." Dumnezeu te va smeri. Unii dintre voi veniți de ceva vreme dar nu vreți să vă smeriți. Vă este greu să vă plecați înaintea oricui. Pot să vă spun că într-o zi vă veți pleca? Vă veți pleca înaintea lui Isus. Nu-mi pasă cine ești, nu-mi pasă cât de răzvrătit, mânios, inteligent sau puternic crezi că ești, dar te vei pleca. Biblia spune că într-o zi fiecare genunchi se va pleca. Și El te va face să te pleci. Nebucadnețar a înțeles asta. Speranța este ca smerirea să aibă loc cât încă ești pe acest pământ, înainte ca viața ta să se sfârșească. Mi-am dat seama că nu am vorbit niciodată din acest pasaj. E unul din pasajele din care m-am gândit că trebuie să vorbesc înainte de a pleca, pentru că vreau să mă asigur că înțelegeți că totul depinde de El. Nebucadnețar a înțeles asta. Vreau să mai auziți o afirmație care are legătură cu asta.
La întâlnirea cu prezbiterii bisericii din această săptămână Bill Lucas a menționat un pasaj și mi-a atras atentia. În timp ce mă gândeam la acest pasaj din Daniel, și în timp ce am auzit aceste cuvinte, m-am gândit că e o afirmație puternică. M-a marcat mai tare decât a făcut-o în trecut. E vorba de Matei 28 versetul 18. E un pasaj pe care mulți dintre voi l-ați memorat. Dar ascultați afirmația din versetul 18: "Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ." Uitați-vă la acest verset. Amintiți-vă că aici Îl avem pe Isus cel care a murit pe cruce și a înviat din morți. Înaintea lor stătea Isus cel înviat care tocmai învinsese moartea. Se uită la acești oameni și spune, "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ." Înțelegeți ce putere avea, dar înțelegeți și autoritatea Lui. Autoritatea care spune, "Eu am dreptul să..." Unii dintre voi spuneți, "Dumnezu nu are dreptul să..." Ba da, Dumnezeu are dreptul să facă ce vrea. Nu trebuie să-I dai permisiune pentru nimic. Asta spunea Nebucadnețar. Acum Îl avem pe Fiul lui Dumnezeu care tocmai a înviat din morți și spune, "Am fiecare strop de autoritate care există. Nu ai putere asupra Mea. Nimeni nu are putere asupra Mea. Am dreptul și autoritatea să-ți spun să faci orice acum. Nimic din cer nu Mă va opri. Nimic de pe pământ nu Mă va opri. Pentru că fiecare strop de putere e al meu acum." E o introducere destul de puternică la ce urmează să spui. Vi-L puteți imagina pe Fiul lui Dumnezeu spunând: "Fiecare strop de autoritate... așa că nu ascultați de nimeni. Nu-Mi pasă ce spun prietenii tăi, nu-Mi pasă ce spune mama ta. Nu-Mi pasă ce spune oricine. Am toată autoritatea și vreau să vă spun ceva." Apoi în versetul 19 ne spune, "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului." După ce a făcut acea introducere, Isus spune: "Am înviat din mormânt, am toată autoritatea și vă spun chiar acum: mergeți și faceți ucenici. Mergeți și faceți ucenici. Ucenicii sunt urmași. Faceți urmași din toate națiunile. Botezați-i. Botezați-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit." Și mai spune, "Și Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului." Asta a spus, și s-a înălțat la cer. E o afirmație puternică. Mulți dintre noi am memorat acest verset ca și copii, dar nu cred că am înțeles greutatea acestor lucruri. L-am memorat din nou în liceu, dar doar pentru a-l cita. Apoi am avut studii biblice pe seama lui, dar gândiți-vă ce putere există atunci când cineva vă poruncește să faceți ucenici. Și lucrul ciudat e că majoritatea dintre voi nu ați botezat pe nimeni, nu ați avut nici un ucenic, și viața ta nu pune în aplicare asta acum. Și te scuzi, "Pe Dumnezeu nu-L deranjează dacă fac asta sau asta." Suntem atât de ocupați să apărăm lucrurile pe care avem dreptul să le facem, dar cu toate acestea, toate aceste lucruri ne împiedică să facem ce ne-a poruncit Dumnezeu să facem: ucenici. Biblia spune că atunci când pleacă un lider, vor exista tot felul de învățături și alte lucruri. Nu mă tem de mesaje nebiblice și care sunt împotriva lui Isus fățișe. Ci de răstălmăcirea Scripturilor care va avea loc și va ieși din gurile unora dintre voi, care vor spune altora: "Nu toți trebuie să procedăm așa. Eu îmi ucenicizez copiii." Desigur că îți ucenicizezi copiii, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să zidești viețile altora. Aceasta este chemarea noastră. E ceea ce Hristosul înviat a avut toată autoritatea să poruncească. Și El ne poruncește să facem asta. Ne-am creat un sistem care să ne spună că e în regulă să fim ocupați cu alte lucruri. Intrăm în studii amănunțite ale acestui pasaj, dar nu îl punem niciodată în aplicare, pentru că adevărul e că nu ne place să facem asta. Nu ne place să fim respinși. Nu ne place să spunem oamenilor să împlinească ceea ce a poruncit Dumnezeu, pentru că acele lucruri nu sunt la modă astăzi. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru comitetul de prezbiteri și pastori de aici care spun, "Nu, nu vom lăsa oamenii să se piardă." Cu toții ar trebui să facem ucenici, și vrem să conducem oamenii într-acolo.
Am împărtășit asta de mai multe ori aici, nu am încredere în mulți oameni. Mai mult, cred că în fiecare an devin tot mai sceptic, pentru că în fiecare an oameni care credeam că sunt autentici mă surprind. "S-a prefăcut tot acest timp?" Sau cum spuneam săptămâna trecută. Poate nu se prefăceau dar nu au fost niciodată încercați. Vă amintiți pilda de data trecută cu pământul. Sămânța care a căzut pe stâncă a răsărit, dar asta doar pentru că nu a fost niciodată încercată. Atunci când vin încercările vor cădea. Sau când ispita va fi prea mare se vor îndepărta de Isus. De-a lungul anilor mi-am putut da seama cine e autentic și cine nu. Și lista devine tot mai mică și mai mică. Și oamenii pe care îi vedeai undeva sus, și pe care îi idolatrizai, trăiau o viață dublă. Și te întrebi în cine mai poți avea încredere? Eu cunosc oameni, mă entuziasmez, dar voi menține garda sus. Nu știu dacă ești autentic. Nu am încredere în majoritatea dintre voi. Nu vă cunosc. Nu vă cunosc viețile. Nu știu ce se întâmplă în viața voastră. Biblia spune că există oameni care arată ca toți ceilalți. Vor merge la biserică, își vor duce bibliile cu ei, vor cânta, își vor ridica mâinile, și altele asemenea. Dar asta nu înseamnă că sunt autentici. Trebuie să te uiți la viața lor să vezi dacă seamănă cu Isus, dacă se comportă ca Isus. Nu contează ce spun. Dacă viața lor nu e în conformitate cu ce spun, e în zadar. În același timp pot exista oameni umili, dar care dacă nu învață ceea ce a învățat Isus e din nou în zadar. De aceea Pavel îi spune lui Timotei "Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora." Îmi fac prin urmare griji? Mă rog, "Doamne, fă ca această învățătură să fie primită." Pentru că vreau ca voi să urmați această învățătură, să o trăiți și să faceți ucenici. Și după cum am spus săptămâna trecută, vreau să ajungeți înaintea lui Dumnezeu și să-L auziți spunând, "Bine rob bun și credincios." Eu vreau asta cu tot dinadinsul dar știu că vor exista mulți oameni care nu vor asta și vă vor învăța alte lucruri. Și vor răstălmăci doctrinele. Câteodată ne dorim ca oamenii să răstălmăcească doctrinele pentru noi, pentru că sunt lucruri pe care le dorim, așa că vom încerca să găsim învățători care să ne spună lucrurile pe care dorim să le auzim. Dar eu cred că atunci când ești singur cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu Duhul Sfânt, vei găsi lucruri care știi că nu sunt în concordanță cu modul cum îți trăiești viața acum. Așa că decât să cauți acești învățători care să îți spună ce vrei să auzi, ascultă-L pe Duhul Sfânt, studiază Cuvântul lui Dumnezeu și fă orice te-ar chema El să faci. Pentru că în biserica americană e foarte dificil să trăiești un creștinism biblic. Pentru că toată lumea te va îndemna la confort și la un mod de viață tipic american, și nu biblic. Nu sunt împotriva Americii. Poate spuneți: "Ei, tu ești chinez." Nici vorbă! Iubesc această țară, îmi place să fiu aici, dar trebuie să recunoașteți că există un anumit tipar aici care nu este biblic. Și ceea ce trebuie să facem noi ca și credincioși e să trăim contrar culturii noastre. Să nu ne conformăm tiparului acestei lumi. Ci să ne transformăm mințile, și să trăim diferit.
Acestea fiind spuse, în lumina a ceea ce spune Pavel, ani de zile nu am simțit că pot să plec din biserica Cornerstone, pentru că îmi făceam griji pentru ea. Și mă gândeam că dacă plec nu sunt sigur că anumite lucruri vor fi așa cum trebuie. Și nu am încredere în foarte mulți oameni. Și nu vreau pur și simplu să vă dau drumul, și să vă las în grija altcuiva. Dar pe parcursul ultimilor ani m-am uitat la comitetul de prezbiteri, la pastorii bisericii și la liderii voștri și mi-am dat seama că am încredere în ei.
Mai mult, mă uit la o persoană precum păstorul Bill Lucas. Am oficiat nunta lui și a lui Rhonda acum 15 sau 16 ani. Le-am privit viețile pe parcursul ultimilor 15 ani. Este un om al lui Dumnezeu. Nu știu dacă cunosc un om cu o inimă mai curată și mai sincer ca Bill Lucas. L-am urmărit timp de 15 ani. Și pot să spun că am încredere în el.
Mă uit la Steve și Dorry Dusset. Îmi amintesc când aceștia au început să vină la biserică. Și mulți alții au început să vină pentru că Steve și Dorry au avut un impact asupra vieților lor. Erau simpli participanți, dar se implicau în viețile multora slujindu-le. Într-un final l-am întrebat dacă nu vrea să fie prezbiter al acestei biserici pentru că am văzut ce a făcut Dumnezeu prin el, sinceritatea acelei credințe și sacrificiul pe care l-a făcut pentru a deveni pastor aici. Mi-am spus, "Iată un om autentic. Văd asta prin doctrina pe care o aud, prin viața trăită."
Uitați-vă la Mat și Sarah Moore care sunt dispuși să facă orice și să meargă oriunde pe această planetă. Nimeni nu va fi dipus să muncească mai mult pentru Evanghelie ca ei, sau să se sacrifice mai mult. Câteodată lucrează până la epuizare, dar cu toate acestea are o credință ca cea a unui copil, și rugăciunea lui e contagioasă. Cred că l-ați auzit în urmă cu câteva săptămâni când a predicat aici.
Terry și Sheila Earwood. Niște oameni autentici. Am fost martor de câteva ori când Terry slujea pe cineva și aproape că am fost invidios, "Eu de ce nu iubesc cum iubește el? De ce nu pot iubi așa?" Și ori de câte ori soția mea vorbește cu Sheila, îmi spune că nu poți vorbi cu ea fără să plângi. Îi caracterizează sinceritate și autenticitate. Și de ce plec liniștit? Pentru că știu că nu las oi fără păstor. Am călătorit în jurul lumii și nu am încredere în oameni așa cum am încredere în acești pastori.
Apoi mai e Todd Nicewonger, cel care m-a impresionat cel mai mult. Am spus uitându-mă la el, "Pentru prima dată cred că există cineva care iubește biserica Cornerstone mai mult decât mine." El mi-a arătat asta în ultimii câțiva ani în care a condus această biserică. Eu încă predic, dar uitându-mă la viața lui pot spune, "Iubește biserica asta mai mult ca mine, Doamne. Iubește oamenii aceștia mai mult ca mine. Lucrează mai mult pentru ei. Se roagă mai mult pentru ei." Și el a fost cel care m-a pus pe gânduri biblic vorbind, în atât de multe domenii, m-a provocat și m-a cizelat. Am mai spus asta, dar el a fost prima persoană care să mă facă să simt că sunt normal. Serios! Spuneam, "Doamne, văd asta în Scriptură. Oare nu trebuie pur și simplu să facem ce scrie?" Și el îmi spunea, "Da, ai dreptate. Sunt de acord cu tine." Ani de zile am auzit de la oameni: "O, Francis și ideile lui." Și Todd a fost primul care a spus: "Acolo ar trebui să fim toți." I-am spus: "Mulțumesc." Uitându-mă la dragostea și pasiunea lui - și cunoaște mai bine Scripturile decât mine – nu mă tem din privința asta.
Spun: "Doamne, cu siguranță nu las acest grup fără păstor." Întrebarea e: îi veți urma? Pentru că înțeleg că sunt anumite diferențe. Unii dintre voi ați fost atrași de mine și de lucrarea mea, și vă mulțumesc pentru asta. Unii dintre voi ați avut încredere în mine nu numai pentru că ați auzit doctrina mea, dar ați văzut și viața mea. Și voi face tot ce-mi stă în putință cu ajutorul Domnului și prin puterea Duhului Sfânt să mențin acea reputație în fața voastră. Nu vreau să auziți peste zece ani că Francis a luat-o pe arătură. Am auzit asta de prea multe ori. Dar simt o libertate să merg în această direcție, datorită a ceea ce au ajuns prezbiterii de aici. Întrebarea e: "Îi veți urma?" Evrei 13, versetul 7 spune următoarele, "Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!"
"Uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire." Acest lucru e atât de important, pentru că nu vreau să ascultați de oricine. Sunt o grămadă de învățători buni, dar uitați-vă la viața lor. Seamănă ei cu Isus? Acesta este scopul aici. Ar trebui să seamăn tot mai mult cu Isus, în fiecare an. Acțiunile mele ar trebui să arate tot mai mult ca ale Lui. Umilința Lui, renunțarea la Sine, importanța pe care o dădea altora mai presus de Sine. Uitați-vă la viețile lor, nu ascultați doar niște mari învățători. Uitați-vă la viețile lor! Apoi spune: "Uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa!" Eu îi văd pe acești oameni ca niște oameni ai credinței, și sper să îi urmați. Pentru că prea mulți oameni înțeleg greșit biserica. Ei cred că biserica e un loc în care să vii să evaluezi muzica, mesajul, programul cu copii, să vezi dacă îți place și dacă nu, să mergi în altă parte. Nu. Ceea ce ar trebui să fie biserica e un grup de oameni care își petrec ziua făcând ucenici, încercând să-i facă pe alții să-L urmeze pe Dumnezeu. Și în acest proces sunt atât de bătuți încât e ceva natural să se adune împreună și să se creeze o legătură între ei. Să-și lege rănile unii altora și să iasă din nou. Motivul pentru care uneori bisericile nu funcționează foarte bine, e pentru că suntem o grămadă de soldați care nu au mers niciodată la război. Mergem în schimb la cazarmă și ne jucăm cu bandajele. Dar nimeni nu a fost rănit pentru că nu a mers în război. Așa că nici nu are sens să ne adunăm împreună și să ne încurajăm reciproc, pentru că noi nici măcar nu urmărim misiunea. Dar mă uit la acești prezbiteri și pot să spun că ei vor face ca lucrurile să înainteze. Și ne vom asigura că mergem în această direcție. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acești oameni și sper să-i urmați.
Încă mai am câteva săptămâni cu voi, dar m-am gândit că trebuie să împărtășesc unele lucruri acum. Voi fi plecat timp de 10 zile. Deseară plec la Londra, apoi la Chicago, și mă voi întoarce peste două săptămâni. Apoi voi vorbi aici din nou, și voi mai avea o săptămână până la plecare. Așa că m-am gândit că următoarea dată când voi vorbi va fi chiar ultima ocazie de a spune ceva, pentru că în ultimul weekend probabil voi fi o epavă. Acestea au fost lucrurile pe care Domnul mi le-a pus pe inimă în acest weekend și sper să ascultați și să-i urmați pe acești lideri pentru că eu am mare încredere în ei, și datorită acestui fapt sunt împăcat că plec. Înțeleg că unele lucruri sunt diferite. Personalitățile noastre sunt puțin diferite... Poate spuneți: "Dar tu ești mai comic" și sunt de acord, așa e. Mai atractiv, și lucruri de genul. Știu că vă va fi dor de Icandy. Dar atunci când mă uit la lucrurile care sunt cu adevărat importante, și la viața acestor oameni, spun, "Doamne, de fapt nu se va schimba mare lucru." Mai mult, nu asta înseamnă să faci ucenici? Să-i pregătești, să trăiești cu ei ca apoi ei să poată face ce ai făcut tu? Așa că sunt entuziasmat de următoarea etapă din biserică și sper să vă alăturați în rugăciune. Pentru că dacă punem totul în mâinile lui Dumnezeu, va fi petrecerea Lui. Și totul se reduce la a veni înaintea Lui.
Echipa de închinare va veni sus acum. Vom cânta câteva cântece Domnului. La primul serviciu a fost extraordinar. Unii dintre voi ați fost botezați. Unul dintre aceste persoane a fost un puști de zece ani care și-a adus prietenul cu el. Îl prezenta spunând că îl cunoaște de patru ani și că și-a predat viața Domnului seara precedentă. "Așa că îl voi boteza." M-am gândit: "Ce extraordinar. Un puști de zece ani care face ucenici." Până la urmă nimeni nu are o scuză. Aceasta e viața pe care ar trebui să o trăim. A fost extraordinar să văd indivizi după indivizi care își botezau prietenii. Mă rog în această dimineață pentru unii dintre voi ca Dumnezeu să vă smerească într-un fel sau altul. Poate în această dimineață ai auzit mesajul pentru prima dată și e prima dată când Dumnezeu te-a smerit, recunoști că nu e petrecerea ta și nu e vorba de tine, și vrei să te alături petrecerii Lui. Poate ai înțeles pentru prima dată că Isus a părăsit cerul deși nu era obligat. A coborât și a murit pentru tine, a plătit pentru toate păcatele tale pe acea cruce și s-a ridicat din acel mormânt. Și El își poate pune Duhul Lui în tine acum. Poate vrei asta. Dacă vrei asta, în tipul închinării poți veni la niște pastori aici, în care eu am încredere, care se vor ruga cu tine, te vor boteza, și te poți alătura trupului bisericii noastre. Poate unii dintre voi aveți nevoie doar de rugăciune, sau aveți întrebări. Veniți și vorbiți cu cineva în momentele care urmează. Noi ceilalți, haideți să ne gândim la Dumnezeul căruia urmează să ne închinăm. Să ne gândim cui urmează să Îi cântăm și haideți să ne închinăm Lui.
