Astăzi ne continuăm studiul despre "Tot ce ne-a învăţat Domnul Isus", pe care l-am avut în vedere, din Evanghelia după Matei. Ajungem azi la Matei capitolul 10."Apoi, Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă." Şi sunt menţionate numele celor 12 apostoli aici, în versetele 2,3 şi 4. Şi spune apoi că pe aceşti 12 i-a trimis Isus, după ce le-a dat următoarele învăţături: "Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor, ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: 'Împărăţia cerurilor este aproape! Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui. În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca. La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine; şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar, dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea."
Este aceasta trimiterea pe care Domnul a dat-o apostolilor Săi temporar, pentru perioada dinaintea aşezării noului legământ? Sau este aceasta o trimitere care e valabilă şi pentru noi azi? Răspunsul la această întrebare este foarte important, fiindcă mulţi oameni s-au dus la acest pasaj şi au încercat să-l aplice predicării Evangheliei astăzi. Dar dacă ne uităm cu atenţie, vedem că aceşti oameni sunt selectivi. Ei aleg unele versete, iar pe altele le omit. De exemplu, sunt oameni care spun: "Isus a zis în Matei 10:8 să vindecăm bolnavii, să înviem morţii, să curăţim leproşii, să scoatem afară dracii. Deci, nu trebuie să facem asta?" Dar El a spus, de asemenea, să nu luăm aur, iar ei omit asta. Ei umblă pretutindeni să adune aur. Isus a spus: "Fără plată aţi primit, fără plată să daţi." Ei nu dau fără plată, ci colectează zeciuieli. Şi Domnul a spus: "Să nu luaţi nici traistă pentru drum, nici două haine." Aceşti predicatori au o mulțime de haine şi jachete şi costume, din banii credincioşilor săraci. Deci, de ce aleg ei numai o parte? Şi nu numai asta, Isus a spus de asemenea în v. 5: "Să nu mergeţi pe calea păgânilor." El a zis: "Să mergeţi doar la iudei, şi să nu vă duceţi la samariteni. Să mergeţi doar la oile pierdute ale casei lui Israel."
Ori de câte ori vedeţi creştini care sunt selectivi, alegând un verset şi făcând din el trimiterea pentru noi astăzi, puteţi observa că ceva e greşit. Ori iei întregul pasaj, ori nu-l iei deloc.
În versetele 9 şi 10 spune că nu trebuie să iei nici încălţăminte, nici toiag, nici bani. Dar când comparăm un pasaj de Scriptură cu altul, la Cina cea de Taină Isus a schimbat acest lucru. Şi e foarte important să înţelegem asta. În Luca 22, la Cina cea de Taină, a spus următorul lucru, în v. 35: "'Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, '" - asta se referă la Matei 10 - "'aţi dus voi lipsă de ceva? ' 'De nimic', I-au răspuns ei. Domnul S-a îngrijit de nevoile noastre tot timpul. Acum, dimpotrivă... " - o frază foarte importantă în v. 36 - "Acum, dimpotrivă... ", lucrurile sunt diferite acum. Ajungem la finalul vechiului legământ. Isus avea să moară în dimineaţa următoare, şi în câteva zile noul legământ avea să fie aşezat, atunci când Duhul Sfânt avea să fie turnat. Aşadar, El a zis: "Acum, dimpotrivă, cine are o pungă s-o ia; cine are o traistă de asemenea s-o ia."
Şi nu numai asta, nişte cuvinte uimitoare: "Cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie." Ce înseamnă asta? Înseamnă să fii pregătit să te aperi atunci când eşti atacat. Când Petru a luat acea sabie... ştiţi, ei au spus în v. 38: "'Doamne, iată aici două săbii. ' Şi El le-a zis: 'Destul! Aveţi două săbii? E destul. '" El le spunea: "Atunci când vă duceţi în Grădina Ghetsimani, şi soldaţii romani îşi vor scoate săbiile să se lupte împotriva voastră, dacă vă veţi ridica mâna, aceasta vă va fi tăiată. Ridicaţi sabia şi apăraţi-vă, astfel încât să vă protejaţi faţa şi mâinile, altfel vă vor tăia faţa." Însă, El a spus acest lucru ca principiu pentru slujire în această eră a noului legământ. De asemenea, ca să ne putem apăra, dacă suntem atacaţi. Când Petru şi-a scos sabia şi a început să-i atace pe soldaţii romani şi să taie urechea cuiva, atunci Isus i-a zis s-o bage înapoi în teacă, fiindcă cine ridică sabia, de sabie va muri. Dar Petru ar fi putut să se întoarcă înspre Domnul şi să-I zică: "Doamne, Tu ne-ai spus să luăm sabie." Da. Însă Domnul i-ar fi spus: "Nu ţi-am cerut să aduci sabie ca să-i ataci pe oameni, ci pentru a te apăra atunci când alţii te atacă pe tine."
Deci, ca şi creştini, nu suntem chemaţi să-i atacăm pe alţii, dar ni se permite să ne apărăm dacă suntem atacaţi. Mulţi creştini nu înţeleg acest lucru. Ei iau un verset ca cel din Matei 5:39, care spune: "Să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina... " Ei nu compară acest pasaj cu cel din Luca 22, care spune: "Cine n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere o sabie." Trebuie să punem ambele pasaje împreună pentru a înţelege ce spune Isus. Trebuie să avem o atitudine care nu-i dă în judecată şi nu-i atacă pe alţii, dar dacă oamenii ne atacă, ne apărăm. Dacă ne duce cineva în instanţă, atunci căutăm să ne apărăm în sala de judecată, dar nu dorim niciun rău altora.
Deci vedeţi, Isus a modificat instrucţiunile date în Matei 10, căci acestea erau doar pentru perioada când s-au dus la naţiunea Israel. Acum, după aşezarea noului legământ, avea să-i trimită în toată lumea, în multe naţiuni păgâne, şi ei trebuiau să proclame acolo nu ce a spus El aici în Matei 10, că Împărăţia cerurilor este aproape. În Matei 10:7 le-a spus ce să predice: "Împărăţia cerurilor este aproape." Însă noi nu predicăm mesajul acesta. Noi propovăduim faptul că Împărăţia cerurilor deja a venit în ziua Cincizecimii. Putem avea acum o viaţă cerească. Hristos a înviat şi El ne poate înălţa în locurile cereşti, în duhul nostru, acum. Aşadar, aceasta este o mare diferenţă, deci nu vă duceţi la Matei 10 pentru a vă însuşi trimiterea de a propovădui Evanghelia azi. Acest pasaj nu este pentru astăzi, ci pentru acea perioadă anumită, la fel ca alte lucruri pe care Isus le-a spus când a fost pe pământ."Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor", le-a spus leproşilor. Şi Fariseilor le-a spus să-şi dea zeciuiala. Toate acestea s-au schimbat după ziua Cincizecimii.
Deci trebuie să distingem între lucrurile care se deosebesc."Este scris" - Satan I-a citat lui Isus un verset din Scriptură. Iar Isus a zis: "De asemenea, este scris." Trebuie să înţelegem acest principiu că întregul adevăr al lui Dumnezeu nu se găseşte în "Este scris", ci în "Este scris" şi "De asemenea, este scris". Două pasaje de Scriptură, care au legătură unul cu altul, trebuie avute în vedere în mod simultan dacă vrem să înţelegem adevărul. Deci, trebuie să ţinem cont de asta aici.
Există anumite principii aici pe care le putem vedea, după care vrea Domnul să trăim, încrezându-ne în El."Vrednic este lucrătorul de plata lui", versetul 10. Acest verset este citat chiar şi în Noul Testament de către apostolul Pavel, în 1 Corinteni, capitolul 9. El spune că Însuşi Domnul a rânduit ca cei care predică Evanghelia, 1 Corinteni, capitolul 9, să fie susţinuţi prin Evanghelie. Apostolul Pavel vorbeşte despre asta şi în 1 Timotei, capitolul 5, că cei care slujesc Domnului au dreptul să fie susţinuţi. Nu e vorba că primesc un salariu, ci pot primi daruri de la oameni care vor să-i sprijinească în lucrarea lor. Acest principiu rămâne.
Aşadar, numai comparând un pasaj de Scriptură cu altul, putem înţelege întregul adevăr, tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Trebuie să comparăm un pasaj de Scriptură cu altul. De exemplu, următorul principiu: Isus a vorbit despre a merge într-o casă unde este pace, şi unde eşti primit cu pace."Dacă este casa aceea vrednică" (Matei 10:13). Cum afli dacă o casă este vrednică? Din nou, comparăm un pasaj cu altul. În Luca 10 avem instrucţiuni similare. El a zis, în Luca 10:6: "În orice casă veţi intra, vedeţi dacă este acolo un fiu al păcii. Dacă este o casă în care sunt certuri, nu rămâneţi acolo. Dar dacă este un fiu al păcii, şi este pace în casa aceea, rămâneţi acolo", a spus El în Luca 10:7,"şi nu umblaţi din casă în casă, căci cu greu veţi găsi astfel de case." Vei fi probabil norocos dacă găseşti una într-un sat. Acest principiu rămâne în picioare şi astăzi.
Hristos caută case unde este pace. Responsabilitatea pentru această pace revine în primul rând bărbatului din casă - soţului, tatălui. Pacea este aproape cel mai important lucru pe care un bărbat ar trebui să caute să-l aibă în casa lui. Fără certuri, fără lupte, fără cârtiri, fără nemulţumiri. Este responsabilitatea oricărui cap de familie să se asigure că în casa lui este pace. Acolo trebuie să rămână slujitorii Domnului. Acolo rămâne Însuşi Domnul.
Iar pentru oamenii care resping Cuvântul lui Dumnezeu, acest principiu este de asemenea adevărat, Matei 10:15: "În ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea." Căci cei care s-au dus în Sodoma şi Gomora n-au fost la fel de importanţi ca slujitorii Domnului care circulă azi. Cine s-a dus în Sodoma şi Gomora şi le-a cerut să se pocăiască? Lot era un om indiferent care trăia acolo. Doi îngeri s-au dus acolo doar ca să-l salveze pe el. Şi Dumnezeu i-a pedepsit pe oamenii de-acolo. Dar azi, Dumnezeu Îşi trimite slujitorii Evangheliei, şi dacă oamenii îi resping, este un fapt foarte grav.
Continuăm cu Matei 10:16. Domnul continuă să vorbească cu ucenicii Săi despre anumite principii cu privire la trimiterea lor. Aceste principii rămân în picioare. Deşi a schimbat detaliile exacte legate de a nu lua bani şi încălţăminte, El n-a schimbat ceea ce spune aici, în Matei 10:16: "Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor." Acest lucru se aplică şi azi. Creştinii se duc într-o lume care e plină de lupi, şi se duc ca nişte oi. Oile sunt neajutorate. Oaia este o imagine a unei persoane nevinovate, neajutorate, care se duce în mijlocul lupilor. Care este motivul pentru acest lucru? De ce Îşi trimite Dumnezeu slujitorii astfel? Pentru ca ei să depindă de El. De ce a avut Israel atâţia vrăjmaşi în jurul lui, în perioada Vechiului Testament? Pentru ca ei să nu se bazeze pe ei înşişi, ci să depindă de Dumnezeu. Acesta este un principiu fundamental pe care-l putem învăţa aici, că Dumnezeu nu ne trimite ca lupi care se duc la oi.
Când un creştin se comportă ca un lup, încercând să obţină bani de la alţii, să-i domine, sau se duce ca un leu... Ştiţi, unii predicatori sunt ca leii, nu la amvon, ci în felul în care caută să-i domine pe alţii. O oaie nu caută să domine pe nimeni. Domnul spune: "Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor." Creştinismul babilonian este plin de lupi. Un creştin adevărat este ca o oaie, dar nu este nechibzuit. Oile sunt nechibzuite, însă el nu este. El este înţelept ca şerpii, Matei 10:16. Caracterul lui este ca al unei oi, el nu caută să se lupte cu oamenii. Oile nu se luptă. Dar el e înţelept ca şerpii, nu este o persoană nechibzuită şi prostuţă. În acelaşi timp, el este fără răutate ca porumbeii.
Vedeţi imaginile pe care Domnul le foloseşte din regnul animal: ca oi în mijlocul lupilor, înţelepţi ca şerpii, dar fără răutate ca porumbeii. Şi El a zis: "Păziţi-vă de oameni." Aceste lucruri sunt tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, aşa trebuie să fim noi. Trebuie să fim înţelepţi. Nu există nicio virtute în a fi lesne-crezători. Să avem iscusinţa unui şarpe. Există mulţi înşelători în creştinism. Există multe rapoarte înşelătoare care se fac în toate ţările cu privire la lucrarea creştină, iar apoi sunt distribuite în ţările bogate pentru a putea strânge bani de la acestea. Trebuie să fim înţelepţi ca şerpii. Unele dintre aceste rapoarte poate sunt adevărate. Multe din ele poate sunt false. Trebuie să fim înţelepţi ca şerpii, acceptând ce este adevărat şi respingând ce este fals.
"Fiţi fără răutate ca porumbeii... dar păziţi-vă de oameni, căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor." Domnul n-a promis că vom fi păziţi de persecuţie, ne-a avertizat încă de la început: "Veţi fi persecutaţi. Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor." Observaţi că acum vorbeşte despre neamuri. S-a mutat de la ceea ce a spus mai înainte, când a zis în v. 5: "Să nu mergeţi pe calea păgânilor." De la v. 16 înainte vorbeşte despre ceea ce se va întâmpla în era noului legământ."Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea neamurilor." Deci când mergem înaintea neamurilor, naţiunilor neiudaice, mergem ca oi în mijlocul lupilor, şi ne putem aştepta la persecuţie.
Unii dintre slujitorii lui Dumnezeu din vechiul legământ au fost ocrotiţi în mod supranatural - Ilie, Elisei - când au venit armate să-i prindă. Dumnezeu i-a ocrotit în mod supranatural. Dumnezeu l-a păzit pe Daniel şi pe cei trei prieteni ai săi, şi pe mulţi alţii. Însă au fost mulţi alţii pe care nu i-a păzit. Despre Isaia, de exemplu, tradiţia spune că a fost tăiat în două. Şi Isus a vorbit despre Zaharia, care a fost ucis. Astfel de lucruri se întâmplă mult mai mult în noul legământ.
Slujitorii Domnului, aproape întotdeauna, de-a lungul istoriei noului legământ, adevăraţii slujitori ai Domnului care au susţinut adevărul, şi nu s-au compromis niciodată, au fost persecutaţi, aduşi înaintea regilor şi dregătorilor, duşi la tribunal, acuzaţi fals, daţi în mâinile lor... Şi, în toate aceste situaţii, Domnul spune, în v. 19: "Să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune, căci ce veţi avea de spus, vă va fi dat chiar în ceasul acela." Acest lucru nu se referă la momentul când eşti la amvon. Mulţi oameni citează greşit Scriptura, spunând că Domnul a zis să nu te gândeşti la ceea ce vei spune atunci când te vei ridica la amvon. Mulţi nu se pregătesc când vin la amvon să împărtăşească Cuvântul lui Dumnezeu, şi se ridică şi irosesc timpul tuturor. Din nefericire, sunt mulţi astfel de predicatori astăzi.
Nu trebuie să ieşi la amvon să predici Cuvântul lui Dumnezeu dacă nu te-ai pregătit bine şi n-ai stat înaintea lui Dumnezeu. Pregătirea înseamnă în primul rând trăirea înaintea feţei lui Dumnezeu, dar şi familiarizarea cu Cuvântul pe care trebuie să-l împărtăşeşti oamenilor. Şi, când eşti tânăr, probabil ai nevoie de multă pregătire înainte de a te ridica să predici. Nu lua acest verset în afara contextului, spunând că în acel moment când te ridici la amvon, vei primi Cuvânt. Vei descoperi că nu vei primi nimic. Dar, pe măsură ce creşti în Domnul şi devii din ce în ce mai matur, şi eşti în stare să distingi vocea Domnului mai clar, atunci vei descoperi că Domnul îţi vorbeşte chiar şi când te ridici să vorbeşti. Dar asta se întâmplă după 40 de ani de a fi credincios. Probabil nu înainte de acest moment.
Dar aici vorbeşte chiar şi de un nou credincios, care este persecutat, dus la judecătorie din pricina credinţei sale. El nu trebuie să pregătească dinainte ceea ce va spune atunci când i se cere să depună mărturie. În acel moment, Duhul Sfânt îi va da cuvintele potrivite pe care să le spună. La acest lucru se referă aici. Căci El spune în v. 20: "Nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi."
La fel cum duhurile rele pot să posede oamenii, să-i controleze, să le dea putere, şi chiar să şi vorbească prin ei, Duhul Sfânt poate de asemenea să locuiască în noi. Există totuşi o diferenţă majoră în felul în care vorbeşte Duhul Sfânt prin noi şi felul în care duhurile rele vorbesc prin oamenii posedaţi. Atunci când un duh rău posedă un om, acesta nu are niciun control asupra limbii sale. El poate vrea să spună ceva, însă duhul rău îl stăpâneşte şi-l face să vorbească lucruri, pe care el însuşi nu ştie că le spune. Şi nu poate schimba ceea ce spune, fiindcă duhul rău vorbeşte. De aceea, se numeşte posedare demonică. Posedare în întregime.
Dar, atunci când Duhul Sfânt vine într-un om şi-l controlează, nu-l posedă, ci-l umple. Există o mare diferenţă între posedarea demonică şi umplerea cu Duhul Sfânt. Demonii nu umplu oamenii, ci îi posedă. Iar Duhul Sfânt nu posedă oamenii, ci îi umple. Asta înseamnă că, le dă libertate. El nu va vorbi prin limba ta, aşa cum un demon vorbeşte prin limba unui om posedat. Ci te va instrui în mintea ta, însă tu îţi foloseşti limba.
Chiar şi privitor la vorbirea în limbi... Nu spune nicăieri în Biblie că Duhul Sfânt a vorbit în limbi. Fapte 2:4 spune că "ei", ucenicii vorbeau în limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. Aşa este orice vorbire în limbi autentică. Credinciosul vorbeşte în limbi, de obicei Îi vorbeşte lui Dumnezeu, însă credinciosul însuşi îşi mişcă limba şi vorbeşte lui Dumnezeu, iar Duhul Sfânt este Cel care dă ceea ce trebuie vorbit. Este fundamental diferit de posedarea demonică, unde însuşi demonul vorbeşte. Iar demonii pot face pe cineva să vorbească şi în limbi, căci au putere supranaturală. Dar diferenţa este ca de la cer la pământ. Pe de o parte, diferenţa este aceasta: când un demon vorbeşte printr-un om, fie într-o limbă cunoscută, fie într-una necunoscută, omul respectiv nu are niciun control asupra lui însuşi. Dar când Duhul Sfânt dă putere unui om să vorbească în alte limbi, acesta are control absolut asupra lui însuşi, fiindcă roada Duhului este stăpânirea de sine.
Deci, când um om spune: "Oh, n-am putut să mă controlez, am continuat să vorbesc la nesfârşit, nu mă puteam opri", acesta trebuie să fi fost un demon, căci numai ei controlează limbile oamenilor în felul acesta. Când Duhul Sfânt dă putere spre a vorbi în limbi... Şi, eu am experimentat acest lucru timp de 38 de ani, am descoperit că eu sunt cel care Îi vorbeşte lui Dumnezeu. Eu sunt cel care-mi mişc limba, însă Duhul dă ceea ce este de vorbit. Deci, trebuie să înţelegem acest principiu fundamental, când Domnul spune: "Nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt", că există o diferenţă între felul cum vorbeşte Duhul Sfânt şi felul cum vorbesc demonii. Demonii posedă, însă Duhul Sfânt ne dă ce să vorbim, şi noi suntem cei care vorbim. Acesta e un principiu fundamental în toate lucrurile. Demonii nu dau libertate unui om. Ei posedă în întregime. Şi, sunt atâtea lucruri pe care le fac demonii, precum scrierea automată şi atâtea altele. Ei stăpânesc complet o persoană. De aceea, oamenii posedaţi sunt uneori atât de puternici încât chiar dacă e femeie, necesită 3-4 bărbaţi să o ţină la pământ. Este o mare putere, fiindcă demonii au venit şi au preluat cotrolul.
Pe când Duhul Sfânt, când vine şi locuieşte într-un om îi dă putere, dar se aşteaptă ca omul respectiv să folosească el însuşi acea putere. El ne instruieşte în mintea noastră, dar ne dă libertate să ascultăm de El sau nu. La fel se întâmplă şi când vorbim la amvon. Duhul Sfânt poate unge um om cu putere, dar omul însuşi este cel care vorbeşte. Îşi foloseşte mintea, dar mintea îi este înnoită de Duhul Sfânt. Acesta este principiul după care lucrează Duhul Sfânt. E atât de important să înţelegem asta în aceste zile în care există atâta înşelare, şi oamenii nu înţeleg care e diferenţa dintre a fi umplut cu Duhul Sfânt şi a fi posedat de un demon.
Domnul mai spune, de asemenea, în legătură cu persecuţia: "Fratele va da la moarte pe frate-său, şi tatăl, pe copilul lui" (v. 21). Va exista ostilitate în cadrul aceleiaşi familii."Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit." Să spunem: "Doamne, vreau să-Ţi fiu credincios până la capăt." El a mai spus şi că nu există nicio virtute în a înfrunta persecuţia, încercând să fii curajos."Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului." Deci aici El spune că nu există nicio virtute în a înfrunta persecuţia fără niciun folos. Dacă este inevitabilă, atunci, slavă Domnului, El îţi va da har. Dar dacă poţi evita persecuţia, evit-o. Nu te forţa să fii martir pentru a căpăta vreo onoare sau satisfacere de sine."Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta."
Vă rog să ţineţi minte aceste principii simple cu privire la vorbirea noastră, la mărturia pe care o dăm pentru Domnul, şi la felul în care înfruntăm persecuţia. Şi să acceptăm realitatea că oamenii ne vor urî atunci când noi susţinem adevărata credinţă. Creştinul adevărat nu va fi o persoană populară.
Dumnezeu să vă binecuvânteze! Ne vom continua studiul în următorul episod.
